31. PARTICULARITĂŢILE MORFOFUNCŢIONALE ALE MUSCULATURII NETEDE VASCULARE - fibra musculara netedă este o celulă alungită, cu o lungime de 100-500 microni - Tipuri: o Unitar prez gap juntions, automatism o Multiunitar nu prez gap junctions, nu are automatism (sunt sub control nervos) - organite speciale: corpi denşi pe care se fixeaza actina - proteine contractile: o miozina şi actina (miozina de 15 ori mai redusă decât actina) nu sunt ordonate în discuri o enzimă specială (MLCK) activează lanţurile uşoare ale miozinei iniţiază cuplajul actino-miozinic - proteine reglatoare: o tropomiozina bloc situsurile de legare ale actinei o calmodulina şi caldesmona inlocuiesc troponina - unitatea morfofuncţională este repr de mai multe miofilamente de actină (fixate de corpii denşi) dispuse în apr unui filament de miozină - fibra netedă poate dezvolta o forţă egală cu cea striată dar cu o viteză de scurtare mai mică - sursa de energie: glicoliza anaerobă şi fosforilarea oxidativă - potenţial de repaus: între -45 şi -75 mv - potenţial de acţiune: o fibre tip unitar: pot repaus depolarizare lentă pot prag declanşare PA o fibre tip multiunitar: declanşarea PA se face sub acţiunea unor stimuli - cuplajul excitaţie-contracţie necesită creşterea Ca citosolic (facultativ: Cuplajul farmaco-mecanic şi controlul nervos în curs)
32. ROLUL ENDOTELIULUI ÎN REGLAREA VASOMOTRICITĂŢII - endoteliul este un tip de celulă epitelială care tapetează supr internă a întregului sistem vascular iar la nivelul inimiii formează endocadrul - nu este doar o simplă barieră mecanică, ci are o serie de roluri fiziologice o secretă factori VD (vasodilatatori) si VC (vasoconstrictori) o secretă factori pro si antiagreganţi plachetari + factori de control al coagulării o realizeată o suprafaţă netedă, electroneutră, antiagregantă mentine ech fluido-coagulant o controlează procesul de adeziune şi migrare leucocitară o controlează mitogeneza (dict: the induction of mitosis in a cell) Echilibrul între factorii VD si VC - sistemul Tromboxan A2/prostaglandina I2 (TXA2/PGI2) o produsi prin metab acidului arahidonic, pe calea ciclooxigenazei o principalul stimul este mecanic (shear stress; shear=forfecare) frecarea pe care o induce sangele asupra suprafetei endoteliale in timpul curgerii o intensitatea stimularii depinde de vascoziteatea sangelui o TXA2 efect VC + proagregant o PGI 2 efect VD + antiagregant - sistemul endotelina/monoxid de azot (ET/NO) o sunt factori produsi de celula endoteliala sub actiunea urm stimuli mecanici (shear stress) chimici (scaderea PO2 hipoxie) umorali (Ach, histamina, serotonina, substanta P) o rol ET VC NO VD Dezechilibrul intre factorii endoteliali VD si VC - ateroscleroza o creste sinteza factorilor vasoconstrictori si proagreganti (TXA2 si ET) in detrimentul celor VD si antiagreganti fenomen implicat in patogeneza cardiopatiei ischemice si HTA
33. PROPRIETĂŢILE SISTEMULUI VASCULAR: ELASTICITATEA ŞI DISTENSIBILITATEA Elasticitatea vasculară - repr distensia vaselor dependenta de structurile elastice - Efectul Winkesel: elasticitatea aortei transformă curgerea sanguină continuă întro curgere continuă o In sistolă aorta se destinde datorită presiunii de ejecţie ventriculară înmagazinează energie potenţială o În diastolă aorta revine la forma iniţială cedează energia potenţială compresia coloanei sanguine creste pres sangelui flux sanguin constant o Sfigmograma arterială Undă pozitivă întreruptă de incizura dicrotă (închiderea aortei) Faza sistolica datorata sistolei ventriculare panta ascendenta+descendenta Faza diastolica (unda dicrota) datorata elasticitatii aortei Unda pulsului se transmite cu o viteza de 15 ori mai mare decat unda sangelui (aorta=3-5 m/sec; artere mici=15-35 m/s) şi depinde de: Vascozitatea sangelui TA medie Raza vasului Rigiditatea peretelui Complianta peretelui o Rigidizarea pereţilor arteriali odată cu vârsta este reflectată prin scaderea elasticităţii şi complianţei o În ateroscleroză, datorită reducerii elasticităţii vasculare, arterele devin mai putin distensibile, dar compensator creşte diamentrul lor. Distensibilitatea vasculară - caracteristică a tuturor vaselor şi se defineşte ca raportul dintre variaţia de volum si produsul dintre variatia de presiune şi volumul initial = V/ PxV 0 - datorita ei, arterele se acomodeaza la fluxul pulsatil pompat de inima asigura o presiune medie care permite curgerea lina si continua prin vasele mici - in circulatia sistemica, cea mai mare distensibilitate o au venele (8x artere) - in circulatia pulmonara, distensibilitatea este crescuta (de 6x in artere si de 16x in vene)
34. INFLUENTA GRAVITATIEI ASUPRA CIRCULATIEI SANGVINE Zona superioara - circulaţia arterială este influenţată negativ de gravitaţie presiunea hidrostatica = 65mmHg o patologic: in hipota ortostatica scade presiunea spre creier lipotimie - circulatia venoasa este influentata pozitiv de gravitatie Zona inferioara - circulatia arteriala este influentata pozitiv de gravitatie Ph=190mmHg o patologic: in artrita, pacientii tin picioarele in jos pentru a crelte fluxul sanguin - circulatia venoasa este influentata negativ presiunea in vene fiind 12 mmhg sangele nu se poate reintoarce decat prin adaptarea venelor la gravitatie: prezenta valvelor Rolul valvelor - segmenteaza coloana de sange venos in coloane mici (de 1 cm) scade efectul gravitatiei - prin dispunerea lor, permit circulatia sangelui numai unidirectional - patologic: insuficienta valulara varicozitati, edeme hidrostatice
35. RELAŢIA DEBIT (FLUX)- PRESIUNE ŞI DEBIT- SUPRAFAŢĂ DE SECŢIUNE ŞI SECŢIUNE-VITEZĂ ÎN CIRCULAŢIA SANGVINĂ
36. REZISTENŢA VASCULARĂ PERIFERICĂ (RPT) - RPT este rezistenta opusa de peretii vasculari circulatiei sanguine - Variaza invers proportional cu raza 4 (daca raza se dubleaza, RPT scade de 16 ori) - VC (raza scazuta) determina creşterea RPT (fluxul scade) - VD (raza crescuta) determina scaderea RPT (fluxul creşte) Factori care determina RPT - arterele mici (2/3 RPT) - arterele mari şi capilarele - venele (cea mai mică RPT) Factori care influenţează RPT - vasomotricitate o VC creşte RPT (SNVS, catecolamine, ET, TxA2) o VD scade RPT (SNVS receptori beta2, SNVP, serotonina, histamina) - elasticitatea o scaderea elasticităţii (ateroscleroză) creşterea RPT o creşterea elasticităţii (tineri) scăderea RPT Valoarea RPT - RPT = 2000 ± 700 dyne sec cm -5 -
