Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România

Transcript

1 C O NSILIUL CONCURENȚEI D I R E C Ț I A C E R C E T A R E-SI N T E Z E Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România N OIEM BRIE 2014

2 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 1 Studiul Consiliului Concurenței privind sectorul asigurărilor de viață din România a fost realizat de o echipă de inspectori de concurență din cadrul Direcției Cercetare-Sinteze, respectiv Dr. Radu A. Păun (coordonator), Danusia Vamvu, Ioan D. Popa și Florin Opran. Versiunea de față a studiului a fost redactată în luna noiembrie 2014, ultimele date și informații fiind culese la finele lunii august, fapt pentru care studiul nu surprinde evoluțiile sectorului asigurărilor de viață din ultimele luni ale anului Autoritatea de concurență este interesată de eventualele comentarii pe marginea prezentului studiu privind sectorul asigurărilor de viață, comentarii ce ar trebui transmise prin la adresa analiza.economica@consiliulconcurentei.ro sau prin poștă la adresa instituției (Piața Presei Libere nr. 1, Corp D1, Sector 1, cod poștal , București).

3 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 2 Cuprins Introducere... 4 Capitolul 1. Câteva precizări de ordin metodologic Precizări legate de clasele de asigurări de viață Precizări legate de societățile de asigurare Alte precizări de ordin metodologic Capitolul 2. O privire de ansamblu asupra sectorului asigurărilor de viață din România Evoluția recentă a sectorului asigurărilor de viață din România Evoluția prin prisma primelor brute subscrise Evoluția prin prisma numărului de contracte în vigoare Comparații cu alte state europene Evoluția primelor brute subscrise, ajustată cu rata inflației Așteptările participanților pe piață privind evoluția viitoare a sectorului Indicatori de stabilitate și performanță a sectorului asigurărilor de viață din România Solvabilitate Lichiditate Profitabilitate Evoluția numărului de asiguratori de viață în perioada Restrângerea atenției asupra asigurărilor de viață propriu-zise Capitolul 3. Asigurările de viață din România, privire prin prisma teoriei microeconomice și a practicii de concurență O scurtă incursiune în teoria microeconomică clasică Privire asupra asigurărilor de viață din România prin prisma teoriei microeconomice Discuție succintă privind piața relevantă în domeniul asigurărilor Recenta tendință de concentrare a asigurărilor de viață din România Cotele de piață ale societăților de asigurări de viață din România Evaluarea sectorului asigurărilor de viață din România din perspectiva Indicelui Agregat de Presiune Concurențială Capitolul 4. Alte aspecte relevante privind sectorul asigurărilor de viață din România Informații privind canalele de distribuție a asigurărilor de viață Relația cu operatorii bancassurance Probleme de natură informațională în sectorul asigurărilor de viață Evoluția răscumpărărilor în sectorul asigurărilor de viață... 81

4 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina Comparația prețurilor asigurărilor de viață Alte opinii exprimate de asiguratorii de viață din România Politica de comisioane a asiguratorilor de viață Capitolul 5. Politici și reglementări în domeniul asigurărilor Legislaţia europeană incidentă domeniului asigurărilor de viaţă Reglementări comunitare incidente asigurărilor de viaţă Alte iniţiative de reglementări comunitare incidente sectorului asigurărilor Reglementări comunitare privind concurenţa în sectorul asigurărilor Legislaţia naţională privind sectorul asigurărilor Reglementări naționale incidente asigurărilor de viaţă Reglementări naționale privind concurenţa în sectorul asigurărilor Condiţii pentru înfiinţarea unei societăți de asigurare Capitolul 6. Concluzii și recomandări privind sectorul asigurărilor de viață din România Anexa 1. Formularul de raportare inclus în Normele din Anexa 2. Fișe sintetice ale asiguratorilor de viață Abrevieri Lista figurilor Lista tabelelor Lista casetelor

5 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 4 Introducere În baza notei Direcției Cercetare-Sinteze (DCS) nr. [ ]/[ ]/[ ] și a punctului de vedere favorabil exprimat de Direcția Juridic Contencios în adresa nr. DJC/[ ]/[ ], în ședința Plenului Consiliului Concurenței din data de s-a decis demararea unui studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România. Sectorul asigurărilor a fost inclus printre cele șapte sectoare economice cu relevanță deosebită pentru economia națională în raportul autorității de concurență din 2012 privind evoluția concurenței în sectoare cheie. Prin urmare, studiul Consiliului Concurenței pornește de la premisa că sectorul asigurărilor, în general, și cel al asigurărilor de viață, în particular, reprezintă domenii deosebit de importante ale economiei. În plus, studii elaborate la nivel internațional au arătat că impactul semnificativ pe care dezvoltarea asigurărilor de viață îl are din punct de vedere economic, în special în cazul țărilor în tranziție, este dublat de importante efecte sociale. În primul rând, asigurările de viață pot contribui semnificativ la îmbunătăţirea siguranţei financiare a familiilor. Fiind singurul produs financiar care oferă protecţie familiilor împotriva decesului prematur al membrilor care generează venituri, asigurările de viață conduc la reducerea nivelului de stres şi disconfort psihologic, dar și la creşterea iniţiativei. În acelaşi timp, asigurările de viaţă reprezintă un mijloc alternativ de economisire, în special pentru persoanele care poate nu ar avea disciplina necesară în absenţa unei poliţe de asigurare. Apoi, în mod evident, asigurările de viaţă contribuie la reducerea poverii ce apasă asupra statului cu privire la protecţia socială, fapt ce conduce la eliberarea de resurse pentru realizarea de investiţii şi furnizarea de bunuri şi servicii publice esenţiale (educaţie, sănătate, justiţie, ordine publică sau apărare naţională). Nu în ultimul rând, asigurările de viaţă au un impact major, chiar dacă indirect, asupra piețelor financiare și asupra dezvoltării economiei, în ansamblu. Datorită sumelor ridicate pe care le gestionează și a orizontului vast de timp pe care îl au la dispoziție, asiguratorii și fondurile de pensii reprezintă una dintre cele mai importante surse de capital pentru piețele financiare ale statelor dezvoltate. Drept consecință, asigurările de viață constituie, din punctul de vedere al activității de finanțare a economiei, o alternativă la sistemul bancar clasic. Având deci în vedere importanța sectorului asigurărilor, în general, și a segmentului asigurărilor de viață, în particular, Consiliul Concurenței a decis că o analiză aprofundată a asigurărilor de viață este utilă, mai ales prin prisma așteptărilor autorității privind dezvoltarea viitoare a domeniului. În acest sens, nota DCS menționată anterior a prezentat câteva aspecte privind evoluțiile recente ale sectorului asigurărilor de viață din România, dar și caracterul dinamic al acestuia în perioada , făcând și precizarea că analiza ar trebui să se axeze doar pe segmentele principale ale asigurărilor de viață, respectiv clasele

6 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 5 A.I (asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare) și A.III (asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții). Studiul Consiliului Concurenței privind sectorul asigurărilor de viață din România s-a întins pe o perioadă de 18 luni, echipa care a realizat acest studiu fiind formată din patru inspectori de concurență din cadrul DCS: Dr. Radu A. Păun (coordonator al studiului), Danusia Vamvu, Ioan D. Popa și Florin Opran. Pe parcursul elaborării studiului, echipa de inspectori a interacționat cu Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) și cu societățile de asigurări de viață active și aflate sub supravegherea ASF, cărora le-au fost solicitate date și informații privind sectorul analizat. În acest context, apreciem deschiderea de care a dat dovadă reglementatorul sectorului asigurărilor din România, ASF punând la dispoziția autorității de concurență informații esențiale acestui studiu. Participanții pe piața asigurărilor de viață din România au fost și ei foarte receptivi la solicitările Consiliului Concurenței, furnizând informații care nu sunt comunicate în mod standard autorității de supraveghere. Sperăm ca disponibilitatea arătată de toți actorii implicați pe piața asigurărilor de viață să fie răsplătită de concluziile și recomandările studiului autorității de concurență, toate având în vedere dezvoltarea sectorului și promovarea intereselor consumatorilor. Studiul autorității de concurență privind sectorul asigurărilor de viață din România debutează cu un scurt capitol menit a fixa câteva aspecte de ordin metodologic, cu referire la clasele de asigurări de viață avute în vedere, la societățile de asigurări de viață active pe piață în perioada analizată, la gradul de acoperire a studiului în ceea ce privește aceste societăți, dar și la alte aspecte de ordin metodologic ce se pot dovedi utile în evitarea unor posibile neclarități ulterioare. Al doilea capitol al studiului conține o prezentare de ansamblu asupra sectorului asigurărilor de viață. Este ilustrată aici evoluția recentă a mărimii sectorului, a gradului de penetrare a asigurărilor de viață și a densității acestor asigurări în perioada în România. Nivelul redus de dezvoltare a sectorului asigurărilor de viață din țara noastră, situație ce pare conștientizată pe deplin la nivelul pieței, devine evident atunci când sunt realizate comparații cu alte state europene. În plus, evoluția primelor subscrise ajustată cu inflația arată declinul recent al asigurărilor de viață din România, așteptările participanților pe piață nefiind nici ele prea optimiste. Capitolul continuă cu indicii privind stabilitatea și performanța sectorului asigurărilor de viață, fiind ilustrate aspecte privind solvabilitatea, lichiditatea și profitabilitatea societăților active în perioada analizată. Urmează apoi prezentarea evoluției numărului de participanți pe piață și comparații din acest punct de vedere cu situația altor țări. Din acest punct, studiul se concentrează asupra asigurărilor de viață propriu-zise, respectiv asigurările de viață tradiționale (clasa A.I) și asigurările de viață cu componentă investițională (clasa A.III).

7 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 6 Cel de-al treilea capitol al studiului de față abordează sectorul asigurărilor de viață din România din perspectiva teoriei microeconomice, dar și a practicii în domeniul concurenței. Asigurările de viață sunt analizate prin prisma apropierii față de două modele descriptive, respectiv modelul oligopolului și cel al pieței cu concurență monopolistică. În ceea ce privește practica autorității de concurentă, este inclusă aici o scurtă discuție privind definirea pieței relevante în domeniul asigurărilor, dar și o analiză a recentei tendințe de concentrare a pieței. În fine, sectorul asigurărilor de viață din România este evaluat din perspectiva Indicelui Agregat de Presiune Concurențială. Următorul capitol al studiului prezintă alte aspecte relevante privind sectorul asigurărilor de viață, de la informații privind canalele de distribuție a asigurărilor, la relația asiguratorilor cu operatorii bancassurance și posibilele probleme de natură informațională din sector. Urmează apoi prezentarea evoluției răscumpărărilor (a ieșirilor înainte de termen din contractele de asigurări de viață), o comparație a unor prețuri ale asigurărilor de viață, dar și opinii exprimate de companiile active în acest domeniu. Capitolul se încheie cu o discuție pe marginea comisioanelor acordate de principalii asiguratori în anul Capitolul cinci este unul de natură juridică, ce sintetizează legislația europeană și națională incidentă domeniului asigurărilor de viață, inclusiv reglementările privind concurența în sectorul asigurărilor. Sunt prezentate aici și condițiile specifice pentru înființarea unei societăți de asigurare în România. Capitolul șase conține concluziile echipei care a realizat acest studiu și recomandările autorității de concurență cu privire la sectorul asigurărilor de viață din România, toate aceste recomandări având în vedere interesele consumatorilor din acest sector important al economiei.

