Analiza sistemelor liniare şi continue

Σχετικά έγγραφα
Analiza sistemelor liniare şi continue

Proiectarea sistemelor de control automat

Erori si incertitudini de măsurare. Modele matematice Instrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măsurand instrument:

Proiectarea sistemelor de control automat

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Identificarea sistemelor

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Integrala nedefinită (primitive)

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

* K. toate K. circuitului. portile. Considerând această sumă pentru toate rezistoarele 2. = sl I K I K. toate rez. Pentru o bobină: U * toate I K K 1

FENOMENE TRANZITORII Circuite RC şi RLC în regim nestaţionar

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

Transformata Laplace

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Curs 4 Serii de numere reale

Curs 1 Şiruri de numere reale

Manipulatoare si roboti industriali. Conf.dr.ing. Marian Poboroniuc

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare


III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0


Proiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie

Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 4. Măsurarea parametrilor mărimilor electrice

Examen AG. Student:... Grupa:... ianuarie 2011

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

Subiecte Clasa a VII-a

10/31/2014. În evoluţia sistemelor dinamice unele semnale apar cu o anumită întârziere faţă de un anumit moment convenţional ales ca t = 0. (2.

V O. = v I v stabilizator

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Stabilitatea sistemelor liniare si invariante in timp

Examen AG. Student:... Grupa: ianuarie 2016

Laborator 3 I.S.A. Stabilitatea sistemelor liniare şi răspunsul în frecvență.

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

Metode Runge-Kutta. 18 ianuarie Probleme scalare, pas constant. Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy

Circuit rezonant LC paralel

Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. Se acordă din oficiu 10 puncte. SUBIECTUL I.

Capitolul 2: Sisteme

a. Caracteristicile mecanice a motorului de c.c. cu excitaţie independentă (sau derivaţie)

Subiecte Clasa a VIII-a

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

Concurs MATE-INFO UBB, 1 aprilie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR

z a + c 0 + c 1 (z a)

Stabilitatea circuitelor cu reacţie

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

4. Măsurarea tensiunilor şi a curenţilor electrici. Voltmetre electronice analogice

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

( ) () t = intrarea, uout. Seminar 5: Sisteme Analogice Liniare şi Invariante (SALI)

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

Stabilizator cu diodă Zener

Sisteme discrete liniare şi invariante în timp

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

2. Sisteme de forţe concurente...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3

LUCRAREA nr.6: Sinteza SRA. Criteriul Ziegler Nichols

Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu,

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

1.7. AMPLIFICATOARE DE PUTERE ÎN CLASA A ŞI AB

CURS MECANICA CONSTRUCŢIILOR

SistemeIncorporate. Curs 6 Sisteme de Control

2.2.1 Măsurători asupra semnalelor digitale

Analiza funcționării și proiectarea unui stabilizator de tensiune continuă realizat cu o diodă Zener

Lucrarea nr. 7: Reprezentarea în frecvenţă a funcţiilor de transfer. Criterii de stabilitate

FIZICĂ. Oscilatii mecanice. ş.l. dr. Marius COSTACHE

EDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă

Lecţia a 4-a. Estimarea stării. Compensarea cu estimator

Aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie, utilizând Geogebra

3.5. Forţe hidrostatice

Aparate de măsurat. Măsurări electronice Rezumatul cursului 2. MEE - prof. dr. ing. Ioan D. Oltean 1

3. Momentul forţei în raport cu un punct...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...4

SEMINAR TRANSFORMAREA FOURIER. 1. Probleme

Lucrul mecanic şi energia mecanică.

