ECONOMIE I - MICROECONOMIE -

Emil Dinga ECONOMIE I - MICROECONOMIE - - note de curs -

CUPRINS CUPRINS.... PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE ECONOMIEI POLITICE...5.. Întrebările fundamentale e care (şi) le une teoria economică...5.. Nevoile economice sursa activităţii economice...5.3. Bunurile economice...7.4. Activitatea economică...7.5. Resursele economice şi factorii de roducţie...8.6. Raritate şi alegere. Avantajul comarativ, secializarea şi schimbul...9.7. Frontiera osibilităţilor de roducţie...9.8. Costul de oortunitate...0.9. Economie ozitivă vs economie normativă....0. Microeconomie, macroeconomie, mondoeconomie.... PIAŢA ŞI ACTORII EI...3.. Economia naturală vs economia monetară...3.. Ce este iaţa?...4.3. Tiologia ieţei...4.4. Agenţii economici (actorii ieţei)...5.5. Moneda şi iaţa...6.6. Mecanismul ieţei...8.7. Piaţa şi guvernul...8.8. Fluxurile economice...9 3. TEORIA CONSUMULUI. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI... 3.. Teoria utilităţii... 3.. Utilitatea totală şi funcţia de utilitate... 3.3. Utilitate marginală. Paradoxul aă-diamant... 3.4. Curba de indiferenţă...5 3.5. Bugetul consumatorului...8 3.6. Alegerea otimă a consumatorului...9 3.7. Variaţia bugetului la reţuri constante...3 3.8. Variaţia reţurilor la buget constant...3 3.9. Arbitrajul în tim al consumatorului...35 4. TEORIA PRODUCŢIEI. COMPORTAMENTUL PRODUCĂTORULUI...37 4.. Funcţia de roducţie...37 4.. Produs global şi rodus marginal. Productivitatea factorilor...39 4.3. Izocuanta...4 4.4. Bugetul roducătorului...44 4.5. Alegerea otimă a roducătorului...45 4.6. Variaţia bugetului la reţuri constante...47 4.7. Variaţia reţurilor la buget constant...48

5. COSTUL DE PRODUCŢIE. PREŢUL...50 5.. Concetul şi tiologia costului de roducţie...50 5.. Funcţia costului e termen scurt...5 5.3. Punctul mort al firmei (ragul de rentabilitate)...55 5.4. Punctul de închidere a firmei...56 5.5. Preţul de ofertă...56 5.6. Costul de roducţie e termen lung...57 6. CEREREA ŞI OFERTA. ECHILIBRUL MICROECONOMIC...59 6.. Concetul de cerere. Surlusul consumatorului...59 6.. Concetul de ofertă. Surlusul roducătorului...64 6.3. Elasticităţile...68 6.4. Mâna invizibilă. Preţul de echilibru...7 6.5. Interdeendenţa ieţelor - Legea Walras -...74 6.6. Ajustarea echilibrului microeconomic...74 7. CONCURENŢA ECONOMICĂ. CONCURENŢA PERFECTĂ...76 7.. Concetul de concurenţă economică...76 7.. Tiologia concurenţei economice...76 7.3. Axiomele concurenţei erfecte...77 7.4. Modelul concurenţei erfecte...77 7.5. Deciziile economice în concurenţa erfectă...78 8. MONOPOLUL, MONOPSONUL, FIRMA MONOPOLISTICĂ...8 8.A. Monoolul...8 8.A.. Concetul de monool...8 8.A.. Sursele uterii de monool...83 8.A.3. Modelul economic al monoolului...83 8.A.4. Deciziile economice în concurenţa monoolistă...84 8.A.5. Ineficienţa economică şi socială a monoolului...86 8.A.6. Discriminarea reţului de către monool...88 8.A.7. Bariere la intrarea e iaţa monoolistă...90 8.A.8. Gradul de monoolizare a ieţei...9 8.A. MONOPSONUL...9 8.A.. Concetul de monoson...9 8.A.. Modelul economic al monosonului...93 8.A.3. Deciziile economice în condiţii de monoson...94 8.A3. MONOPOLUL BILATERAL...94 8.A3.. Concetul de monool bilateral...95 8.A3.. Modelul economic al monoolului bilateral...95 8.A3.3. Deciziile economice în monoolul bilateral...96 8.A4. Concurenţa monoolistică...97 8.A4.. Concetul de firmă (concurenţă) monoolistică...97 8.A4.. Modelul economic al concurenţei monoolistice...97

8.A4.3. Teorema excesului de caacitate...98 9. OLIGOPOLUL...99 9.. Concetul şi tiologia oligoolului...99 9.. Preţul de oligool...00 9.3. Strategii oligooliste...0 9.4. Strategii concurenţiale oligoolul omogen...0 9.4.. Duoolul Cournot...0 9.4.. Duoolul Stackelberg...05 9.4.3. Duoolul Bowley...07 9.4.4. Duoolul Bertrand...08 9.5. Strategii concurenţiale oligoolul diferenţiat...09 9.6. Strategii de cooerare e iaţa oligoolistă...09 9.7. Conglomeratul...

TEMA NR.. PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE ECONOMIEI POLITICE. Întrebările fundamentale e care (şi) le une teoria economică. Nevoile economice sursa activităţii economice 3. Bunurile economice 4. Activitatea economică 5. Resursele economice şi factorii de roducţie 6. Raritate şi alegere. Avantajul comarativ, secializarea şi schimbul 7. Frontiera osibilităţilor de roducţie 8. Costul de oortunitate 9. Economie ozitivă vs economie normativă 0. Microeconomie, macroeconomie, mondoeconomie.. Întrebările fundamentale e care (şi) le une teoria economică Teoria economică a aărut ca urmare a necesităţii de a găsi fundamente logicoraţionale la alocarea resurselor rare entru utilizări alternative, în scoul atingerii unui grad şi structuri accetabile ale satisfacerii nevoilor economice În context, teoria economică (îşi) une următoarele întrebări: Ce să se roducă Cum să se roducă Cât să se roducă Pentru cine să se roducă Răsunsul la cele atru întrebări esenţiale descrie tiul de sistem economic: Sistem economic de comandă: răsunsul este dat de un gru de exerţibirocraţi, e baza centralizării informaţiilor şi deciziilor la nivelul economiei naţionale Sistem economic de iaţă: răsunsul este dat de forţele imersonale ale ieţei, e baza descentralizării maximale a informaţiei şi deciziei Sistem economic mixt: răsunsul rerezintă o combinaţie între centralizarea şi descentralizarea informaţiei şi deciziei, în funcţie de caracterul ublic sau rivat al bunului/acţiunii economic(e) resectiv(e)... Nevoile economice sursa activităţii economice Definiţie: nevoia economică rerezintă o necesitate de natură materială, destinată să asigure existenţa şi dezvoltarea biologică a individului/gruului social Trăsăturile nevoii economice: este o nevoie de natură materială

