Nivelul de ţinere al izolaţiei

Transcript

1 Nivelul de ţinere al izolaţiei 1 Coordonarea izolaţiei înseană alegerea ţinerii izolaţiei, respectiv a distanţelor izolante, astfel încât să perită funcţionarea reţelei sau echipaentului cu risc de defectare nul sau ini. Pentru a specifica nivelul de ţinere trebuie cunoscute condiţiile de ediu curente şi standard în vigoare. Există ai ulţi paraetri care trebuiesc definiţi pentru a descrie ţinerea izolaţiei. În acest capitol sunt descrise etodele de evaluare a ţinerii izolaţiei şi se prezintă etodele de încercare pentru verificarea ţinerii. 1.1 Tipuri de izolaţie Izolaţia poate fi clasificată ca fiind internă sau externă, autoregeneratoare şi neautoregeneratoare Izolaţie externă Izolaţia externă constă în distanţe de aer sau de-alungul suprafeţelor izolaţiei solide în contact cu atosfera, care sunt supuse solicitărilor electrice şi influenţei atosferei. Ca exeple sunt distanţele între conductoare şi faţă de păânt, carcasele de porţelan ale izolatoarelor de trecere, izolatoarele suport şi separatoarele Izolaţie internă Izolaţia internă este partea interioară, solidă, lichidă sau gazoasă a izolaţiei echipaentului, care este protejată de carcasă faţă de influenţa atosferei. Ca exeple: izolaţia internă a transforatoarelor şi a cablurilor. Echipaentele pot avea o cobinaţie de izolaţie internă şi externă. Ca exeple: izolatoarele de trecere, transforatoarele şi întrerupătoarele Izolaţia autoregeneratoare Este denuită autoregeneratoare izolaţia care îşi reface coplet proprietăţile izolante după ce a fost sediul unei descărcări electrice (străpungere respectiv conturnare) datorată aplicării tensiunii. Izolaţia externă este, în general, autoregeneratoare Izolaţie neautoregeneratoare Este acea izolaţie ale cărei proprietăţi izolante nu se refac coplet după ce a fost sediul unei descărcări electrice (străpungere) datorată aplicării unei tensiuni. În general, izolaţia internă este neautoregeneratoare. 1.2 Definirea ţinerii izolaţiei echipaentelor. Toţi paraetrii care definesc ţinerea izolaţiei se bazează pe urătoarele condiţii atosferice standard: 1. Teperatura 2 o C; 2. Presiunea aerului: 11,3 kpa sau 76 Hg; 3. iditatea absolută 11g apă / 3 de aer; 4. Intensitatea ploii artificiale 1..1,5 de apă /inut. Coordonarea izolaţiei 218 1/11

2 1.2.1 Nivelul de izolaţie la tensiune de ipuls de trăsnet Nivelul de izolaţie la tensiune de ipuls de trăsnet reprezintă rigiditatea dielectrică a izolaţiei expriată prin valoarea de vârf a ipulsului standard de trăsnet. Nivelul de izolaţie este definit pentru o anuită foră de ipuls şi pentru condiţii atosferice standard. Nivelul de izolaţie la tensiune de ipuls de trăsnet poate fi definit fie convenţional (deterinist), fie statistic. Definiţia statistică este aplicabilă nuai izolaţiei autoregeneratoare, în tip ce definiţia deterinistă este aplicabilă izolaţiei neautoregeneratoare. Nivelul de izolaţie la tensiune de ipuls de trăsnet este indicat în condiţii de lipsă a uidităţii (izolaţie uscată). Valoarea convenţională (deterinistă) a nivelului de izolaţie la tensiune de ipuls de trăsnet este aplitudinea axiă a ipulsului de trăsnet pentru care izolaţia nu prezintă descărcări fiind supusă unui nuăr ipus de aplicări ale ipulsului. Valoarea statistică a nivelului de izolaţie la tensiune de ipuls de trăsnet este aplitudinea ipulsului standard de trăsnet pentru care izolaţia are o