37. PARAMETRII HEMODINAMICI AI CIRCULAŢIEI ARTERIALE ŞI VENOASE: PRESIUNE, VITEZA ŞI SUPRAFAŢA DE SECŢIUNE Presiunea - scade progresiv in aorta 100 mmhg in venele cave 0-3 mmhg - in artere: pulsatila (datorita activităţii cardiace pulsatile) o In aorta P sistolică 120-135 mmhg P diastolică 60-80 mmhg o in arteriole presiunea scade progresiv - in capilare: scade progresiv, adaptata schimburilor transcapilare; nu mai prezintă pulsaţii o capat arterial filtrare o capat venos reabsorbţie - în vene: scade progresiv o venele piciorului: 12 mmhg o venele cave: 0-3 mmhg Viteza - scade progresiv in sectorul arterial si capilare creşte progresiv in vene - in aorta viteza maxima este de 33 cm/sec, iar in vena cava este ½ - ¼ din viteza din aorta. Suprafata de secţiune - creşte progresiv de la aorta (2,5 cm 2 ) la artere mici şi arteriole, suprafata maxima regasindu-se în capilare (2500 cm2), datorită adaptării schimburilor transcapilare - la vene incepe sa scada, dar se menţine superioara celei din artere (de 3-4x)
38. FACTORII DETERMINANTI AI TENSIUNII ARTERIALE - TA este presiunea exercitata de sange împotriva pereţilor vasculari, generată de pompa cardiacă Factori determinanţi ai TA - pompa cardiacă o determină TA max depinde de VS (volum sistolic) si FC - RPT o Determina TA min - depinde de Vasomotricitate VC creşte TAmin, VD scade TAmin Vascozitate elasticitatea vaselor - volemia o creşterea volemiei determina creşterea TA (şi vice-versa)
39. TENSIUNEA ARTERIALA: DEFINIŢIE, VALORI NORMALE, VARIAŢII FIZIOLOGICE Definiţie: - presiunea exercitata de sange impotriva peretilor vasculari, generata de pompa cardiaca Valori normale - TA sistolica (TAmax) = 120-135 mmhg o Depinde de pompa cardiaca - TA diastolică (TAmin)= 60-80 mmhg o Depinde de RPT - TA diferentiala TA (presiunea pulsului)= 40-50 mmhg o Depinde de functia de pompa a inimii si de complianta din sistemul vascular - TA medie (1/3 TA+TAmin) = 100 mmhg o Presiunea la care sangele ar circula in flux constant o Corespunde cu oscilatia maxima (la oscilometru) Variaţii fiziologice - Exerciţiul fizic o Persoane antrentate Creşte TAmax Scade TAmin o Persoane neantrenate Creşte TAmax Creşte sau ramane constanta TAmin - Vârsta o Copii: TA scăzută o Adulţi: TA normala - Sex: TA bărbaţi>ta femei - Poziţie: TA orizontală (clinostatism) < TA verticală (ortostatism) - Stres: creşte TA - Digestie: creşte TAmax - Sarcina : creşte TA şi volemia Variaţii patologice - hipertensiune arteriala, prin creşterea volemiei şi VC (TAmax>140mmHg) o cauze:ateroscleroza, cauze cardiovasculare sau neurologice - hipotensiune arteriala TAmax<100mmHg o cauze: insuficienta cardiaca, hemoragie, soc
40. STRUCTURA FUNCTIONALA SI PARAMETRII HEMODINAMICI AI MICROCIRCULATIEI - microcirculatia reprezinta circulatia in vasele mici situate intre circulatia arteriala si venoasa, adaptata pentru schimburi de substante - componentele microcirculatiei o Arteriole: numar crescut de fibre musculare netede in perete o Capilarele principale (metaarteriole): au sfinctere precapilare o Şunturi: asigura comunicare directa intre arteriole şi venule cu rol important in termoreglare o Capilarele mici: numeroase, fără fibre musculare netede Continue: strat de celule endoteliale pe mb bazala, cu jonctiuni intercel stranse trec doar particule mici Fenestrate: fenestratii ovale (pori) intre celulele endoteliale trec particule mai mari Discontinue: spatii mari intre celulele endoteliale trec particule foarte mari (proteine) - Parametrii circulatiei capilare o Suprafata maxima (2500 cm2) o Viteză minimă (0.3 mm/sec) o Presiune adaptata schimburilor capilare o Flux sanguin variabil o Distributie: Crescuta in ţesuturi metabolic active Scazută in ţesuturi mai putin active - asd a o diametru capilar: 4-9 µm (eritrocitele trebuie sa se deformeze pt a traversa capilarul) o permeabilitatea capilara: neuniformă (creşte spre capătul venos şi este maximă în venule)
41. FIZIOLOGIA SCHIMBURILOR TRANSCAPILARE DE SUBSTANŢE - schimbul de substante intre sange si tesuturi asigura o nutritia tisulara prin aportul de oxigen si nutrienti din sange o eliminarea catabolitilor tisulari prin trecerea CO2 si catabolitilor in sange - căi de schimb: o transcelular o paracelular (prin fenestratii) o pinocitoză (prin vezicule) o diapedeză (printre celule) Mecanismele schimburilor capilare - Difuziunea o Cel mai important mecanism al schimburilor pentru gaze, nutrienti si cataboliti o Se face pe baza gradientului electrochimic o Pentru substantele Liposolubile (O2, CO2) difuziune simpla Hidrosolubile difuziune paracelulara o Depinde de: Concentratia substantei Diametrul moleculelor Permeabilitatea capilara - Filtrarea o Asigura trecerea substantelor pe baza relatiei intre: Presiunea hidrostatica Presiunea osmotica Permeabilitatea capilara o Are la bază ecuaţia lui Starling o Normal: 90% din fluidul filtrat se reabsoarbe in capilare si venule 10% trece in circulatia limfatica vene o Variaţii compensatorii Hemoragii scade TA reabsorbţia > filtrarea (mecanism compensator pentru refacerea volemiei o Variaţii patologice Creşterea foarte mare a filtrarii determină edeme - Pinocitoza o Transport prin vezicule al moleculelor hidrosolubile de dimensiuni mari o Mecanism: endocitoză urmată de exocitoză la polul opus o Importanţă: în muşchi>in plaman>in creier
42. REGLAREA MICROCIRCULATIEI - capilarele nu au musculatura neteda reglarea este dependenta de tonusul arteriolelor si al sfincterelor precapilare - capilarele prezinta vasomotie data de: o starea contractila a arteriolelor, metaarteriolelor si sfincterelor precapilare o presiunea transmurala o factori neuroumorali - mecanisme de reglare o nervoase o umorale o locale (autoreglare metabolica si miogenica)
