BIOLOGIE - CHIMIE ORGANICĂ

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD IAȘI BIOLOGIE - CHIMIE ORGANICĂ TESTE PENTRU ADMITERE LA FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ Coordonator: Conf. dr. Geta Pavel Colectiv de autori: Prof. dr. Lucia Carmen Trincă Conf. dr. Constantin Spătaru Conf. dr. Geta Pavel Șef. lucr. dr. Alina Trofin Asist. univ. dr. Răzvan Nicolae Mălăncuș Editori: Conf. dr. Geta Pavel Asist. univ. dr. R.N. Mălăncuș IAȘI, 2018 ISBN 978-973-0-26874-4

Precizări Prezentul material reprezintă o culegere de teste grilă elaborate în acord cu programa școlară de Biologie pentru clasa a XI-a și Chimie organică pentru clasa a X-a. Tipul de test este complement simplu : la fiecare întrebare se poate alege un singur răspuns corect din 5 variante de răspuns propuse. Variantele corecte pentru intrebările din această culegere sunt prezentate la sfârşitul materialului. Comisia de admitere își rezervă dreptul de a reformula conținutul testelor și de a introduce teste la prima vedere. Notarea răspunsurilor se face după principiul totul sau nimic, neacordându-se punctaj pentru răspunsuri parțiale. Mult succes! 1

BIOLOGIE BIBLIOGRAFIE: Biologie - manual pentru clasa a XI-a; Autori: Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Editura Corint, 2008, 2014. AUTORI TESTE GRILA: Conf. univ. dr. Geta PAVEL Conf. univ. dr. Constantin SPĂTARU Asist. univ. dr. Răzvan Nicolae MĂLĂNCUȘ CAPITOLE: Capitolul 1. Alcătuirea corpului uman 1.1. Topografia organelor și sistemelor de organe (Conf. dr. C. Spătaru) 1.2. Niveluri de organizare (Conf. dr. Geta Pavel) Capitolul 2. Sistemul nervos (SN) 2.1. Compartimentele funcționale ale SN / Fiziologia neuronului și a sinapsei. Reflexul (Conf. dr. Geta Pavel) 2.2. Măduva spinării (Conf. dr. Geta Pavel) 2.3. Encefalul (Asist. dr. R.N. Mălăncuș) 2.4. Sistemul nervos vegetativ (Asist. dr. R.N. Mălăncuș) Capitolul 3. Analizatorii (Conf. dr. C. Spătaru) Capitolul 4. Glandele endocrine 4.1. Hipofiza. Glandele suprarenale (Asist. dr. R.N. Mălăncuș) 4.2. Tiroida. Paratiroidele / Pancreasul endocrin / Epifiza și Timusul (Conf. dr. Geta Pavel) Capitolul 5. Mișcarea (Conf. dr. C. Spătaru) Capitolul 6. Digestia și absorbția 6.1. Digestia bucală și deglutiția. Digestia gastrică (Asist. dr. R.N. Mălăncuș) 6.2. Digestia și absorbția intestinală (Conf. dr. Geta Pavel) Capitolul 7. Circulația (Conf. dr. C. Spătaru) Capitolul 8. Respirația (Conf. dr. C. Spătaru) Capitolul 9. Excreția (Conf. dr. C. Spătaru) Capitolul 10. Metabolismul 10.1. Metabolismul intermediar (Conf. dr. Geta Pavel) 10.2. Metabolismul energetic. Vitaminele (Asist. dr. R.N. Mălăncuș) Capitolul 11. Funcția de reproducere (Conf. dr. C. Spătaru) Capitolul 12. Organismul ca tot unitar (Conf. dr. Geta Pavel) 2

1. ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN 1.1. TOPOGRAFIA ORGANELOR ȘI SISTEMELOR DE ORGANE (CONF. DR. SPATARU CONSTANTIN) 1. Axul longitudinal al corpului uman, poate fi numit: a. axul lățimii corpului; b. axul lungimii corpului; c. axul grosimii corpului; d. axul adâncimii corpului e. nici un răspuns corect 2. Axul sagital al corpului uman mai este numit: a. axul grosimii corpului; b. axul transversal al corpului; c. axul lungimii corpului; d. axul lățimii corpului e. axul înălțimii corpului 3. Axul transversal al corpului uman delimitează: a. axul adâncimii corpului; b. axul înălțimii corpului; c. axul lățimii corpului; d. axul lungimii corpului; e. axul grosimii corpului. 4. Planul medio-sagital trece prin: a. axul transversal și lateral; b. axul lărgimii; c. centrul trunchiului împărțindu-l în două jumătăți simetrice; d. axul longitudinal și transversal; e. axul sagital și transversal. 5. Planul frontal reprezintă planul care merge paralel cu fruntea: a. împarte corpul într-o parte superioară și una inferioară; b. împarte corpul într-o parte dreaptă și una stângă c. se folosește pentru orientarea oaselor craniului d. trece prin axul longitudinal și axul sagital; e. împarte corpul într-o parte anterioară și alta posterioară; 3

6.Planul transversal împarte corpul: a. în două părți laterale; b. într-o parte superioară și alta inferioară; c. într-o parte anterioară și una posterioară d. în segmente paramediane e. nici un răspuns correct 7.Pentru membrele corpului, se folosesc termenii: a. proximal pentru formațiunile apropiate de sol; b. distal pentru formațiunile îndepărtate de sol; c. proximal și distal se referă la distanța la care se află o structură față de capătul fix al membrului; d. inferior și superior; e. proximal și distal se referă la distanța la care se află o structură față de capătul mobil al membrului. 1.2. NIVELURI DE ORGANIZARE (CONF. DR. GETA PAVEL) 1. Identificați afirmația incorectă: a. In structura membranei celulare se întâlnesc, în principal, lipide și proteine; b. Fosfolipidele sunt dispuse în bistrat, cu porțiunea hidrofobă central și cea hidrofilă la periferie; c. Pasajul transmembranar al ionilor este restricționat de miezul fosfolipidic hidrofob; d. Modelul structural al membranei este denumit modelul mozaicului fluid, datorită distribuției neuniforme a proteinelor printre moleculele fosfolipidice; e. Glucidele din structura membranei sunt încărcate negativ și orientate spre fața internă a celulei. 4