8 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 7 Capitolul 1. Câteva precizări de ordin metodologic Studiul de față debutează cu câteva precizări de ordin metodologic, precizări menite a stabili de la bun început anumite repere ale studiului autorității de concurență. Un prim aspect ce trebuie enunțat este legat de clasele de asigurări de viață care formează sectorul analizat: chiar dacă, din punct de vedere al normelor în vigoare, asigurările de viață cuprind șase clase distincte de asigurări, vasta majoritate a sectorului este reprezentată de asigurările de viață propriu-zise, respectiv cele din clasele A.I și A.III. Un alt aspect se referă la societățile active în sectorul asigurărilor de viață din România, fiind listați asiguratorii activi pe piață în perioada și fiind indicate prescurtările pe care le vom folosi în acest studiu pentru a ne referi la fiecare asigurator. Detaliem apoi asupra modalității de colectare a informațiilor care stau la baza studiului Consiliului Concurenței, asupra perioadei pe care acest studiu o acoperă și asupra modalității de prezentare a informațiilor, încheind cu câteva precizări legate de mărimea sectorului asigurărilor de viață din România Precizări legate de clasele de asigurări de viață Conform normelor în vigoare, categoria generică a asigurărilor de viață cuprinde șase clase distincte de asigurări: A.I - Asigurări de viaţă, anuităţi şi asigurări de viaţă suplimentare, prevăzute în Anexa 1 din Legea nr. 32/2000 la lit. A a), b) şi c), cu excepţia celor prevăzute la pct. II şi III; A.II - Asigurări de căsătorie, asigurări de naştere; A.III - Asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri de investiţii, prevăzute în Anexa 1 din Legea nr. 32/2000 la lit. A a) şi b); A.IV - Asigurări permanente de sănătate, prevăzute în Anexa 1 din Legea 32/2000 la lit. A d); B.1 - Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă şi bolile profesionale); B.2 - Asigurări de sănătate. Figura 1.1 de la pagina următoare arată că nucleul sectorului asigurărilor de viață din România este reprezentat de asigurările din clasele A.I și A.III, respectiv asigurările de viață clasice (sau tradiționale) și asigurările de viață legate de fonduri de investiții (ce au și o componentă investițională), aceste două clase de asigurări constituind vasta majoritate a primelor brute subscrise, nete de anulări (PBS). Mai precis, figura indică faptul că, în orice trimestru din perioada ianuarie 2011 iunie 2014, PBS pentru asigurările de viață propriuzise (din clasele A.I și A.III) au reprezentat cel puțin 87% din totalul primelor brute subscrise pentru toate cele 6 clase de asigurări de viață. După cum vom arăta într-o secțiune ulterioară a studiului, situația din perspectiva numărului de contracte de asigurări de viață

9 , , , , , ,183.5 milioane lei 1, , , , , ,004.6 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 8 este similară, marea majoritate a contractelor fiind încheiate pentru asigurări de viață din clasele A.I și A.III. Figura 1.1 Evoluția trimestrială a PBS pentru toate clasele de asigurări de viață și, separat, pentru clasele A.I și A.III, în perioada ianuarie 2011 iunie ,500 2,000 1,500 1, L L L L L L L L L L L 2014 Toate clasele de asigurări de viaţă Clasele A.I şi A.III Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) De altfel, toate societățile de asigurări de viață active pe piața autohtonă oferă asigurări din clasele A.I și A.III, în timp ce asigurări din clasele A.II (asigurări de căsătorie și de naștere) și A.IV (asigurări permanente de sănătate) sunt prezente doar în portofoliul câtorva companii 1. În ceea ce privește asigurările din clasele B.1 (asigurări de accidente) și B.2 (asigurări de sănătate fără caracter permanent), chiar dacă acestea au cunoscut o creștere semnificativă în ultimii ani, mai ales din punct de vedere al numărului de contracte, graficul anterior arată că ele se plasează totuși mult în urma asigurărilor de viață din clasele A.I și A.III. Din motive ce vor deveni evidente ulterior, o mare parte a studiului autorității de concurență se va axa asupra analizei asigurărilor de viață din clasele A.I și A.III. Pentru a evita eventualele confuzii, în cele ce urmează vom face referiri precise la aria de cuprindere a datelor, indicând situațiile în care ne concentrăm pe asigurările de viață din clasele A.I și A.III și situațiile în care privim întregul sector al asigurărilor de viață (analizăm toate cele șase clase de asigurări). 1 Asigurări A.II oferite de SC Axa Life Insurance S.A. și S.C. Generali România Asigurare Reasigurare S.A., asigurări A.IV oferite de S.C. Grawe România Asigurare S.A. și S.C. Generali România Asigurare Reasigurare S.A.

10 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina Precizări legate de societățile de asigurare Studiul Consiliului Concurenței prezintă evoluția sectorului asigurărilor de viață din România în perioada ianuarie 2011 iunie Cele 21 de societăți de asigurări de viață active pe piață în această perioadă sunt prezentate mai jos, fiind indicate și prescurtările pe care le vom folosi în cadrul acestui document pentru a ne referi la fiecare societate: S.C. Aegon Asigurări de Viață S.A. 2 (AEGON) S.C. Alico Asigurări România S.A. 3 (ALICO) S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A. (ALLIANZ-ȚIRIAC) S.C. Asigurare-Reasigurare Ardaf S.A. 4 (ARDAF) S.C. Asigurarea Românească Asirom VIG Vienna Insurance Group S.A. (ASIROM) S.C. Asigurare-Reasigurare Astra S.A. (ASTRA) S.C. Axa Life Insurance S.A. (AXA) S.C. BCR Asigurări de Viață Vienna Insurance Group S.A. (BCR) S.C. BRD Asigurări de Viață S.A. (BRD) S.C. Cardif Asigurări S.A. 5 (CARDIF) S.C. Ergo Asigurări de Viață S.A. (ERGO) S.C. Eureko Asigurări S.A. 6 (EUREKO) S.C. Eurolife ERB Asigurări de Viață S.A. (EUROLIFE ERB) S.C. Garanta Asigurări S.A. (GARANTA) S.C. Generali România Asigurare Reasigurare S.A. (GENERALI) S.C. Grawe România Asigurare S.A. (GRAWE) S.C. Groupama Asigurări S.A. (GROUPAMA) S.C. ING Asigurări de Viață S.A. (ING) S.C. Metropolitan Life Asigurări S.A. (METROPOLITAN) S.C. Signal Iduna Asigurări de Viață S.A. (SIGNAL IDUNA) S.C. Uniqa Asigurări de Viață S.A. (UNIQA) Câteva alte societăți de asigurări de viață, ce-au activat în perioada și la care ne vom referi doar succint în cadrul acestui studiu, sunt: S.C. Asiban S.A 7 (ASIBAN) 2 Portofoliul AEGON a fost transferat către AEGON Towarzystwo Ubezpieczen na Zycie SA Varșovia, sucursala Florești, societate ce activează în România în baza dreptului de stabilire și liberei circulații a serviciilor în Uniunea Europeană. Autorizația AEGON a fost retrasă de Autoritatea de Supraveghere Financiară în trimestrul I 2013, la cererea societății. 3 ALICO a fost preluată de METROPOLITAN în trimestrul III ARDAF a fost preluată de GENERALI în trimestrul IV Portofoliul CARDIF a fost transferat către CARDIF Assurance Vie Paris, sucursala București, societate ce activează în România în baza dreptului de stabilire și liberei circulații a serviciilor în UE. Autorizația CARDIF a fost retrasă de ASF în trimestrul III 2011, la cererea societății. 6 EUREKO a fost preluată de AEGON în trimestrul II 2014.

11 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 10 S.C. ATE Insurance România S.A. 8 (ATE) S.C. BT Asigurări Transilvania S.A. 9 (BT) S.C. Delta Asigurări S.A. 10 (DELTA) S.C. KD Life Asigurări S.A. 11 (KD LIFE) S.C. Omniasig Asigurări de Viață S.A. 12 (OMNIASIG) S.C. Onix Asigurări S.A. 13 (ONIX) Datele pe care se bazează acest studiu se referă la societățile de asigurare aflate sub supravegherea ASF, ceea ce înseamnă că societățile de asigurări de viață care activează în România în baza dreptului de stabilire și liberei circulații a serviciilor în Uniunea Europeană (UE), ca sucursale ale unor societăți străine, autorizate în alte state membre ale uniunii, nu sunt acoperite de studiul autorității de concurență. Din cunoștințele noastre, există doar doi asiguratori care se află în această situație: CARDIF, din trimestrul III 2011, și AEGON, din trimestrul I Potrivit raportului ASF pentru anul , volumul total de prime brute subscrise pe teritoriul României al sucursalelor autorizate în alte state membre UE a fost de 53,6 milioane de lei pentru asigurările de viață, ceea ce reprezintă 3% la nivelul întregului sector. Prin urmare, considerăm că omiterea celor două societăți enunțate mai sus, omitere ce are loc doar de la data ieșirii societăților de sub supravegherea ASF, nu este în măsură a afecta concluziile prezentului studiu. Excluderea celor două sucursale străine prezintă însă unele avantaje, fiind astfel asigurată comparabilitatea datelor culese de la asiguratorii activi pe piață cu cele primite de autoritatea de concurență de la reglementatorul pieței. De altfel, trebuie menționat faptul că mare parte din datele și informațiile prelucrate în cadrul prezentului studiu provin de la ASF și se referă, deci, la totalitatea societăților de asigurări de viață active și aflate sub supravegherea instituției în decursul ultimilor ani, în timp ce alte date și informații au fost furnizate direct autorității de concurență de societățile de asigurare active pe piață (după cum am arătat mai sus, doar acei asiguratori aflați sub supravegherea ASF). În acest context, apreciem sprijinul reglementatorului sectorului asigurărilor din România pentru deschiderea de care a dat dovadă, ASF punând la dispoziția autorității de concurență 7 ASIBAN a fost cumpărată în 2008 de către GROUPAMA. În trimestrul III 2009, ASIBAN fuzionează cu BT, altă societate de asigurări achiziționată de grupul francez, noua societate activând pe piață sub denumirea GROUPAMA. 8 În trimestrul II 2010, ATE iese de piața asigurărilor de viață din România. 9 BT este achiziționată de GROUPAMA la finele lui 2007 iar în trimestrul III 2009 fuzionează cu ASIBAN. 10 DELTA iese de pe piața asigurărilor de viață la sfârșitul anului KD LIFE a fost preluată de EUREKO în trimestrul III AXA intră pe piața asigurărilor de viață din România prin preluarea OMNIASIG în trimestrul I ONIX (fosta OTP Garancia) iese de pe piață în trimestrul II 2010, portofoliul fiind preluat de GROUPAMA. 14 Autoritatea de Supraveghere Financiară, Raport Anual 2013, București, iunie Raportul este disponibil la adresa