43. FACTORII REÎNTOARCERII VENOASE Diferenta de presiune hidrostatica - este principalul factor care determina intoarcerea venoasa - Ph in membrele inferioare (12 mmhg) Ph Atriu Drept (0-2 mmhg) - Gradient suficient in clinostatism (fără influenta gravitatiei) Functia ventriculului drept - aspiraţie in sistola (efect direct) si diastola (umplerea rapida postsistolica) - in insuficienta cardiaca dreapta se reduce functia de suctiune a inimii si apare staza venoasa decliva Functia ventriculului stang - in sistola, VS impinge coloana de sange in artere, capilare si vene ( Vis a tergo ), favorizand intoarcerea venoasa Mişcarile respiratorii - inspir sangele este aspirat in sus din vene ( vis a fronte ) - expir fortat cu glota inchisa (manevra Valsalva) scade intoarcerea venoasa Diafragmul - coboara in inspir preseaza venele abdominale favorizeaza intoarcerea venoasa Sistemul de valvule in cuib de randunica - segmenteaza coloana de sange - asigura sens unidirectional (impreuna cu pompa musculara) Pompa musculara - contractiile musculaturii invecinate, intermitente creşte presiunea venoasa creşte intoarcerea venoasa - foarte importanta la persoanele cu insuficiente valvulare Pulsatiile arterelor invecinate Forta gravitationala - Efect favorabil deasupra 0 hitrostatic - Efect nefavorabil sub 0 hidrostatic Tonusul venos - stimularea SNVS creşte intoarcerea venoasa prin creşterea tonusului venos - creşterea temperaturii scade intoarcerea venoasa prin scaderea tonusului venos
44. FIZIOLOGIA CIRCULATIEI LIMFATICE - circulatie de tip secundar, care ajunge in final in vene - componente o capilare limfatice in tesuturi functioneaza ca niste mini valve - permit trecerea unidirectionala pentru apa şi particule o vase limfatice vase mari (cu valve) in vene o ganglioni limfatici structuri spre care converg si pleaca vase limfatice; rol in filtrarea limfei, producerea si depozitarea de limfocite si anticorpi - Roluri o Dreneaza apa si catabolitii care nu au fost preluati de circulatia venoasa (10%) o Colecteaza proteinele remanente la nivel tisular, pe care le readuce in circulatia sistemica o Prin nodulii limfatici potenteaza statusul imun o Asigura absorbtia lipidelor la nivelul vilozitatilor intestinale o overflow mechanism cu rolul de a readuce excesul de lichid din spatiul interstitial in circulatie (mentine uscat interstitiul) - parametrii circulatiei limfatice o flux redus o presiune scazuta - compozitie o mai saraca in proteine decat sangele o contine factori ai coagularii - variatii o se amplifica in conditiile creşterii filtrarii sau scaderii reabsorbtiei o elefantiazis (filarioza) produs prin blocarea vaselor limfatice de un parazit (filaria) care colonizeaza si ganglionii limfatici
45. FIZIOLOGIA CIRCULATIEI SANGUINE CEREBRALE: PARTICULARITĂŢI HEMODINAMICE ŞI REGLARE - sursa de sange pt circulatia cerebrala: artera carotida interna si arterele vertebrale - subst cenuşie este mai bine vascularizata decat subst alba Particularitati - continutul intracranian este incomprensibil si craniul este rigid volumul cranian este relativ constant - orice crestere a fluxului arterial trebuie sa duca la o creştere a fluxului venos - circulatia sanguina cerebrala este in relatie inversa cu circulatia LCR - capilarele cerebrale sunt impermeabile pentru majoritatea substantelor (cu exceptia medicamentelor liposolubile, glucozei, O2 si CO2) constituie bariera hemato-encefalica - fluxul sanguin cerebral = 750 ml/min (13% din DC) - consum de O2 crescut - factori de care depinde fluxul sanguin cerebral o presiunea de perfuzie o rezistenta vasculara o presiunea intracraniana = 33 mmhg Meanisme de reglare - Autoreglarea miogenica o Repr adaptarea tonusului vascular cerebral la variatiile de presiune o Limitele mecanismului: Ta intre 60-160 mmhg o Mecanismul miogen creşterea presiunii de perfuzie determina intinderea fibrelor musculare netede arteriolare vasoconstrictie flux constant scăderea presiunii de perfuzie vasodilatatie flux constant - Autoreglarea metabolica o PCO2 cel mai important factor metabolic Creşterea PCO2 (hipercapnie) det VD creşterea fluxului sanguin (cefalee) Scaderea PCO2 (hipocapnie) det VC scaderea perfuziei o alti factori ionii de H, K, adenozina (produsa cand scade PO2) - Factori nervosi o Vasele cerebrale sunt innervate de fibre nervoase simpatice cervicale - factori umorali o efect redus o serotonina VD cerebrala
46. FIZIOLOGIA CIRCULATIEI IN MUSCULATURA SCHELETICA - fluxul de sange variaza direct cu activitatea contractila si tipul de musculatura (densitatea capilara este mai mare in m striata decat in cea neteda) - flux sanguin 750 ml/min - in efort fizic fluxul poate creşte de 15-20 ori - consumul de O2 este crescut (20% din VO2), datorita masei musculare mari - variatiile fluxului in fct de tipul de contractie o in contractie izometrica flux aproape total intrerupt o in contractie izotonica sustinuta flux scazut o in contractiile ritmice: fluxul scade in fiecare faza de contractie, dar creşte foarte mult in faza de relaxare cel mai bun tip de contractie încălzirea dinaintea unui efort fizic se face folosind exerciţii ritmice Reglarea fluxului sanguin in musculatura scheletica - factori nervosi - SNVS o detine rolul principal in regl fluxului sanguin in muschii scheletici in repaus o stimularea SNVS creşte eliberarea de catecolamine VC (via rec alfaadrenergici - mentine TA) sau VD (via rec beta2-adrenergici) o tonusul SNVS este influentat de baroreceptori - factori locali control metabolic o detine rolul principal in regl fl sanguin in muschii scheletici in timpul efortului fizic o mecanisme: autoreglare, hiperemie activa si reactiva o in timpul efortului fizic creşte necesarul de O2 in muschi creşte activitatea metabolica creşte sinteza de cataboliti (adenozina, ac lactic, K şi determina VD
47. FIZIOLOGIA CIRCULATIEI HEPATOPORTALE - fluxul sanguin hepatic = 25% din DC, cu 2 surse o circulatia functionala (cu nivel scazut de O2) vena porta (70%) o circulatia nutritiva (cu nivel crescut de O2) artera hepatica (30%) - vena porta si artera hepatica se continua cu vase tot mai mici si dau nastere la venule portale si arteriole hepatice care patrund in centrul acinului hepatic si apoi in capilarele sinusoide de unde se continua cu venulele hepatice terminale - sangele este apoi condus prin vase din ce in ce mai mari spre venele hepatice, tributare venei cave inferioare Hemodinamica - presiunea sangelul din vena porta este de aprox 10 mmhg - presiunea din artera hepatica = 90 mmhg - ficatul contine aprox 15% din volumul total de sange (sange de depozit), mobilizat la nevoie (in cazul hemoragiilor, jumatate din acest volum poate fi mobilizat pt a reface volemia) Reglarea fluxului de sange la ficat - Sistemul arterei hepatice prezinta autoreglare o Fluxul variaza invers proportional cu cel al venei porte o Daca scade fluxul in sistemul venei porte, creşte compensator fluxul in sistemul arterei hepatice - sistemul venos port nu prezinta autoreglare, fluxul depinzand doar de fluxul sanguin din teritoriile aferente - ficatul mentine un consum constant de O2