2. Reticulul endoplasmatic rugos este structurat din /cu rol : a. sistem canalicular/rol de sistem circulator intracitoplasmatic; b. rețea de citomembrane cu ribozomi atașați/rol în sinteza proteinelor; c. rețea de citomembrane fără ribozomi atașați/rol în metabolismul glicogenului; d. sistem membranar format din cisterne, macro- și microvezicule/rol excretor; e. corpusculi sferici cu enzime hidrolitice/rol de aparat digestiv intracelular; 3. Prelungirile celulare temporare sunt: a. microvilii; b. pseudopodele; c. cilii; d. desmozomii; e. flagelii. 4. Aparatul Golgi este structurat din /cu rol : a. sistem canalicular/rol de sistem circulator intracitoplasmatic; b. rețea de citomembrane cu ribozomi atașați/rol în sinteza proteinelor; c. rețea de citomembrane fără ribozomi atașați/rol în metabolismul glicogenului; d. sistem membranar format din cisterne, macro- și microvezicule/rol excretor; e. corpusculi sferici cu enzime hidrolitice/rol de aparat digestiv intracelular. 5. Identificați afirmația incorectă: a. Mitocondriile sunt organite citoplasmatice ovale sau rotunde cu rol în sinteza ATP-ului; b. Centrozomul este format din doi centrioli cilindrici cu rol în diviziunea celulară; c. Centrozomul lipsește în neuron; d. Ergastoplasma este reprezentată de granule ovale sau sferice, libere în citoplasmă, bogate în enzime cu rol digestiv; e. Lizozomii au rol foarte important în celulele fagocitare. 5

6. Difuziunea este procesul prin care: a. moleculele unei soluții se deplasează din mediul extracelular în mediul intracelular, asigurând nutriția celulei; b. moleculele soluțiilor aflate în două compartimente diferite se deplasează întotdeauna de la concentrația mai mare la cea mai mică, pentru echilibrarea concentrației celor două medii; c. mișcarea moleculară e posibilă și împotriva gradientului de concentrație; d. mișcarea moleculară necesită utilizarea energiei furnizate de ATP. e. mișcarea apei prin membrana ce separă două compartimente asigură echilibrarea concentrației celor două medii. 7. Nucleul celular are următoarele funcții: a. realizează digestia intracelulară; b. realizează metabolismul celular; c. este generatorul energetic al celulei; d. realizează transmiterea informației genetice; e. este centrul de comandă al mișcării celulare. 8. Precizați care din următoarele celule este anucleată: a. hepatocitul; b. celula musculară striată; c. neuronul; d. hematia; e. celula musculară netedă. 9. Precizați care din următoarele celule este binucleată: a. hepatocitul; b. celula musculară striată; c. neuronul; d. hematia; e. celula musculară netedă. 10. Precizați care din următoarele celule este multinucleată: a. hepatocitul ; b. celula musculară striată; c. neuronul; d. hematia; e. celula musculară netedă. 6

11. Obișnuit, raportul nucleu/citoplasmă celulară este: a. 1/1-1/2; b. 1/8-1/10; c. 1/3-1/4; d. 1/6-1/8; e. 1/10 1/20. 12. Carioplasma din structura nucleului nu conține: a. ADN și ARN; b. ATP și ADP; c. proteine histonice și nonhistonice; d. cantități mici de lipide; e. ioni de Ca și Mg; 13. Transportul transmembranar activ se realizează prin: a. difuziune simplă; b. osmoză; c. difuziune facilitată; d. mecanisme care nu necesită consum de energie; e. pompe ionice. 14. Transportul transmembranar pasiv se realizează prin: a. mecanisme care nu necesită prezența proteinelor transportoare; b. mecanisme de cotransport c. mecanisme care necesită consum de energie; d. mecanisme care nu necesită consum de energie. e. pompe ionice. 15. Organitele specifice din celula musculară sunt: a. neurofibrilele; b. corpii Nissl; c. miofibrilele; d. reticulul sarcoplasmatic e. lizozomii 16. Membrana celulară nu permite difuziunea liberă pentru: a. CO 2, O 2 ; b. etanol; c. ioni de Na, K, Ca, Cl; d. uree; e. hormonii steroizi. 7

17. Una dintre următoarele caracteristici nu este specifică osmozei: a. traversarea unei membrane semipermeabile; b. difuziunea prin membrană a solvitului dintr-o soluție; c. difuziunea prin membrană a solventului dintr-o soluție; d. trecerea de la soluția mai diluată la soluția mai concentrată; e. utilizarea presiunii osmotice ca forță de difuziune. 18. Transportul activ primar utilizează pentru transport: a. proteine transportoare cu 2 situsuri: pentru un ion și o moleculă de cotransportat; b. câte o proteină transportoare pentru fiecare ion sau moleculă de transportat; c. energia furnizată de trecerea unui ion sau molecule cotransportate conform gradientului ei de concentrație; d. energia furnizată prin hidroliza ATP-ului; e. diferența de presiune osmotică de pe cele două fețe ale membrane traversate. 19. Transportul activ secundar utilizează pentru transport: a. proteine transportoare cu situs catalitic pentru ATP; b. energia furnizată de trecerea unui ion sau molecule cotransportate conform gradientului ei de concentrație; c. energia furnizată prin hidroliza ATP-ului; d. diferența de presiune osmotică de pe cele două fețe ale membrane traversate; e. diferența de concentrație a moleculelor din soluție de pe cele două fețe ale membrane traversate. 20. Potențialul membranar de repaus are valoarea: a. + 40 mv; b. + 65 până la + 85 mv; c. apropiată de cea a potențialului de echilibru pentru Na +; d. apropiată de cea a potențialului de echilibru pentru K +. e. apropiată de cea a potențialului de echilibru pentru Ca ++. 8

21. Potențialul de acțiune este o modificare temporară a potențialului membranar care se desfășoară spontan și complet, odată ce: a. valoarea potențialului membranar se reduce la un nivel critic, numit prag, fiind mai slab negativă decât în repaus; b. valoarea potențialului membranar crește la un nivel critic, numit prag, fiind mai accentuat negativă decât în repaus c. se produce o depolarizare completă cu inversarea polarității, de la valori negative la valori pozitive; d. se produce o diminuare a permeabilității membrane pentru Na + ; e. se produce o creștere a permeabilității membrane pentru K +. 22. Depolarizarea membranei celulare se datorează: a. scăderii permeabilității membranei față de potasiu; b. creșterii permeabilității membranei față de potasiu; c. scăderii permeabilității membranei față de sodiu; d. deschiderii canalelor de sodiu voltaj dependente (sensibile la potențialul de prag); e. deschiderii canalelor de potasiu voltaj dependente (sensibile la inversarea polarității membranei). 23. Perioada refractară relativă reprezintă: a. perioada pe parcursul căreia se poate iniția un al doilea potențial de acțiune, dacă stimulul este suficient de puternic; b. perioada pe parcursul căreia nu se poate iniția un al doilea potențial de acțiune, indiferent de intensitatea stimulului; c. perioada în care se derulează depolarizarea primului potențial de acțiune; d. perioada în care canalele de sodiu sunt în stare inactivă; e. perioada în care canalele de sodiu sunt deschise. 24. Repolarizarea membranei celulare se datorează: a. creșterii permeabilității membranei față de sodiu; b. creșterii permeabilității membranei față de potasiu; c. scăderii permeabilității membranei față de potasiu; d. deschiderii canalelor de sodiu voltaj dependente (sensibile la potențialul de prag); e. închiderii canalelor de potasiu voltaj dependente. (sensibile la - 40 mv). 9