probabilitate de ţinere de 9%, respectiv o probabilitate de defectare de 1% ( 1T ) Nivelul de ţinere la ipuls de coutaţie Nivelul de ţinere la ipuls de coutaţie este rigiditatea izolaţiei expriată prin valoarea de vârf a ipulsului standard de coutaţie. Acest nivel poate fi definit convenţional sau statistic, cu aceleaşi doenii de aplicare privind tipul izolaţiei ca şi în cazul trăsnetului. Nivelul de ţinere la ipuls de coutaţie se defineşte întotdeauna în prezenţa uidităţii. Valoarea convenţională (deterinistă) a nivelului de ţinere la ipuls de coutaţie: valoarea de vârf a ipulsului de coutaţie standard axi pentru care izolaţia nu prezintă descărcări disruptive fiind supusă unui nuăr ipus de aplicări ale ipulsului. Valoarea statistică a nivelului de ţinere la ipuls de coutaţie este: valoarea de vârf a ipulsului standard de coutaţie pentru care izolaţia prezintă 9% probabilitate de ţinere şi 1% probabilitate de defectare ( 1C ) Ipulsurile standard ndele de supratensiune datorate descărcărilor atosferice sau coutaţiilor au fore foarte variate, depinzând de ai ulţi factori. În general, au o foră aperiodică cu front scurt şi spate ai lung. Întrucât, pe lîngă aplitudinea supratensiunilor, fora acestora influenţează rigiditatea izolaţiei este foarte iportant ca toate laboratoarele folosească aceeaşi foră de ipuls pentru încercarea izolaţiei. Forele generale ale ipulsurilor de trăsnet şi de coutaţie sunt prezentate în fig.1.1 şi fig.1.2 şi sunt descrise prin duratele până la vârf (t f ) şi respectiv (t S ) până la sei-aplitudine pe spate. În general, fora ipulsului de trăsnet este indicată prin raportul t f / t S. Definiţia duratei până la vârf este diferită pentru cele două ipulsuri. Pentru ipulsul de trăsnet, durata până la vârf se deterină trasând ai întâi o linie între două puncte: acelea în care tensiunea este, pe front, de 3%, respectiv 9% din valoarea de vârf. Punctul în care această dreaptă taie axa abscisei este nuit origine virtuală şi toate intervalele de tip de ăsoară de la acest punct. Apoi se trasează o linie orizontală la nivelul de vârf, care se intersectează cu linia precedentă. Intervalul de la originea convenţională până la abscisa acestui Coordonarea izolaţiei 218 2/11

3 punct de intersecţie este durata de front sau durata convenţională a frontului, t f. Durata frontului ipulsului de trăsnet poate fi expriată prin relaţia: t f 1,67 t9 t3 (1.1) Tipul de seiaplitudine, t S, este durata de la originea virtuală până la punctul în care aplitudinea scade la 5% pe spatele ipulsului. Ipulsul standard de trăsnet are fora 1,2/5 μs. În cazul ipulsului de coutaţie, duratele frontului şi spatelui ipulsului fiind ult ai ari decât ale ipulsului de trăsnet, acestea se ăsoară de la originea reală a ipulsului, deoarece eroarea care ar putea fi coisă este neglijabilă. Durata spatelui este definită ca intervalul de tip până la 5% din aplitudine. Tipul până la vârf se ăsoară de la originea Fig. 1.1 Ipulsul de tensiune de Fig. 1.2 Ipulsul de tensiune de trăsnet coutaţie reală până la vârf. Fora standard a ipulsului este indicată în acelaşi od ca pentru ipulsul de trăsnet: 25/25 μs. t S Pentru abele ipulsuri se adit toleranţele din tabelul 1.1 cu privire la duratele de front şi de seiaplitudine. Tabelul 1.1 Toleranţele forei ipulsurilor de tensiune standard Ipulsul de trăsnet 1,2/5 μs Ipulsul de coutaţie 25/25 μs Durata frontului ± 3% ± 2% Durata seiaplitudinii ± 2% ± 6% t S Nivele de ţinere statistice şi convenţionale Pentru verificarea statistică a ţinerii izolaţiei autoregeneratoare, se aplică un nuăr suficient de are de ipulsuri, astfel ca să se poată evalua probabilitatea de ţinere/descărcare cu o eroare adisibilă. Cu cât aplitudinea ipulsului aplicat este ai are, cu atât probabilitatea de descărcare creşte, dar dependenţa probabilităţii de descărcare de aplitudinea ipulsului este nelineară. Pentru izolaţia autoregeneratoare, în general, rigiditatea izolaţiei poate fi reprezentată printr-o distribuţie cuulativă Gauss, având fora grafică din fig.1.3. Valoarea edie a acestei distribuţii este denuită tensiune critică de descărcare, 5. Aplicarea 5 pe o izolaţie produce descărcarea cu o probabilitate de 5%. Confor ecuaţiei curbei distribuţiei cuulate a rigidităţii Coordonarea izolaţiei 218 3/11

4 izolaţiei, valorile 1 sunt ai ici decât 5 cu de 1,28 ori deviaţia standard, σ f, atât pentru ipulsurile de trăsnet cât şi de coutaţie : f f 1T 5T 1 1, 28 ; 1C 5C 1 1, 28. (1.2) 5T 5C Considerând un şir de rezultate experientale (x 1, x 2,... x i,... x n ), se defineşte valoarea edie: iar dispersia rezultatelor se calculează cu relaţia: x ed n x 1 i, n xi x ed. n Deviaţia standard, σ f, expriată în unităţi relative faţă de 5 (σ f / 5 ) ai este nuită coeficient de variaţie. Astfel σ f = 5% este interpretat ca având o valoare de 5% din 5. Deviaţiile standard diferă pentru cele două ipulsuri standard. Pentru trăsnet, σ f = 2.. 3%, iar pentru coutaţie variază între 5% pentru izolaţia stâlpilor şi 7% pentru izolaţia staţiilor de transforare. 2 Probabilitatea de descărcare 1,,5 Probabilitatea de descărcare 1,,5,1 1 5 Fig.1.3 Caracteristica ţinerii izolaţiei autoregeneratoare ţ Fig.1.4 Caracteristica ţinerii izolaţiei ne-autoregeneratoare Teste pentru verificarea ţinerii izolaţiei la ipulsuri de trăsnet şi de coutaţie Încercările pentru verificarea ţinerii izolaţiei la ipulsuri de trăsnet şi de coutaţie se îpart în convenţionale şi statistice. Nivelele convenţionale de ţinere la ipulsuri de trăsnet şi de coutaţie sunt ai siplu definite, dar au senificaţie ai redusă referitor la ţinerea izolaţiei. Deoarece nivelele convenţionale sunt legate de izolaţia neautoregeneratoare, trebuie ca şi încercările să fie nedistructive. Se aplică izolaţiei unul sau ai ulte ipulsuri standard cu aplitudinea egală cu nivelele de ţinere norate la ipulsuri de trăsnet sau de coutaţie. Astfel coportarea izolaţiei este definită ca în fig.1.4: probabilitatea de ţinere este de 1 % dacă izolaţia a suportat toate Coordonarea izolaţiei 218 4/11

5 ipulsurile aplicate sau % pentru aceeaşi aplitudine a ipulsului, dacă a cedat la cel puţin unul dintre acestea. Dacă apar descărcări cu ocazia încercării, echipaentul este rebutat. În cazul seriilor de fabricaţie edii sau ari, se poate adite, eventual, o rată de eşec, dar foarte ică. De exeplu, pentru transforatoare, dacă această rată atinge 1%, producţia trebuie oprită şi să se revadă proiectul sau tehnologia de fabricaţie. Nivelele statistice de ţinere. Considerând definirea statistică a ţinerii izolaţiei la ipulsuri de trăsnet sau de coutaţie, teoretic, nici un test nu poate dovedi că probabilitatea de defectare a izolaţiei este, de exeplu, 1%. Dacă izolaţia este autoregeneratoare, sunt perise ai ulte descărcări disruptive. Teoretic, astfel ar putea fi deterinată întreaga caracteristică a rigidităţii din