48. FIZIOLOGIA CIRCULATIEI CUTANATE - principala functie a circulatiei cutanate este de a mentine constanta temperatura organismului - reglarea fluxului sanguin cutanat depinde de necesitatea organismului de a pierde sau de a conserva caldura si de controlul nervos extrinsec (SNVS) - fluxul sanguin =8% din DC o variaza in functie de termoreglare: la expunerea la cald, fluxul creşte de 30 de ori, iar la frig scade de 10 ori - consum de oxigen scazut Tipuri de vase cutanate - retea vasculara extinsa localizata superficial - plex venos subpapilar bogat localizat in profunzime o poate depozita o mare cantitate de sange o bogata inervatie simpatica VC - anastomozele (şunturile) arterio-venoase o rol: de a ocoli circulatia la nivelul patului capilar o localizare predominanta : la extremitati o nu au tonus bazal Circulatia cutanata - vasele de rezistenta au autoreglare metabolica - hipotalamusul modifica activitatea vaselor cutanate din regiunea cefalica in stari emotive o in stari de furie sau rusine poate aparea roseaţa feţei o in stari de frica, teama, anxietate apare paloarea feţei - zgârietura superficială a pielii produce tripla reacţie o o linie roşie o o zona de eritem in jur o edem local dat eliberării de histamina
49. ARIILE BULBO-PONTINE CU ROL IN REGLAREA CARDIO-VASCULARA - centrii bulbo-pontini sunt localizaţi in formatiunea reticulata din portiunea superioara a bulbului si in treimea inferioara a puntii - nu sunt centrii propriu-zisi, ci se descrie o zona presoare si o zona depresoare, formate din retele complexe de neuroni care interactioneaza o zona presoare localizata in portiunea postero-laterala este zona cardioacceleratoare si vasomotorie controleaza activitatea neuronilor simpatici medulari si medulosuprarenala stimularea ei determina creşterea FC si fortei de contractie cardiace, cu creşterea DC creşterea tonusului vascular, respectiv RPT o zona depresoare localizata in portiunea antero-mediana este zona cardioinhibitoare cuprinde nucleul dorsal al vagului si nucleul ambiguu (locul de emergenta al nervolor vagi) stimularea zonei depresoare determina inhibarea zonei presoare si determina stimulare vagala, ducand la scăderea FC si fortei de contractie cardiace scaderea tonusului vascular o Nucleul tractului solitar localizat in vecinatatea centrilor cardio-vasculari Stimulara lui determina Inhibitia zonei presoare Stimularea zonei depresoare
50. ROLUL ZONELOR REFLEXOGENE SINO- CAROTIDIENE SI CARIO-AORTICE IN REGLAREA ACTIVITATII CARDIO-VASCULARE - Rolul baroreceptorilor din sinusul carotidian si crosa aortei o Stimulare: distensia peretilor arteriali ca urmare a creşterii TA o Rezultat: reflex depresor: scade FC si se produce VD scade TA o Calea aferenta: nervul IX şi X o Calea eferenta: spre inima: nervii vagi (SNVP) o Stimularea baroreceptorilor produce potentiale de receptor cu 2 componente: Raspuns dinamic dependent de intensitatea variatiei TA Raspuns static continuu, dependent de noua TA o baroreceptorii din sinusul carotidian sunt mai sensibili decat cei din crosa aortei o HTA duce la scaderea sensibilitatii receptorilor, determinand un raspuns depresor mai redus la creşterea TA o La creşterea lent-progresivă a TA, baroreceptorii se adapteaza fenomen de resetare al receptorilor - Rolul chemoreceptorilor din sinusul carotidian si crosa aortei o Stimularea lor este data de modificarea diferitelor substante din sangele circulant Scaderea PO2 Creşterea PCO2 si a ionilor H o rezultat final reflex presor o calea aferenta nervul IX si X o cale eferenta spre inima: nervii cardiaci
51. ROLUL ZONELOR REFLEXOGENE INTEROCEPTIVE EXTRAVASCULARE PROPRIO- ŞI EXTEROCEPTIVE ÎN REGLAREA ACTIVITĂŢII CARDIO-VASCULARE Zone reflexogene interoceptive (visceroceptive) - in laringele superior exista chemoreceptori o stimularea cu cloroform reflex depresor pana la sincopa cardiaca o stimularea cu amoniac reflex presor - la globii ocular exista mecanoreceptori o compresiunea globilor oculari reflex depresor scade FC si TA este un test de reflectivitate vagala poate opri o tahicardie paroxistica supraventriculara are dublu efect (diagnostic si terapeutic) - aparatul vestibular efect depresor Zonele reflexogene proprioceptive - sunt localizate in muşchi, tendoane şi articulatii - determina reflex presor Zonele reflexogene exteroceptive - sunt localizate la nivelul tegumentelor - temperatura moderata sau masajul au efect tonigen presor - alternanta rece/cald are un efect stimulator pentru functia cardiaca - variatiile bruşte de temperatura determina un reflex depresor care poate duce la stop cardiac (ex: contactul cu apa rece dupa expunere prelungita la soare)
52. INFLUENŢE INTERCENTRALE IN REGLAREA ACTIVITATII CARDIO-VASCULARE Centrii din formatiunea reticulata ponto-mezencefalica - induc efect +/- aspura centrilor bulbo-pontini Sistemul limbic - intervine in controlul centrilor bulbo-pontini impreuna cu hipotalamusul in starile emotionale Hipotalamusul - controleaza centrii B-P in timpul efortului fizic, emotiilor, variaţiilor termice, al actelor comportamentale - hipotalamusul anterior neuroni parasimpatici st zona depresoare (bradicardie si VD) - hipotalamusul posterior neuroni simpatici st zona presoare (tahicardie si VC) Talamusul - influenţează FC cerebelul - stimuleaza activitatea SNVS creşte FC - nucleul fastigial inhiba activitatea SNVP Cortexul - in special ariile din jumatatea anterioara - antreneaza SNV - stimulii psiho-emoţionali produc VC prin reactii presoare (furie) iar alteori vasodilataţie (ruşine)