25. Identificați afirmația corectă: a. Țesutul fibros aparține categoriei de țesut conjunctiv dur; b. Țesutul sanguin aparține categoriei de țesut conjunctiv moale; c. Pancreasul și gonadele au în structura lor țesut epitelial glandular de tip mixt; d. Epiderma este un țesut epitelial de acoperire pluristratificat nekeratinizat; e. Tunica internă a vaselor sanguine este un țesut epitelial de acoperire pavimentos stratificat. 26. Identificați afirmația falsă: a. Splina are în structura sa țesut conjunctiv moale reticulat; b. Diafizele oaselor lungi se compun din țesut conjunctiv dur, osos, de tip spongios; c. Pavilionul urechii are în structura sa țesut conjunctiv semidur, cartilaginos, de tip elastic; d. Uroteliul este un țesut epitelial de acoperire pluristratificat, de tranziție. e. Tunica internă a vaselor sanguine este un țesut epitelial de acoperire pavimentos simplu. 10

2. SISTEMUL NERVOS 2.1. COMPARTIMENTELE FUNCȚIONALE / FIZIOLOGIA NEURONULUI ȘI A SINAPSEI. REFLEXUL (CONF. DR. GETA PAVEL) 1. Identificați afirmația falsă: a. Funcția senzitivă și funcția motorie sunt funcțiile fundamentale ale oricarui organ nervos; b. Funcția psihică este rezultatul integrării funcțiilor sensitive și motorii; c. Compartimentul senzitiv al unui centru nervos primește informațiile culese de la receptori, apoi le prelucrează și elaborează comenzi; d. Compartimentul motor al unui centru nervos transmite comenzile la efectori; e. Nu există activitate senzitivă fără activitate motorie și viceversa. 2. Sistemul nervos central este reprezentat de: a. encefal si maduva spinării; b ganglionii simaptici și parasimpatici; c. nervii cranieni si nervii spinali; d. encefal și nervii cranieni; e. măduva spinării și nervii spinali. 3. Sistemul nervos periferic este reprezentat de: a. maduva spinării și nervii spinali; b. sistemul nervos simpatic și parasimpatic; c. nervii spinali si nervii cranieni; d. encefal; e. trunchiul cerebral. 11

4. Neuronii pseudounipolari prezintă: a. o prelungire dendritică și una axonică ce se unesc pentru a forma o prelungire unică ce patrunde in SNC; b. o prelungire dendritică și una axonică ce se unesc pentru a forma o prelungire unică ce se distribuie în SNP; c. o singură prelungire, care se divide in T, formând separat o dendrita care se distribuie la periferie și un axon care patrunde in SNC; d. doua prelungiri care pornesc de la polii celulei in direcții opuse: dendrita la periferie și axonul in SNC. e. o prelungire axonică cu numeroase terminații ce formează arborele dendritic. 5. Identificați afirmația corectă: a. Neuronii receptori somatosenzitivi recepționează informația din interiorul organismului, b. Neuronii somatomotori sunt în legătură cu mușchii scheletici ai corpului, iar cei visceromotori, în legătură; c. Neuronii viscerozenzitivi, sunt în legătură cu mușchii netezi, mușchiul cardiac și glandele; d. Neuronii intercalari fac legătura directă între organele senzoriale și organele efectoare; e. Neuronii receptori sunt întotdeauna conectați direct cu neuronii motori. 6. Organitele specifice din neuroplasmă sunt: a. aparatul Golgi și centrozomul; b. corpii tigroizi (Nissl); c. ribozomii și lizozomii. d. miofibrilele e. mitocondriile 7. Butonii terminali ai axonului conțin: a. neurofibrile și corpi tigroizi (Nissl); b. ribozomi și lizozomi; c. neurofibrile, mitocondrii și vezicule cu mediatori chimici; d. centrozom; e. depozite de ioni de calciu. 12

8. Dendritele sunt prelungiri neuronale care conțin: a. neurofibrile și corpi tigroizi (Nissl); b. ribozomi și lizozomii; c. vezicule cu mediatori chimic; d. centrozom; e. depozite de ioni de calciu. 9. Identificați afirmația corectă: a. Butonii axonali recepționează impulsul nervos, b. Ramificațiile dendritice conduc mesajul nervos la nivelul sinapselor; c. Dendritele recepționează impulsul nervos, care se propagă la corpul neuronal ce are rol de integrare a informațiilor, d. Axonul prin ramificațiile sale constituie aparatul receptiv major al neuronului. e. Corpul neuronal are doar rol în metablismul neuronal, iar butornii terminali sunt implicați în preluarea, integrarea și transmiterea mesajului nervos. 10. Identificați afirmația corectă: a. O celulă Schwann produce mielina pentru axonii din SNC; b. Un oligodendrocit produce mielina pentru axonii din SNP; c. O celulă Schwann produce mielina pentru un singur axon; d. Un oligodendrocit produce mielina pentru un singur axon; e. O celulă Schwann produce mielina pentru mai mulți axoni. 11. Rolul mielinei este: a. de izolator electric și reducere a vitezei de conducere a impulsului nervos; b. de izolator electric și accelerare a conducerii impulsului nervos; c. de bun conductor electric și propagare continuă și rapidă a impulsului nervos. d. de transmitere a impulsului nervos în interiorul axoplasmei; e. de asigurare a substratului energetic necesar funcționării nodurilor Ranvier. 12. Conductibilitatea în prelungirile neuronale poate fi: a. celulipetă în dendrite și celulifugă în axoni; b. celulipetă în axon și celulifugă în dendrite; c. celulipetă în dendrite și butonii terminali; d. celulifugă în axoni și colateralele sale. e. bidirecțională în axon și terminațiile sale. 13

13. Care din următoarele afirmații este falsă? a. Numărul nevrogliilor în SN depășește de aproximativ 10 ori numărul neuronilor; b. Nevrogliile sunt celule din țesutul nervos capabile de diviziune; c. Nevrogliile conțin corpi Nissl și neurofibrile; d. Nevrogliile au rol în sinteza ARN-ului și a altor substanțe pe care le cedeaza neuronilor; e. Microglia este celula din țesutul nervos cu rol fagocitar. 14. Care din următoarele afirmații e corectă? a. Potențialul de acțiune este condus in ambele sensuri în membrana axonului amielinic; b. Potențialul de acțiune este condus intr-un singur sens în membrana axonului amielinic deoarece în direcția opusă unde s-a produs potențialul de acțiune anterior, membrana este în stare refractară absoluta; c. Proprietățile electrice ale membranei nu permit depolarizarea regiunilor adiacente în ambele sensuri de la locul de generare a unui potențial de acțiune; d. In axonul mielinizat, datorită proprietăților izolatoare ale mielinei, conducerea influxului nervos se face cu viteză mică; e. Conducerea în fibrele mielinizate este de 10 ori mai mica dcât în cele amielinizate. 15. In axonii mielinizați, potențialul de acțiune se produce: a. numai în zonele acoperite de mielină; b. numai în nodurile Ranvier; c. in orice zonă a axolemei. d. numai la capătul inițial al axonului e. n umai în zona butonilor terminali 14

