Forme de energie. Principiul I al termodinamicii

Σχετικά έγγραφα
Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

Sistem hidraulic de producerea energiei electrice. Turbina hidraulica de 200 W, de tip Power Pal Schema de principiu a turbinei Power Pal

Lucrul mecanic şi energia mecanică.

Curs 1 Şiruri de numere reale

Aplicatii tehnice ale gazului perfect si ale transformarilor termodinamice

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Curs 4 Serii de numere reale

1.7. AMPLIFICATOARE DE PUTERE ÎN CLASA A ŞI AB

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

Studiu privind soluţii de climatizare eficiente energetic

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

2. Sisteme de forţe concurente...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Noțiuni termodinamice de bază

ENUNŢURI ŞI REZOLVĂRI 2013

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii în tehnică

VII.2. PROBLEME REZOLVATE

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

MARCAREA REZISTOARELOR

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea


FIZICĂ. Elemente de termodinamica. ş.l. dr. Marius COSTACHE

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

Clasa a IX-a, Lucrul mecanic. Energia

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

Capitolul ASAMBLAREA LAGĂRELOR LECŢIA 25

2.PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

CURS 5 TERMODINAMICĂ ŞI FIZICĂ STATISTICĂ

Lucrul mecanic. Puterea mecanică.

FC Termodinamica. November 24, 2013

Integrala nedefinită (primitive)

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

Valori limită privind SO2, NOx şi emisiile de praf rezultate din operarea LPC în funcţie de diferite tipuri de combustibili


Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Lucrul si energia mecanica

1.10. Lucrul maxim. Ciclul Carnot. Randamentul motoarelor

Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Termodinamica. UMF Carol Davila Catedra de Biofizica Medicala

Subiecte Clasa a VII-a

CURS 9 MECANICA CONSTRUCŢIILOR

4.PRINCIPIUL AL II -LEA AL TERMODINAMICII

3. Momentul forţei în raport cu un punct...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...4

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Analiza sistemelor liniare şi continue

a. Caracteristicile mecanice a motorului de c.c. cu excitaţie independentă (sau derivaţie)

Capitolul 14. Asamblari prin pene

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii în tehnică

Ecuatii trigonometrice

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

Subiecte Clasa a VIII-a

2CP Electropompe centrifugale cu turbina dubla

Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Miscarea oscilatorie armonica ( Fisa nr. 2 )

V O. = v I v stabilizator

FIZICĂ. Oscilatii mecanice. ş.l. dr. Marius COSTACHE

riptografie şi Securitate

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

I X A B e ic rm te e m te is S

CUPRINS 5. Reducerea sistemelor de forţe (continuare)... 1 Cuprins..1

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

CUPRINS 3. Sisteme de forţe (continuare)... 1 Cuprins..1

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

SIGURANŢE CILINDRICE

Examen AG. Student:... Grupa: ianuarie 2016

Capitolul 4 PROPRIETĂŢI TOPOLOGICE ŞI DE NUMĂRARE ALE LUI R. 4.1 Proprietăţi topologice ale lui R Puncte de acumulare

Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).

1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

5.1. Noţiuni introductive

Ecuatii exponentiale. Ecuatia ce contine variabila necunoscuta la exponentul puterii se numeste ecuatie exponentiala. a x = b, (1)

Curs 2 Şiruri de numere reale

1. (4p) Un mobil se deplasează pe o traiectorie curbilinie. Dependența de timp a mărimii vitezei mobilului pe traiectorie este v () t = 1.

Examen AG. Student:... Grupa:... ianuarie 2011

BAZELE TERMOENERGETICII

CUPRINS 2. Sisteme de forţe... 1 Cuprins..1

2. MĂRIMI ȘI UNITĂȚI CARACTERISTICE STRUCTURII DISCRETE A SUBSTANȚEI

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

14. Grinzi cu zăbrele Metoda secţiunilor...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3

Transformări de frecvenţă

MOTOARE DE CURENT CONTINUU

Transcript:

Forme de energie. Principiul I al termodinamicii Există mai multe forme de energie, care se pot clasifica după natura modificărilor produse în sistemele termodinamice considerate şi după natura mişcărilor care constituie suportul acestor modificări. Unele forme de energie au ca suport o mişcare ordonată, altele se caracterizează printr-o mişcare neordonată, astfel încât există două tipuri de energii: - Energii ordonate, la care toate părţile componente ale sistemului se deplasează pe aceeaşi direcţie şi în acelaşi sens cu direcţia şi sensul general de desfăşurare a transformării. Din această categorie fac parte: energia cinetică, fiind caracterizată prin faptul că toate particulele corpului se mişcă în direcţia şi sensul vectorului viteză; energia potenţială, caracterizată prin faptul că mişcarea fiecărei particule se realizează în sensul în care acţionează forţa gravitaţională, energia electrică, fiind caracterizată prin faptul că forţa coulombiană determină deplasarea uniformă a sarcinilor electrice etc. - Energii neordonate, la care în afara deplasărilor pe direcţia şi sensul de desfăşurare a transformării, particulele componente ale sistemului efectuează şi mişcări secundare, pe direcţii şi sensuri diferite. În această categorie se menţionează energia internă, caracterizată prin faptul că particulele constitutive au o mişcare neordonată. Caracteristic pentru acestor tipuri de energii este faptul că prezintă capacităţi diferite de trasformare. Energiile ordonate se pot transforma teoretic integral, în alte forme de energie. Astfel, energia cinetică se poate transforma integral în energie potenţială, sau în energie internă, iar energia electrică se poate transforma integral în energie internă. Energiile neordonate nu se pot transforma integral în altă formă de energie, nici măcar în cazul ideal, al transformărilor reversibile. Astfel, energia internă nu se poate transforma niciodată, integral în energie mecanică sau electrică. Acest aspect este fundamental pentru înţelegerea unor aspecte calitative, legate de procesele şi transformările termodinamice, analizate de către principiul doi al termodinamicii. Din punct de vedere al transformabilităţii în lucru mecanic (formă ordonată de energie), energiile se clasifică în: - energii complet transformabile, (exergii), categorie din care fac parte energiile ordonate; - energii complet netransformabile (anergii), de ex. energia internă acumulată în mediul ambiant; - energii parţial transformabile, formate din exergie şi anergie, din această categorie fac parte energiile neordonate. Fiecare formă de energie prezentată anterior poate fi considerată, în mod impropriu, fie ca energie acumulată fie ca energie de transmitere sau de tranziţie. Ca tipuri de energie acumulată, se pot menţiona energia mecanică (energia cinetică şi potenţială ) şi energia internă. Ca tipuri de energie de transmitere, se pot menţiona lucrul mecanic şi căldura. Acestea nu sunt, de fapt energii propriu-zise ci forme de manifestare a schimbului de energie şi apar doar în procesele în care sistemele schimbă energie între ele, sau cu mediul exterior. Căldura este o formă neordonată de transfer de energie internă, ca urmare a unei intracţiuni termice, fiind caracterizată prin existenţa mişcării termice. Căldura are caracter tranzitoriu şi se manifestă numai pe durata schimbului de energie. Din acest motiv este impropriu să se folosească noţiuni de tipul: acumulare de căldură, schimb de căldură, transformarea căldurii etc. Aceste exprimări se utilizează totusi, deoarece sunt încetăţenite de mult în limbajul specialiştilor şi nu s-au găsit formulări mai adecvate, care să primească o audienţă la fel de largă.

Lucrul mecanic este o formă ordonată de transmitere a energiei, în urma unei interacţiuni mecanice între sistem şi mediul exterior, ca atare el se poate transforma integral în altă formă de energie. Având caracter tranzitoriu, lucrul mecanic se manifestă numai la nivelul suprafeţelor de control, care delimitează sistemul şi numai pe durata schimbului de energie. Există mai multe tipuri de lucru mecanic, care vor fi analizate în continuare. Lucrul mecanic de dilatare, reprezintă energia mecanică produsă prin mărirea volumului sistemului termodinamic, sau consumată pentru reducerea acestuia. Această formă de lucru mecanic, prezintă aplicaţii şi se manifestă la destinderea şi comprimarea gazelor (de exemplu în cilindrii maşinilor termice). Lucrul mecanic de dilatare poate fi analizat cu ajutorul exemplului prezentat în figura alăturată. p δl = pdv L V p x dx Schemă pentru analiza lucrului mecanic de dilatare Lucrul mecanic de dilatare elementar (δl) care se produce la transformarea elementară (infinitezimală, infinit mică) (dx), se determină cu relaţia: δl = F dx = p S dx = p dv ; δl = p dv Lucrul mecanic de dilatare corespunzător transformării, se determină cu relaţia: L pdv ; l pdv