fig.1.3, de unde pot rezulta 1 sau 5. Totuşi, astfel de teste nu se fac, cu excepţia fazei de proiectare a echipaentelor, fiind costisitoare şi consuând ult tip. Pentru oologare, predoină două tipuri de teste. Sunt posibile ai ulte tipuri de teste pentru estiarea Testul n/: se aplică ipulsuri. Testul este trecut dacă nu apar ai ult de n descărcări. Testul preferat de IEC (International Electrotechnical Coission = Coisia Electrotehnică Internaţională) este 2/ Testul +n: se aplică ipulsuri. Dacă nu apare nici o descărcare, testul este reuşit. Dacă apar două sau ai ulte descărcări, testul este eşuat. Dacă apare nuai o descărcare, se aplică alte n ipulsuri, iar testul este considerat reuşit dacă nu ai apare vreo descărcare. Pentru întrerupătoare se foloseşte, în prezent testul 3+3. În standardele CEI, un test alternativ la 2/15, dar ai puţin preferat este testul Deterinarea valorilor 5 şi σ f / 5 O etodă frecvent folosită pentru specificarea ţinerii izolaţiei este deterinarea valorilor 5 şi σ f / 5. Această etodă se foloseşte nuai pentru izolaţia autoregeneratoare, dacă sunt adise descărcările. Realizarea acestor teste se poate explica printr-un exeplu. Se presupune că în laborator se aplică ipulsuri de coutaţie unui izolator de stâlp. Mai întâi, se aplică de 1 ori un ipuls cu aplitudinea de 95 kv, iar două dintre ipulsuri produc conturnarea izolatorului, astfel că probabilitatea de conturnare este,2. Crescând aplitudinea la 1 kv, din 4 de aplicări ale ipulsului, apar 2 conturnări, deci probabilitatea de conturnare este de 5%. Apoi aplitudinea este ărită sau redusă pentru a obţine alte rezultate, precu acelea cuprinse în tabelul urător. Aplitudinea ipulsului, kv Nuărul de ipulsuri Nuărul de conturnări , , Procentul de conturnări, % Aceste rezultate sunt reprezentate pe o hârtie probabilistică norală sau Gaussiană, şi se trasează cea ai potrivită dreaptă printre acele puncte, ca în fig Valoarea edie, pentru 5% probabilitate, se obţine din acest grafic şi aceasta este 5. Confor ecuaţiei distribuţiei Coordonarea izolaţiei 218 5/11

6 cuulate de probabilitate Gauss, deviaţia standard este diferenţa de tensiune între punctele de 16% şi 5% sau între 5% şi 84%. În fig. 1.5, 5 rezultă a fi 1 kv, iar deviaţia standard, σ f este de 5 kv. Astfel, σ f / 5 este 5%. Dacă se doreşte 1, valoarea poate fi găsită la probabilitatea de 1% şi este de 936 kv. Cei doi paraetri, 5 şi σ f definesc coplet caracteristicile izolaţiei pe baza ipotezei că este adecvată în acest caz distribuţia cuulativă Gauss. Distribuţia cuulată Gauss este neliitată la stânga. Desigur, în practică nu este aşa deoarece există o tensiune sub care descărcările nu se ai produc, deci probabilitatea de descărcare este nulă. De aseenea, peste o altă aplitudine a ipulsurilor, toate încercările produc descărcări electrice, deci probabilitatea de descărcare este 1. Totuşi, în realitate, 11 Aplitudinea ipulsului, kv kV σ = 5 kv σ = 5 kv, 5 5,5,2, Nuărul de conturnări, % Fig. 1.5 Caracteristica ţinerii izolaţiei pe o hârtie probabilistică Gauss caracteristica izolaţiei este valabilă până la ± 4σ f faţă de 5, ceea ce este suficient pentru aplicaţii. Aplicarea procedeului descris ai sus pentru deterinarea paraetrilor statistici ai ţinerii izolaţiei autoregeneratoare este greoaie prin tipul necesar aplicării unui nuăr suficient de are de ipulsuri pentru ca eroarea statistică să fie rezonabil de ică. În cele ai ulte cazuri, se doreşte să se obţină experiental valoarea 5 pentru o izolaţie, ai ales când se fac teste cu ipulsuri de trăsnet. n procedeu folosit frecvent este nuit etoda sus-jos: 1. Se estiează 5. Se aplică un ipuls. Dacă apare descărcarea, se reduce tensiunea cu cca. 3%. Dacă nu apare descărcarea, se ăreşte tensiunea cu cca. 3%. În continuare, dacă apare descărcarea, se scade tensiunea cu 3%, iar dacă nu apare, se creşte cu 3%. 