53. REGLAREA NERVOASA A VASOMOTRICITATII: INERVAŢIA VASOCONSTRICTOARE ŞI VASODILATATOARE Inervaţia vasoconstrictoare - Efectele simpaticului o Artere SNVS adrenergic (noradrenalina si adrenalina) Rec alfa-adrenergici VC Rec beta2-adrenergici (muschi scheletici, coronare, creier, plaman, ficat) VD SNVS colinergic (acetilcolina) Vasele din muschii scheletici VD o Vene Receptori alfa-adrenergici VC creşterea mobilizarii sangelui venos si a intoarcerii venoase o Medulosuprarenala Creşte eliberarea de catecolamine o Aparatul juxtaglomerular renal creşte sistemul renina-angiotensinaaldosteron Inervatia vasodilatatoare - centrii vasodilatatori sunt localizati in substanta reticulata bulbara - VD rezulta prin modularea activitatii din zona presoare si depresoare care determina vasodilatatie si scaderea RPT. Activiitatea celor 2 arii este reglata de nucleul tractului solitar - Eferentele vasodilatatoare de la acesti centrii sunt: o SNVP cranian VD in teritoriul cefalic si visceral o SNVP sacrat VD in vasele pelvine din organele genitale, vezica urinara, colon o SNVS adrenergic VD in coronare, m scheletici, creier, ficat si plaman o SNVS colinergic VD in m scheletici - factori stimulatori ai intervatiei vasodilatatoare sunt o creşterea TA o scaderea PCO2 o caldura o emotiile placute
54. REGLAREA UMORALA A CIRCULATIEI SANGUINE: FACTORII VC Catecolaminele - secretate de medulosuprarenala - adrenalina si noradrenalina se elibereaza in mod normal in cantitati scazute, cu efect limitat la stres, eliberarea de catecolamine este masiva - activează centrii cardiovasculari din bulp si punte - au durata scurta de actiune pentru ca sunt inactivate rapid enzimatic - Noradrenalina o Actioneaza pe receptorii alfa-adrenergici vasculari VC creşte RPT o Actioneaza pe receptorii beta1-adrenergici miocardici creşte FC şi forţa de contracţie creşte DC - Adrenalina o Acţ pe receptorii alfa si beta1-adrenergici cu efecte asemanatoare NA o Acţ pe receptorii beta2-adrenergici VD în teritoriul coronarian, m scheletici şi cerebral - Dopamina o Precursor al NA o Acţ pe recept alfa-adrenergici VC nu creşte RPT o Pe recept B1-adrenergici la fel ca NA - Neuropeptidul Y o Se descarca concomitent cu NA si are efect VC puternic si prelungit Sistemul renina-angiotensina-aldosteron (SRAA) - factorii care stimulează eliberarea de renina sunt: scăderea TA, volemiei, concentratiei plasmatice a Na, stimularea SNVS, creşterea eliberării de catecolamine şi scăderea concentratiei urinare a Na Vasopresina şi hormonul antidiuretic (ADH) - produs de hipotalamus si depozitat in hipofiza anterioara - are efect VC doar la doze mai mari decat cele obisnuite - rolul său principal este de reglare a eliminarii de apa la nivel renal pentru mentinerea osmolaritatii si volemiei Hormonii tiroidieni - secretati de tiroida - frigul creşte eliberarea de T3 şi T4 VC Mineralocorticoizii - aldosteronul secretat de corticosuprarenala o nu are efect asupra tonusului vascular o are efect indirect de creştere a sensibilităţii vaselor la stimuli VC prin creşterea reabsorbtiei de Na si apa Factori endoteliali vasoconstrictori - Tromboxan A2 - Endotelina
55. REGLAREA UMORALA A CIRCULATIEI SANGUINE: FACTORII VD Ach - VD indirect, prin oxidul nitric (NO), a cărui sinteză o stimulează la nivelul endoteliului normal Factorii locali - intervin asupra controlului microcirculatiei - creşterea concentratiei de H, PCO2 şi temperaturii locale, scăderea PO2 VD locală Prostaglandinele - provin din metabolizarea ac arahidonic din membrana celulelor, inclusiv a celulelor endoteliale - acţ doar local VD şi inhibă agregarea plachetara EDRF (dict: Endothelium-derived relaxing factor) - sintetizat de celulele endoteliale in special la modificarile fluxului sanguin, ale PO2 şi sub actiunea Ach - la scăderea PO2, EDRF creşte eliberarea NO VD şi creşterea fluxului sanguin local care creşte aportul de O2 scăderea eliberării de NO revenirea vasului la dimensiunile initiale Substantele biologic active - secretate în ţesut, actionează local, producând VD locale şi creşterea permeabilităţii vasculare, cu formarea edemului local o Histamina (HIST) Stocata in hipotalamus, eozinofile, bazofile şi mastocite Eliberarea sub influenta unor stimuli imuni sau neimuni - determina degranularea mastocitelor cu eliberare de HIST Acţ: pe receptorii H2 VD arteriolara, creşte permeabilitatea vasculara +edem pe receptorii H1 VC la nivelul vaselor pulmonare eliberarea masiva de histamina (in alergii) soc histaminic cu prabusirea TA o Serotonina Provine din metabolismul triptofanlui Efecte: VD musculara si cutanata; VC pe arteriolele şi venulele splanhnice o Kininele Rezultă din kininogen sub acţ kalicreinei Inactivat de 2 kinaze, dintre care una este chiar enzima de converie, care stimulează sistemul renina-angiotensina (VC) Efecte: VD arteriolara; formarea edemului; rol proinflamator Peptidul atrial natriuretic (ANP) - ANP este secretat ca un preprohormon, care se transforma intr.un propeptid stocat in granule. Din acest propeptid se eliberează ANP (26 aminoacizi) ca formă circulanta in sange - ANP se eliberează in urma stimularii receptorilor atriali de catre creşterea volemiei, a Na plasmatic şi la creşterea FC - Alimentele cu putin Na inhibă eliberarea de ANP
56. REGLAREA NERVOASA A TENSIUNII ARTERIALE: MECANISME PRESOARE
57. REGLAREA NERVOASA A TENSIUNII ARTERIALE: MECANISME DEPRESOARE
58. REZERVE FUNŢIONALE CARDIOVASCULARE - un aspect important al reglarii cardiovasculare este adaptarea permanenta a circulatiei in functie de solicitarile organismului, cele mai frecvente fiind: modificarea pozitiei corpului, efortul fizic, perioada digestiva, termoreglarea etc. - Amplitudinea adaptarii cardiovasculare sau rezerva functionala cardiovasculara este apreciata ca diferenta intre cerintele minime ce corespund starii de somn si cerintele maxime atinse teoretic in timpul unui efrot fizic maximal. - Actualizarea rezervei functionale cardio-vasculare depinde de capacitatea de adaptare a unor parametri cardio-vasculari, cum ar fi DC si diferenta arteriovenoasa a O2. - Rezerva funtionala metabolica o Capacitatea de creştere a consumului de O2 o In timpul somnului, consumul de o2 este de 200 ml/min, iar in timpul unui effort maxim ajunge la 3,75 l/min o In general, pentru fiecare 100 ml O2 necesari in plus fata de nivelul bazal, DC creste cu 750 ml. - Rezerva funţională cardiacă o Posibilitatea creşterii DC o Dependenta de FC şi VS o Adaptarea FC are ca mecanism creşterea tonusului simpatic şi reducerea celui parasimpatic o Mobilizarea rezervelor funcţionale cardiace sunt susţionute prin VD şi scăderea RPT, prin venoconstricţie şi mobilizarea sangelui din depozitele sanguine. - Rezerva funţională vasculară o Reprezintă vasodilataţia maxima care poate realiza in fiecare teritoriu vascular prin redistribuirea DC.
