Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

Σχετικά έγγραφα
Mulţimea lui Mandelbrot

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

MARCAREA REZISTOARELOR

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

Subiecte Clasa a VII-a

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Curs 4 Serii de numere reale


Subiecte Clasa a VIII-a

Curs 1 Şiruri de numere reale

Integrala nedefinită (primitive)

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

z a + c 0 + c 1 (z a)

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

riptografie şi Securitate

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 4. Măsurarea parametrilor mărimilor electrice

Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. Se acordă din oficiu 10 puncte. SUBIECTUL I.

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

Metode Runge-Kutta. 18 ianuarie Probleme scalare, pas constant. Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy

Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

Capitolul 4 PROPRIETĂŢI TOPOLOGICE ŞI DE NUMĂRARE ALE LUI R. 4.1 Proprietăţi topologice ale lui R Puncte de acumulare

Teorema de punct fix a lui Banach

1. Scrieti in casetele numerele log 7 8 si ln 8 astfel incat inegalitatea obtinuta sa fie adevarata. <

Concurs MATE-INFO UBB, 1 aprilie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

Capitolul 3. Serii Fourier. a unei funcţii periodice de perioadă Dezvoltarea în serie Fourier

CONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ ADOLF HAIMOVICI, 2017 ETAPA LOCALĂ, HUNEDOARA Clasa a IX-a profil științe ale naturii, tehnologic, servicii

Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR

Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).

III. Reprezentarea informaţiei în sistemele de calcul

Proiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie

Examen AG. Student:... Grupa:... ianuarie 2011

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

a) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.

Lectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane

Timp alocat: 180 minute. In itemii 1-4 completati casetele libere, astfel incat propozitiile obtinute sa fie adevarate.

Examen AG. Student:... Grupa: ianuarie 2016

Cum folosim cazuri particulare în rezolvarea unor probleme

Erori si incertitudini de măsurare. Modele matematice Instrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măsurand instrument:

avem V ç,, unde D = b 4ac este discriminantul ecuaţiei de gradul al doilea ax 2 + bx +

Cercul lui Euler ( al celor nouă puncte și nu numai!)

Electronică anul II PROBLEME

Teme de implementare in Matlab pentru Laboratorul de Metode Numerice

f(x) = l 0. Atunci f are local semnul lui l, adică, U 0 V(x 0 ) astfel încât sgnf(x) = sgnl, x U 0 D\{x 0 }. < f(x) < l +

3. Locuri geometrice Locuri geometrice uzuale

Ministerul Educaţiei Naționale Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

Analiza matematică, clasa a XI-a probleme rezolvate Rolul derivatei întâi

Probleme. c) valoarea curentului de sarcină prin R L şi a celui de la ieşirea AO dacă U I. Rezolvare:

2. CALCULE TOPOGRAFICE

Subiecte Clasa a VIII-a

1. Completati caseta, astfel incat propozitia obtinuta sa fie adevarata lg 4 =.

Laborator 6. Integrarea ecuaţiilor diferenţiale

Curs 2 Şiruri de numere reale

1.7. AMPLIFICATOARE DE PUTERE ÎN CLASA A ŞI AB

CONCURSUL INTERJUDEȚEAN DE MATEMATICĂ TRAIAN LALESCU, 1998 Clasa a V-a

II. 5. Probleme. 20 c 100 c = 10,52 % Câte grame sodă caustică se găsesc în 300 g soluţie de concentraţie 10%? Rezolvare m g.

CONCURSUL INTERJUDEȚEAN DE MATEMATICĂ TRAIAN LALESCU, 2017 Clasa a V-a

GEOMETRIE PLANĂ TEOREME IMPORTANTE ARII. bh lh 2. abc. abc. formula înălţimii

Capitolul 14. Asamblari prin pene

Seminariile Capitolul IX. Integrale curbilinii

Algebra si Geometrie Seminar 9

1.3 Baza a unui spaţiu vectorial. Dimensiune

I X A B e ic rm te e m te is S

( ) ( ) ( ) Funcţii diferenţiabile. cos x cos x 2. Fie D R o mulţime deschisă f : D R şi x0 D. Funcţia f este

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

MULTIMEA NUMERELOR REALE

Să se arate că n este număr par. Dan Nedeianu

Cursul 7. Spaţii euclidiene. Produs scalar. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt. Baze ortonormate

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

Transcript:

Laborator 11 Mulţimi Julia. Temă 1. Clasa JuliaGreen. Să considerăm clasa JuliaGreen dată de exemplu la curs pentru metoda locului final şi să schimbăm numărul de iteraţii nriter = 100 în nriter = 101. Figura 1. Class JuliaGreen, nriter = 100 Figura 2. Class JuliaGreen, nriter = 101 1

public class JuliaGreen : FractalForm static Complex i = new Complex(0, 1); static Complex c = 0.45 + 0.2 * i; Complex f(complex z) Complex u = z * z * z; return (u + c) / (u - c); public override void makeimage() setxminxmaxyminymax(-2.7, 3.5, -3.1, 3.1); Color col; Complex z; double infinit = 1.0e20; int ix, jy, k, nriter = 100; for (ix = imin; ix <= imax; ix++) for (jy = jmin; jy <= jmax; jy++) z = new Complex(getX(ix), gety(jy)); for (k = 0; k < nriter; k++) z = f(z); if (z.ro2 > infinit) break; if (z.ro2 > infinit) col = Color.Black; else col = getcolor(math.abs(geti(z.re)) + Math.Abs(getJ(z.Im)) + 1); setpixel(ix, jy, col); if (!resetscreen()) return; a) Ce se poate deduce din faptul că cele două nuanţe de verde îşi schimbă locurile între ele? b) Să setăm nriter = 1000. Explicaţi de ce acum, în comparaţie cu cazul nriter = 100, au dispărut umbrele din zona verde închis. Figura 3. Class JuliaGreen, nriter = 1000 2