12 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 11 informații esențiale acestui studiu. Participanții pe piața asigurărilor de viață din România au fost și ei foarte receptivi la solicitările Consiliului Concurenței, furnizând informații care nu sunt comunicate în mod standard autorității de supraveghere. Sperăm ca disponibilitatea arătată de toți actorii implicați pe piața asigurărilor de viață să fie răsplătită de concluziile și recomandările studiului autorității de concurență, toate având în vedere dezvoltarea sectorului și promovarea intereselor consumatorilor. Revenind la colectarea informațiilor de la asiguratorii de viață, trebuie să menționăm că aceasta s-a realizat în două etape, prima la finele lui 2013 și a doua în luna august Aceasta înseamnă că avem date privind activitatea celor 18 societăți active în toamna lui 2013, respectiv 17 societăți active în vara lui Drept consecință, pentru anumite perioade din trecutul mai îndepărtat, de exemplu anii , nu observăm datele aferente tuturor asiguratorilor activi pe piață (21 de asiguratori în 2011, 19 asiguratori în 2012). Din punctul nostru de vedere, ar fi aproape imposibil de colectat informațiile necesare acestui studiu de la societăți de asigurare care au ieșit între timp de pe piața românească. În plus, unele informații colectate în cadrul studiului au relevanță în prezent sau se referă la așteptările respondenților privind evoluția sectorului pe termen scurt sau mediu, iar acest gen de informații trebuie colectate doar de la cei care încă activează în acest domeniu. Totuși, considerăm că această relativă limitare a numărului de respondenți nu constituie însă un impediment pentru studiul nostru, avantajele abordării curente depășind eventualele sale neajunsuri. Figura 1.2 de la pagina următoare arată în mod clar faptul că societățile active în toamna lui 2013 reprezentau vasta majoritate a sectorului asigurărilor de viață din România, atât din punct de vedere al primelor brute subscrise, cât și din perspectiva contractelor de asigurări de viață în vigoare 16. În ceea ce privește primele brute subscrise pentru toate cele șase clase de asigurări de viață, volumul subscris de cele 18 societăți de asigurare active în toamna anului 2013 reprezintă cel puțin 98,3% din totalul sectorului în perioada În ceea ce privește numărul de contracte în vigoare, graficul de mai jos arată că acoperirea este de cel puțin 96,2%. În mod natural, în ambele cazuri, valorile minime se întâlnesc la începutul perioadei analizate (anul 2011), atunci când pe piață activau și se aflau sub supravegherea ASF asiguratori precum ARDAF, CARDIF sau AEGON. 15 Chiar dacă EUREKO activa formal pe piața asigurărilor de viață la începutul lui 2014, societății i s-a aprobat solicitarea de a nu da curs cererilor de informații ale autorității de concurență. Aceasta deoarece compania era într-un stadiu avansat de transfer a portofoliului de asigurări de viață către AEGON (transfer finalizat în trimestrul II 2014), iar prezența pe această piață era redusă (aproximativ [ ]% la nivelul anului 2013). Prin urmare, informațiile primite de la ASF includ și această societate, dar anumite informații, care nu sunt comunicate în mod uzual reglementatorului, nu au fost colectate și de la acest asigurator. 16 Altfel spus, asiguratorii de viață care au ieșit în perioada par a fi avut o prezență limitată pe piață.

13 98.3% 96.2% 98.6% 96.6% 99.3% 96.5% 98.9% 99.8% 99.6% 99.9% 99.6% 99.9% 99.6% 99.9% 99.7% 100.0% 100.0% 100.0% 100.0% 100.0% 100.0% 100.0% 100.0% 100.0% 100.0% 100.0% 100.0% 100.0% Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 12 La fel ca în cazul enunțat anterior, ce privește distincția dintre toate cele șase clase de asigurări de viață și cele două clase principale (A.I și A.III), în cele ce urmează vom face mențiuni explicite cu privire la gradul de acoperire a datelor în ceea ce privește societățile de asigurări de viață. Astfel, vom preciza în mod clar dacă informațiile se referă la toate companiile active pe piață (și aflate sub supravegherea ASF) sau dacă datele sunt culese doar de la companiile de asigurare active în toamna anului 2013 și care au răspuns solicitării de informații a Consiliului Concurenței. Figura 1.2 Ponderea celor 18 asiguratori activi în toamna anului 2013 în totalul pieței asigurărilor de viață în perioada ianuarie 2011 iunie % 80% 60% 40% 20% 0% 3L L L L L L L L L L L 2014 Prime brute subscrise Număr de contracte în vigoare Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) 1.3. Alte precizări de ordin metodologic Cea mai mare parte a studiului autorității de concurență prezintă evoluția sectorului asigurărilor de viață din România în perioada ianuarie 2011 iunie Cu toate acestea, studiul include și unele informații mai vechi, ce merg până în anul 2009 (această situație se întâlnește, de exemplu, la prezentarea intrărilor și ieșirilor asiguratorilor de pe piață sau în cazul evoluției răscumpărărilor). Pentru ușurința expunerii însă, atunci când ne vom referi la perioada analizată de acest studiu vom avea în vedere perioada ianuarie 2011 iunie Cea mai mare parte a figurilor prezentate în acest studiu al Consiliului Concurenței indică datele în mod cumulat pe parcursul anului. Astfel, datele la trei luni reprezintă situația la 31 martie, datele la șase luni reprezintă situația la 30 iunie, incluzând deci și situația din primele 3 luni ale anului. Datele la nouă luni și pentru întreg anul reprezintă situația la 30 septembrie și, respectiv, 31 decembrie, interpretarea valorilor cumulate fiind evidentă.

14 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 13 Datele privind primele brute subscrise și numărul de contracte (în vigoare sau nou încheiate) prezentate în acest studiu sunt nete de anulările din perioada de raportare, așa cum sunt acești indicatori comunicați și către reglementatorul sectorului asigurărilor din România. În acest punct, trebuie să precizăm faptul că mărimea segmentului asigurărilor de viață, calculată de autoritatea de concurență pe baza datelor colectate direct de la societățile active pe această piață și a celor primite de la ASF, diferă de valorile indicate în raportul pentru anul 2013 al reglementatorului sectorului asigurărilor din România: în timp ce autoritatea de supraveghere indică PBS pentru asigurări de viață în valoare de lei pentru anul 2013, din calculele noastre rezultă o valoare net superioară, respectiv lei (+6,8%). Cu privire la această situație, considerăm că valorile indicate în prezentul studiu sunt mai apropiate de realitate decât cele furnizate în raportul ASF, având în vedere că raportul autorității de supraveghere nu pare a fi consecvent în ceea ce privește includerea asigurărilor din clasele B.1 și B.2 în categoria generică a asigurărilor de viață. De exemplu, în timp ce în cazul ING, BCR, METROPOLITAN (incluzând ALICO) și GENERALI datele noastre sunt identice cu cele prezentate la pagina 52 din raportul ASF, în cazul ASIROM și GROUPAMA documentul ASF indică valori ale PBS pentru asigurări de viață inferioare celor folosite în studiul de față. Mai precis, în cazul ASIROM și GROUPAMA, documentul ASF indică PBS ce corespund doar asigurărilor de viață din clasele A.I și A.III ale celor două societăți, nu și subscrierile acestora pentru clasele B.1 și B.2 de asigurări. Verificări suplimentare în această direcție au arătat că valoarea totală indicată de ASF la nivelul anului 2013 nu include nici subscrierile ASTRA din clasele B.1 și B.2 de asigurări. Cel mai probabil, diferențele evidențiate mai sus sunt consecința modului în care raportează rezultatele pentru clasele B.1 și B.2 societățile de asigurare cu activitate compozită (cele care oferă atât asigurări generale, cât și asigurări de viață), unele din aceste societăți raportând subscrierile din clasele B.1 și B.2 în cadrul asigurărilor generale. Înainte de a trece la partea principală a studiului nostru, reiterăm faptul că pe parcursul acestuia vom avea o abordare unitară, mărimea sectorului asigurărilor de viață fiind obținută prin cumularea tuturor celor șase clase de asigurări de viață componente din punct de vedere al normelor în vigoare, indiferent de modalitatea efectivă de raportare a asigurărilor din clasele B.1 și B.2 agreată între ASF și anumiți asiguratori.

15 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 14 Capitolul 2. O privire de ansamblu asupra sectorului asigurărilor de viață din România Potrivit ASF, piața asigurărilor, piața de capital și piața pensiilor private, atât individual, cât și cumulat, au încă o anvergură redusă raportată la dimensiunea economiei naționale, fiind semnificativ mai puțin dezvoltate prin comparație cu piața bancară 17. În ceea ce privește sectorul asigurărilor în ansamblu, deci având în vedere atât asigurările generale, cât și cele de viață, în România primele brute subscrise (PBS) reprezentau aproximativ 1,4% din produsul intern brut (PIB) în anul 2012, acest grad de penetrare a asigurărilor fiind printre cele mai reduse din Europa. În același an, România avea și una dintre cele mai scăzute valori în ceea ce privește densitatea asigurărilor, densitate calculată ca raport între valoarea în euro a PBS și mărimea populației totale: 92,1 euro/locuitor 18. Situația din anul 2012 a continuat și în perioada următoare, PBS la nivelul întregului sector al asigurărilor scăzând în 2013 cu 1,6% în termeni nominali și cu 5,37% în termeni reali. Drept consecință, gradul de penetrare a asigurărilor în PIB s-a redus la 1,29% în 2013, în timp ce densitatea asigurărilor a rămas relativ stabilă 19. Tabelul următor este preluat din raportul ASF pentru anul și prezintă structura PBS în sectorul asigurărilor în perioada Datele arată că în anul 2013 asigurările de viață din România au reprezentat aproximativ 20% din mărimea întregului sector, tendința ultimilor trei ani fiind de reducere graduală a importanței acestei componente. Cele mai recente informații disponibile pe site-ul ASF la momentul redactării documentului de față se refereau la situația din trimestrul I 2014 și indicau faptul că asigurările de viață reprezentau aproximativ 18,6% la 31 martie Tabelul 2.1 Nivelul anual al PBS pentru asigurările de viață și cele generale în perioada PBS (lei) Asigurări Pondere în de viață 18,36 20,06 22,22 21,83 20,12 total PBS (%) PBS (lei) Asigurări Pondere în generale 81,64 79,94 77,78 78,17 79,88 total PBS (%) Întrucât studiul autorității de concurență vizează sectorul asigurărilor de viață din România, în cele ce urmează vom prezenta evoluția recentă a acestuia, în special prin prisma primelor brute subscrise (PBS) și a numărului de contracte în vigoare (NCV), dar și a altor indicatori specifici. Gradul redus de dezvoltare a asigurărilor de viață din România, lucru ce pare a fi 17 ASF, Raport anual 2013, pag ASF, Raport anual 2013, pag ASF, Raport anual 2013, pag ASF, Raport anual 2013, pag. 46.