16. Identificați afirmația incorectă: a. In sinapsele electrice, ca și în cele chimice, conducerea influxului nervos este unidirecțională; b. In sinapsele electrice, două celule sunt alipite în zonele lor de rezistență electrică minimă; c. In sinapsele chimice, celulele sunt separate prin fanta sinaptică, iar transmiterea mesajului de la celulă la celulă se realizează prin intermediul unui mediator chimic; d. In sinapsele chimice, conducerea este unidirecțională de la regiunea presinaptică, la regiunea postsinaptică; e. In sinapsele electrice, conducerea este bidirecțională, deoarece joncțiunile sunt permeabile pentru ioni și molecule în ambele sensuri. 17. Regiunea presinaptică a unei sinapse chimice conține: a. receptori pentru mediatorul chimic; b. ioni de calciu care favorizează exocitoza mediatorului chimic; c. vezicule cu mediatori chimici; d. doar neurofibrile și mitocondrii; e. doar canale ionice care iși modifică permeabilitatea la sosirea potențialului de acțiune. 18. Regiunea postsinaptică a unei sinapse chimice conține: a. receptori pentru fixarea mediatorului chimic; b. lichid extracelular, cu enzime de inactivare a mediatorului chimic; c. vezicule cu mediatori chimici; d. doar canale de calciu care se deschid la sosirea potențialului de acțiune; e. doar canale de potasiu care se deschid la sosirea potențialului de acțiune. 19. Sinapsa neuro-musculară se mai numește: a. fus neuro-muscular; b. unitate motorie; c. placă motorie; d. unitate morfofuncțională a fibrei musculare; e. joncțiune GAP. 15

20. Intr-o sinapsă chimică, în momentul interacțiunii mediatorului chimic cu receptorul specific, potențialul membranar de repaus se modifică în: a. potențial de acțiune, capabil de propagare în membrana postsinaptică; b. potențial postsinaptic excitator, capabil de sumație temporală sau spațială; c. potențial postsinaptic inhibitor, fără proprietatea de sumație temporală sau spațială. d. potențial local, ce se supune legii "totul sau nimic". e. influx nervos capabil de a genera un răspuns specific. 21. Sumația temporală se caracterizează prin: a. cumularea potențialelor postsinaptice produse de două sau mai multe terminații presinaptice vecine pe aceeași membrană postsinaptică, rezultând un potențial mai mare; b. cumularea potențialelor postsinaptice produse prin descărcarea repetată de mediator din aceeași terminație presinaptică, rezultând un potențial mai mare; c. cumularea potențialelor postsinaptice produse de terminații presinaptice care acționează pe membrana postsinaptică a două celule învecinate, rezultând un potențial mai mare. d. transmiterea divergentă a potențialelor presinaptice la două sau mai multe regiuni postsinaptice; e. producerea repetată de potențiale de acțiune în membrana postsinaptică sub formă de trenuri de impulsuri ce codifică un mesaj. 22. Sumația spațială se caracterizează prin: a. cumularea potențialelor postsinaptice produse de două sau mai multe terminații presinaptice vecine pe aceeași membrană postsinaptică, rezultând un potențial mai mare; b. cumularea potențialelor sinaptice produse prin descărcarea de mediator din aceeași terminație presinaptică, rezultând un potențial mai mare; c. cumularea potențialelor postsinaptice produse de terminații presinaptice care acționează pe membrana postsinaptică a două celule învecinate, rezultând un potențial mai mare. d. transmiterea divergentă a potențialelor presinaptice la două sau mai multe regiuni postsinaptice; e. producerea repetată de potențiale de acțiune în membrana postsinaptică sub formă de trenuri de impulsuri ce codifică un mesaj. 16

23. Identificați informația incorectă: a. Sunt considerați mecanoceptori receptorii pentru tact, receptorii vestibulari și acustici; b. Sunt considerați chemoceptori celulele cu conuri și bastonașe; c. Sunt considerați termoceptori unele terminații nervoase libere care răspund la variațiile de temperatură ale mediului; d. Proprioceptorii primesc stimuli de la mușchi, tendoane și articulații; e. Chemoceptorii primesc stimuli chimici din afara sau din interiorul organismului. 24. Receptorii fazici sunt: a. rapid adaptabili, răspund prin creșterea activității la acțiunea unui stimul, urmată de reducerea acesteia la persistența stimulului; b. lent adaptabili, raspund printr-o activitate constantă pe toată durata aplicării stimulului; c. slab adaptabili, răspund din ce in ce mai puternic, dacă stimulul persistă; d. receptori care răspund numai la stimuli puternici; e. receptori care raspund numai la persistența stimulilor. 25. Receptorii tonici sunt: a. rapid adaptabili, răspund prin creșterea activității la acțiunea unui stimul, urmată de reducerea acesteia la persistența stimulului; b. lent adaptabili, raspund printr-o activitate constantă pe toată durata aplicării stimulului; c. slab adaptabili, răspund din ce in ce mai puternic, dacă stimulul persistă. d. receptori care răspund numai la stimuli puternici; e. receptori care raspund numai la persistența stimulilor. 26. Identificați afirmația incorectă: a. Receptorii olfactivi sunt chemoceptori, rapid adaptabili; b. Fotoreceptorii retinieni sunt receptori fazici, reprezentați de celulele cu conuri și bastonașe; c. Proprioceptorii informează sistemul nervos despre poziția corpului și permit controlul mișcării; d. Mecanoceptorii sunt stimulați de deformarea membranei celulare; 17

e. Nociceptorii sunt considerați ca făcând parte din categoria chemoceptorilor. 27. Cele 3 niveluri majore ale sistemului nervos cu funcție de centru reflex sunt: a. nivelul medular, nivelul subcortical, nivelul cortical; b. nivelul segmentar, nivelul intersegmentar și nivelul trunchiului cerebral; c. nivelul visceral, nivelul somato-senzorial și nivelul somatomotor; d. nivelul ganglionar, nivelul medular și nivelul subcortical. e. nivelul periferic aferent, nivelul intermediar efecrent și nivelul central cortical. 2.2. MĂDUVA SPINĂRII (CONF. DR. GETA PAVEL) 1. Măduva spinării nu ocupă canalul vertebral pe toată lungimea sa, ci prezintă limitele superioară și inferioară între zonele de emergență a doi nervi spinali, reprezentați de: a. C1 și L2; b. T1 și L1; c. C1 și S2; d. C8 și L5; e. C1 și T12. 2. In regiunea lombo-sacrală, măduva spinării se prelungește cu: a. "coada de cal"; b. filum terminale; c. canalul ependimar; d. țesut osos dur e. țesut osos spongios 18