2. Se continuă astfel până la cca. 5 ipulsuri. Se exclud ipulsurile la care nu a apărut nici o descărcare. 5 este edia aritetică a aplitudinilor ipulsurilor răase. Pe baza acestei valori şi adoptând coeficienţi de variaţie recoandaţi pentru izolaţia autoregeneratoare, în cazul ipulsurilor de trăsnet sau de coutaţie, se pot deterina tensiunile de încercare statistice 1T şi 1C, folosind ecuaţiile (1.2) Curbele tensiune-tip Pentru a stabili ai exact rigiditatea izolaţiei în cazul solicitării de durată scurtă, se poate recurge la curba tensiune-tip. Aceasta se obţine, pentru izolaţiile autoregeneratoare, folosind ipulsul standard de trăsnet. Procedura constă în aplicarea unor ipulsuri de aplitudine tot ai are şi ăsurarea tipului până la descărcare. De exeplu, testele pot da rezultatele din tabelul alăturat, redate în fig Curba tinde către o dreaptă de la cca. 16 μs. Valoarea asiptotică este Coordonarea izolaţiei 218 6/11

7 egală cu 5. Adică, pentru izolaţiile de aer, 5 apare la o durată a descărcării de cca. 16 μs. Durata descărcării poate depăşi acest tip, dar aplitudinea ipulsului răâne aproxiativ aceeaşi ca 5. Datele din fig. 1.6 nu sunt tipice, deoarece este norală o îprăştiere ai are. 21 vârf 19 kv Durata descărcării Fig. 1.6 Exeplu de curbă tensiune-tip Aplitudinea, kv Durata descărcării, μs 7 fără desc. 78 fără desc ,5 1.3 Influenţa condiţiilor atosferice Tensiunile de ţinere la ipuls de trăsnet sau de coutaţie sunt specificate pentru condiţii atosferice norale. Totuşi, chiar şi în laborator rareori se întâlnesc condiţiile atosferice standard. Astfel, sunt necesari factori de corecţie pentru a stabili aplitudinea ipulsului care trebuie aplicat pentru ca încercarea să fie valabilă. Să consideră că în laborator există condiţii nestandard. Atunci, pentru a verifica ţinerea izolaţiei în aceste condiţii, aplitudinea ipulsului trebuie ărită sau redusă, astfel ca valoarea respectivă să corespundă nivelului de ţinere standard care se defineşte pentru condiţii norale. Dacă se notează tensiunea ăsurată în condiţii nestandard cu A, iar în condiţii standard, cu S, între aceste valori este valabilă relaţia (1.3), adoptată de către Coitetul 42 al IEC A w Hc S (1.3) unde δ este densitatea relativă a aerului, H c este factorul de corecţie pentru uiditate, iar şi w sunt constante care depind de factorul G definit ca G 5S 5S, (1.4) unde S este distanţa disruptivă în etri iar 5S este valoarea 5 în condiţii standard. Relaţia 1.3 poate fi folosită pentru orice valoare a nivelului de ţinere la ipulsuri de trăsnet sau de coutaţie ( 1 sau 5 ): 5A 1 A H H w c w c 5 S 1 S Factorul de corecţie pentru uiditate poate fi calculat cu relaţia (1.5) H H c 1,96 11 (1.6) unde H este uiditatea absolută în g/ 3. Măriea acesteia se poate obţine experiental cunoscând valorile teperaturii indicate de teroetrele ued şi uscat şi dispunând de noograele adecvate. Pentru condiţii de ploaie artificială, H c = 1. Valorile lui şi w pot fi obţinute din tabelul 1.2. Coordonarea izolaţiei 218 7/11