16 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 15 conștientizat pe deplin la nivelul pieței, va deveni evident pe parcursul acestui capitol, mai ales atunci când vor fi prezentate câteva comparații internaționale. În plus, seriile de date istorice vor arată că situația curentă nu este deloc temporară sau excepțională. Pentru formarea unei imagini cât mai precise asupra evoluției sectorului asigurărilor de viață din România, vom prezenta apoi datele privind PBS ajustate cu inflația, ceea ce va evidenția declinul recent al sectorului. În strânsă legătură cu acest aspect, vor urma apoi opiniile exprimate de participanții pe piață cu privire la evoluția sectorului asigurărilor de viață din România, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu. Capitolul va continua cu o serie de argumente pentru analiza separată a asigurărilor de viață propriu-zise (clasele A.I și A.III) și cu prezentarea anumitor indicatori de stabilitate și performanță a sectorului, încheindu-se cu ilustrarea evoluției acestuia din punctul de vedere al numărului de participanți Evoluția recentă a sectorului asigurărilor de viață din România Evoluția prin prisma primelor brute subscrise Figura 2.1 de la pagina următoare prezintă evoluția trimestrială a sectorului asigurărilor de viață din România prin prisma PBS pentru toate cele șase clase de asigurări de viață. După cum se poate observa, după creșterea din anul 2012, anul 2013 reprezintă o întoarcere la nivelul lui 2011 în ceea ce privește primele subscrise, în timp ce la jumătatea anului 2014 se înregistrează cele mai reduse valori la șase luni din perioada analizată. Prin urmare, perspectivele pentru anul 2014 nu sunt deloc încurajatoare în acest moment. În ceea ce privește gradul de penetrare a asigurărilor de viață din România, exprimat ca pondere a PBS în PIB, Figura 2.1 arată că acesta variază destul de mult în perioada , între 0,28% și 0,40%. Dat fiind începutul mai timid al anului 2014, cu cele mai reduse valori la trei și șase luni, este de așteptat ca ponderea asigurărilor de viață în PIB să scadă la nivelul anului 2014 spre 0,25-0,27%. Trebuie subliniat faptul că graficul de mai jos ilustrează situația nominală a PBS, primele fiind exprimate în prețuri curente, în timp ce situația în termeni reali, ajustată cu inflația, va fi prezentată ulterior (vezi Secțiunea 2.3). Chiar dacă nu este poate cea mai elocventă, exprimarea PBS în termeni nominali facilitează raportarea la PIB-ul României, dar și comparații cu alte studii, de exemplu studiul Insurance Europe 21, ce prezintă situația asigurărilor din 31 de țări europene în anul Asociație europeană a societăților de asigurare și reasigurare din 34 de țări, companiile membre cumulând aproximativ 95% din primele brute subscrise la nivelul continentului (vezi În studiul de față vom folosi în mod repetat date prezentate în The European Life Insurance Market in 2012, Statistics no. 49, martie 2014, lucrare disponibilă la

17 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 16 Figura 2.1 Evoluția trimestrială a PBS pentru toate clasele de asigurări de viață și raportarea acestora la PIB-ul României în perioada ianuarie 2011 iunie ,200 2,000 1,800 1, , , % 2.0% 1.8% 1,600 1,400 1, , , % 1.4% 1, % 1, % 0.8% % 0.4% % 0.36% 0.33% 0.32% 0.40% 0.35% 0.34% 0.34% 0.39% 0.35% 0.30% 0.28% 0.32% 0.29% 3L L L L L L L L L L L 2014 PBS în milioane lei (axa din stânga) PBS ca procent în PIB (axa din dreapta) Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) și a celor disponibile pe site-ul INS. Precizări: PIB trimestrial, în prețuri curente, date definitive pentru anul 2011, semi-definitive pentru anul 2012 și provizorii pentru anii % 0.0% Gradul foarte redus de penetrare în PIB a asigurărilor de viață ilustrat mai sus pentru anii nu reprezintă o situație excepțională, astfel de niveluri fiind înregistrate în mod constant în România. Graficul următor este realizat pe baza datelor colectate de Insurance Europe și prezintă ponderea în PIB a primelor subscrise pentru asigurările de viață în România, în perioada Figura 2.2 Evoluția anuală a gradului de penetrare a asigurărilor de viață din România, exprimat ca raport PBS/PIB, în perioada % 0.35% 0.36% 0.32% 0.32% 0.31% 0.3% 0.28% 0.26% 0.2% 0.22% 0.21% 0.20% 0.1% 0.0% Sursa: Insurance Europe, The European Life Insurance Market in 2012

18 euro/persoană Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 17 Diferențele dintre valorile anuale prezentate în Figurile 2.1 și 2.2 vin, cel mai probabil, din gradul diferit de acoperire în ceea ce privește societățile de asigurare și din includerea, sau nu, a asigurărilor de accidente și sănătate (clasele B.1 și B.2) în categoria asigurărilor de viață. Totuși, considerăm că diferențele nu sunt semnificative ca ordin de mărime și nu afectează în vreun fel imaginea de ansamblu. Iar aceasta nu poate fi decât una singură, ilustrând un sector al asigurărilor de viață subdezvoltat în România. Din păcate, așteptările privind viitorul apropiat nu sunt nici ele prea optimiste în acest sens, Secțiunea 2.4 va prezenta opiniile participanților pe piața asigurărilor de viață privind evoluția pe termen scurt și mediu a sectorului. Un alt indicator util, ce surprinde densitatea asigurărilor de viață dintr-o anumită țară, este cel calculat prin raportarea PBS pentru astfel de asigurări la populația țării, indicatorul cuantificând deci prima medie anuală din asigurări de viață pe locuitor. La fel ca mai sus, menționăm faptul că PBS sunt exprimate în prețuri curente, ceea ce înseamnă că analiza se realizează în termeni nominali. Apoi, deoarece datele privind anul 2014 sunt parțiale (privesc doar primele șase luni), graficul de mai jos prezintă o valoare estimată pentru acest an. Pentru a facilita compararea cu situația altor state europene ce va fi realizată în secțiunea următoare, acest indicator este exprimat în euro/locuitor. Figura 2.3 Evoluția anuală a densității asigurărilor de viață din România, exprimată ca PBS/populație (în euro pe locuitor), în perioada * Toate clasele de asigurări de viaţă Clasele A.I şi A.III Sursa: Calcule proprii pe baza datelor ASF, INS și BNR Precizări: Datele privind populația României sunt provizorii și se referă la populația stabilă la începutul fiecărui an. Cursul euro este cel mediu anual comunicat de banca centrală pentru anii și media simplă a valorilor zilnice din prima jumătate a anului * Estimare proprie pe baza evoluției din anii și a valorilor înregistrate la șase luni. Graficul de mai sus arată o tendință constantă de scădere a primei medii pe persoană pentru asigurările de viață din România, în special pentru clasele A.I și A.III de asigurări, lucru deloc încurajator pentru viitorul apropiat al sectorului asigurărilor de viață.

19 mii de contracte 3,332 3,211 3,261 3,303 3,231 3,334 3,310 3,393 3,372 3,345 3,340 4,211 3,869 4,085 3,744 3,966 3,629 3,744 3,985 4,160 4,447 4,646 4,834 4,820 4,927 4,871 4,675 4,587 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina Evoluția prin prisma numărului de contracte în vigoare În ceea ce privește numărul contractelor aferente asigurărilor de viață din România, datele ASF, date care se referă la toți asiguratorii activi pe piață și aflați sub supravegherea instituției, arată că numărul polițelor a fost de aproximativ 4 milioane în anul 2011 și prima jumătate a anului 2012, după care numărul contractelor a crescut pe fondul încheierii din ce în ce mai multor asigurări de accidente (clasa B.1) și de sănătate, dar nepermanente (clasa B.2 de asigurări). Figura 2.4 prezintă evoluția trimestrială a numărului de contracte în vigoare (NCV) pentru toate societățile active pe piața asigurărilor de viață în perioada ianuarie 2011 iunie 2014, ilustrând separat situația pentru toate cele șase clase de asigurări de viață și pentru asigurările de viață propriu-zise (clasele A.I și A.III). Figura 2.4 Evoluția trimestrială a NCV pentru toate cele șase clase de asigurări de viață și pentru clasele A.I și A.III în perioada ianuarie 2011 iunie ,000 4,000 3,000 2,000 1, L L L L L L L L L L L 2014 Toate clasele de asigurări de viaţă Clasele A.I şi A.III Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) Cu toate că numărul total de contracte de asigurare s-a aflat pe un trend crescător până la finele lui 2013, este evident faptul că această creștere nu s-a datorat asigurărilor de viață propriu-zise. După cum vom arăta, creșterea a fost cauzată în special de polițele încheiate pentru clasele B.1 și B.2 de asigurări și poate fi considerată oarecum artificială. În ceea ce privește asigurările de viață din clasele A.I și A.III, graficul de mai sus arată o reducere graduală a numărului de contracte în perioada , tendință urmată de o relativă stabilizare în anul 2013 și prima jumătate a anului 2014.

20 15.6% 15.1% 15.9% 15.7% 17.5% 21.8% 23.1% 21.6% Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 19 Din punctul nostru de vedere, graficul anterior constituie un prim argument în favoarea analizei separate a asigurărilor de viață propriu-zise (clasele A.I și A.III), acest argument fiind reluat și susținut de unele suplimentare la momentul oportun (vezi Secțiunea 2.7). Trebuie precizat, de asemenea, faptul că numărul persoanelor asigurate este cu siguranță diferit de numărul de contracte de asigurări de viață în vigoare. Aceasta deoarece, pe de o parte, un individ poate încheia mai multe polițe de asigurări de viață concomitent (de exemplu, anexate mai multor credite care impun astfel de asigurări), în timp ce, pe de altă parte, contractele de asigurare se pot încheia și pentru grupuri de asigurați. Acest lucru se aplică atât asigurărilor de viață propriu-zise cât, mai ales, asigurărilor de accidente și celor de sănătate, multe astfel de contracte fiind încheiate de angajatori la nivelul întregii companii. Prin urmare, un astfel de contract de grup va apărea în statistici drept un singur contract de asigurare, chiar dacă el acoperă riscurile mai multor indivizi. Datele privind numărul contractelor de asigurări de viață în vigoare pot fi raportate la populația țării, indicatorul astfel construit reprezentând (încă) o densitate a asigurărilor de viață în rândul populației (numărul mediu de asigurări de viață pe persoană). Graficul de mai jos prezintă evoluția acestui indicator în perioada ianuarie 2011 iunie Figura 2.5 Evoluția anuală a densității asigurărilor de viață din România, calculată ca număr mediu de contracte în vigoare pe persoană, în perioada % 20% 16% 12% 8% 4% 0% Toate clasele de asigurări de viaţă Clasele A.I şi A.III Sursa: Calcule proprii pe baza datelor ASF și INS Datele privind populația României sunt provizorii și se referă la populația stabilă la începutul fiecărui an. Imaginea pe care acest grafic o proiectează este în concordanță cu cele afirmate mai sus: chiar dacă densitatea asigurărilor de viață crește în anii , această creștere nu este datorată componentei de bază a asigurărilor de viață (clasele de asigurare A.I și A.III), ci mai degrabă celorlalte clase de asigurări (după cum vom vedea, claselor B.1 și B.2).