COMPARATOARE DE TENSIUNE CU AO FĂRĂ REACŢIE

Rezolvarea ecuaţiilor şi sistemelor de ecuaţii diferenţiale ordinare. Cuprins. Prof.dr.ing. Gabriela Ciuprina

VII.2. PROBLEME REZOLVATE

Ecuatii trigonometrice

Noţiuni introductive

CURS 1 oct Prof.univ.dr.ing Iulian Lupea

Sisteme de ecuaţii diferenţiale

Transformări de frecvenţă

Transcript:

Paula Raica Departamentul de Automatică Str. Dorobanţilor 7, sala C2, tel: 0264-40267 Str. Bariţiu 26, sala C4, tel: 0264-202368 email: Paula.Raica@aut.utcluj.ro http://rocon.utcluj.ro/ts Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Analiza sistemelor Determinarea unui model matematic Metode diferite sunt disponibile pentru analiză Performanţa se analizează pe baza semnalelor de test Scopul analizei: studiul comportamentului sistemului în regim tranzitoriu şi regim staţionar când modelul sistemului şi intrarea sunt cunoscute Semnale de test: treaptă, rampă, impuls, sinusoidal

Analiza sistemelor Sistemul se descompune în elemente simple de ordinul cel mult 2 şi efectele fiecărui element sunt analizate Comportamentul elementelor simple se poate studia utilizând parametri caracteristici: Constante de timp, T Timp mort, T m Factor de amortizare, ζ Pulsaţia naturală ω n Constanta de proporţionalitate (câştig), K

Sisteme de ordinul Funcţia de transfer: H(s) = C(s) R(s) = K Ts + K - factor de proporţionalitate (câştig) T - constanta de timp, T > 0 Se analizează răspunsul sistemului la intrare treaptă unitară, rampă unitară şi impuls. Condiţiile iniţiale se presupun zero.

Sistem de ordinul. Exemplu. Sistem mecanic O maşină cu masa m care se mişcă într-o singură direcţie u(t) o forţă externă = semnalul de intrare y(t) viteza maşinii = semnalul de ieşire Există forţă de frecare: b = coeficient de frecare Ecuaţia diferenţială care leagă intrarea de ieşire: m dy(t) +by(t) = u(t) dt Funcţia de transfer: H(s) = Y(s) U(s) = ms +b = b m b s + Factorul de proporţionalitate K = /b, constanta de timp T = m/b.

Răspunsul la treaptă unitară r(t) =, R(s) = s, C(s) = K Ts +s [ K c(t) = L [C(s)] = L s KT ] = K( e t/t ), (t 0) Ts + La t = T valoarea lui c(t) este 0.632K, sau răspunsul a ajuns la 63.2% din valoarea finală: c(t) = K( e ) = 0.632K Panta tangentei la t = 0 este /T: dc(t) dt = K T e t/t t=0 = K T La t = 4T răspunsul a ajuns la 98% din valoarea finală: c(4t) = K( e 4T/T ) = 0.982K

Răspunsul la treaptă unitară Pentru t 4T răspunsul rămâne într-un interval de 2% din valoarea sa finală. Timpul de răspuns este: t s = 4T

Răspunsul la treaptă unitară Pentru constante de timp mici - răspuns mai rapid. c(t) 0.8 0.6 0.4 0.2 T= T=2 T=3 T=4 T=5 0 0 5 0 5 20 25 30 t (sec) Figura: Răspunsul sistemelor de ordinul pentru diferite valori ale constantei de timp

Răspunsul la rampă unitară r(t) = t, R(s) = K s2, C(s) = Ts + Dezvoltând C(s) în fracţii simple se obţine: c(t) = L [C(s)] = L [K = K(t T +Te t/t ), (t 0) s 2 ( s 2 T )] s + T2 Ts + Dacă timpul tinde la infinit t, sistemul va urmări asimptotic o dreaptă cu ecuaţia: c(t) = K (t T)

Răspunsul la rampă unitară e 4T/T = e 4 = 0.083, t s = 4T

Răspunsul la impuls ideal r(t) = δ(t), R(s) =, C(s) = K Ts +, c(t) = K T e t/t, (t 0)