are, concomitent, un caracter obiectiv şi subiectiv este ersistentă: odată satisfăcută, nu disare, ci revine cu o anumită eriodicitate şi intensitate este generatoare de noi nevoi economice: rin satisfacerea sa, nevoia economică oate determina aariţia altor nevoi economice conexe sau exlicitarea unor nevoi economice imlicite are caracter dinamic: nevoia economică se modifică, fie că este fie că nu este satisfăcută (deseori, chiar în funcţie de gradul şi calitatea satisfacerii ei) formează un sistem, suus caracteristicilor de comlementaritate, substituibilitate şi cometitivitate are tendinţa creşterii nelimitate (cantitativ, structural, calitativ) Tiologia nevoii economice duă natura lor: naturale (fiziologice) sociale de dezvoltare (raţionale) duă structura lor: elementare comlexe (suerioare) Funcţiile nevoii economice (satisfacerea sa) rerezintă obiectivul final (scoul) oricărei acţiuni (activităţi) economice constituie declanşatorul (causa eficiens) oricărei acţiuni (activităţi) economice rerezintă ilonul de constituire şi închidere a oricărui circuit economic (material şi/sau monetar) NEVOIA ECONOMICÃ BUNURI ECONOMICE ACÞIUNE (ACTIVITATE) ECONOMICÃ Circuitul economic fundamental RESTIMULAREA SISTEMULUI DE NEVOI ECONOMICE RESURSE ECONOMICE FACTORI DE PRODUCÞIE

Figura : Circuitul economic fundamental.3. Bunurile economice Definiţie: Orice entitate, rezultat al acţiunii umane, destinat să satisfacă o nevoie economică dată Clasificare: duă origine: bunuri libere nu sunt rezultat al acţiunii umane, nu au costuri de rocurare bunuri economice sunt rezultat al acţiunii umane, au costuri de rocurare duă modul de circulaţie: bunuri marfă trec de la roducător la consumator rin iaţă bunuri non-marfă trec de la roducător la consumator fără intermedierea ieţei duă scoul consumului: bunuri finale sunt destinate consumului final (bunuri de consum) bunuri intermediare sunt destinate consumului roductiv (bunuri de echiament sau de investiţii) duă sectorul economic în care sunt roduse: bunuri ublice sunt destinate satisfacerii nevoilor economice ublice (colective) bunuri rivate sunt destinate satisfacerii nevoilor economice rivate (individuale) duă tangibilitate: bunuri sunt substanţiale (tangibile) : momentul roducerii lor diferă de momentul consumului servicii sunt non-substanţiale : momentul roducerii lor coincide cu momentul consumului Trăsăturile bunurilor economice: sunt rezultat al acţiunii (activităţii) umane sunt utile sunt disonibile (accesibile) sunt rare Raritatea: rorietatea unui bun (sau resursă economică) de a fi insuficient(ă) în raort cu nevoia sau nevoile economice generatoare R = f( NE,BE); R = f(ne,re) Raritatea este o relaţie între nevoia economică şi bunul (resursa) asociat(ă) unde: R este raritatea, NE este nevoia economică, BE este bunul economic asociat nevoii economice, RE este resursa economică asociată nevoii economice.4. Activitatea economică

Definiţie: ansamblul de acţiuni umane, individuale sau socializate, destinate să obţină bunurile economice necesare satisfacerii nevoilor economice Forme ale activităţii economice: duă forma de rorietate asura bunurilor intermediare utilizate: activităţi economice rivate roduc bunuri şi servicii rivate (individuale) activităţi economice ublice roduc bunuri şi servicii ublice (colective) duă gradul de relucrare a bunurilor de consum: sectorul rimar: bunurile economice au un grad de relucrare rimar, inciient sectorul secundar: bunurile economice au un grad de relucrare suerior sectorul terţiar: bunurile economice aar exclusiv sub forma serviciilor duă transarenţa în raort cu contabilitatea naţională: activităţi economice oficiale: sunt contabilizabile de către autoritatea ublică roducătoare de mărfuri: agenţii economici roriu-zişi roducătoare de bunuri economice non-marfă: economia casnică (gosodării) activităţi economice subterane: scaă contabilizării autorităţii ublice.5. Resursele economice şi factorii de roducţie Definiţie: Orice entitate, naturală sau artificială (artefact) suscetibilă să fie atrasă în circuitul economic fundamental în scoul obţinerii de bunuri economice Tiologie: oulaţia sursa factorului muncă resursele naturale sursa factorului ământ otenţialul creativ sursa factorului caital otenţialul managerial sursa factorului antrerenoriat Bariere în calea atragerii resurselor economice în circuitul economic fundamental limita tehnologică accesibilitatea tehnologică a resurselor are caracter istoric are caracter ireversibil limita economică reţul rohibitiv sau nu în atragerea resurselor are caracter reversibil deinde şi de factori non-economici dar care influenţează factorii economici limita ecologică gradul de deteriorare a mediului ambiant unii analişti consideră că este, de fat, o secie a limitei economice (în sensul că oate fi redusă la o chestiune de accetabilitate/nonaccetabilitate a reţului

limita juridică stiularea, rin norme juridice, a regimului de atragere a unor resurse economice în circuitul economic fundamental limita morală cutume, tradiţii, etc. care reglementează, sub sancţiuni nonjuridice, regimul de atragere a unor resurse economice în circuitul economic Factorii de roducţie Definiţie: acele resurse economice care deăşesc barierele menţionate mai sus şi sunt atrase efectiv în circuitul economic Tiologie: duă natură: muncă, caital, ământ (resurse naturale) duă origine: a) rimari (muncă, resurse naturale); b) secundari (caital).6. Raritate şi alegere. Avantajul comarativ, secializarea şi schimbul Datorită rarităţii, este necesară alegerea între utilizările alternative ale resursei economice rare Costul alegerii între alternative se numeşte cost de oortunitate Definiţia costului de oortunitate: avantajul maxim la care se renunţă atunci când se face o alegere Trăsăturile costului de oortunitate: funcţionează în orice decizie, nu numai în cele rivind activitatea economică (rerezintă o evaluare economică a oricărei decizii) nu are întotdeauna (şi nici în mod exhaustiv) o exresie monetară Alegerea raţională se face atunci când se minimizează costul de oortunitate (se realizează avantajul comarativ) Alegerea raţională conduce la secializare: căătarea abilităţilor de orice fel (tehnologice, manageriale etc.) de a realiza un anumit bun economic cu costuri mai mici decât realizarea oricărui alt bun economic dintr-o resursă economică dată Urmarea logică a secializării este schimbul economic: cedarea bunului în care s-a realizat secializarea în schimbul altui bun necesar economic, aşa încât, e ansamblul sistemului economic, să se realizeze satisfacerea globală a tuturor nevoilor economice.7. Frontiera osibilităţilor de roducţie Definiţie: frontiera osibilităţilor de roducţie rerezintă ansamblul unctelor ce semnifică alegeri eficiente (care euizează resursa) ale agentului economic în ceea ce riveşte combinaţia de roducţie dintr-o resursă economică rară, cu utilizări alternative, dată Particularităţi: este descrescătoare (exlicaţie: creşterea cantităţii roduse dintr-un bun, din resursa limitată R, are ca efect scăderea cantităţii roduse din bunul alternativ şi invers)