21 Denmark Sweden Ireland United Kingdom Italy Belgium Malta Norway France Portugal Luxembourg Poland TOTAL Switzerland Estonia Slovakia Hungary Czech Republic Spain Germany Greece Cyprus Austria Slovenia Croatia Netherlands Romania Finland Latvia Bulgaria Turkey Iceland 7.4% 20.2% 18.8% 16.4% 16.3% 14.1% 28.7% 27.2% 25.3% 66.3% 64.7% 62.7% 62.7% 62.4% 62.0% 61.8% 58.6% 57.8% 54.6% 52.7% 52.6% 52.0% 49.3% 47.5% 46.3% 44.9% 42.7% 39.9% 72.4% 82.5% 80.4% 77.3% Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina Comparații cu alte state europene Nivelul redus de dezvoltare a sectorului asigurărilor de viață din România, situație ce pare conștientizată pe deplin la nivelul pieței, devine evident atunci când sunt realizate comparații cu alte state europene. Analiza comparativă ce urmează se bazează pe informațiile colectate de Insurance Europe privind situația asigurărilor din Europa în anul 2012 (pentru informații suplimentare, vezi nota de subsol 21). Figura 2.6 de mai jos prezintă ponderea asigurărilor de viață în totalul sectorului de asigurări din 31 de țări europene. După cum se poate observa, nivelul PBS pentru asigurările de viață, raportat la totalul PBS în domeniul asigurărilor, este foarte redus în România față de media europeană (20,2% în țara noastră în anul 2012, față de aproape 58% pentru cele 31 de țări incluse în analiză). Figura 2.6 Ponderea asigurărilor de viață în totalul sectorului asigurărilor în 31 de țări europene în % 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% Sursa: Insurance Europe, The European Life Insurance Market in 2012 Figura 2.7 de pe pagina următoare, figură ce include o comparație din punct de vedere a ponderii PBS în PIB pentru asigurările de viață, arată că diferența dintre gradul de penetrare a acestor asigurări în România și țările din Europa de vest este covârșitoare. Această diferență vine probabil din tradiția țărilor dezvoltate în ceea ce privește actul de asigurare în general și a celui de asigurare de viață în particular, de nivelul de cunoaștere și acceptare a populației privind produsele de asigurare de viață, de nivelul de trai din zona occidentală și nordică a Europei etc.

22 United Kingdom Denmark France Belgium Switzerland Sweden Ireland TOTAL Italy Portugal Germany Netherlands Norway Luxembourg Spain Malta Poland Austria Cyprus Finland Czech Republic Slovenia Slovakia Hungary Estonia Greece Croatia Bulgaria Romania Iceland Turkey Latvia 3.2% 3.2% 2.8% 2.6% 2.5% 2.5% 2.3% 2.1% 2.0% 2.0% 1.8% 1.6% 1.6% 1.4% 0.9% 0.9% 0.7% 0.3% 0.3% 0.2% 0.2% 0.2% 4.5% 4.4% 4.1% 5.7% 5.6% 5.4% 5.2% 5.0% 7.2% 10.3% Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 21 Dar, chiar dacă decalajul față de situația din Europa occidentală ar putea fi considerat firesc din motive ce țin mai degrabă de rațiuni istorice, nu același lucru se poate spune despre diferențele existente între cazul României și cel al altor țări din regiune: în Polonia, primele aferente asigurărilor de viață reprezintă 2,3% din PIB, în Republica Cehă 1,8%, în Slovacia 1,6%, în timp ce în Ungaria ponderea în PIB este de 1,4%. Figura 2.7 Gradul de penetrare a asigurărilor de viață (ponderea în PIB a primelor subscrise) în anul % 10% 8% 6% 4% 2% 0% Sursa: Insurance Europe, The European Life Insurance Market in 2012 Din perspectiva noastră, diferențele dintre valorile prezentate pentru România în cele două grafice anterioare și valorile comunicate de ASF (privind ponderea asigurărilor de viață în totalul asigurărilor), respectiv calculate de noi (privind ponderea în PIB a asigurărilor de viață), nu sunt semnificative ca ordin de mărime. Considerăm că aceste diferențe, ce țin probabil de considerente de ordin metodologic și acuratețe a datelor, nu sunt în măsură a afecta imaginea de ansamblu proiectată de aceste grafice. În continuare, Figura 2.8 de la pagina următoare arată că decalajul dintre România și restul Europei în ceea ce privește gradul de penetrare a asigurărilor de viață este unul de durată, situația din 2012 nefiind o excepție sau o situație temporară. Comparația cu situația altor state europene este relevantă și în ceea ce privește densitatea asigurărilor de viață, exprimată ca primă medie anuală pentru astfel de asigurări, pe persoană. Informațiile culese de Insurance Europe arată că în anul 2012 România se află tot pe ultimele poziții ale clasamentului țărilor europene cuprinse în analiză. Potrivit acestei

23 Switzerland Denmark United Kingdom Luxembourg Sweden Norway Belgium Ireland France Italy Netherlands TOTAL Germany Austria Finland Portugal Spain Cyprus Malta Slovenia Czech Republic Poland Slovakia Greece Hungary Estonia Croatia Iceland Bulgaria Latvia Romania Turkey ,146 1,135 1,072 1,027 1,882 1,789 1,734 2,239 2,227 2,212 2,870 3,246 3, % 0.21% 0.28% 0.20% 0.35% 0.36% 0.32% 0.32% 0.31% 0.26% 4.87% 4.92% 4.62% 4.46% 4.48% 5.21% 5.30% 4.92% 4.93% 5.52% Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 22 surse, prima medie anuală de aproximativ 16 euro/persoană 22 este cea mai redusă din cele 31 de țări incluse în studiu. Figura 2.8 Evoluția anuală a gradului de penetrare a asigurărilor de viață din România și agregat pentru 31 de țări europene în perioada % 5% 4% 3% 2% 1% 0% România TOTAL Sursa: Insurance Europe, The European Life Insurance Market in 2012 Figura 2.9 Valoarea medie, în euro pe persoană, a primei asociate asigurărilor de viață în 31 de țări europene în anul ,500 3,000 2,500 2,000 1,500 1, Sursa: Insurance Europe, The European Life Insurance Market in Din nou, diferențele dintre această valoare și cele prezentate de noi în Figura 2.3 țin, probabil, de gradul de acoperire al societăților de asigurare (studiul nostru vizează cvasi-totalitatea societăților de asigurare) și de acuratețea datelor colectate de la participanții pe piață. Cu toate acestea, diferențele nu sunt considerate relevante ca magnitudine, fapt pentru care suntem de părere că cele două studii se susțin reciproc.

24 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 23 Potrivit graficului de mai sus, cu excepția Bulgariei, diferențele în ceea ce privește prima medie pe persoană sunt semnificative față de țările din regiune, țări considerate a avea un nivel de dezvoltare economică relativ apropiat de cel al României. De exemplu, prima medie anuală pentru asigurările de viață se ridica în anul 2012 la 139 euro/persoană în Ungaria, 206 euro/persoană în Slovacia, 225 euro/persoană în Polonia și 272 euro/persoană în Republica Cehă. În acest context, considerăm că diferențele marcante ca ordin de mărime dintre situația asigurărilor de viață din România și cea din alte țări din regiune merită pe deplin o analiză separată. O astfel de analiză, ce ar trebui să explice gradul redus de dezvoltare a sectorului asigurărilor de viață din România și, poate, să propună soluții pentru dezvoltarea sectorului, excede însă scopului prezentului studiu al autorității de concurență Evoluția primelor brute subscrise, ajustată cu rata inflației Datele privind PBS pentru asigurările de viață au fost exprimate anterior în prețuri curente, facilitând astfel raportarea la nivelul PIB-ului României și analiza comparativă cu situația altor state. O altă perspectivă elocventă asupra evoluției mărimii sectorului asigurărilor de viață din România este oferită de exprimarea PBS aferente acestor asigurări în prețuri constante, eliminarea impactului inflației asupra valorilor monetare permițând compararea relevantă a indicatorului în timp. Figura 2.10 de la pagina următoare reia unele date prezentate anterior (PBS în prețuri curente), dar include și evoluția în termeni reali a PBS pentru toate cele șase clase de asigurări de viață, valorile fiind exprimate în prețuri constante la nivelul lunii ianuarie Graficul indică și modificarea procentuală a PBS corectat cu inflația, modificarea procentuală fiind calculată față de perioada similară a anului anterior. După cum se poate observa, chiar dacă situația nominală la finele anului 2013 este similară cu cea din 2011 (1.745,5, respectiv 1.759,7 milioane de lei), în termeni reali ea este net inferioară acesteia (1.599,3, respectiv milioane de lei). În plus, sectorul asigurărilor de viață din România, văzut prin prisma PBS, a scăzut semnificativ în termeni reali în anul 2013 față de cel anterior: scădere de 16,1% 23. Valorile înregistrate pentru prima jumătate a anului 2014 arată o continuare a declinului asigurărilor de viață autohtone: scădere de 14,4% față de prima jumătate a anului anterior. Figura ce urmează (2.11) prezintă evoluția în termeni reali a PBS pentru asigurările de viață propriu-zise, deci cu referire strictă la clasele de asigurări A.I și A.III. 23 Pentru o posibilă explicație privind diferența dintre această valoare și cea indicată în raportul ASF pentru anul 2013 (scădere reală de 12.8% în 2013 față de 2012), vezi precizările metodologice din Secțiunea 1.3.