3. Identificați afirmația incorectă: a. Dura mater este o structură fibroasă care aderă de pereții canalului vertebral; b. Dura mater este o structură fibroasă care aderă de pereții cutiei craniene; c. Arahnoida este o structură conjunctivă separată de pia mater printr-un spațiu care conține lichid cefalo-rahidian; d. Pia mater este o structură conjunctivo-vasculară care aderă intim de măduva spinării, pătrunzând în șanțuri și fisuri; e. Spațiul epidural se formează între osul canalului vertebral și dura mater. 4. Identificați informația incorectă: a. Coarnele anterioare ale măduvei spinării sunt mai bine dezvoltate în zona intumescențelor cervicală și lombară și conțin neuroni somato-motori; b. Coarnele posterioare ale măduvei spinării conțin neuroni senzitivi cu semnificația de protoneuron al căilor senzitive; c. Coarnele laterale ale măduvei spinării sunt evidente în regiunea cervicală inferioară, toracală și lombară superioară și conțin neuroni vegetativi simpatici preganglionari. d. Intre coarnele laterale și cele posterioare ale măduvei cervicale se află substanța reticulată medulară; e. In jurul canalului ependimar, pe toată lungimea sa, se găsesc neuroni ai substanței reticulate medulare. 5. Calea sensibilității termice și dureroase este reprezentată de: a. fasciculul spinocerebelos dorsal; b. fasciculul spinocerebelos lateral; c. fasciculul spinotalamic ventral; d. fasciculul spinotalamic lateral; e. fasciculul gracilis și cuneatus. 6. Deuteroneuronul căii termice și dureroase se află în: a. ganglionul spinal, pe traiectul rădăcinii dorsale a nervului rahidian; b. cornul posterior al măduvei spinări; c. nucleii gracilis și cuneatus din bulbul rahidian; d. substanța reticulată din trunchiul cerebral; e. talamus. 19

7. Calea sensibilității tactile fine este reprezentată de: a. fasciculul spinocerebelos dorsal; b. fasciculul spinocerebelos lateral; c. fasciculul spinotalamic anterior; d. fasciculul spinotalamic lateral; e. fasciculul gracilis și cuneatus. 8. Deuteroneuronul căii tactile fine este localizat în: a. ganglionul spinal, pe traiectul rădăcinii dorsale a nervului rahidian; b. cornul posterior al măduvei spinări; c. nucleii gracilis și cuneatus din bulbul rahidian; d. substanța reticulată din trunchiul cerebral; e. talamus. 9. Identificați informația incorectă: a. Receptorii sensibilității proprioceptive de control al mișcării, sunt fusurile neuro-musculare. b. Calea de conducere a sensibilității proprioceptive de control al mișcării este calea spinocerebeloasă care include două fascicule; c. Deuteroneuronul căilor spinocerebeloase se află în cornul posterior al măduvei spinării. d. Axonul deuteroneuronului căii spinocerebeloase dorsale (directe) ocupă cordonul dorsal medular de aceeași parte și are un traiect ascendent prin măduvă pănă la cerebel; e. Axonul deuteroneuronului căii spinocerebeloase ventrale (încrucișate) trece în cordonul lateral în partea opusă și are un traiect ascendent prin măduvă până la cerebel. 10. Calea sistemului piramidal controlează: a. motilitatea voluntară; b. motilitatea involuntară semiautomată și automată; c. activitatea reflexă; d. sensibilitatea vestibulară; e. sensibilitatea proprioceptivă. 11. Calea sistemului extrapiramidal controlează: a. motilitatea voluntară; b. motilitatea involuntară semiautomată și automată; c. activitatea reflexă; d. activitatea nervoasă superioară; e. tonusul postural. 20

12. Identificați informația incorectă: a.75 % din fibrele căii piramidale formează fasciculul piramidal incrucișat, iar 25 % formează fasciculul piramidal direct; b. Fibrele corticonucleare se desprind din fasciculul piramidal și ajung la nuclei motori ai nervilor cranieni; c. Fasciculul piramidal încrucișat trece în cordonul lateral al măduvei spinării; d. Fasciculul piramidal direct trece în cordonul posterior al măduvei spinării; e. Ambele fascicule piramidale se încrucișează înainte de a transmite comanda motorie mușchilor deserviți. 13. Calea sistemului piramidal include: a. 3 neuroni unul cortical, de comanda, al doilea la nivelul nucleilor bulbari și al treilea inferior, la nivelul măduvei spinării; b. mai multi neuroni, în etajele subcorticale: corpi striați, substanța neagră, nucleul roșu, formația reticulată și nucleul vestibular; c. doi neuroni unul superior, central, la nivel cortical și al doilea inferior, periferic situat la nivelul măduvei spinării sau în bulbul rahidian. d. doi neuroni periferici, la nivelul măduvei spinării și un neuron central, în cortexul cerebelos; e. un neuron medular, unul bulbar și al treilea în talamus. 14. Rădăcina anterioară a nervilor spinali include: a. axonii neuronilor visceromotori și somatomotori; b. axonii neuronilor viscerosenzitivi și visceromotori; c. ganglionii spinali cu neuroni somatosenzitivi; d. dendritele neuronilor viscerosenzitivi; e. dendritele neuronilor somatosenzitivi. 21

15. Alegeți varianta incorectă: a. Nervul spinal iese la exteriorul canalului vertebral prin gaura intervertebrala; b. După ieșirea din canalul vertebral, nervul spinal se desface în 2 ramuri r. dorsală, cu fibre senzitive cutanate și r. ventrală, cu fibre motorii pentru mușchii jgheaburilor vertebrale; c. După ieșirea din canalul vertebral, nervul spinal se desface în 5 ramuri r.dorsală, r. ventrală, r. meningeală, comunicanta albă și comunicanta cenușie; d. Ramura comunicantă albă conține fibra preganglionară mielinică a neuronului visceromotor din cornul lateral medular, iar comunicanta cenușie conține fibra postganglionară amielinică a neuronului ganglionar paravertebral; e. Ramurile ventrale ale nervilor spinali se anastomozează între ele și formează plexuri nervoase. 16. Prin comunicanta cenușie trece: a. axonul neuronului visceromotor din cornul lateral medular; b.trunchiul nervului spinal; c. axonul neuronului din ganglionul simpatic paravertebral; d. fibra viscerosenzitivă a nervului spinal; e. fibra somatomotorie a nervului spinal. 17. Reflexul miotatic: a. se produce ca răspuns la acțiunea unui stimul nociv asupra pielii și constă în contracția mușchiului flexor care asigură retragerea membrului din fața agentului cauzator al durerii; b. se produce ca urmare a distensiei organelor cavitare și are ca rezultat micțiunea, defecația și cardioaccelerația; c. este un reflex polisinaptic care antrenează un numar mare de neuroni la elaborarea raspunsului de extensie a unui membru; d. se produce ca răspuns la întinderea tendonului unui mușchi și constă în contracția mușchiului respectiv, în vederea menținerii tonusul muscular și a poziției corpului în spațiu. e. se produce ca răspuns la acțiunea luminii și constă în pupiloconstricție. 22