y este concavă: (exlicaţie: e măsură ce coborâm dinsre unctul A sre unctul B, se va renunţa la cantităţi din ce în ce mai mari din bunul y entru a roduce o unitate sulimentară din bunul x) y max y A x D D A C y C R y B B x x A x C x D Figura : Frontiera osibilităţilor de roducţie x B x max Ecuaţie: Pe baza notaţiilor din figura anterioară şi e baza relaţiilor cunoscute din geometria analitică, se oate determina ecuaţia frontierei (curbei) osibilităţilor de roducţie: x x max + y y max = y = y max y x max max x.8. Costul de oortunitate Pe baza frontierei osibilităţilor de roducţie se oate vizualiza costul de oortunitate al unei decizii economice:

y Co y max y A A y B dy BA B dy BC Co y C C dx BA dx BC x x A Figura 3: Costul de oortunitate al deciziei economice X B x C x max.9. Economie ozitivă vs economie normativă Economia ozitivă: acea discilină care, în materia fenomenului economic, stabileşte efectul rezultat în urma variaţiei unor variabile economice indeendente, în condiţii bine recizate nu roduce judecăţi de valoare şi nici nu leacă de la ele Economia normativă: acea discilină care, în materia fenomenului economic, este reocuată de asectul axiologic al rocesului economic, inclusiv al măsurilor de olitică economică leacă de la şi ajunge la judecăţi de valoare cu rivire la dezirabilitatea, moralitatea etc. dinamicii economice Analiza economică nu este niciodată ur ozitivă sau ur normativă, cele două abordări intercondiţionându-se. Totuşi, se are că, în cercetarea abstractă, domină economia ozitivă în tim ce, în olitica economică, domină economia normativă

.0. Microeconomie, macroeconomie, mondoeconomie Microeconomie: acel nivel de agregare a (activităţilor) agenţilor economici la care decizia economică recum şi influenţele acesteia se iau şi se exercită la nivel de individ (ersoană fizică, gosodărie, firmă) - ractic, sunt considerate decizii microeconomice deciziile individuale Macroeconomie: acel nivel de agregare a (activităţilor) agenţilor economici la care decizia economică se ia şi îşi exercită influenţele la nivelul ansamblului economiei naţionale - ractic, sunt considerate decizii macroeconomice deciziile guvernamentale Mondoeconomie: acel nivel de agregare a (activităţilor) agenţilor economici la care deciziile (fie individuale, fie guvernamentale) se iau şi îşi exercită influenţele de către/asura agenţilor economici din ţări diferite Coresunzător celor trei niveluri de agregare a activităţilor (agenţilor economici), există trei categorii de ieţe generice: ieţe microeconomice (entru fiecare bun economic); ieţe naţionale; ieţe internaţionale (mondiale)

TEMA NR.. PIAŢA ŞI ACTORII EI. Economia naturală vs economia monetară. Ce este iaţa? 3. Tiologia ieţei 4. Agenţii economici (actorii ieţei) 5. Moneda şi iaţa 6. Mecanismul ieţei 7. Piaţa şi guvernul 8. Fluxurile economice.. Economia naturală vs economia monetară Economia naturală: acel mod de organizare a activităţii economice rin care toate nevoile economice sunt satisfăcute din roducţia rorie a agentului economic, nefiind necesar schimbul economic - condiţii de existenţă: libertatea economică (rorietatea rivată asura resurselor) Piaţa: acel mod de organizare a activităţii economice rin care ansamblul nevoilor economice nu oate fi satisfăcut decât rin secializarea agenţilor economici în realizarea diferitelor bunuri economice şi rin schimbul acestora între agenţi - condiţii de existenţă: a) secializarea b) schimbul (nu neaărat rin intermedierea monedei) Economia de schimb (economie monetară): acea iaţă în care tranzacţiile economice se desfăşoară rin intermedierea monedei - condiţii de existenţă: a) secializarea b) schimbul c) moneda ca mijloc general de schimb Economia de iaţă: acea economie de schimb caracterizată rin libertate economică (rorietatea rivată asura resurselor economice şi asura rezultatelor activităţii economice) - condiţii de existenţă: a) libertatea economică b) secializarea c) schimbul d) moneda OBS:

. Economia naturală nu imlică iaţa, în tim ce economia de schimb imlică aariţia şi funcţionarea ieţei. Economia naturală se caracterizează rin alocarea subotimală a resurselor, în tim ce economia de schimb realizează alocarea resurselor e baza avantajului comarativ 3. Elemente de economie naturală sau de economie de schimb nemonetară se întâlnesc şi în sistemele economice moderne elemente de economie naturală: roducţia casnică a gosodăriilor elemente de economie de schimb nemonetară: barter (troc) efectuat entru a contracara lisa de lichidităţi monetare sau entru a contracara derecierea raidă a monedei Economie naturalã Piaþã Economie de schimb Economie de iaþã Figura 4: Formele de organizare a activităţii economice.. Ce este iaţa? Definiţie: ansamblul relaţiilor de vânzare-cumărare efectuate într-o anumită erioadă, cu rivire la un bun economic determinat NB: În continuare, rin iaţă vom înţelege, întotdeauna, economia de iaţă, aşa cum a fost definită mai sus Funcţii (rol): unerea în contact a cererii cu oferta şi stabilirea echilibrului microeconomic crearea semnalelor (sistemului de reţuri relative) rivind alocarea resurselor şi distribuirea rezultatelor activităţii economice: răsunsul la cele 4 întrebări ale economiei locul de manifestare a mâinii invizibile : concurenţa economică ură coordonarea deciziilor microeconomice otime.3. Tiologia ieţei

Duă natura obiectului: iaţa de bunuri şi servicii iaţa financiară (de caital) iaţa creditului (monetară) iaţa muncii Duă modul de efectuare a tranzacţiilor: iaţa de gros iaţa en detail Duă tangibilitatea obiectului: iaţa de bunuri iaţa de servicii Duă structura ieţei (duă gradul de cometitivitate): iaţă erfectă (cu concurenţă erfectă) iaţă imerfectă (cu concurenţă imerfectă) monoolistică monoolistă oligoolistă Duă diferenţierea încheierii tranzacţiei de realizarea ei: ieţe la vedere (momentul încheierii tranzacţiei coincide cu cel al realizării ei) ieţe futures (momentul realizării tranzacţiei este ulterior momentului încheierii ei) Duă gradul de transarenţă: iaţa oficială: evidenţiate în contabilitatea naţională iaţa subterană (neagră): neevidenţiată în contabilitatea naţională.4. Agenţii economici (actorii ieţei) Definiţie: Agenţii economici rerezintă ersoane fizice sau entităţi juridice care articiă la rocesul economic, fie rin intermediul ieţei fie în afara ei Rolul (funcţiile) agenţilor economici: urtători ai informaţiilor rivind cererea şi oferta decidenţi cu rivire la oferta şi cererea viitoare decidenţi cu rivire la echilibrul microeconomic (decizia de clearing market) Criterii de diferenţiere a agenţilor economici: duă gradul de agregare duă sursa venitului obţinut duă funcţia economică Tiologia agenţilor economici (sectoare instituţionale): Agenţi economici individuali ersoane fizice