25 milioane lei 1, , , , , , , , , , , , milioane lei 1, , , , , , , , , , , ,907.3 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 24 Figura 2.10 Evoluția PBS în prețuri curente și prețuri constante, pentru toate clasele de asigurări de viață, și comparații cu perioada similară a anului anterior, în perioada ianuarie 2011 iunie ,200 2, % 12% 9% 1,800 6% 1,600 1,400 1, % 0.0% 3.5% -0.1% -0.9% 3% 0% -3% 1,000-6% 800-9% % -16.1% -15.6% -14.4% -12% -15% -18% 0 3L L L L L L L L L L L 2014 PBS în preţuri curente PBS în preţuri constante ianuarie 2011 (axa din stânga) Modificare procentuală (axa din dreapta) Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) și a celor disponibile pe site-ul INS. Precizări: Pentru conversia la prețuri constante ianuarie 2011 s-au folosit valorile lunare ale indicelui prețurilor de consum publicate de INS și s-a presupus că PBS sunt subscrise constant în fiecare trimestru, câte o treime în fiecare lună din acesta. -21% Figura 2.11 Evoluția PBS în prețuri curente și prețuri constante, pentru clasele A.I și A.III de asigurări de viață, și comparații cu perioada similară a anului anterior, în perioada ianuarie 2011 iunie ,000 1, % 0% -3% 1, % -3.6% -3.9% -4.6% -6% 1,400 1, % -9.2% -10.6% -9% -12% 1, % -12.5% -15% % % % L L L L L L L L L L L % -30% PBS în preţuri curente PBS în preţuri constante ianuarie 2011 (axa din stânga) Modificare procentuală (axa din dreapta) Sursa și precizări: aceleași ca în figura anterioară

26 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 25 Figura 2.11 arată că pe parcursul perioadei analizate au loc doar scăderi ale primelor subscrise pentru clasele A.I și A.III de asigurări: -0,6% în 2012 față de 2011, -12,9% în 2013 față de 2012, respectiv -12,5% în prima jumătate a anului 2014 față de perioada similară a anului Prin urmare, imaginea pe care acest grafic o proiectează asupra evoluției din ultimii ani a asigurărilor de viață clasice și a celor legate de fonduri de investiții este una de continuă contracție a sectorului. Această contracție pare să se fi accentuat în 2013, iar valorile înregistrate pentru prima jumătate a anului 2014 par să indice o reducere suplimentară a mărimii sectorului asigurărilor de viață din România Așteptările participanților pe piață privind evoluția viitoare a sectorului După cum am văzut deja, în prima jumătate a anului 2014, sectorul asigurărilor de viață din România a înregistrat un recul față de perioada similară a anilor trecuți, reducerea nivelului primelor brute subscrise pentru asigurările de viață fiind evidentă mai ales atunci când eliminăm efectul inflației, deci atunci când valorile monetare sunt exprimate în termeni reali. Vom arăta acum că, din punctul de vedere al participanților pe piață, nici așteptările privind evoluția sectorului pe termen scurt și mediu nu sunt prea optimiste. În cadrul solicitării de informații transmise în vara lui 2014 celor 16 societăți de asigurări de viață active și aflate sub supravegherea ASF, dar și reglementatorului pieței asigurărilor, Consiliul Concurenței a cerut părerea participanților pe piață privind evoluțiile viitoare ale sectorului. Pentru a culege părerea respondenților în mod clar și concis, am apelat la o abordare relativ standard în cercetările de marketing, respectiv exprimarea opiniei față de afirmații predefinite prin alegerea unor valori pe o scală. Caseta 2.1 de la pagina următoare prezintă afirmațiile relevante privind evoluția așteptată a sectorului asigurărilor de viață din România. După cum se poate observa, afirmațiile supuse evaluării participanților pe piață au fost redactate într-un mod destul de tranșant, astfel încât respondenții să-și formeze cu ușurință o părere față de aceste afirmații. Opinia respondenților a fost solicitată prin intermediul unei scale (Likert) în nouă puncte, scala fiind însoțită de unele indicații privind semnificația scorurilor 24. Considerăm că societățile care activează pe piața asigurărilor de viață și reglementatorul sectorului reprezintă cei mai informați respondenți, fiind deci în măsură a oferi o perspectivă relevantă privind sectorul analizat. Răspunsurile primite de Consiliul Concurenței de la participanții pe piața asigurărilor de viață din România sunt sintetizate în Tabelul 2.2 de la pagina următoare. Acest tabel indică atât media, cât și coeficientul de variație al scorurilor individuale furnizate de ASF și cei 16 asiguratori de viață activi și aflați 24 Dat fiind că scala are un număr impar de valori, dar și faptul că respondenților nu le-a fost oferită și opțiunea Nu știu/nu răspund pentru fiecare din aceste afirmații, punctul de mijloc al scalei reprezintă un loc de refugiu, ce este în general ales de cei care nu au formată o opinie solidă față de o anumită afirmație.

27 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 26 sub supravegherea instituției în a doua jumătate a anului Caseta 2.2 ce urmează tabelului prezintă câteva informații privind coeficientul de variație (în ceea ce ne privește, un indicator al relevanței mediei unei serii de date). Caseta 2.1 Solicitarea opiniilor privind evoluțiile așteptate ale sectorului asigurărilor de viață În cele ce urmează, vă rugăm să vă exprimați opinia față de o serie de afirmații ce privesc piața asigurărilor de viață din România. Vă rugăm să parcurgeți cu atenție fiecare din afirmațiile de mai jos, întrucât unele dintre acestea se referă la situații existente acum pe piață, în timp ce altele se referă la așteptările dvs. privind evoluții viitoare sau chiar la situații ipotetice. Vă rugăm să folosiți scala de mai jos pentru exprimarea acordului sau dezacordului dvs. față de fiecare afirmație: Dezacord total Dezacord parțial Nici acord, nici dezacord Acord parțial Acord total Afirmație privind piața asigurărilor de viață a) În viitorul apropiat (în următoarele luni), sumele plătite pentru răscumpărări la nivelul întregii piețe de asigurări de viață vor crește semnificativ. b) În viitorul apropiat (în următoarele luni), primele brute subscrise la nivelul întregii piețe de asigurări de viață vor crește semnificativ. c) Pe termen mediu (1-2 ani), sumele plătite pentru răscumpărări la nivelul întregii piețe de asigurări de viață vor crește semnificativ. d) Pe termen mediu (1-2 ani), primele brute subscrise la nivelul întregii piețe de asigurări de viață vor crește semnificativ. Opinia dvs. (număr între 1 și 9) Tabelul 2.2 Opinii privind evoluția sectorului asigurărilor de viață Afirmația a b c d Medie 4,4 2,8 4,3 4,3 Coeficient de variație 43% 37% 39% 37% Tabelul 2.2 arată că, pentru trei din cele patru afirmații de mai sus, respectiv a, c și d, media răspunsurilor primite se află ușor la stânga mijlocului scalei, într-o zonă gri a acesteia, o zonă ce indică o relativă incertitudine a respondenților. Din punctul nostru de vedere, valorile medii de 4,3-4,4 pentru afirmațiile a și c indică faptul că asiguratorii și ASF nu se așteaptă la modificări majore pe piață în ceea ce privește răscumpărările (ieșirile clienților

28 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 27 din contractele de asigurări de viață înainte de termen), așteptările fiind similare atât pentru viitorul apropiat (câteva luni), cât și pentru cel ceva mai îndepărtat (1-2 ani). Asiguratorii și reglementatorul pieței nu par să se aștepte la schimbări semnificative nici în ceea ce privește evoluția pe termen mediu a pieței asigurărilor de viață, privită prin prisma primelor subscrise (afirmația d). Legat însă de evoluția imediată a sectorului asigurărilor de viață din România prin prisma primelor subscrise (afirmația b), participanții pe piață par să aibă opinii ceva mai puternice. Scorul mediu de 2,8, aflat în zona de dezacord parțial cu afirmația evaluată, arată că asiguratorii și reglementatorul pieței sunt mai degrabă sceptici cu privire la viitorul imediat, putându-ne deci aștepta chiar la o eventuală contracție a sectorului asigurărilor de viață în următoarele luni, ceea ce ar continua tendința observată în prima jumătate a anului Caseta 2.2 Coeficientul de variație Numit și coeficient de omogenitate, coeficientul de variație este o măsură adimensională a dispersării unei serii de date față de tendința sa centrală (reprezentată, cel mai adesea, prin media seriei). Coeficientul de variație se calculează prin raportarea abaterii standard (σ) la nivelul mediu al seriei de distribuţie (x m ) și se exprimă procentual: CV=σ/x m *100. De obicei, se consideră că CV<35% este un indicator al unei colectivități omogene, în timp ce CV<17% este văzut a indica o populaţie foarte omogenă. Altfel spus, valori ale CV sub pragul de 35% (în mod ideal sub 17%) sunt considerate a indica existenţa unei singure tendinţe în cadrul seriei de date. Drept consecință, în aceste cazuri media calculată are semnificaţia așteptată în mod uzual, fiind o măsură reprezentativă pentru această unică tendinţă centrală a seriei. Pentru detalii privind coeficientul de variație, vezi Statistică de Alexandru Isaic-Maniu, Constantin Mitruț și Vergil Voineagu, Editura Universitară, 2003, pag. 179, sau Statistică și Econometrie de Tudorel Andrei, Editura Economică, 2003, pag Valorile coeficientului de variație indicate în Tabelul 2.2, chiar dacă toate ușor superioare pragului de 35%, arată faptul că mediile poartă totuși semnificația așteptată, fiind indicatori adecvați ai celor patru tendințe centrale prezente în aceste serii de date. Altfel spus, valorile medii din tabelul anterior nu par a fi calculate pe baza unor răspunsuri foarte diferite unele de celelalte chiar dacă există variație în opiniile respondenților, seriile de date sunt relativ omogene, ceea ce face ca mediile să fie reprezentative. În concluzie, participanții pe piața asigurărilor de viață din România, din punctul nostru de vedere cei mai informați respondenți cu putință, nu par a se aștepta la modificări majore în ceea ce privește răscumpărările și primele brute subscrise, fiind mai degrabă rezervați cu privire la evoluția sectorului pe termen scurt și mediu.