Factorul de proporţionalitate. Exemplu Se consideră un sistem de ordinul cu funcţia de transfer: H(s) = K s + T = şi t s = 4T = 4sec, pentru orice valoare a lui K. Valoarea de regim staţionar a ieşirii, pentru intrare treaptă unitară este K. Răspunsul pentru diferite valori ale lui K: 4 3 K= K=2 K=3 K=4 2 0 0 2 3 4 5 6 t (sec)

Influenţa factorului de proporţionalitate Se consideră: orice sistem liniar cu factorul de proporţionalitate K = şi o funcţie de transfer H(s), şi un sistem cu fnucţia de transfer H k (s) = kh(s) Răspunsurile la treaptă unitară sunt: for H(s): for H k (s): c(t) = L [H(s)R(s)] = L [ H(s) ] s c k (t) = L [H k (s) R(s)] = L [ K H(s) s ] = K L [ H(s) ] = K c(t) s

Sisteme de ordinul 2 R(s) H(s) C(s) H(s) = C(s) R(s) = s 2 + 2ζ ω n s + = ω 2 n ω2 n s 2 +2ζω n s +ω 2 n ω n - pulsaţia naturată, ζ - factorul de amortizare, factorul de proporţionalitate K =. Exemplu. ω n > 0, ζ 0 H(s) = s 2 +s +, ω 2 n = ; 2ζ ω n = ; ω n = ; ζ = 2

Sisteme de ordinul 2 Rădăcinile ecuaţiei caracteristice (polii sistemului) s 2 +2ζω n s +ω 2 n = 0 sunt: s,2 = ζω n ±ω n ζ 2 Polii sunt: complex conjugaţi pentru 0 < ζ < şi se află în semiplanul stâng al planului s. Sistemul se numeşte subamortizat şi răspunsul în regim tranzitoriu este oscilant complex conjugaţi pe axa imaginară pentru ζ = 0. Sistemul este neamortizat şi răspunsul în regim tranzitoriu este oscilant întreţinut. reali pentru ζ şi sistemul se numeşte supraamortizat. Dacă ζ = sistemul este critic amortizat. Răspunsul în regim tranzitoriu nu oscilează.

Răspunsul la treaptă al sistemelor subamortizate r(t) =, R(s) = s, C(s) = ω 2 n s(s 2 +2ζω 2 ns +ω 2 n) Sistem subamortizat: 0 < ζ <. Polii sunt complecşi s,2 = ζω n ±ω n j ζ 2 C(s) = s s +ζω n (s +ζω n ) 2 +ωd 2 ζω n (s +ζω n ) 2 +ωd 2 unde ω d = ω n ζ 2 - pulsaţia de oscilaţie. ) L [C(s)] = c(t) = e ζωnt ζ (ω sin 2 d t +arctan ζ 2 ζ

Răspunsul la treaptă al sistemelor subamortizate.4.2 0.8 0.6 0.4 0.2 ω n = ω n =2 ω =3 n ω n =7 0 0 2 4 6 8 0 2 t (sec) Figura: Răspunsul la treaptă al unui sistem subamortizat pentru ζ - constant şi diferite valori ale luiω n

Răspunsul la treaptă al sistemelor subamortizate.8.6.4.2 0.8 0.6 0.4 0.2 ζ=0. ζ=0.2 ζ=0.5 ζ=0.7 ζ=0.9 0 0 2 4 6 8 0 2 4 6 8 20 t (sec) Figura: Răspunsul la treaptă al unui sistem subamortizat pentru ω n constant şi diferite valori ale lui ζ

Răspunsul la treaptă al sistemelor neamortizate Sistem neamortizat: ζ = 0. Poli imaginaris,2 = ±jω n H(s) = ω2 n s 2 +ωn 2, R(s) = s, C(s) = ωn 2 s(s 2 +ωn 2) = s s s 2 +ωn 2 Răspunsul la treaptă: c(t) = cosω n t, (t 0) 2.5 0.5 0 0 2 4 6 8 0 2 t (sec) Figura: Răspunsul la treaptă al unui sistem de ordinul 2 neamortizat pentru diferite valori ale lui ω n ω n = ω n =2 ω n =4