Agenţi economici agregaţi menaje (gosodării) societăţi non-financiare societăţi financiar-bancare administraţii rivate administraţii ublice restul lumii Denumire agent economic Persoană fizică Menaj (gosodăria) Sursa venitului - salarii şi alte venituri din muncă - ajutoare sociale - încasări din vânzări de bunuri - salarii şi alte venituri din muncă - ajutoare sociale Funcţia economică - consum de bunuri şi servicii comerciale şi non-comerciale - roducţie de bunuri şi servicii comerciale şi necomerciale - consum de bunuri şi servicii comerciale şi non-comerciale - roducţie de bunuri şi servicii comerciale şi necomerciale - încasări din vânzări de bunuri Societate nonfnanciară şi servicii non-financiare încasări din vânzarea de bunuri roducţie de bunuri şi servicii non-financiare - încasări din angajamente - colectarea şi redistribuirea disonibilităţilor Societate Figura 5: Sectoarele contractuale instituţionale din economie financiare financiar-bancară - rime contractuale - garantarea acoeririi riscurilor Administraţie - contribuţii benevole servicii non-comerciale sau comerciale, fără rivată - încasări din vânzarea serviciilor sco lucrativ.5. Moneda şi iaţa Administraţie relevări obligatorii de la ceilalţi - servicii non-comerciale ublică agenţi economici - redistribuirea venitului naţional Activ: orice entitate care conferă osesorului - consumator utere de şi roducător cumărare de bunuri şi servicii Restul lumii - surse interne şi externe comerciale şi necomerciale utere de cumărare: dretul osesorului unui activ de a disune de bunuri şi servicii roorţional cu activul deţinut Lichiditate: rorietatea unui activ de a fi utilizat cu un anumit cost de tranzacţie cost de tranzacţie: cost (exrimat monetar sau nu) imlicat de utilizarea unui activ în derularea tranzacţiilor economice Lichiditatea şi costul de tranzacţie sunt invers roorţionale Definiţie: moneda este activul financiar cu cea mai mare lichiditate Evoluţie istorică: o moneda-marfă: orice marfă este monedă (valoare imlicită) inconveniente:

resuune coincidenţa recirocă a dorinţelor imlică costuri mari de tranzacţie (lichiditate mică) la sfârşitul erioadei aare ca marfă universală - moneda din aur-marfă: este uşor relucrabilă are valoare mare în volum mic este stabilă (datorită rarităţii) este omogenă o moneda-aur: aurul este bătută cu însemnele uterii de stat (valoare imlicită) inconveniente: se menţin unele costuri de tranzacţie (aliaje etc.) rin uz, se ierde din valoarea monedei o moneda fiduciară (din hârtie): moneda este un simbol al valorii (valoare exlicită) caracteristici: circulă în virtutea încrederii că este accetată generează efectul de scontare (variaţia uterii de cumărare a valorii exlicite, în tim aare osibilitatea inflaţiei) Forme contemorane de monedă: o biletul de bancă: moneda cu valoare nominală mai mare sau egală cu unitatea monetară o moneda divizionară: moneda cu valoare nominală mai mică decât unitatea monetară o moneda scriturală (de cont): monedă fără existenţă fizică, circulând rin intermediul înscrierilor în conturi bancare o moneda de calcul: monedă necesară entru calcule de transformare valorică atunci când circulă, legal, două sau mai multe monede diferite o monedă electronică: monedă sub forma semnalelor electronice o monedă de rezervă: orice activ lichid sau uşor lichidabil (valute, obligaţiuni sau acţiuni străine, aur etc.) NB:. Biletul de bancă şi moneda divizionară se mai numesc monedă manuală (au existenţă fizică, fiind maniulabile în mod direct). Moneda manuală se mai numeşte monedă centrală (este emisă de autoritatea monetară banca centrală) 3. Nivelul de dezvoltare economică şi instituţională este direct roorţional cu onderea monedei scriturale în totalul masei monetare Funcţiile (rolul) monedei: etalon al reţurilor: orice reţ absolut este exrimat în monedă o moneda reduce numărul reţurilor din economie de n/ ori (n este numărul mărfurilor tranzacţionate) o există C n reţuri când nu există monedă (adică [n(n-)]/ reţuri) şi (n- ) reţuri atunci când există monedă

mijloc de schimb: moneda intermediază trecerea mărfii de la roducător la consumator, ea însăşi rămânând ermanent în sfera schimbului o ex. cumărarea de bunuri şi servicii cu lata imediată mijloc de lată: atunci când momentul naşterii unei obligaţii de lată nu coincide cu momentul stingerii obligaţiei resective o ex. lata salariilor sau cumărarea de mărfuri în rate sau leasing mijloc de economisire: moneda este cel mai adecvat mijloc de economisire, întrucât obligaţiile exrimate în monedă nu se modifică monedă universală: intermediază tranzacţii internaţionale (entru asta moneda trebuie să fie convertibilă şi, în lus, să se bucure de încrederea agenţilor economici).6. Mecanismul ieţei Piaţa oerează în direcţia realizării echilibrului microeconomic, e baza descentralizării deciziilor economice Descentralizarea deciziilor economice se fundamentează e comortamentul economic al agenţilor economici Comortamentul economic al agenţilor economici are la bază două trăsături esenţiale ale acestuia (homo oeconomicus): raţionalitatea economică: decizia va otimiza raortul dintre avantajul maxim şi restricţiile care acţionează în mediul economic resectiv egoismul economic: orice agent economic urmăreşte exclusiv maximizarea roriului avantaj (realizarea roriului interes) Piaţa distribuie remii şi sancţiuni economice într-un mod imersonal şi eficace (deşi costurile acestei coordonări sunt mari, ele sunt, de asemenea, distribuite, sub forma enalizărilor, agenţilor economici necometitivi).7. Piaţa şi guvernul În rinciiu, iaţa rezintă o serie de deficienţe, din ersectiva otimului economic şi, mai ales, social: lisa coordonării deciziilor economice din ersectiva socialului lisa ersectivei e termen lung costuri (inclusiv economice dar, mai ales, sociale) inaccetabil de mari entru reglarea dezechilibrelor din economie imosibilitatea coordonării roducţiei şi consumului de bunuri colective (ublice) NB: toate acestea constituie ceea ce se numeşte eşecul ieţei Aceste deficienţe se datorează rezenţei următoarelor fenomene în economie: asimetria de informaţie absenţa dreturilor de rorietate imerfecţiunea ieţei (situaţii de monool, îndeosebi) externalităţile (atât negative cât şi ozitive)