2. Clasa JuliaBazine. Să considerăm clasa Figura 4. Class JuliaBazine public class JuliaBazine : FractalForm static Complex i = new Complex(0, 1); static Complex c = -0.21-0.70 * i; Complex f(complex z) return z * z + c; public override void makeimage() setxminxmaxyminymax(-1.5, 1.5, -1.5, 1.5); Color col; Complex z; int ix, jy, k, nriter = 1000; for (ix = imin + 1; ix <= imax; ix++) for (jy = jmin + 1; jy <= jmax; jy++) z = new Complex(getX(ix), gety(jy)); for (k = 0; k < nriter; k++) z = f(z); if (z.ro2 > 1.0e10) break; if (z.ro2 > 1.0e9) col = Color.White; else col = getcolor(10 * Math.Abs(getI(z.Re)) + 10 * Math.Abs(getJ(z.Im)) + 200); setpixel(ix, jy, col); if (!resetscreen()) return; care colorează prin metoda locului final punctele Fatou ale funcţiei f c (z) = z 2 + c, cu c = 0.21 0.70i. Sunt puse în evidenţă componentele conexe ale mulţimii Fatou, 3

componenta albă corespunde punctului de la infinit, care în acest caz este un punct fix atractiv, iar componentele colorate corespund unei orbite periodice atractive. Incercaţi să determinaţi, variind numărul de iteraţii nriter, câte puncte distincte are această orbită periodică. 3. Clasa JuliaPlina2. Clasa următoare Figura 5. Class JuliaPlina2 public class JuliaPlina2 : FractalForm Complex f(complex z) Complex u = z * z; return u - 1 / u; public override void makeimage() setxminxmaxyminymax(-2, 2, -2, 2); Complex z; int ix, jy, k, nriter = 1001; for (ix = imin ; ix <= imax; ix++) for (jy = jmin ; jy <= jmax; jy++) z = new Complex(getX(ix), gety(jy)); for (k = 0; k < nriter; k++) z = f(z); if (z.ro2 > 10000) break; setpixel(ix, jy, getcolor(100 * k)); if (!resetscreen()) return; 4

reprezintă grafic mulţimea Julia plină ataşată funcţiei f(z) = z 2 1/z 2. Incercaţi să explicaţi autosimilaritatea evidentă care apare în figura obţinută. 4. Clasa JuliaSierpinski. In figura 6 este reprezentată cu negru mulţimea Julia Figura 6. Class JuliaSierpinski ataşată funcţiei f(z) = 2(z3 2) 3z ca frontieră a bazinului de atracţie al punctului de la infinit, bazin colorat cu alb. Incercaţi să implementaţi o clasă JuliaSierpinski care să traseze acest desen. Adăugaţi mai multe culori: Figura 7. Class JuliaSierpinskiRed 5

5. Clasa JuliaNautilus. Adaptaţi clasa JuliaRandom pentru a reprezenta mulţimea Julia ataşată funcţiei f(z) = z3 z ωz 2 + 1 pentru ω = 1.001(cos π 12 + i sin π 12 ). Figura 8. Class JuliaNautilus1 Incercaţi apoi să analizaţi acest exemplu prin metoda locului final: Figura 9. Class JuliaNautilus2 6

6. Clasa JuliaFinal. Funcţia makeimage() următoare colorează prin metoda locului final punctele Fatou ale funcţiei f(z) = (z 3 +c)/z pentru c = 0.001. Aflaţi semnificaţia celor patru culori. public override void makeimage() setxminxmaxyminymax(-1.1, 1.1, -1.1, 1.1); Color col; Complex z; double infinit = 1.0e10; int ix, jy, k, nriter = 107; for (ix = imin; ix <= imax; ix++) for (jy = jmin; jy <= jmax; jy++) z = new Complex(getX(ix), gety(jy)); for (k = 0; k < nriter; k++) z = f(z); if (z.ro2 > infinit) break; if (z.ro2 > infinit) col = Color.Red; else col = getcolor(100 * Math.Abs(getI(10*z.Re)) + 100 * Math.Abs(getJ(10*z.Im)) +750); setpixel(ix, jy, col); setpixel(z, col); if (!resetscreen()) return; Figura 10. Class JuliaFinal 7

7. Clasa Glynn. Desenaţi mulţimea Julia plină asociată lui f(z) = z 1.5 + c, pentru c = 0.2. Figura 11. Class Glynn Pentru calculul puterii z α în complex, folosiţi funcţia următoare: Complex pow(complex z, double alfa) return Complex.setRoTheta(Math.Pow(z.Ro, alfa),z.theta*alfa); Incercaţi şi pentru f(z) = z 1.75 + c, cu c = 0.375. 8