Răspunsul la treaptă al sistemelor critic amortizate Sistem critic amortizat: ζ =. Polii sunt reali şi egali: s,2 = ω n H(s) = Răspunsul la treaptă: ω 2 n (s +ω n ) 2, R(s) = s, C(s) = ω 2 n (s +ω n ) 2 s c(t) = e ωnt ( ω n t),,(t 0) 0.8 0.6 0.4 0.2 ω n = ω n =2 ω n =4 0 0 2 3 4 5 6 7 8 t (sec) Figura: Răspunsul la treaptă al sistemelor de ordinul 2 critic amortizate pentru diferite valori ale lui ω n

Răspunsul la treaptă al sistemelor supra-amortizate Sistem supraamortizat: ζ >. Polii sunt reali şi negativi: s,2 = ζω n ±ω n ζ 2. Răspunsul la treaptă: C(s) = c(t) = + ω 2 n s(s s )(s s 2 ) ( ω n e s 2 ) t es2t ζ 2 s s 2 0.8 0.6 0.4 0.2 ζ=2 ζ=4 ζ=6 ζ=8 0 0 5 0 5 20 25 30 t (sec) Figura: Răspunsul la treaptă al unui sistem de ordinul 2 supraamortizate pentru diferite valori ale lui ζ

Răspunsul la treaptă al sistemelor de ordinul 2 2.8.6.4.2 ζ=0 ζ=0. ζ=0.5 ζ=0.7 ζ= ζ=2 ζ=3 imag 0.8 0.6 0.4 0.2 0 ζ=0 ζ=0. ζ=0.5 ζ=0.7 ζ= ζ=2 ζ=3 0.8 0.6 0.4 0.2 0 0 5 0 5 20 t (sec) 0.2 0.4 0.6 0.8 6 5 4 3 2 0 real Figura: Răspunsul la treaptă al sistemelor de ordinul 2pentru diferite valori ale lui ζ şi polii sistemului

Specificaţiile răspunsului tranzitoriu al sistemelor Timp de creştere, timpul răspunsului maxim, suprareglaj, timp de răspuns

Răspunsul tranzitoriu al sistemelor de ordinul 2. Timpul de creştere, t r : timpul necesare răspunsului să crească de la 0% la 90%, sau de la 0% la 00% din valoarea finală. 2. Timpul răspunsului maxim, t p : timpul necesar răspunsului să atingă primul vârf al răspunsului (sau valoarea maximă). 3. Suprareglajul M p : valoarea maximă a răspunsului măsurată de la valoarea staţionară a răspunsului. Suprareglajul în procente este (M p% ): M p% = c(t p) c( ) c( ) 00% unde c( ) este valoarea finală (în regim staţionar) a ieşirii. 4. Timpul de răspuns, t s : timpul necesar ieşirii să ajungă şi să rămână într-un interval din jurul valorii de regim staţionar, de obicei 2% sau 5% din valoarea finală.

Timpul de creştere Timpul de creştere t r se obţine înlocuind c(t r ) = sau ) c(t r ) = e ζωntr ζ (ω sin 2 d t r +arctan = ζ 2 ζ sau ( ) ζ 2 sin ω d t r +arctan = 0 ζ ( t r = ) ζ 2 π arctan = π β ω d ζ ω d β = unghiul între axa reală negativă şi linia care leagă originea se polul s (vezi figura următoare).

Polii complecşi ai unui sistem de ordinul 2 Figură importantă!!