8 Tabelul 1.2 Valori pentru şi w G w G <,2,2< G <1, = w = 1,25 G (G -,2) 1,< G <1, ,2< G <2, 1 1,25(2,2- G )(2- G ) G >2, 1 Relaţiile (1.5) pot fi particularizate ţinând seaa situaţiile întâlnite frecvent în reţele de înaltă tensiune. Ipuls de trăsnet Pentru ipulsuri de trăsnet, G are valori practice între 1 şi 1,2. Deoarece, confor tab.1.2, = w = 1, relaţiile (1.5) devin TA HcTS. (1.7) Ipuls de coutaţie Pentru ipulsuri de coutaţie, G ia, de obicei, valori între,2 şi 1, astfel că În prezenţa uidităţii, w 1, 25G G 2. (1.8) H CA c CS Densitatea relativă a aerului se defineşte ca. (1.9) pt. (1.1) p T Deoarece densitatea aerului este funcţie de presiune, este funcţie de altitudine. Standardul IEC 71.2 propune relaţia: A / 8, 6 e. (1.11) Proiectarea ţinerii izolaţiei se face în condiţii de ploaie artificială (H c = 1,) atât pentru ipulsuri de trăsnet cât şi de coutaţie. Ţinând seaa de valorile tipice ale exponenţilor şi w, prezentate ai sus, sunt propuse urătoarele relaţii: (1) Pentru ipulsuri de trăsnet TA TS (1.12) (2) Pentru ipulsuri de coutaţie CA CS (1.13) Câteva exeple pot clarifica procedura. Aceste aplicaţii se pot încadra în două grupe: I. Se cunosc tensiunile de ţinere standard şi se cere stabilirea tensiunilor de încercare pentru condiţiile locale. Se aplică direct relaţiile calcul a tensiunii de încercare pentru condiţiile existente în laborator. Coordonarea izolaţiei 218 8/11

9 Exeplul 1. Tensiunea 5S ipuls de coutaţie, la polaritatea pozitivă în condiţii standard este de 14 kv, pentru o distanţă de descărcare de 4. Să se deterine 5A la 2 altitudine, unde δ =,7925. Se consideră condiţii uede, deci H c = 1. Se foloseşte relaţia CA CS. G 5CS 5* S 1,25G 5CA G,2 1,25*,7*,7,2 5S 14 4*5, *,7925, kV Exeplul 2. 5S pentru ipuls de trăsnet pozitiv în condiţii atosferice standard este de 224 kv pentru o distanţă de descărcare de 4. Se consideră condiţii uede, deci H c = 1. Să se calculeze 5A la altitudinea de 2, unde densitatea relativă a aerului este,7925. Se foloseşte relaţia. TA TS, 7925x kv. 5 A Exeplul 3. n întrerupător, având lungiea liniei de fugă (distanţa disruptivă) de 2,5 trebuie testat pentru 1TS norat de 13 kv şi 1CS norat de 15 kv. În laborator, δ =,9, iar uiditatea absolută este de 14 g/ 3. Testul pentru 1TA se efectuează fără ploaie artificială, iar pentru 1CA în prezenţa acesteia. Raportul σ f / 5T =,3, iar σ f / 5C este de,7. Se cere deterinarea tensiunilor de încercare 1TA şi 1CA. Soluţie: a) Tensiunea de încercare la ipuls de trăsnet se recalculează pentru condiţii nestandard, confor relaţiei (1.7) H 1TA c1ts. Factorul de corecţie pentru uiditate este, (1.6) H 14 H c 1, , , 437, 9 Tensiunea de încercare pentru testul 1TA este Verificarea ipotezei =w=1. H,9*1,437*13 kv. 1TA c 1TS 1221 Aceasta este valabilă, pentru ipulsuri de trăsnet, dacă 1,< G < 1,2. Mai întâi se calculează: TS 13 TS kV. 1,28 / 11,28*,3 5 1 f 5TS 1352 Apoi G 5 TS 1,8 1, deci ipoteza este confirată. 5* S 5 2,5 Coordonarea izolaţiei 218 9/11