x Lucrul mecanic de dislocare (de deplasare), reprezintă energia mecanică necesară pentru deplasarea unei cantităţi de fluid, la presiune constantă. Această formă de energie se manifestă în cazul sistemelor deschise, caracterizate prin schimb continuu de substanţă cu mediul ambiant. În aceste sisteme există întotdeauna procese de intrare şi ieşire a substanţei în şi din sistem. Sistem deschis (p) Ieşire Schemă pentru analiza lucrului mecanic de dislocare Lucrul mecanic de dislocare, se determină cu relaţia: L d = F x = p S x = p V Unde: S este suprafaţa secţiunii de intrare (ieşire) a substanţei în sistem. Lucrul mecanic tehnic, reprezintă energia mecanică transmisă mediului ambiant, prin intermediul unui arbore, de către un sistem termodinamic deschis. Q U +p V =H L t Ieşire U +p V =H Schemă pentru analiza lucrului mecanic de dislocare Lucrul mecanic tehnic, poate fi determinat cu ajutorul ecuaţiei conservării energiei (principilui al termodinamicii) (neglijând variaţia energiei cinetice şi a energiei potenţiale): U + p V + Q = U + p V + L t L t = U + p V U p V + Q = H H + Q l t = h h + q δl t = dh + δq δl t = dh + δq

Principiul I al termodinamicii pentru sisteme termodinamice închise Principiul I al termodinamicii, reprezintă principiul sau legea conservării energiei şi se referă la transformarea energiei dintr-o formă în alta. În termotehnică sunt studiate ca forme de transfer energetic, în principal căldura şi lucrul mecanic. Se consideră că un sistem termodinamic închis, ca cel din figura alăturată îşi modifică starea termodinamică din starea iniţială în starea finală, datorită interacţiunilor cu mediul ambiant, sub formă de căldură Q şi de lucru mecanic L, producând o modificare a energiei interne a sistemului de la U la U. U U Q L Sistem închis Reprezentarea grafică a principiului al termodinamicii pentru sisteme închise Din punct de vedere matematic, ecuaţia principiului al termodinamicii se scrie sub forma: Q - L = U - U [J] [kj] Pentru unitatea de cantitate de substanţă, ecuaţia principiului al termodinamicii se scrie sub forma: q - l = u - u [J/kg] [kj/kg] unde: q = Q/m; l=l/m; u=u/m. În formă diferenţială (pentru modficări infinit mici), se pot scrie ecuaţiile: δq δl = du; δq δl = du În cazul în care sistemul se deplasează în spaţiu şi îşi modifică viteza de la w la w, respectiv înălţinea faţă de o poziţie de referinţă, de la z la z, ecuaţia principiului al termodinaminii se scrie sub forma. m w w Q L U U m g z z J kj Termenii nou adăugaţi, au semnificaţia variaţiei energiei cinetice, respectiv variaţiei energiei potenţiale. Pentru unitatea de cantitate de substanţă, se obţine: w w J kj q l u u g z z kg kg Cu ajutorul acestor ecuaţii, pot fi rezolvate toate aplicaţiile tehnice pentru sisteme închise, care presupun calcule referitoare la schimburile de energie.

Principiul I al termodinamicii pentru sisteme termodinamice deschise Se consideră că un sistem termodinamic deschis, ca cel din figura alăturată, îşi modifică starea termodinamică din starea iniţială de la momentul τ în starea finală de la momentul τ+δτ, datorită interacţiunilor cu mediul ambiant, sub formă de căldură şi de lucru mecanic, producând o modificare a nivelului energetic al sistemului. Q U +p V =H w m ; mgz w Ieşire m ; mgz Reprezentarea grafică a principiului al termodinamicii pentru sisteme deschise L t U +p V =H forma: Din punct de vedere matematic, principiul al termodinamicii se poate scrie sub Q L t = (U U ) + (p V p V ) + m + mg(z z ) [J]; [kj] q l t = (u u ) + (p v p v ) + + g(z z ) [J/kg]; [kj/kg] δq δl t = du + d(pv) + mwdw + mgdz = dh + mwdw + mgdz δq δl t = du + d(pv) + wdw + gdz = dh + wdw + gdz Dacă se împart aceste relaţii la timp, se pot obţine ecuaţiile principiului al termodinamicii, pentru sisteme deschise, sub formă de puteri: Q P = m [( u u ) + (p v p v ) + + g(z z )] [W] [kw] unde: - Q este puterea termică introdusă în sistem; - P este puterea mecanică obţinută la arborele sistemului; - m este debitul masic de substanţă care parcurge sistemul. Observaţie: În numeroase situaţii în loc de putere termică, se utilizează noţiunea de sarcină termică sau flux termic, din considerente istorice care ţin seama de tradiţia utilizării acestor termeni. Acest curs promovează utilizarea noţiunii de putere termică, pentru uniformitate de terminologie, cu alte discipline tehnice care studiază alte forme de energie, decât căldura.