59. ACTIVITATEA CARDIOVASCULARĂ ÎN EFORTUL FIZIC Adaptarea la efort moderat - se realizează prin o activarea SNVS o inactivarea SNVP - efecte asupra iniii o creştereea FC o creşterea forţei de contracţie creşterea volumului sistolic prin efect inotrop pozitiv la efort moderat mecanism Frank-Starling la nivel de efort superior o creşterea DC de 5-7 ori - efecte asupra vaselor de sange o artere VC in piele, circulatia splanhnica, rinichi, muschi inactivi VD in muschi activi si coronare La nivel cerebral fluxul se mentine nemodificat o capilare procentul de capilare deschise variază de la 20%-80% cresc schimburile, presiunea hidrostatica, circulatia limfatica, extractia de O2 o vene VC+pompa musculara+respiratie determină creşterea intoarcerii venoase o TA TAmax creşte iar TAmin scade Adaptarea la efort sever - creşte foarte mult FC > 180 bpm o scade volumul sistolic si DC o deshidratare o VC cutanata scade pierderea de caldura creşte temperatura corpului o Scade ph (creşte CO2 si ac lactic) - după oprirea efortului o scade FC şi DC o acumularea de produşi de catabolism cu efect VD menţine scăzută RPT TA scade sub valoarea de repaus, cu revenire lentă prin reflex presor baroreceptor - antrenamentul determina o creşterea ofertei de O2 in muşchi o creşterea densităţii capilarelor şi a arteriolelor o atleţii au FC de repaus scăzută, volum sistolic crescut şi RPT scăzut o înotătorii au volum ventricular crescut, fără hipertrofie ventriculara o halterofilii au volum ventricular normal, cu hipertrofie ventriculara
60. FIZIOLOGIA CAILOR RESPIRATORII 3 componente - caile respiratorii - tesutul pulmonar transfera gazele respiratorii - sistemul toraco-pulmonar sistem mecanic de pompa Căile respiratorii superioare - nazo-buco-faringiene, pana la glota - Fosele nazale o Etaj respirator cornet inferior si mijlociu o Etaj olfactiv cornet superior si partea sup a septului nazal o Roluri Curatarea aerului de particule cu diametru mai mare de 6 microni Incalzirea si umectarea aerului Zona reflexogena a stranutului - faringele o diametru: 12 mm o realizeaza trecerea alimentelor si a aerului, calea respiratorie incrucisanduse cu cea digestiva o mucoasa prezinta un bogat inel limfatic cu rol in aparare antibacteriana Caile respiratorii inferioare centrale - laringele o conductul prin care aerul trece din faringe in trahee o glota se afla intre corzile vocale inferioare si fata interna a cartilagiilor aritenoide o in repaus respirator si in expir normal glota este deschisa o in inspir fortat glota este larg deschisa o in vorbire se micsoreaza o in expir fortat se poate inchide - traheea o se continua cu ramificatiile de tip dihotomic ale arborelui bronsic Caile respiratorii inferioare periferice - bronhiile o se intind pana la a 10-a generatie de diviziune a arborelui bronsic ce corespunde unui diametru de 2 mm (mai prezinta cartilaj) - brohniile mici o cu diametru mai mic de 2mm, fara cartilaj - bronhiolele o cu diametru mai mic de 1mm, incluse organic in tesutul pulmonar cu care se continua - bronhiola terminala o a 3-a generatie de bronhiole are o puternica musculatura neteda Arborele bronsic este divizat in generatii - generatiile 1-18 zona de conducere a aerului - generatiile 19-24 teritoriu de schimb gazos
61. MECANISMUL MUCO-CILIAR DE APARARE DE LA NIVELUL CAILOR RESPIRATORII - transportul mucociliar se realizeaza incepand de la bronhiolele terminale pana la laringe - productia de mucus depinde de celulele caliciforme si de glandele seromucoase, la care se adauga celulele bazale si alveocite. - Mucusul este un polimer mucopolizaharidic ce conţine 95% apa, 2-3% glicoproteine si proteine şi 0,5-1% lipide. Format din 2 straturi o Fluidul periciliar seros o Gelul fibrilo-reticular vascos - transportul mucusului este asigurat de epiteliul ciliar - fiecare cil are o miscare rapida spre inainte, ce impinge mucusul spre caile respiratorii superioare (dinspre alveole, prin caile aerifere pana la faringe unde este inghitit sau eliminat prin tuse) - 90% din particulele depuse pe covorul mucociliar se elimina in decurs de 1 ora, epuratia completa realizandu-se in 6-12 ore. Factorii ce modifica transportul mucociliar - factori ciliodepresori o fumul de tigara o temperaturi extreme o avitaminoza A o hipotiroidie - factori favorizanti o adrenergice o aminofiline o digitalice
62. FIZIOLOGIA SURFACTANTULUI ALVEOLAR - surfactantul este produsul de secretie al celulelor alveolare de tip II (pneumocitele granuloase), care tapeteaza alveolele pe toata suprafata lor - intervine in modificarea tensiunii superficiale locale in timpul respiratiei Compozitie: amestec de lipide si proteine dispuse in 3 straturi - Stratul bazal: glicoproteic - Stratul mijlociu: faza apoasa a surfactantului - Stratul superficial: are proprietati tensioactive Functii - scade tensiunea superficiala la suprafata alveolelor reducand lucrul mecanic respirator. Tensiunea superficiala alveolara favorizeaza retractia elastica a tesutului pulmonar, iar valoarea sa se modifica dupa cum urmează: o in repausul respirator: 20 dyne/cm o in expir: scade odata cu micsorarea alveolei - pana la 5 dyme/cm o in inspir: creste la 40 dyne/cm (datorita faptului ca moleculele de surfactant se disperseaya la suprafata alveolei). Aceasta creştere se opune inflaţiei şi evită supradistensia spatiilor aeriene. - contribuie la mentinerea uscata a alveolelor, impiedicand filtrarea lichidelor din capilare in alveole - favorizeaza emulsionarea particulelor inhalate - dizolva si neutralizeaza poluantii gazosi - asigura curătirea alveolelor prin mecanism de transport mucociliar si prin stimularea macrofagelor alveolare Patologic - la noii nascuti prematuri o raza alveolelor este mica productia de surfactant este redusa o apare sindromul de detresa respiratorie (alveolele se colabează in expir) o tratament: aplicarea ventilatiei cu presiune pozitiva continua (pentru a mentine deschise alveolele) - la adulti aceste manifestari pot sa apara in caz de edem pulmonar, la fumatori sau dupa oxigenoterapie indelungata - absenta surfactantului este incompatibila cu viata