bunurile colective (ublice) Eliminarea (sau diminuarea) acestor deficienţe se face rin intervenţia statului în reglementarea şi controlul funcţionării ieţei, rin: elaborarea regulilor jocului entru funcţionarea ieţelor elaborarea unui sistem de remii şi sancţiuni guvernamentale entru orientarea ieţei şi în direcţiile sociale, ecologice etc. corecţii de ti feed-back sau feed-before, oerate de stat, entru reîntâminarea crizelor rin care, de regulă, iaţa îşi restabileşte echilibrele constituirea statului ca agent economic sui-generis, entru intervenţii economice (non-administrative) e iaţă redistribuirea venitului din economie, din ersective sociale, ecologice etc. NB: se oate vorbi şi desre un eşec al guvernului, atunci când deciziile acestuia sunt grevate în mod excesiv de ideologie, ceea ce le îndeărtează de la considerentele de eficienţă economică şi socială.8. Fluxurile economice Definiţie: transferuri de obiecte economice (bunuri, servicii, bani, informaţie, forţă de muncă, externalităţi) între agenţi economici, rin intermediul ieţei sau în afara ieţei Clasificare: a) duă natura fluxului: fluxuri reale (secifice sectorului real al economiei): bunuri şi servicii, forţă de muncă, caital fizic ş.a. fluxuri monetare sau simbolice (secifice sectorului nominal al economiei): bani, informaţie ş.a.a. b) duă extindere: fluxuri intrasectoriale: se limitează la nivelul unui sector instituţional dat (ex. fluxuri între firme comerciale non financiare sau între bănci) fluxuri intersectoriale: se desfăşoară între sectoarele instituţionale

Figura 6: Fluxurile economice din economie

TEMA NR. 3 3. TEORIA CONSUMULUI. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI. Teoria utilităţii. Utilitatea totală şi funcţia de utilitate 3. Utilitate marginală. Paradoxul aă-diamant 4. Curba de indiferenţă 5. Bugetul consumatorului 6. Alegerea otimă a consumatorului 7. Variaţia bugetului la reţuri constante 8. Variaţia reţurilor la buget constant 9. Arbitrajul în tim al consumatorului 3.. Teoria utilităţii Consumator: agent economic care are funcţia de a consuma bunuri economice, criteriul său de comortament economic fiind maximizarea utilităţii consumului Definiţie: utilitatea unui bun economic este dată de caacitatea acestuia de a satisface o nevoie economică stabilită, la un nivel considerat accetabil de către consumator utilitatea rerezintă satisfacţia subiectivă resimţită la consumarea bunului Există două teorii rivind utilitatea bunurilor (a consumului de bunuri): Teoria utilităţii cardinale: fiecărui bun i se oate asocia un număr numit număr de utilitate, ceea ce face ca bunurile să oată fi comarate cantitativ între ele aceasta întrucât utilitatea este obiectivă, invariabilă, fiind dată de caracteristicile bunului cel mai uzual număr de utilitate este reţul teoria are două inconveniente: resuunerea constanţei valorii unităţii monetare resuunere falsă utilitatea unui coş de bunuri este egală cu suma utilităţilor individuale ale bunurilor din coş resuunere falsă Teoria utilităţii ordinale: nu este osibilă asocierea numărului de utilitate fiecărui bun economic, dar nici nu este necesară, fiind suficientă ierarhizarea bunurilor economice duă mărimea utilităţii lor, ceea ce face ca bunurile să nu mai oată fi comarate cantitativ în mod direct, ci doar ordonate între ele 3.. Utilitatea totală şi funcţia de utilitate

Fie un bun economic, x. O funcţie notată U=U(x) este funcţie de utilitate dacă îndelineşte următoarele condiţii, cumulativ:. x > 0 : bunul economic este real. U (x) > 0 : utilităţile individuale (ale fiecărei unităţi din bun) sunt aditive 3. U (x) < 0 : satisfacţia creşte încetinit la creşterea consumului (legea I a lui Gossen) 4. U(0) = 0 : utilitatea are sens numai la consumul bunului economic (obs.: cu exceţia cazului abstinenţilor) NB : Condiţiile funcţiei de utilitate trebuie îndelinite entru fiecare bun economic, în cazul în care este vorba nu desre un bun individual ci desre un coş de bunuri x, y, z, Temă de seminar: să se scrie condiţiile funcţiei de utilitate entru cazul unui coş de două bunuri economice U U(x)=S M M U 3 N U U 3 = U + (U - U) + (U 3 - U) U x x x 3 x M x N Figura 7: Curba utilităţii totale. Aditivitatea utilităţilor individuale 3.3. Utilitate marginală. Paradoxul aă-diamant x Din forma concavă a funcţiei utilităţii totale rezultă ideea că sorul de utilitate totală este descrescător Definiţie: utilitatea marginală (U m ) rerezintă modificarea utilităţii totale antrenată de modificarea cu o unitate a cantităţii consumate din bun Mod de calcul: U sau, în cazul continuu, U(x) U U m = U m = = x x x Analiza calitativă a utilităţii marginale:

Figura 8: Curba utilităţii marginale Utilitatea marginală stă la baza formării reţului bunurilor economice Mecanismul de formare a reţului de tranzacţie se bazează e coincidenţa valorică dintre utilitatea marginală a monedei (la care se renunţă) şi utilitatea marginală a bunului economic (care este dorit) 0 U x U x x U x U U '' m ' m < = = = = 0 x 0 U 0 U max U '' ' m m = = = 0 U 0 U max U m ' = =

U m m U m m U b m = U m m U U m m b m x X U m b U m b Figura 9: Mecanismul tranzacţiei economice e baza utilităţii marginale Enunţul aradoxului aă-diamant: deşi aa este cu mult mai imortantă entru om, fiind cu mult mai utilă decât diamantul, acesta este, totuşi, cu mult mai scum decât aa Este un aradox aarent, bazat e confuzia între utilitatea totală şi utilitatea marginală Rezolvarea aradoxului: rin introducerea rarităţii ca factor de creştere a utilităţii marginale şi care ordonează bunurile e axa cantităţilor e baza fatului că reţul este dat de utilitatea marginală şi nu de cea totală

U, U m Diamant Aă U m D U A U U D U m A X Figura 0: Rezolvarea aradoxului aă-diamant U m 3.4. Curba de indiferenţă Definiţie: Ansamblul unctelor din saţiul bidimensional (x,y) care desemnează combinaţii de consum ce asigură o aceeaşi utilitate totală