18. Centrul reflexului miotatic include: a. o singură sinapsă între neuronul senzitiv și neuronul motor din cornul medular anterior; b. două sinapse: una între neuronul viscerosenzitiv și neuronul visceromotor din cornul medular lateral, iar a doua între neuronul visceromotor preganglionar și cel visceromotor postganglionar de la nivelul trunchiului simpatic paravertebral; c. mai multe sinapse ce includ neuronul senzitiv, unul sau mai multi neuroni de asociație și neuronul motor; d. o rețea polineuronală din formația reticulată medulară; e. o rețea polineuronală din nucleul ocular parasimpatic. 2.3. ENCEFALUL (ASIST.DR. R.N. MĂLĂNCUȘ) 1. La nivelul trunchiului cerebral își au originea: a. 10 perechi de nervi cranieni; b. 12 perechi de nervi cranieni; c. 7 perechi de nervi cranieni; d. 9 perechi de nervi cranieni; e. 11 perechi de nervi cranieni. 2. Trunchiul cerebral reprezintă structura nervoasă în componența căreia intră: a. talamusul; b. mezencefalul; c. emisferele cerebrale; d. sistemul limbic; e. cerebelul. 3. Următoarele perechi de nervi cranieni sunt nervi motori: a. perechea I; b. perechea IV; c. perechea VII; d. perechea X; e. perechea VIII. 23

4. Perechea a VII-a de nervi cranieni este reprezentată de nervii: a. olfactivi; b. trohleari; c. faciali; d. vagi; e. hipogloși. 5. Originea reală a perechii a X-a de nervi cranieni este: a. nucleul solitar, din bulb; b. nucleul salivar superior, din punte; c. nucleul lacrimal, din bulb; d. nucleul ambiguu, din bulb; e. nucleul suprachiasmatic, din hipotalamus. 6. Originea aparentă a perechii a perechii a IX-a de nervi cranieni este: a. nucleul lacrimal, din bulb; b. șanțul retroolivar; c. șanțul preolivar; d. șanțul bulbopontin; e. fața anterioară a punții. 7. Legătura dintre cerebel și trunchiul cerebral este realizată prin: a. corpii striați; b. pedunculii cerebeloși; c. sistemul limbic; d. emisferele cerebrale; e. puntea lui Varolio. 8. Unul dintre efectele extirpării cerebelului produce: a. astazie; b. apatie; c. inapetență; d. adinamie; e. hipertensiune. 9. La nivelul diencefalului regăsim: a. emisferele cerebrale; b.sistemul limbic; c. puntea lui Varolio; d. tuberculii cvadrigemeni; e. metatalamusul. 24

10. Ventriculii laterali I și II sunt localizați la nivelul: a. emisferelor cerebrale; b. bulbului rahidian; c. cerebelului; d. hipotalamusului; e. punții lui Varolio. 11. Pe fața medială a emisferelor cerebrale regăsim: a. șanțul central Rolando; b. șanțul corpului calos; c. șanțul olfactiv; d. șanțul coroidian; e.șanțul bulbo-pontin. 12. Sediul activităților nervoase superioare este: a. paleocortexul; b. neocortexul; c. hipotalamusul; d. talamusul; e. bulbul rahidian. 13. Prin termenul nucleu se înțelege: a. grup de corpi neuronali localizat în afara SNC; b. grup de corpi neuronali localizat în SNC; c. grup de fibre nervoase care leagă părți ale SNC; d. grup de corpi neuronali localizat în afara SNP; e. grup de corpi neuronali localizat în SNP. 2.4. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV (ASIST.DR. R.N. MĂLĂNCUȘ) 1. Calea eferentă vegetativă prezintă: a. un neuron, cu teacă de mielină; b. doi neuroni, ambii fără teacă de mielină; c. doi neuroni, primul cu teacă de mielină, cel de-al doilea fără teacă de mielină; d. un neuron, fără teacă de mielină; e. doi neuroni, primul fără teacă de mielină, cel de-al doilea cu teacă de mielină. 25

2. Centrii sistemului simpatic sunt localizați la nivelul: a. encefalului; b. regiunii cervicale a măduvei spinării; c. regiunii toraco-lombare a măduvei spinării; d. regiunii lombo-sacrale a măduvei spinării; e. regiunii sacrale a măduvei spinării; 3. Centrii sistemului parasimpatic sunt localizați la nivelul: a. emisferelor cerebrale; b. diencefalului; c. regiunii lombare a măduvei spinării; d. regiunii toracale a măduvei spinării; e. regiunii sacrale a măduvei spinării. 4. În cadrul sistemului parasimpatic, sinapsa între fibrele eferente preganglionare și postganglionare se realizează la nivelul: a. ganglionilor latero-vertebrali; b. ganglionilor perivertebrali; c. ganglionilor intramurali; d. ganglionilor paravertebrali; e. ganglionilor prevertebrali. 5. Atât pentru sistemul simpatic cât și pentru cel parasimpatic, mediatorul chimic eliberat între fibra preganglionară și cea postganglionară este: a. adrenalina; b. acetilcolina; c. serotonina; d. noradrenalina; e. atropina. 6. Calea eferentă a arcului reflex vegetativ prezintă: a. un neuron; b. doi neuroni; c. trei neuroni; d. patru neuroni; e. cinci neuroni. 26

7. Unele fibre postganglionare din SNV care au sinapse noncolinergice și nonadrenergice, eliberează: a. monoxid de azot; b. dioxid de carbon; c. monoxid de carbon; d. dioxid de azot; e. hidroxid de sodiu. 8. Nu prezintă inervație parasimpatică: a. medulosuprarenala; b. cordul; c. stomacul; d. duodenul; e. pancreasul. 27

3. ANALIZATORII (CONF. DR. C. SPATARU) 1. Fiecare analizator este alcătuit din: a.două segmente; b.trei segmente; c.patru segmente; d.un singur segment; e.organite celulare 2. Segmentul intermediar al analizatorilor transmite prin căi nervoase impulsurile: a.pe cale directă impulsurile sunt conduse rapid și proiectate într-o arie corticală specifică fiecărui analizator b. pe cale indirectă impulsurile sunt conduse rapid și proiectate întro arie corticală specifică fiecărui analizator; c.pe cale directă la organul efector; d.pe cale ascendentă către SNC. e.toate răspunsurile sunt greșite 3. Care dintre variantele de răspuns nu este corectă: a.epidermul este un epiteliu pluristratificat keratinizat; b.epidermul prezintă vase de sânge; c.epidermul prezintă terminații nervoase; d.epidermul este hrănit prin osmoză din lichidul intercelular; e.epidermul prezintă profund strat germinativ iar superficial stratul cornos. 4. Dermul se caracterizează prin: a.prezintă celule adipoase; b.prezintă anexe cutanate, vase de sânge și terminații nervoase; c.corpusculii Vater-Pacini; d.se află bulbii firului de păr e.se află glomerulii glandelor sudoripare 28