63. FUNCŢIILE NERESPIRATORII ALE ŢESUTULUI PULMONAR Fonaţia - repr producerea de sunete la trecerea aerului printre corzile vocale. - Vorbitul, cantatul etc, se produc prin controlul centrilor nervosi superiori asupra musculaturii respiratorii, care directionează fluxul de aer printre corzile vocale spre cavitatea bucala Menţinerea echilibrului acido-bazic - prin eliminarea excesului de CO2 - la nivelul SNC exista recept sensibili la concentratie CO2 din sange si LCR si ajusteaza corespunzător ventilatia pulmonara Mecanismul de aparare pulmonara - conditionarea aerului atmosferic ajustarea temp si umiditatii aerului la valorile organismului inainte de a ajunge la nivel alveolar (rol:mucoasa nazala, oro si nazofaringele) - olfactia detectarea unor substante cu potential toxic - filtrarea si indepartarea particulelor inspirate - mecansimul de aparare de la nivelul acinului pulmonar macrofagele alveolare inglobează particulele inhalate pe care le distrug au rol in raspunsul imun si antiinflamator Funcţiile nerespiratorii ale circulaţiei pulmonare - rezervon al volumului sanguin total : 500-600 ml sange la adult - rol de filtru al circulaţiei pulmonare - menţinerea echilibrului fluido-coagulant in circ pulm se sintetizeaza heparina - absorbţia medicamentelor: cale de administrare pt gaze (halotanul sau NO) sau eliminare de substante volatile din sange (amoniac, corpi cetonici etc) Funcţiile metabolice ale plămânului - metabolismul substantelor vasoactive (PG, NA) - formarea si eliberarea substantelor cu efect local (surfactantul, histamina, PG, serotonina) se eliberează din mastocite ca reacţie faţă de alergeni - activarea intrapulmonara a unor substanţe de tip hormonal
64. VOLUMELE PULMONARE. CAPACITĂŢILE PULMONARE STATICE ŞI POZIŢIILE VENTILATORII - volumele şi capacităţile pulmonare sunt mărimi anatomice, statice, care variază dependent de:vârstă, dezvoltare fizică, sex, rasă Volumele pulmonare = volume de aer din plămâni la diverse poziţii ale aparatului toraco-pulmonar - volumul curent (VT) volumul de aer mobilizat intr-un ciclu ventilator de repaus=500 ml - volumul inspirator de rezervă (VIR) volumul maxim de aer ce poate fi inspirat după un inspir de repasu, în poziţia inspiratorie maximă (PIM) - volumul expirator de rezervă (VER) volumul maxim de aer ce poate fi expirat după un expir de repaus, în poziţia expiratorie maximă (PEM) - volumul rezidual (VR) volumul de aer care rămâne în plămâni la sfârşitul unei expiraţii maxime, în PEM Capacităţile pulmonare = rezultă din însumarea a 2 sau mai multe volume - Capacitatea inspiratorie (CI) volumul de aer care poate pătrunde în plămân în cursul unui inspir maxim care începe după un expir de repaus. CI=VT+VIR - Capacitatea vitală (CV) volumul de aer mobilizabil în cursul unei respiraţii maxime CV=VT+VIR+VER - Capacitatea reziduală funcţională (CRF) volumul de aer care se găseşte în plămâni la sfârşitul unui expir normal de repaus CRF=VER+VR - Capacitatea pulmonară totală (CPT) volumul de aer conţinut în plămâni la sfarsitul unui inspir maximal CPT=VIR+VT+VER+VR Poziţiile ventilatorii - Poziţia expiratorie de repaus (PER) survine spontan, în urma revenirii din poziţiile active în virtutea elasticităţii pentru realizarea expirului de repaus; asigură CRF - Poziţia inspiratorie de repaus (PIR) asigură inspirul normal de repaus - Poziţia inspiratorie maximă (PIM) asigură expansiunea plămânului până la CPT - Poziţia expiratorie maximă (PEM) asigură eliminarea CV, deci situarea plămânului la nivelul VR.
65. DINAMICA POMPEI PULMONARE - dinamica pompei pulmonare reprezintă relaţiile dintre forţele care acţionează asupra aparatului ventilator in realizarea modificarilor de volum toraco-pulmonar. - Vehicularea aerului în şi din plămâni este rezultatul diferenţei dintre presiunea atmosferică şi presiunea alveolară o În inspir se dezvoltă o pres alveolară subatmosferică, notată cu o In expir se dezvoltă o pres alveolară superioară pres atmosferice notată cu + - aceste modificări de presiune sunt generate de variaţiile de volum ale cutiei toracice, datorate contracţiei muşchilor respiratori şi elasticităţii sistemului toraco-pulmonar - forţa generată de contracţia muşchilor respiratori trebuie sa fie suficient de mare pentru a invinge toate forţele opozante mişcării. Forţa activă musculară=forţa opozantă pasivă - froţa opozantă depinde de 3 componente: o componenta statică volumul sistemului o componenta dinamică de viteză o componenta dinamică de acceleraţie - proprietăţile mecanice ale sistemului toraco-pulmonar şi ale aerului ventilat care condiţionează forţele opozante ale componentei active musculare sunt: o Forţele elastice Elasticitatea (reculul elastic) reflectă opoziţia faţă de deformarea indusă de forţele externe. Defineşte variaţia presiunii transpulmonare induse de variaţia volumului pulmonar Inversa elasticităţii este complianţa pulmonară reflectă distensibilitatea pulmonară, respectiv uşurinţa cu care se destinde plămânul. Defineşte variaţia volumului pulmonar pentru fiecare unitate de creştere a presiunii transpulmonare. Valoare normala 200ml/cmH2O o Forţele vâscoase Determina rezistenţa pulmonara forţele de frecare dintre moleculele sistemului toraco-pulmonar Componente: Rezistenţa la flux (RAW) şi rezistenţa tisulară o Forţele interţiale Sunt generate de rezistenţele sistemului atunci cand este pus in miscare (după apnee) sau cand mişcarea in curs îşi schimbă viteza ori sensul (la trecerea din inspir in expir) Are 2 componente: tisulară şi gazoasă
66. REZISTENŢA LA FLUX A SISTEMULUI TORACO-PULMONAR (REZISTENŢA DINAMICĂ NEELASTICĂ) - se calculează aplicând legea lui Ohm la sistemul mecanic respirator, raportând presiunea motrice la fluxul de aer (V) pe care îl produce - Raw reprezintă rezistenţa opusă de totalitatea căilor respiratorii la trecerea curentului de aer, exprimată prin presiunea necesară pentru a genera un flux de aer egal cu o unitate - Se poate determina prin metoda pletismografiei corporale care masoara simultan presiunea alveolara, presiunea bucală şi debitul de aer corespunzător (V). - Constituie 80% din rezistenţa opusă la flux de intregul sistem toraco-pulmonar şi variază în funcţie de mai mulţi factori: o Direct proporţional Mărimea fluxului de aer Accentuarea caracterului turbulent Densitatea si vascozitatea aerului o Invers proporţional Volumul pulmonar Calibrul căilor aerifere Reculul elastic - schematic, se poate considera că în: o căile respiratorii superioare curgerea este turbulentă şi aici se generează 40% din Raw o căile respiratorii inferioare centrale curgerea este in conditii de intare şi aici se generează 50% din Raw o căile respiratorii inferioare periferice curgerea este laminară şi aici se generează numai 10% din Raw - reciproca Raw reprezintă conductanţa căilor aerifere (Gaw).