U(x,y) U m ax (x,y) U(x,y) S U (x,y ) U > U U (x,y ) y S U U y y x x Figura : Derivarea curbei de indiferenţă entru cazul a două bunuri x Curba de indiferenţă nu oate avea formă circulară, ea are sens economic, ca ansamblu al alegerilor otenţiale ale consumatorului, numai e zona ei descrescătoare şi convexă Temă de seminar: să se demonstreze afirmaţia de mai sus, e baza comortamentului raţional al consumatorului

y U U U > U X Figura : Zona semnificativă economic a curbei de indiferenţă Pe baza definiţiei curbei de indiferenţă, se oate deduce ecuaţia acesteia: U U du( x, y) = 0 dx + dy = 0 x y U dx + U dy = 0 Din ultima relaţie se oate deduce un indicator economic foarte imortant entru decizia consumatorului şi anume rata marginală de substituţie (R ms ): dy = R dx ms U = U Definiţie: Rata marginală de substituţie (R ms ) arată cu câte unităţi se modifică cantitatea consumată dintr-un bun atunci când cantitatea consumată din bunul alternativ se modifică cu o unitate, în sens contrar, aşa încât utilitatea totală să nu se modifice (decizia să rămână e curba de indiferenţă) Din unct de vedere grafic, rata marginală de substituţie oate fi rerezentată astfel: x m y m x m y m

y U y U(x,y ) y dy U(x,y ) dx x x Figura 3: Imaginea grafică a ratei marginale de substituţie a bunurilor X Temă de seminar: să se arate că două curbe de indiferenţă nu se ot intersecta 3.5. Bugetul consumatorului Conţinut: Suma monetară alocată achiziţionării de bunuri economice Definiţie: Ansamblul unctelor din saţiul bidimensional (x,y) care rerezintă decizii de consum ce euizează comlet suma monetară alocată consumului de bunuri economice Fie două bunuri economice, x, resectiv y, având reţurile de tranzacţionare x, resectiv y. Vom resuune că x şi y desemnează, totodată şi cantităţile achiziţionate din cele două bunuri. De asemenea, admitem, entru moment, că reţurile de tranzacţie ale celor două bunuri sunt constante Fie B bugetul consumatorului. Admitem, entru moment, că şi bugetul este constant Atunci, conform conţinutului bugetului consumatorului, se oate scrie: B = x x + y y, sau: y + B x = x, numită ecuaţia bugetului consumatorului, unde: y y x = r ( x, y) se numeşte reţul relativ al bunurilor x şi y y

y B/ y y 3 Neeficient C Intangibil y D A Linia bugetului y dy B x 3 x dx x Figura 4: Linia bugetului consumatorului şi deciziile semnificative economic 3.6. Alegerea otimă a consumatorului B/ Consumatorul va alege în acel unct care satisface, simultan, restricţia sa bugetară (bugetul consumatorului) şi curba sa de indiferenţă Rezultă că, din unct de vedere grafic, decizia se va lua în unctul de tangenţă dintre linia de buget şi curba de indiferenţă: y B/ y U U M U 3 Soluţie inadmisibilã x Soluţii admisibile x U>U>U 3 B Soluţie ineficientã y* A E Soluţie otimã x* N B/ Figura 4: Alegerea otimă (grafică) a consumatorului x x

Din unct de vedere analitic, trebuie rezolvat sistemul de ecuaţii format din ecuaţia bugetului consumatorului şi ecuaţia curbei de indiferenţă: x y = x + y x dy Um = dx y U m B y Diferenţiind ecuaţia bugetului în raort de x şi y, obţinem: dy Eliminând e între cele două ecuaţii ale sistemului, obţinem, succesiv: dx U m x U y = m U = m = λ unde λ se numeşte multilicator Lagrange Um y x y al consumului şi exrimă numărul de unităţi cu care se modifică utilitatea totală a consumatorului atunci când bugetul său se modifică cu o unitate Aşadar, condiţia de otim analitic al consumatorului este dată de egalitatea raoartelor dintre utilitatea marginală a fiecărui bun şi reţul său (a doua lege a lui Gossen) Să demonstrăm semnificaţia economică a multilicatorului Lagrange, în cazul a n bunuri economice: Fie bunurile x, x,, x n, cu reţurile, resectiv,,, n. Funcţia de utilitate aferentă va fi: U(x, x,, x n ). Bugetul consumatorului este: B = i xi Întrucât reţurile sunt constante, rezultă că orice modificare în buget se regăseşte în modificarea cantităţilor de bunuri achiziţionate, adică: db = i dxi. Funcţia Lagrange care maximizează utilitatea în condiţiile restricţiei bugetare este: L = U(x,x,..., xn ) + λ ( B i xi ) max Condiţia de maximizare cere ca L, entru orice i, adică: = 0 x i U ' x = λ i du = i x dy = Modificarea utilităţii totale este: U' dxi = λ i dxi = λ db λ = du db x i, adică definiţia rezentată mai sus. x y x y dx dy = dx x y

Temă de seminar: să se refacă demonstraţia semnificaţiei economice a multilicatorului Lagrange entru cazul a două bunuri 3.7. Variaţia bugetului la reţuri constante Pentru x resectiv y constante şi buget variabil, ecuaţia bugetului conduce la o familie de drete aralele (cu aceeaşi antă, resectiv reţul relativ, r = x / y =const.) Fiecare linie de buget din familie conduce la un otim, iar ansamblul acestor uncte de otim generează magistrala consumului (traiectoria consumului) Într-adevăr, din x y constant, iar B =, entru reţuri constante şi buget variabil, rezultă x y x + y B variabil y y y Magistrala (traiectoria) consumului B / x B / x 3 B / x 4 B / x 5 x B 6 x / B / B 7 / x Figura 5: Imaginea grafică a magistralei consumului x Definiţie : Magistrala consumului este curba care uneşte unctele de otim ale consumatorului la reţuri constante şi buget variabil Magistrala consumului are forme diferite entru cele trei categorii de bunuri de consum (curbele Engel):

Bunuri alimentare Bunuri nealimentare Servicii Ponderea cheltuielilor entru bunul x Ponderea cheltuielilor entru bunul x Ponderea cheltuielilor entru bunul x Figura 6: Curbele Engel ale consumului Buget Buget Buget 3.8. Variaţia reţurilor la buget constant Dacă bugetul este constant iar reţurile variază (entru simlificare vom ăstra e y constant şi vom varia doar e x ), din ecuaţia bugetului rezultă că, entru diverse valori ale lui x vom avea o familie de bugete cu termen liber (B/ y ) fix şi ante (- x/y) variabile x B y = x + y Variaţia reţurilor la bugete constante conduce la două efecte economice foarte imortante entru studiul comortamentului consumatorului: efectul de substituţie (Es) efectul de venit (Ev) Cele două efecte economice definesc atru categorii de bunuri economice (în funcţie de semnul algebric şi de mărimea absolută a lor): bunuri normale bunuri suerioare bunuri inferioare bunuri Giffen Cazul bunurilor normale Dacă x scade, anta liniei bugetului scade şi aceasta devine mai lată (se va cumăra mai mult x) Menţinerea reţului relativ constant se obţine rin construirea unei drete aralele la noua linie de buget y