29 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina Indicatori de stabilitate și performanță a sectorului asigurărilor de viață din România La solicitarea Consiliului Concurenței, societățile active pe piața asigurărilor de viață din România, dar și Autoritatea de Supraveghere Financiară, au oferit informații privind solvabilitatea, lichiditatea și profitabilitatea activității de asigurare de viață. În această secțiune a studiului vom prezenta câțiva indicatori de stabilitate și performanță a sectorului asigurărilor de viață, concentrându-ne pe ilustrarea situației de ansamblu (la nivelul întregii pieței). Informațiile individuale, pentru fiecare societate de asigurări de viață în parte, sunt prezentate în Anexa 2 a acestui studiu. Trebuie precizat faptul că datele folosite în această secțiune se referă la cele 18 companii de asigurare active pe piață în septembrie 2013 și aflate sub supravegherea ASF (ulterior 16 societăți, după ieșirile ALICO și EUREKO din trimestrul III 2013, respectiv trimestrul II 2014). Aceasta înseamnă că analiza stabilității și performanței sectorului asigurărilor de viață omite societățile care au fost preluate în ultimii trei ani și cele care au ieșit de sub supravegherea ASF (ARDAF a ieșit de pe piață în trimestrul IV 2011, fiind preluată de GENERALI, CARDIF și AEGON activează ca sucursale ale unor asiguratori externi din trimestrul III 2011, respectiv din trimestrul I 2013). După cum am arătat deja, impactul estimat al acestor asiguratori asupra pieței este redus, atât prin prisma numărului de contracte în vigoare, cât și din perspectiva primelor brute subscrise, fapt pentru care excluderea acestora din studiu nu este de natură să distorsioneze imaginea de ansamblu oferită de analiza de mai jos Solvabilitate În ceea ce privește solvabilitatea societăților de asigurări de viață, suntem interesați în special de relația dintre marja de solvabilitate disponibilă totală și marja de solvabilitate minimă, respectiv fondul de siguranță, atunci când acesta este mai relevant pentru comparații (detalii mai jos). Acești trei indicatori sunt calculați pe baza normelor emise de ASF 25 și sunt raportați semestrial de către societățile de asigurare. Pe scurt, marja de solvabilitate reprezintă suma din capitalul propriu pe care societatea de asigurări este obligată să o dețină permanent, pentru înlăturarea efectelor adverse ale eventualelor evenimente neprevăzute. Marja de solvabilitate disponibilă totală este calculată ca sumă a mai multor componente și corespunde totalității elementelor de activ libere de orice sarcini, cu excepția activelor necorporale. Componenta centrală a marjei totale este marja de solvabilitate disponibilă care, la rândul ei, este determinată ca sumă a capitalului social subscris și vărsat, a rezervelor societății 26, a rezultatului net realizat și a 25 Vezi Normele din privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asiguratorul care practică asigurări de viață, al marjei de solvabilitate minime și al fondului de siguranță, publicate în Monitorul Oficial cu numărul 346 din Altele decât rezervele tehnice: rezerve de prime de capital, din reevaluare, legale, statutare, de conversie.

30 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 29 rezultatului reportat, și din care se deduc, printre altele, valoarea acțiunilor proprii deținute direct de asigurator, valoarea participațiilor deținute de acesta la alți asiguratori, reasiguratori, holdinguri de asigurare, instituții de credit sau firme de investiții, dar și valoarea activelor necorporale. Potrivit normelor ASF, asiguratorii autorizaţi să vândă asigurări de viaţă au obligaţia să deţină permanent o marjă de solvabilitate disponibilă totală cel puțin egală cu o marjă de solvabilitate minimă, determinată individual pentru societățile de asigurare. Marja de solvabilitate minimă este calculată ca sumă a marjelor minime pentru diversele tipuri de asigurări de viață oferite de societate, pornind de la rezervele matematice brute constituite pentru fiecare tip de asigurare și având în vedere anumite riscuri asociate acestora. În plus, pentru fiecare asigurator în parte, fondul de siguranță este determinat ca valoare maximă între o treime din marja de solvabilitate minimă prezentată anterior și echivalentul în lei a 3,2 milioane de euro (această valoare minimă a fondului de siguranță fiind revizuită anual de către ASF). Prin urmare, pentru societățile pentru care marja de solvabilitate minimă are o valoare redusă (de exemplu, pentru că activitatea companiei pe această piață este limitată), fondul de siguranță impus unitar fiecărui asigurator de către autoritatea de supraveghere devine indicatorul relevant pentru a fi comparat cu marja de solvabilitate disponibilă totală. Pentru detalii suplimentare privind modalitatea de calcul a celor trei indicatori menționați mai sus, Anexa 1 a acestui studiu conține formularul de raportare inclus în Normele din privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asiguratorul care practică asigurări de viață, al marjei de solvabilitate minime și al fondului de siguranță. Figura 2.12 de la pagina următoare prezintă evoluția din ultimii ani a marjei de solvabilitate disponibile totale (notată X), a marjei de solvabilitate minime (notată Y) și a fondului de siguranță (notat FS), toate agregate la nivelul societăților de asigurare active pe piață și sub monitorizarea ASF. În plus, graficul indică raportul dintre marja de solvabilitate disponibilă totală și marja de solvabilitate minimă (X/Y, numit grad de solvabilitate), dar și raportul dintre marja de solvabilitate disponibilă totală și fondul de siguranță (X/FS). După cum se poate observa, la nivel agregat, marja de solvabilitate disponibilă totală este mai mult decât acoperitoare, depășind de câteva ori nivelul marjei de solvabilitate minime și a fondului de siguranță, ceea ce indică soliditatea segmentului asigurărilor de viață din România. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că valorile prezentate în Figura 2.12 sunt valori agregate la nivelul pieței, valorile individuale ale diverselor companii prezentând o variabilitate foarte ridicată. De exemplu, între anii , marja de solvabilitate disponibilă depășește de peste 10 ori marja de solvabilitate minimă pentru câteva companii ([ ], [ ], [ ] și [ ]), în timp ce gradul de solvabilitate este mai mic decât 2, dar supraunitar,

31 milioane lei Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 30 pentru alte societăți de asigurare ([ ], [ ], [ ]). În același interval de timp, marja de solvabilitate disponibilă depășește de peste 10 ori fondul de siguranță pentru o societate ([ ]) și se apropie de acest nivel pentru o alta ([ ]), în timp ce raportul dintre marja disponibilă și fondul de siguranță este mai mic decât 2, dar supraunitar, pentru câțiva asiguratori de viață ([ ], [ ], [ ], [ ], [ ]). Informațiile complete pentru fiecare asigurator în parte sunt prezentate în fișele individuale ale acestora (vezi Anexa 2 a acestui studiu). Întrucât coeficientul de variație pentru variabilele X/Y și X/FS, indicator care arată gradul de omogenitate al acestor serii de date, ia valori de peste 70% în fiecare semestru din perioada analizată, valorile medii ale indicatorilor X/Y și X/FS trebuie analizate cu precauție și considerate ca fiind doar orientative 27. Figura 2.12 Evoluția semestrială a marjei de solvabilitate disponibile totale, a marjei de solvabilitate minime și a fondului de siguranță pe piața asigurărilor de viața din România în perioada ,400 1,269 1,200 1,000 1,005 1,166 1,046 1, , X/Y 4.3 X/FS 4.5 X/Y 3.4 X/FS 3.5 X/Y 3.8 X/FS 4.1 Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de asiguratorii activi pe piață și aflați sub supravegherea ASF X/Y 3.3 6L L L L 2014 Marja de solvabilitate disponibilă totală (X) Marja de solvabilitate minimă (Y) Fondul de siguranţă (FS) X/FS 3.3 X/Y 3.5 X/FS 3.6 X/Y 2.9 X/FS 3.1 X/Y 3.5 X/FS 3.8 Ceea ce se desprinde drept esențial este faptul că marja de solvabilitate disponibilă totală depășește valoarea minimă (calculată pentru fiecare asigurator în parte), dar și valoarea fondului de siguranță, pentru fiecare companie activă și în fiecare semestru din perioada analizată, ceea ce înseamnă că ASF nu a trebuit să intervină explicit pentru corectarea unor aspecte de solvabilitate în perioada Pentru detalii privind coeficientul de variație, vezi Caseta 2.2.

32 milioane lei Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina Lichiditate Companiile active pe piața asigurărilor de viață din România au obligativitatea transmiterii lunare către reglementator a unor situații detaliate privind activele lichide și obligațiile pe termen scurt 28, ASF urmărind ca activele lichide ale companiilor de asigurare să depășească obligațiile la care acestea ar putea fi supuse pe termen scurt. Figura următoare prezintă situația trimestrială a celor doi indicatori, respectiv activele lichide, notate A, și obligațiile pe termen scurt, notate O, situația fiind agregată la nivelul pieței. După cum se poate observa, totalul activelor lichide depășește în mod confortabil nivelul obligațiilor pe termen scurt, coeficientul de lichiditate la nivelul pieței, calculat ca raport A/O, oscilând în perioada analizată între 4,4 și 5,1. Figura 2.13 Evoluția trimestrială a activelor lichide și a obligațiilor pe termen scurt în perioada ianuarie 2011 iunie ,000 3,500 3,000 3,223 3,336 3,269 3,167 3,459 3,533 3,561 3,493 3,504 3,563 3,628 3,694 3,669 3,870 2,500 2,000 1,500 1, A/O 4.4 A/O 4.5 A/O 4.4 A/O 4.4 A/O 4.7 A/O 4.7 Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de asiguratorii activi pe piață si aflați sub supravegherea ASF Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că, la fel ca în cazul solvabilității societăților de asigurare, și aici avem de-a face cu un indicator agregat, calculat la nivelul întregului sector, și care trebuie interpretat cu precauția necesară. Aceasta deoarece, la fel ca mai sus, există A/O 4.6 3L L L L L L L L L L L 2014 Total active lichide (A) Obligaţii pe termen scurt (O) A/O 4.6 A/O 4.6 A/O 4.6 A/O 4.6 A/O 4.6 A/O 4.7 A/O Potrivit normelor ASF, activele lichide sunt reprezentate de titlurile de stat deținute de asigurator, de obligațiunile emise de administrația publică locală, de depozitele la bănci și instituții de credit, de disponibilitățile în conturi curente și casierie, de acțiunile și obligațiunile tranzacționate pe piețe reglementate, dar și de titlurile de participare la OPCVM deținute de societate, în timp ce obligațiile pe termen scurt provin din 0,5% din sumele asigurate în cazul asigurărilor de deces, maximum dintre 0,5% din sumele asigurate și 10% din valorile de răscumpărare în cazul asigurărilor care acoperă riscul de deces și la care este garantată o valoare de răscumpărare, 10% din valorile de răscumpărare în cazul asigurărilor care nu acoperă riscul de deces și la care este garantată o valoare de răscumpărare și rezerva de daună netă plus 50% din partea cedată reasiguratorilor din rezerva brută de daune.