67. CAPACITATEA PULMONARĂ TOTALĂ ŞI COMPONENTELE EI - CPT reprezintă cantitatea maximă de aer pe care o conţin plămânii în poziţie inspiratorie maximă forţată - CPT=CV + VR =VT + VIR + VER + VR - Valorile ideale ale CPT se pot exprima în funcţie de înălţimea, vârsta şi sexul persoanei - Valorile medii normal ale CPT = 5-6 litri - Patologic: ±20% faţă de valoarea ideală - CPT scade paralel cu scăderea CV - CPT creşte cu creşterile patologice ale VR Capacitatea Vitală - volumul de aer eliminat printr-un expir maxim ce urmează după un inspir maxim - determinarae CV şi a componentelor sale se face cu: o spirograful o pneumotahograf prevăzut cu integrator de volum - valoarea CV măsurată pe spirogramă la temperatura camerei trebuie corectată pentru temperatura corpului corectie BTPS=1,1 pentru o temp a camerei de 20 de grade celsius - CV actuală se raportează la CV ideală (valori normale de 80% din valoarea ideală corespunzătoare vârstei, taliei si sexului) - Scăderea CV: în disfuncţie ventilatorie restrictivă o Leziuni distructive pulmonare o Rezecţii o Pneumopatii o Procese care limitează expansiunea plămânilor Volumul Rezidual - cantitatea de aer ce rămâne în plămâni la sfârşitul unei expiraţii forţate - VR + VER = CRF - Creşterea CRF şi VR caracterizează hiperinflaţia pulmonară in enfizemul pulmonar, sindromul obstructiv, cifoscolioză etc. - Scăderea CRF şi VR in fibrozele interstitiale, alveolite, edem pulmonar
68. DEBITELE VENTILATORII: VEMS-UL VEMS (volum expirator maxim pe secundă) - se determină prin expirograma forţată - reprezintă volumul de aer expulzat din plămâni în prima secundă a expiraţiei maxime forţate, după un inspir maxim - VEMS = 4/5 din CVF - Se exprimă în litri (corectat BTPS) - Se raportează la VEMS ideal - Valori normale: de 80% din valoarea ideală Indicele de permeabilitate bronşică - raportarea VEMS-ului la CV reprezintă indicele de permeabilitate bronşică (IPB%) - IPB%= VEMS/CV x 100 - Valori normale: decât limita inferioară corespunzătoare vârstei - Valoarea scăzută a IPB disfuncţie ventilatorie obstructivă o Bronşită cronică o Astm bronşic o Emfizem pulmonar
69. VENTILAŢIA DE REPAUS. VENTILAŢIA MAXIMĂ. REZERVA VENTILATORIE Ventilaţia de repaus - volumul de aer respirat in decurs de un minut de subiectul aflat in condiţii bazale - se determină spirografic volumul curent (VT) şi frecvenţa respiratorie (f) - VR = VT x f - In repaus, frecvenţa respiratorie este de 12 18/min iar VT=500 ml - Valoarea medie a ventilaţiei de repaus este de 5-6 l/min Ventilaţia maximă - valoarea limită până la care poate creşte ventilaţia pe minut - la adult se realizează la o frecvenţă teoretică de 80-90 respiraţii pe minut, cu o VT de 1/3 din capacitatea vitală - determinarea se poate face direct, prin inregistrare spirografică timp de 15-20 secunde - determinarea indirectă se face pe baza VEMS-ului. Dacă fiecare ciclu ventilator durează 2 secunde (1 secundă inspir si 1 secundă expir), rezultă că pe minut sunt posibile doar 30 de respiraţii cu amplitudinea VEMS-ului - Valorile ideale : VEMS ideal x 30 - Valori normale : de 80% din valoarea ideala Rezerva ventilatorie - cunoscând ventilaţia de repaus şi ventilaţia maximă, se poate calcula rezerva ventilatorie (RV) - RV= 100 x (Vmx Vr) / Vmx - Pe baza rezervei ventilatorii putem aprecia cat la sută din posibilităţile ventilaţiei sunt utilizate in repaus si implicit capacitatae de creştere a respiraţei în cursul unui efort
70. VENTILAŢIA ALVEOLARĂ - reprezintă volumul de aer proaspăt care intra in alveole in decurs de 1 minut - aerul alveolar nu-si modifica fundamental compoziţia in raport cu fazele ciclului respirator. Modificările determinate de schimbul cu sangele din capilarele pulmonare sunt corectate cu promptitudine de ventilatie - aerul atmosferic ajunge in alveole ca aer inspirat, incalzit la temperatura corplui si saturat cu vapori de apa - la nivel alveolar se amesteca cu gazele de aici si apoi este expulzat sub forma de aer expirat cu o compoziţie diferita (amestec neomogen de aer alveolar plus aer din caile respiratorii) Spatiul mort anatomic - aerul inspirat care ramane in caile respiratorii si nu participa la schimburile gazoase - 25% din VT - Ajunge primul in alveole la urmatorul inspir Spatiul mort alveolar - alveole hipoventilate (alveole ventilate dar neirigate) Spatiul mort fiziologic - teritoriu respirator total care nu participa la schimburile gazoase (spatiul mort anatomic + spatiul mort alveolar) Ventilatia alveolara - mai reprezintă fractiunea din ventilaţia de repaus care participă la schimburile gazoase - VA = VCO2 x K / PACO2 K(factor de corectie) - valoarea normala a VA este de 4 litri/min - ventilatia de repaus (VR) insumează ventilaţia spatiului mort si ventilaţia alveolara - eficienţa ventilaţiei se poate aprecia prin timpul de amestec intrapulmonar al heliului, care reprezintă timpul necesar pentru diluarea uniformă a He in toate spatiile alveolare
71. FIZIOLOGIA CIRCULAŢIEI PULMONARE Circulaţia bronşică - are originea direct din aortă - vasele bronşice transportă sange oxigenat si asigură nutriţia ţesutului pulmonar - debitul sanguin bronşic = 1-2% din DC circulaţia pulmonară - este o circulaţie funcţională asigură irigaţia alveolelor pulmonare, principalele structuri implicate in realizarea schimburilor gazoase - circulaţia arterială pulmonară artera pulmonară se ramifică in 2 ramuri mari care se distribuie celor 2 plamani. După pătrunderea lor în hil, arterele pulmonare se divizează paralel cu ramificaţiile bronhiei principale - circulaţia capilară pulmonara din fiecare arteriolă precapilara rezultă 4 pană la 12 anse capilare care se anastomozează intre ele şi formează o reţea intre pereţii alveolelor adiacente (suprafaţă de schimb) - circulaţia venoasă pulmonară drenează sangele din reteaua capilară alveolara, bronşică şi pleurală în atriul stang rezervon sanguin - parametrii hemodinamici o Volumul sanguin pulmonar vol din teritoriul cuprins intre artera pulmonara si locul de varsare al venelor pulmonare in atriul stang 500-600 ml o Fluxul sanguin pulmonar DC 5-6 l/min o Presiunea in circulatia pulmonara: artera pulmonara sistolă/diastola =20 mmhg; atriu stang=8 mmhg - rezistenţa vasculară pulmonară o 1/10 din cea a circulaţiei sistemice o Poate creşte in situaţii patologice: obstructie prin trombi sau emboli; afecţiuni ale peretelui vascular, edem pulmonar Distribuţia regională a fluxului sanguin pulmonar - distribuţie neuniformă cauza principală: gravitaţia - in ortostatism, fluxul sanguin scade aproape liniar de la baze spre varfurile plamanilor, unde se ajunge la cea mai redusă valoare. o Zona 1 (apicală) corespunde vârfurilor pulmonare. Irigaţie minimă o Zona 2 (mediopulmonară) debitul sanguin este dependent de diferenta de presiune arterio-alveolară o Zona 3 (bazală) debit sanguin dependent de diferenta de presiune arterio-venoasă Reglarea circulaţiei pulmonare - Reglarea pasivă o Recrutarea : survine la creşteri moderate ale presiunii intravasculare o Distensibilitatea : apare la presiuni mult mai ridicate - reglarea activă o nervoasă: SNVS (VC reduce fluxul sanguin cu 30%); SNVP (VD) o umorală: endotelina, Tx, histamina, angiotensina II o inluenţa hipoxiei pe masură ce scade PalvO2, muschil neted arteriolar tinde sa se contracte ( vasoconstricţie hipoxică )