y U U < x x B/ y Efect de venit β// α A β U = C y A y B y C C B Efect de substituþie x A x C B/ x x B X B/ x Figura 7: Efectul de substituţie şi efectul de venit. Cazul bunurilor normale Definiţie efect de substituţie: modificarea structurii de consum la modificarea reţurilor şi la buget constant, cu variaţia reţului relativ şi cum menţinerea utilităţii totale mod de calcul: E S = x C x A Definiţie efect de venit: modificarea cantităţii consumate din ambele bunuri, în acelaşi sens, la modificarea reţurilor şi la buget constant, cu menţinerea reţului relativ şi cu variaţia utilităţii totale mod de calcul: E V = x B x C Condiţia matematică entru identificarea bunurilor normale: E S > 0; E V > 0 ; E T = E S + E V > 0 (E T este efectul total) OBS.. Dacă reţul bunului x scade, atunci modificarea cantităţii consumate din ambele bunuri este de creştere, dacă reţul resectiv creşte, atunci modificarea menţionată este de scădere Temă de seminar: să se refacă demonstraţia efectului de substituţie şi a efectului de venit entru cazul creşterii reţului bunului x Cazul bunurilor inferioare

y B/ y y B y A A B < x x β// α β U = C Efect de venit Efect de substituþie y C C U x A x B x C B/ x β α U B/ x Figura 8: Efectul de substituţie şi efectul de venit. Cazul bunurilor inferioare Condiţia matematică de identificare a bunurilor inferioare este:. E > S 0. E < V 0 X Cazul bunurilor Giffen y 3. E > EV ET S > 0 B/ y y B B Efect de venit U < x x y A A β// α β U = C y C C Efect de substituþie x B x A x C β α B/ x B/ x Figura 9: Efectul de substituţie şi efectul de venit. Cazul bunurilor Giffen U X

Condiţia matematică de identificare a bunurilor Giffen este:. E > S 0. E < V 0 3. E < EV ET S < 0 OBS: Cazul bunurilor suerioare este imaginea în oglindă a cazului bunurilor normale (la scăderea reţului bunului analizat, linia de buget îşi măreşte anta se va cumăra mai uţin din bunul analizat iar la creşterea reţului, linia de buget îşi micşorează anta se va cumăra mai mult din bunul analizat) Temă de seminar: Să se studieze grafic efectul de substituţie şi efectul de venit în cazul bunurilor suerioare Temă de seminar: Să se refacă demonstraţia entru efectul de substituţie şi efectul de venit în cazul în care variază ambele reţuri nominale 3.9. Arbitrajul în tim al consumatorului Dacă în analizele recedente s-a stabilit structura otimă de consum la un moment dat, este util să se cerceteze reartizarea unei structuri de consum date, în tim Fie o structură fixă de consum S Fie erioadele de tim,,, n Structura fixă de consum aleasă entru erioada i este Si Definim funcţia de utilitate intertemorală: U(S, S,, Sn) Consumatorul va trebui, deci, să aleagă nu între diferite structuri de consum ci o aceeaşi structură de consum între diferite momente de tim Definim curba de indiferenţă intertemorală ca fiind ansamblul unctelor din saţiul bidimensional (S, S) care asigură combinaţii de consum intertemoral care conduc la aceeaşi utilitate totală (văzută ca utilitate intertemorală) Să stabilim ecuaţia curbei de indiferenţă intertemorală () ecuaţia intertemorală a bugetului (), şi otimul consumatorului (3) în acest caz S U U ds t Umt U(S,S) = 0 ds + ds = 0 = Rms = S () S S ds U t unde R ms este rata marginală de substituţie intertemorală iar intertemorală a consumului în anul i () Definim rata de arbitraj în tim: t t R = R a i U mt este utilitatea marginală Fie un buget B entru doi ani, şi În momentul, consumatorul consumă bunuri în valoare de S, iar în momentul consumă bunuri în valoare de S : ms mt

S = (B S) + i (B S) = (B S) (+ i) unde cu i s-a notat rata dobânzii bancare. S rerezintă ecuaţia intertemorală a bugetului (3) Sistemul de ecuaţii entru otimul consumatorului va fi: S = (B S) ( + i) S ds Umt = S ds Umt ds Diferenţiind ecuaţia bugetului intertemoral obţinem: ds ds Eliminând raortul între ecuaţiile sistemului, rezultă: ds de unde: R t ms = + i t t Ra + = + i Ra = i care rerezintă condiţia de otim intertemoral al consumatorului. = ( + i) S U(S,S) (+i)b S* E S = (B - S)(+i) Figura 0: Otimul intertemoral al consumatorului S* B S

TEMA NR. 4 4. TEORIA PRODUCŢIEI. COMPORTAMENTUL PRODUCĂTORULUI. Funcţia de roducţie. Produs global şi rodus marginal. Productivitatea factorilor 3. Izocuanta 4. Bugetul roducătorului 5. Alegerea otimă a roducătorului 6. Variaţia bugetului la reţuri constante 7. Variaţia reţurilor la buget constant 4.. Funcţia de roducţie Producător: agent economic care are funcţia de a roduce bunuri economice în scoul vânzării lor (funcţia de a roduce mărfuri) Criteriul de comortament economic al roducătorului oate fi, în mod uzual: maximizarea rofitului (diferenţa dintre încasări şi cheltuieli) maximizarea cifrei de afaceri (volumul valoric al încasărilor) Funcţia de roducţie: exresia analitică a modului de combinare a factorilor de roducţie în scoul obţinerii rodusului (bunului economic) Exresia generală a funcţiei de roducţie este: Y = F(f, f,, f n ), unde: Y este roducţia (exrimată valoric) sau outut-ul F este funcţia de roducţie f i este factorul de roducţie i (exrimat valoric) sau inut-ul i OBS.: Pentru moment, nu interesează exresia exlicită a lui F Condiţiile matematice ale funcţiei de roducţie sunt:. f i > 0, entru orice i. F i > 0, entru orice i: funcţia de roducţie este crescătoare în raort de fiecare factor de roducţie, ceteris aribus 3. F i < 0, entru orice i: legea randamentelor descrescătoare (creşterea continuă a unui factor de roducţie, ceteris aribus, conduce la o creştere încetinită a roducţiei); funcţia de roducţie este concavă în raort de fiecare factor de roducţie 4. F(mf, mf,, mf n ) = m g F(f, f,, f n ): omogenitatea funcţiei de roducţie (multilicarea tuturor factorilor cu coeficientul m conduce la multilicarea roducţiei cu m g ) g este gradul de omogenitate a funcţiei (de obicei, se consideră g=) 5. F(0, 0,, 0) = 0: lisa factorilor de roducţie conduce la o roducţie nulă (graficul funcţiei de roducţie trece rin originea axelor de coordonate)