10 b) Pentru încercarea la 1C relaţia de principiu este aceeaşi ca ai sus, dar în condiţii de ploaie artificială, H c = 1, deci 1CA 1CS. Deoarece exponentul se calculează în funcţie de G (1.4), ai întâi trebuie deterinată valoarea 5CS. În condiţii standard, dacă se cunoaşte tensiunea de ţinere statistică 1CS, se poate calcula 5CS folosind relaţia (1.2) 1CS 15 5CS 1153kV 11,28 f / 5CS 11,28*.7 Mai departe, considerând distanţa disruptivă de 2,5, G 5CS 1153,922 5S 5* 2,5 1,25G,833 1CA,9 *15 962kV G,2 1.25*,922,922,2,833 II. Se deterină experiental nivelul de ţinere în condiţii nestandard şi se cere ăriea ţinerii în condiţii standard. Exeplul 4. La 2 altitudine δ =,7925, iar 5CA pentru ipuls de coutaţie de polaritate pozitivă, în condiţii uede este de 1265 kv pentru un interval disruptiv de 4. Să se afle 5CS. Soluţie: Se foloseşte relaţia 5CA 5CS, de unde 5CA 5CS. Problea nu poate fi rezolvată direct, deoarece este funcţie de G, iar G este funcţie de 5S. De aceea 5 pentru condiţii standard trebuie obţinută prin iteraţii ca în tabelul urător. Se adite o valoare prezuată pentru 5S = 13 kv, ai are decât 5CA, deoarece se trece de la condiţii nestandard la condiţii standard în care densitatea aerului este ai are. rează calculul valorilor G şi, respectiv a tensiunii 5CS. Dacă valoarea obţinută diferă de aceea prezuată, calculul se repetă până când diferenţa dintre cele două valori scade sub o liită adisă. 5CS G δ 5CS = 5CA /δ (=,7925 ) (= 1265/,7925 ) 13,65,3656, ,689,426, ,697,4337, ,7,4368, ,7,4375, Coordonarea izolaţiei 218 1/11

11 Anexă - Tensiuni de ţinere standardizate Deoarece proiectarea şi fabricarea echipaentelor nu se poate realiza pentru orice valori ale tensiunilor de ţinere rezultate din calculele de diensionare a izolaţiei, s-a stabilit o serie standard de valori pentru tensiunile de ţinere. În tabelul A1.1 sunt date valorile cuprinse în Publicaţia CEI 71/1. Pentru fiecare tip de echipaent sau tip de izolaţie, trebuie să existe o legătură între tensiunile de ţinere la ipuls de trăsnet şi de coutaţie. De exeplu, pentru transforatoare 1C este cca. 83% din 1T. Astfel, fiind dată o valoare standard pentru tensiunea de ţinere la ipuls de trăsnet, tensiunea de ţinere la ipuls de coutaţie poate să nu fie specificată în tabele. IEC a prevăzut şi teste fază-fază pentru verificarea tensiunii de ţinere la ipuls de coutaţie fază-fază. Tensiunea de ţinere la ipuls de coutaţie fază-fază standardizată este ca de 1,5.. 1,7 ori valoarea fază-păânt. Tabelul A1.1 Seria valorilor standard pentru tensiunile de ţinere la ipuls de trăsnet şi de coutaţie, confor IEC 71.1 (kv v ) În principiu, utilizatorul este liber să aleagă nivelele de ţinere la ipuls de trăsnet şi de coutaţie considerate potrivite. Totuşi, practic, există nuai un nuăr liitat de valori adisibile pentru fiecare tensiune a reţelei. CEI specifică tensiunile de ţinere la ipuls de trăsnet sau de coutaţie pentru fiecare tensiune de serviciu (expriată prin tensiunea cea ai ridicată a reţelei/pentru echipaent). Aceste valori sunt date în tabelele A1.2 şi A1.3, în care indicele fp se referă la izolaţia fază-păânt, iar ff se referă la izolaţia fază-fază. Tensiunile de ţinere la ipuls de coutaţie sunt specificate nuai pentru izolaţia fază păânt pentru tensiuni de serviciu de 3 kv şi ai ari. Tabelul A1.2 Nivele de ţinere la ipuls de trăsnet,confor IEC 71/1 Tensiunea axiă a Tensiunea axiă a reţelei, kv 5T, kv v ef reţelei, kv ef 5T, kv v 3,6 2; ,2 4;6 72, ; 75; ; 55 17,7 75; ; 55; ;125; ; 65; ; ; 75; 85; 95; 15 Tabelul A1.3 Nivele de ţinere la ipuls de coutaţie, confor IEC 71/1 Tensiunea axiă a reţelei, kv ef Cf-p kv v Raportul 5Cff / 5Cfp 5T kv v 75 1,5 85 sau ,5 95 sau ,5 95 sau ,5 15 sau ,6 15 sau , sau ,5 13 sau , sau ,6 13 sau , sau , sau ,7 18 sau ,6 195 sau 21 Coordonarea izolaţiei /11