5. În hipoderm se găsesc: a.stratul germinativ; b.glomerulii glandelor sudoripare; c. prezintă un strat papilar d.prezintă un strat reticular format din fibre de collagen și fibre elastic. e.este o pătură conjunctivă densă. 6. Terminațiile libere sunt: a.arborizații axonice ale nervilor senzitivi; b.arborizații dendritice ale nervilor senzitivi spinali. c.axonii neuronilor motori; d.dendridele neuronilor motori; e.dendridele și axonii neuronilor visceromotori. 7. Corpusculii neurotendinoși Golgi sunt situați: a.în mușchi; b.în tendon; c.la joncțiunea mușchi-tendon; d.inserția tendonului la nivelul oaselor; e.la joncțiunea tendonului cu periostul. 8.Corpusculii neurotendinoși Golgi monitorizează: a.tensiunea produsă în tendon prevenind contracția musculară excesivă; b.relaxarea musculaturii; c.durerea musculară; d.întinderea musculară; e.contracții tetanice. 9.Fusurile neuromusculare au inervație: a.senzitivă prin dendritele neuronilor senzitivi din ganglionii spinali; b. simpatică prin axonii neuronilor din cornul anterior al măduvei spinării; c.senzorială. d.parasimpatică e.nici un răspuns corect 29

10.Receptorul olfactiv ocupă: a.mucoasa corneților nazali; b.partea postero-superioară a foselor nazale; c.vestibulul nazal; d.bulbii olfactivi; e.sinusurile nazale. 11. Mugurii gustativi sunt situați la nivelul: a.papilelor gustative caliciforme, foliate și fungiforme; b.papilelor gustative filiforme; c.corionului mucoasei lingual; d.protuberanței lingual; e.papilelor odontoide și lenticulare. 12. Care dintre afirmații nu sunt adevărate? a.vederea are importanță în diferențierea luminozității, formei și culorii obiectelor; b.vederea are rol în orientarea în spațiu; c.vederea are rol în menținerea echilibrului și a tonusului cortical. d.vederea furnizează peste 90% din informațiile asupra mediului înconjurător e.vederea ajută la deplasare. 13. Corpul ciliar face parte din: a.scleră; b.coroidă; c.pleoape; d.carunculul lacrimal; e.aparatul lacrimal. 14. Corpul ciliar prezintă în structura sa: a.procesele ciliare și mușchiul ciliar; b.coroida, irisul și cristalinul; c.irisul; d.mușchii rotatori ai globului ocular; e.mușchii retractori ai globului ocular. 30

15. Reglarea cantității de lumină este realizată de: a.iris; b.cristalin; c.procesele ciliare; d.pata galbenă; e.corpul vitros al ochiului. 16. Umoarea apoasă este produsă de: a.iris; b.procesele ciliare; c.mușchiul ciliar; d.ora serata; e.glanda lacrimală. 17. Nutriția cristalinului se realizează: a.prin vase proprii; b.prin cristaloidă; c.prin difuziune de la procesele ciliare; d.prin umoarea apoasă; e.prin corpul vitros. 18. Camera vitroasă se găsește: a.înapoia cristalinului; b.între cristalin și iris; c.între cornee și iris; d.în interiorul periorbitei; e.în interiorul cristalinului. 19. Care dintre afirmații este incorectă în cazul relaxarii mușchiului ciliar se produce următorul efect: a.tensionarea ligamentului suspensor; b.tensionarea cristaloidei; c.comprimarea cristalinului; d.raza de curbură a cristalinului crește; e.puterea de convergență crește la valoarea sa maximă. 20. Acomodarea la distanță mică determină: a.relaxarea ligamentului suspensor al cristalinului; b.tensiunea în cristaloidă crește; c.relaxarea mușchiului ciliar; d.cristalinul se aplatizează; e.puterea de convergență crește. 31

21. Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar, fără efort de acomodare, se numește: a.punct remotum (6 metri); b.punct proxim (25 centimetri); c.punct optim (25 metri); d.punct de convergență; e.punct optim (6 centimetri). 22. Culorile primare sau fundamentale pe care le percepe ochiul sunt: a.roșu, galben și negru; b.albastru, orange și violet; c.roșu, albastru și verde; d.alb și negru; e.culorile curcubeului. 23. Peretele medial al urechii medii este reprezentat de: a.timpan; b.fereastra ovală și fereastra rotundă; c.bula timpanică; d.canalele semicirculare; e.celulele acustice. 24. În interiorul urechii medii se găsesc mușchiul ciocanului. Acesta are rol în: a. diminuiază vibrațiile sonore puternice; b. amplificarea vibrațiile sonore slabe; c.bascularea scăritei; d. amplifică vibrațiile sonore puternice; e.tensionează timpanul. 25. Labirintul osos este format din: a.vestibulul osos și maculă; b.vestibulul osos și saculă; c.vestibulul osos, canalele semicirculare osoase și melcul osos; d. vestibulul cohlear; e.conductul timpanic. 32

26. Columela reprezintă: a.axul central al melcului osos; b.deschiderea canalului semicircular osos; c.dilatația canalelor semicirculare; d.hiatusul auditiv intern; e.lama spirală. 27. Canalele semicirculare se deschid la nivelul vestibulului prin: a.șase orificii; b.cinci orificii; c.patru orificii; d.trei orificii; e.două orificii. 28. Rampa vestibulară și rampa timpanică a melcului osos sunt separate prin: a.columelă; b.vestibul; c.lama spirală, membrana bazilară și membrana vestibulară Reissner; d.columelă; e.promontoriu. 29. Perilimfa este situată: a.în interiorul labirintului membranos; b.în rampa vestibulară și timpanică; c.în urechea medie; d.în interiorul canalelor semicircular; e.în bula timpanică. 30. Primul neuron al componentei vestibulare se găsește în: a.ganglionul Scarpa; b.nucleii vestibulari din bulb; c.celulele acustice; d. macula utriculei; e.macula saculei. 33

4. SISTEMUL ENDOCRIN 4.1. HIPOFIZA. GLANDELE SUPRARENALE (ASIST. DR. R.N. MĂLĂNCUȘ) 1. Adenohipofiza face referire la: a. lobul anterior al hipofizei; b. lobul intermediar al hipofizei; c. lobul posterior al hipofizei; d. lobii anterior și intermediar ai hipofizei; e. lobii posterior și intermediar ai hipofizei. 2. Între hipotalamus și hipofiză se stabilesc conexiuni prin: a. sistemul port hipotalamo-hipofizar; b. pedunculii cerebrali; c. coliculii caudali; d. tuberculii cvadrigemeni; e. puntea lui Varolio. 3. Prin STH se înțelege: a. hormon de creștere; b. hormon tireotrop; c. somatostatină; d. hormon de stimulare foliculară; e. hormon gonadotrop. 4. Efectele STH sunt exercitate indirect prin: a. somatoliberine; b. somatostatine; c. somatomedine; d. cortizol; e. endorfine. 5. Unul dintre efectele STH asupra organismuluidetermină: a. creșterea în lungime a oaselor; b. retenția sodiului; c. dezvoltarea creierului; d. stimularea producției lactate; e. reținerea apei. 34