Vom studia funcţia de roducţie în raort de cei doi factori de roducţie fundamentali: L (forţa de muncă) şi K (caitalul). Se consideră că, în condiţiile contemorane, N (natura) este comlet dizolvată în caital Deci: Y = F(K, L) Uneori, rin considerarea distinctă a rogresului tehnic ca factor de roducţie, se introduce al treilea factor de roducţie, M (rogres tehnic), ceea ce înseamnă că funcţia de roducţie se va scrie: Y = F(K, L, M) Notând cu λ rata rogresului tehnic şi cu t timul, factorul de rogres tehnic este introdus sub forma e λ t, ceea ce face ca funcţia de roducţie să se rescrie sub forma Y = F(K, L, e λ t ) Temă de seminar: să se rescrie condiţiile matematice ale funcţiei de roducţie, în cazul a doi factori de roducţie (K şi L) outut [Y=F(f)] i Y max M f i max inut (f) i Randamente ozitive Randamente ozitive crescãtoare descrescãtoare Figura : Funcţia de roducţie Randamente negative crescãtoare De forma exlicită a funcţiei de roducţie deinde comlementaritatea şi substituibilitatea factorilor de roducţie Există atru caracteristici matematice ale funcţiei de roducţie, care sunt imortante în analiza comortamentului roducătorului: rodusul marginal al factorilor de roducţie elasticitatea roducţiei în raort de factorii de roducţie rata marginală de substituire a factorilor de roducţie elasticitatea ratei marginale de substituire a factorilor de roducţie Produsul marginal al factorilor de roducţie (vezi ct. )

Elasticitatea roducţiei în raort de factorii de roducţie definiţie: elasticitatea unui fenomen economic F în raort de o variabilă indeendentă x indică numărul de rocente cu care se modifică F ca reacţie la modificarea lui x cu un rocent mod de calcul: F x E x x F F F = / sau, în cazul continuu :EF = / F x x x Rata marginală de substituire a factorilor de roducţie (vezi ct. 3) Elasticitatea ratei marginale de substituire a factorilor (vezi ct. 3) Cea mai uzuală exresie exlicită a funcţiei de roducţie este funcţia de ti Cobbα β λ t Douglas: Y = A K L e unde: A este o constantă adimensională, α este elasticitatea roducţiei în raort de caital, β este elasticitatea roducţiei în raort de muncă, λ este rata rogresului tehnic iar t este timul OBS:. de regulă, entru analizele uzuale, se renunţă la factorul de rogres tehnic, reţinându-se numai factorul caital, resectiv factorul muncă. de regulă, suma elasticităţilor în raort de caital, resectiv de muncă este, ceea ce înseamnă că funcţia de roducţie va fi omogenă de gradul I (omotetică) Temă de seminar: să se calculeze elasticitatea roducţiei în raort de caital, resectiv în raort de muncă, e baza funcţiei de ti Cobb-Douglas 4.. Produs global şi rodus marginal. Productivitatea factorilor Y = F(K, L) se numeşte rodus global (sau outut global) Y Y Se oate analiza şi rodusul mediu: Y K =, resectiv Y L =. Aceste K L două mărimi se numesc, resectiv roductivitatea medie a caitalului şi roductivitatea medie a muncii Putem scrie: F(K, L) L, resectiv w K = = F(, ) = f( ) K K k F(K, L) w L = = F(k,) = f (k) L unde K k = se numeşte caital er caita L Y Y De asemenea, se oate analiza rodusul marginal: w m K = resectiv w m L = K L Aceste două mărimi se numesc, resectiv roductivitatea marginală a caitalului şi roductivitatea marginală a muncii Definiţii: roductivitatea medie: valoarea rodusului global care revine unui factor de roducţie, indiferent de contribuţia acestui factor la valoarea rodusului global

roductivitatea marginală: modificarea rodusului global care revine modificării cu o unitate a unui factor, ceteris aribus Factorii de roducţie se caracterizează rin două trăsături: divizibilitatea: factorul de roducţie oate fi divizat în unităţi omogene, fără afectarea calităţii lui adatabilitatea: factorul de roducţie oate fi asociat, în mod funcţional, cu alţi factori de roducţie Cele două trăsături conduc la două fenomene care caracterizează factorii de roducţie: comlementaritatea: există anumite roorţii de combinare a factorilor de roducţie în rocesul de roducţie substituibilitatea: există anumite roorţii de înlocuire recirocă a factorilor de roducţie în vederea menţinerii constante a rodusului global Demonstraţia corelaţiei dintre roductivitatea medie şi cea marginală: F(i) w = i w'. wm > w m. wm < w m m F i F' i F F = = = F' = i i i i i ( w w) m ( w w) > 0 w' > 0 w crescăresce ( w w) < 0 w' < 0 w descrescăeoare ( wm w) = 0 w' = 0 wmax w m 3. w = w = Pot exista trei situaţit: Temă de seminar: să se identifice rezultatele de mai sus în graficul rezentat anterior Temă de seminar: tot e baza graficului anterior, să se exlice corelaţiile dintre funcţia de roducţie şi unctele de maxim, resectiv unctele de zero ale roductivităţii medii, resectiv marginale a factorilor Temă de seminar: determinaţi elasticitatea roducţiei în raort de fiecare factor, e baza roductivităţii marginale şi a celei medii a factorului

F(i) M Y max N S i w w m A B w m w C D i Figura : Corelaţiile grafice dintre rodusul global, rodusul mediu şi rodusul marginal 4.3. Izocuanta Vom considera dret criteriu de comortament al roducătorului, maximizarea cifrei de afaceri (valabil entru afacerile inciiente) la un cost dat al factorilor de roducţie (cost de roducţie) va fi tratată, însă, şi situaţia minimizării costului de roducţie la cursurile 7-9 vom trata şi cazul maximizării rofitului În mod analog cu consumatorul, roducătorul trebuie să aleagă combinaţia otimă de factori de roducţie care să-i asigure maximul de roducţie (identic cu maximul cifrei de afaceri)

Această combinaţie deinde de forma exlicită a funcţiei de roducţie, recum şi de gradele de comlementaritate, resectiv substituibilitate ale factorilor (conţinute în funcţia de roducţie) Criteriul maximizării cifrei de afaceri se alică în cazul (ideal) în care factorii de roducţie sunt infinit divizibili şi erfect adatabili Definiţie: izocuanta (curba de indiferenţă a roducătorului) rerezintă mulţimea unctelor din lanul bidimensional (K, L) care exrimă combinaţii ale factorilor de roducţie ce conduc la obţinerea aceluiaşi rodus global F(K,L) F max (K,L) S F(K,L) Surafeţe de izoroducţie F (K,L) S > S F (K,L) L S Y L L Y K K K Izocuante Figura 3: Derivarea izocuantei entru cazul a două bunuri Izocuanta nu oate avea formă circulară, ea are sens economic, ca ansamblu al combinaţiilor osibile de factori de roducţie, numai e zona ei descrescătoare şi convexă Temă de seminar: să se demonstreze afirmaţia de mai sus, e baza comortamentului raţional al roducătorului