Timpul răspunsului maxim Se obţine derivând c(t) în raport cu timpul şi egalând derivata cu zero: dc(t) ω t=tp = sin(ω d t p ) n dt ζ 2 e ζωntp = 0 sin(ω d t p ) = 0 ω d t p = 0,π,2π,3π,..., unde: t p = π ω d ω d = ω n ( ζ 2 )

Suprareglajul M p apare la timpul t = t p = π ω d. 00 80 Mp (%) 60 40 20 0 0 0.2 0.4 0.6 0.8 ζ M p = c(t p ) c( ) = c(t p ) = e ζωnπ/ω d ζ 2 sin(ω dπ/ω d +β) Suprareglajul în procente: M p% = c(t p) M p = e πζ/ ζ 2 00% == e πζ/ ζ 2 00%

Timpul de răspuns c(t) = e ζωnt / ζ 2 sin(ω d t +β) Curbele înfăşurătoare: c,2 (t) = ±e ζωnt / ζ 2 c (t),c 2 (t) şi c(t) vor ajunge la 2% din valoarea finală aproximativ când e ζωnts < 0.02, sau ζω n t s = 4 t s = 4 ζω n

Exemplu Se consideră un sistem cu funcţia de transfer: Se calculează: H(s) = Polii sistemului: 25 s 2 +6s +25 = ω 2 n s 2 +2ζω n s +ω 2 n s,2 = ζω n ± ζ 2 j = 3±4j 2 Pulsaţia oscilaţiilor (partea imaginară a polilor) este: ω d = ω n ζ 2 = 5 0.6 2 = 4 şi partea reală negativă a polilor: ζω n = 3.

Exemplu t r = π β ω d β = arctan ω d ζω n = 0.93 = 3.4 0.93 4 t p = π ω d = 3.4 4 = 0.78sec = 0.55sec M p = e πζ/ ζ 2 = 0.095 M p (%) = 9.5% t s = 4 ζω n = 4 3 =.33sec

Exemplu Răspunsul la treaptă al sistemului. Valorile parametrilor sistemului se observă din figură..4 Step Response.2 Mp Amplitude 0.8 0.6 0.4 0.2 tr tp 0 0 0.2 0.4 0.6 0.8.2.4.6.8 Time (sec) ts

Eroarea staţionară Eroarea staţionară = eroarea între intrarea de referinţă (r(t)) şi ieşirea sistemului (c(t)) în regim staţionar. e(t) = r(t) c(t), e ss = lim t e(t), e ss = lim t (r(t) c(t)) Transformata Laplace a erorii: E(s) = R(s) C(s) = ( G 0 (s))r(s) Teorema valorii finale stabileşte că: dacă lim t e(t) există, atunci: lim t e(t) = lim s 0 se(s)

Eroarea staţionară pentru sisteme cu reacţie negativă unitară Pentru un sistem în buclă închisă cu reacţie negativă unitară: eroarea este: sau E(s) = R(s) C(s) = R(s) R(s)G 0 (s) = R(s)( G 0 (s)) E(s) = R(s)( G(s) +G(s) ) = R(s) +G(s) Teorema valorii finale: e ss = lim t e(t) = lim s 0 se(s)

Eroarea staţionară pentru sisteme cu reacţie negativă unitară utilizând funcţia de transfer în buclă închisă G 0 (s): e ss = lim s 0 s( G 0 (s))r(s) utilizând funcţia de transfer în buclă deschisă G(s): ( ) e ss = lim s s 0 +G(s) R(s) Pentru o referinţa treaptă unitară: r(t) = or R(s) = /s: sau e ss = lim s 0 s( G 0 (s)) s = lim s 0 ( G 0(s)) = G 0 (0) ( e ss = lim s s 0 +G(s) )( ) = s +G(0)

Eroarea staţionară - Exemplu Se consideră un sistem în buclă închisă cu funcţia de transfer a buclei deschise: G(s) = k Ts + Pentru o intrare treaptă unitară, R(s) = /s, eroarea staţionară este: e ss = +G(0) = +k