6. Hipersecreția STH după pubertate produce: a. piticismul; b. gigantismul; c. acromegalia; d. nanismul; e. rahitismul. 7. Prolactina este un inhibitor al activității: a. gonadotrope; b. tireotrope; c. somatotrope; d. luteotrope; e. adrenocorticotrope. 8. Acțiunea indirectă a ACTH determină: a. creșterea și maturarea folicului de Graaf; b. închiderea culorii pielii; c. ovulația și apariția corpului galben; d. ejecția laptelui; e. stimularea spermatogenezei. 9. Prin LTH se înțelege: a. hormon luteinizant; b. hormon luteotrop; c. hormon de stimulare a celulelor interstițiale Leydig; d. prolactina; e. hormon de eliberare. 10. La nivelul lobului intermediar al hipofizei este secretat: a. hormonul de creștere; b. hormonul tireotrop; c. hormonul adrenocorticotrop; d. hormonul melanocitostimulator; e. hormonii gonadotropi. 11. Secreția de vasopresină, denumit și hormon antidiuretic, determină: a. creșterea reabsorbției apei; b. creșterea volumului și diluarea urinei; c. pierderi mari de apă; d. creșterea secreției glandelor exocrine; e. creșterea rețenției de Na +. 35

12. Oxitocina, hormon neurohipofizar, determină: a. relaxarea musculaturii netede uterine; b. contracția musculaturii netede uterine; c. creșterea retenției de Na + ; d. creșterea presiunii arteriale; e. creșterea în lungime a oaselor. 13. Hipofiza are diametrul de: a. 9 cm; b. 13 cm; c. 15 cm; d. 19 cm; e. 27 cm. 14. Reprezentantul principal al mineralocorticoizilor este: a. cortizolul; b. aldosteronul; c. noradrenalina; d. dopamina; e. serotonina. 15. Hipersecreția de aldosteron determină apariția: a. bolii Conn; b. bolii Addison; c. sindromului Cushing; d. bolii Chron; e. bolii Chagas. 16. Printre efectele hipersecreției de glucocorticoizi se remarcă: a. slăbire accentuată; b. astazie; c. adinamie; d. hipotensiune; e. hipertensiune. 17. La nivelul medulosuprarenalei se secretă: a. adrenalină, în proporție de 20%; b. adrenalină, în proporție de 60%; c. adrenalină, în proporție de 80%; d. noradrenalină, în proporție de 50%; e. noradrenalină, în proporție de 80%. 36

18. Efectele catecolaminelor asupra aparatului cardiovascular sunt: a. hipertensiune; b. hipotensiune; c. tahipnee; d. bradicardie; e. vasodilatație. 19. Stress-ul declanșează secreția de: a. cortizol; b. progesteron; c. somatostatină; d. hormoni tiroidieni; e. gonadotropine. 4.2. TIROIDA. PARATIROIDELE / PANCREASUL ENDOCRIN. EPIFIZA.TIMUSUL (CONF. DR. GETA PAVEL) 1. Identificați afirmația corectă: a. Tireoglobulina este aminoacidul precursor al hormonilor tiroidieni; b. Tireoglobulina este proteina sintetizată de celulele parafoliculare glandei tiroide; c. Moleculele de tirozină din structura tireoglobulinei se separă sub acțiunea enzimelor lizozomale apoi se combină cu iodul capatat din coloid pentru a forma hormonii tiroidieni; d. Coloidul tiroidian este un material omogen, vâscos, care constituie depozitul de iod pentru sinteza hormonilor tiroidieni. e. Tireoglobulina este forma de depozit a hormonilor tiroidieni, în coloidul tiroidian. 2. Celule parenchimului glandular al tiroidei includ: a. celulele epiteliale foliculare; b. celulele insulelor Langerhans; c. pinealocitele; d. celule cromafine; e. celule tireotrofe. 37

3. Identificați afirmația falsă: a. Hormonii tiroidieni stimulează catabolismul proteic și au efect hiperglicemiant; b. Sub influența hormonilor tiroidieni cresc metabolismul bazal și consumul energetic; c. Hormonii tiroidieni intervin în creșterea și diferențierea celulară și tisulară; d. Hormonii tiroidieni stimulează dezvoltarea sinapselor și mielinizarea axonilor; e. Hormonii tiroidieni reduc frecvența contracțiilor cardiace și a mișcărilor respiratorii. 4. Hormonii sintetizați de glanda tiroidă sunt: a. tiroxina, triiodotironina, calcitonina; b. calcitonina și parathormonul; c. tiroxina, prolactina și ocitocina; d. tiroxina și hormonul tireostimulator; e. hormonul somatotrop și somatostatina. 5. Identificați informația incorectă: a. Gușa endemică este rezultatul hiperfuncției tiroidiene; b. Cauza gușei endemice este prezența de substanțele oxidante în apa de băut și alimente, în regiunile sărace în iod; c. Absența iodului determină generarea unui feed-back pozitiv în axul hipotalamus-hipofiză-glandă tiroidă; d. In gușa endemică, glanda produce tireoglobulină, dar nu eliberează hormonii tiroidieni. e. In gușa endemică scade concentrația de hormoni tiroidieni, dar crește concentrația de TSH în sânge. 6. Calcitonina are unul din următoarele efecte asupra metabolismului calciului: a. creșterea osteolizei și eliberarea calciului în sânge; b. efect hipercalcemiant; c. fixarea calciului în matricea proteică osoasă; d. creșterea absorbției calciului la nivelul intestinului; e. creșterea reabsorbției calciului la nivelul rinichiului.. 38

7. Organele asupra cărora acționează parathormonul sunt: a. osul, ficatul și splina; b. osul, rinichiul și tubul digestiv; c. ficatul, tubul digestive și rinichiul. d. tiroida, ficatul și pancreasul; e. muschiul, ficatul și țesutul adipos. 8. Identificați afirmația corectă: a. Efectul indirect al parathormonului asupra metabolismului fosfocalcic se exercită prin intermediul vitaminei C; b. Rezultatul acțiunii parathormonului este hipercalcemia și hipofosfatemia; c. Creșterea concentrației de calciu în sânge determină eliberarea parathormonului; d. Rezultatul acțiunii parathormonului este hipocalcemia; e. Rezultatul acțiunii parathormonului este hiperfosfatemia. 9. Una din acțiunile parathormonului asupra organelor țintă este: a. activarea osteoclastelor și a fenomenelor de osteoliză, cu eliberarea calciului și fosfaților în sânge; b. activarea osteoblaștilor și a fenomenelor de osteosinteză, cu fixarea calciului în oase; c. reducerea absorbției intestinale a calciului, în mod indirect prin inactivarea vitaminei D3; d. creșterea eliminării calciului la nivel renal; e. stimularea reabsorbției tubulare a fosfaților anorganici la nivelul rinichiului. 10. Stimulul declanșator al secreției de parathormon este: a. hipocalcemia; b. hpercalcemia; c. hipopotasemia; d. hipofosfatemia; e. dezechilibrul raportului Ca/P în sânge în defavoarea fosforului. 11. Hiposecreția de parathormon determină tulburări ale metabolismului calciului și fosforului, manifestate prin: a. tulburări hidroelectrolitice; b. fracturi spontane; c. calcificări renale; d. demineralizări osoase; e. tetanii musculare 39