33 milioane lei Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 32 diferențe majore în ceea ce privește mărimea coeficientului de lichiditate, atât între diversele societăți de asigurare, cât și în timp, pentru același asigurator: valoarea minimă a coeficientului de variație calculat pentru fiecare serie de valori trimestriale este 50%, ceea ce arată că seriile de date nu sunt tocmai omogene, afectând reprezentativitatea valorilor medii calculate. La jumătatea anului 2014, societățile de asigurări de viață cu valorile cele mai scăzute ale coeficientului de lichiditate, calculat ca raport între activele lichide și obligațiile pe termen scurt ale societății, sunt [ ] (singura societate cu o valoare subunitară pentru acest indicator, respectiv 0,75), [ ] (1,79) și [ ] (2), în timp ce la polul opus se află câțiva asiguratori pentru care activele lichide depășesc obligațiile pe termen scurt de cel puțin 8 ori: [ ] (9,41), [ ] (8,84), [ ] (8,25) și [ ] (8,09) Profitabilitate Figura 2.14 de mai jos prezintă evoluția semestrială a rezultatului net înregistrat la nivelul sectorului asigurărilor de viață în perioada În această secțiune, piața este privită prin prisma activității a 17 societăți 29, informațiile privind profitabilitatea nefiind disponibile pentru EUREKO. Sunt ilustrate cele două componente de bază ale rezultatului agregat la nivelul pieței, respectiv profitul net realizat cea mai mare parte a asiguratorilor de viață și pierderea netă suferită de câțiva dintre participanții pe piață în această perioadă. Figura 2.14 Evoluția semestrială a rezultatului net în sectorul asigurărilor de viață din România în perioada , cu indicarea separată a profitului/pierderii și a numărului de asiguratori aferenți L L L L 2014 Rezultat net Profit Pierdere Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de asiguratorii activi pe piață și aflați sub supravegherea ASF societăți, după preluarea ALICO de către METROPOLITAN în trimestrul III 2013.

34 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 33 Pentru o mai bună înțelegere a felului în care sunt distribuite rezultatele înregistrate de asiguratorii de viață, Figura 2.14 indică și numărul societăților care au înregistrat profit, respectiv pierdere, în fiecare semestru din perioada analizată (cifrele din chenare). De exemplu, în semestrul I 2014, activitatea de asigurări de viață a generat un profit agregat, la nivelul sectorului, de aproximativ 58 de milioane de lei. Din cei 16 asiguratori activi pe această piață după ieșirea ALICO, 10 societăți au cumulat un profit total de aproximativ 87 de milioane de lei, în timp ce 6 societăți de asigurare au înregistrat o pierdere cumulată de aproximativ 29 de milioane de lei. Situația detaliată a rezultatului net, la nivelul fiecărui asigurator de viață și pentru fiecare semestru din perioada , este prezentată în Figurile 2.15 și 2.16 de la paginile următoare. Datele arată că un grup distinct de societăți au înregistrat în mod constant pierderi din activitatea de asigurări de viață: în special [ ], dar și [ ] (în ), [ ], [ ] și [ ]. Probabil ca urmare a rezultatelor înregistrate pe un segment de piață de altfel relativ profitabil, cel puțin prin comparație cu celelalte din zona asigurărilor, grupul francez AXA a decis ieșirea de pe piața românească a asigurărilor de viață după doar patru ani de activitate, sucursala locală fiind în curs de preluare de către ASTRA. Faptul că și alte societăți de asigurări de viață par a înregistra în mod constant rezultate sub așteptări din această activitate crește riscul ca și alți asiguratori să decidă să iasă de pe piața asigurărilor de viață din România, cu implicații directe asupra gradului de concentrare a acestui sector economic Evoluția numărului de asiguratori de viață în perioada Potrivit legislației în vigoare, activitatea de asigurare poate fi exercitată în România doar de persoane juridice române, constituite ca societăţi pe acţiuni sau societăţi mutuale, autorizate de ASF, de asiguratori autorizaţi în statele membre UE, care desfăşoară activitate de asigurare pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii, de sucursale sau filiale ale unor societăţi de asigurare din state terțe, autorizate de ASF, sau de asiguratori care adoptă forma de companie europeană pe acţiuni. Secțiunea 5.3 a acestui studiu va detalia asupra condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească societățile care doresc să presteze serviciul de asigurări de viață în România, barierele de reglementare fiind impuse datorită caracterului special al acestei piețe. Figura 2.17 de mai jos prezintă evoluția trimestrială a numărului de societăți de asigurări de viață active pe piața românească și aflate sub supravegherea ASF în perioada , dar și unele detalii cu privire la această evoluție.

35 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 34 Figura 2.15 Situația semestrială a rezultatului net din activitatea de asigurări de viață în perioada [ ] Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de asiguratorii activi pe piață și aflați sub supravegherea ASF

36 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 35 Figura 2.16 Situația semestrială a rezultatului net din activitatea de asigurări de viață în perioada [ ] Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de asiguratorii activi pe piață și aflați sub supravegherea ASF

37 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 36 Figura 2.17 Evoluția numărului de societăți active pe piața asigurărilor de viață din România și aflate sub supravegherea ASF în perioada ASIBAN şi BT fuzionează, noua companie va activa sub numele GROUPAMA DELTA iese de pe piaţă AXA intră pe piaţă (prin preluarea OMNIASIG) ERGO intră pe piaţă UNIQA intră pe piaţă ONIX iese de pe piaţă (portofoliu preluat de GROUPAMA) ATE iese de pe piaţă KD LIFE iese de pe piaţă (portofoliu preluat de EUREKO) Autorizaţia CARDIF retrasă la cererea societăţii* ARDAF iese de pe piaţă (portofoliu preluat de GENERALI) ALICO intră pe piaţă (prin preluarea AVIVA) Autorizaţia AEGON retrasă la cererea societăţii* ALICO iese de pe piaţă (portofoliu preluat de METROPOLITAN) EUREKO iese de pe piaţă (portofoliu preluat de AEGON) Preluarea portofoliului AXA de către ASTRA este în curs de finalizare T1/2009 T2/2009 T3/2009 T4/2009 T1/2010 T2/2010 T3/2010 T4/2010 T1/2011 T2/2011 T3/2011 T4/2011 T1/2012 T2/2012 T3/2012 T4/2012 T1/2013 T2/2013 T3/2013 T4/2013 T1/2014 T2/2014 T3/2014 * Portofoliul CARDIF transferat la CARDIF Assurance Vie Paris, sucursala Bucureşti, portofoliul AEGON transferat la AEGON Towarzystwo Ubezpieczen na Zycie SA Varşovia, sucursala Floreşti, societăţi ce vor activa în România în baza dreptului de stabilire şi liberei circulaţii a serviciilor în Uniunea Europeană. Sursa: Prelucrare proprie a informațiilor disponibile public

38 Spain France Germany Italy Belgium Denmark Netherlands Sweden Austria Portugal Poland Turkey Czech Republic Greece Romania Slovakia Switzerland Finland Hungary Bulgaria Croatia Norway Slovenia Estonia Latvia Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 37 După cum se poate observa, numărul de asiguratori de viață a scăzut constant în ultimii ani. Astfel, după ce la începutul anului 2009 activau pe piață 24 de asiguratori de viață, în prezent funcționează doar 16 societăți (18 dacă avem în vedere și sucursalele locale ale societăților de asigurare înregistrate în alte state europene și care activează în România în baza dreptului de stabilire și a liberei circulații a serviciilor în UE). Așteptările pentru viitorul apropiat sunt de ieșire de pe piață a încă unui asigurator, intenția AXA în acest sens fiind exprimată în mod public de companie. Privit în context internațional, numărul asiguratorilor de viață din România este relativ redus față de alte țari europene. Figura 2.18 se bazează pe informațiile Insurance Europe și prezintă numărul societăților de asigurări de viață din 25 de țări. Pentru a oferi o perspectivă suplimentară asupra densității asiguratorilor de viață, acest grafic prezintă și numărul mediu de societăți la un milion de locuitori în fiecare stat. Figura 2.18 Numărul de asiguratori de viață și raportarea acestuia la populație în 25 de state în Număr de asigurători de viaţă (scala din stânga) Asigurători de viaţă la un milion de locuitori (scala din dreapta) Sursa: Insurance Europe pentru informațiile privind numărul de asiguratori, Eurostat pentru informațiile privind populația Prin raportare la mărimea populației, numărul asiguratorilor de viață din România era relativ redus în 2011: aproximativ un asigurator de viață la un milion de români, depășind doar situația Turciei (0,3 asiguratori de viață la un milion de locuitori) și a Poloniei (aproximativ 0,7 asiguratori de viață la un milion de polonezi). Comparațiile cu alte țări din regiune sunt elocvente: în 2011, în Republica Cehă și în Grecia activau câte 22 de asiguratori de viață, dar la populații semnificativ mai reduse decât a României, de 10,5, respectiv 11,3 milioane de

39 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 38 locuitori. Slovacia avea 21 de asiguratori de viață în anul 2011, la fel ca România, dar la o populație de 5,4 milioane de locuitori. În fine, în Ungaria activau 18 asiguratori de viață, la o populație de aproximativ 10 milioane de locuitori, în timp ce în Bulgaria erau prezente 16 societăți, la o populație de 7,3 milioane de locuitori. Nu trebuie omis faptul că graficul de mai sus ilustrează situația din anul 2011, când în România activau 21 de asiguratori de viață. Chiar dacă nu cunoaștem evoluția ulterioară din celelalte țări, după cum am văzut deja, numărul societăților de asigurări de viață a scăzut în cazul României. Concluzionând, chiar dacă numărul actorilor de pe piață nu este unul foarte redus, evoluția recentă este întrucâtva îngrijorătoare, ceea ce înseamnă că autoritatea de concurență va trebui să monitorizeze în continuare cu atenție acest sector economic. Studiul Consiliului Concurenței privind sectorul asigurărilor de viața din România este în sine elaborat ca urmare a evoluțiilor observate în ultima perioadă, unul din scopurile sale fiind de a evalua situația concurențială din acest sector economic Restrângerea atenției asupra asigurărilor de viață propriu-zise După cum a fost enunțat deja la începutul acestui studiu (vezi Secțiunea 1.1), categoria generică a asigurărilor de viață cuprinde șase clase de asigurări: A.I (asigurările de viață clasice sau tradiționale), A.II (asigurări de căsătorie și de naștere), A.III (asigurări de viață ce au și o componentă investițională, fiind legate de fonduri de investiții), A.IV (asigurări permanente de sănătate), B.1 (asigurări de accidente) și B.2 (asigurări de sănătate, dar fără caracter permanent). Tabelul 2.3 de mai jos prezintă clasele de asigurări de viață din care fac parte produsele oferite de fiecare din cele 17 societăți de asigurare active la mijlocul anului 2014 (și aflate sub supravegherea ASF). După cum se poate observa, toate societățile de asigurare ofereau produse din clasa A.I și aproape toate din clasa A.III, în timp ce oferta de asigurări din clasele A.II și A.IV venea doar din partea a două companii. Asigurările de accidente (clasa B.1) erau prezente în portofoliul a șapte societăți, în timp ce asigurările din clasa B.2 (de sănătate, dar fără caracter permanent) erau oferite de nouă companii. Este interesant de observat faptul că niciun asigurator nu oferea toate cele șase clase de asigurări de viață la mijlocul lui Date fiind informațiile din tabelul de mai jos, pare că, din punct de vedere al ofertei, asigurările din clasele A.I și A.III sunt oarecum diferite de celelalte, aceste asigurări fiind oferite de cvasi-totalitatea participanților pe piață. Asigurările din clasele B.1 și B.2 sunt oferite de aproximativ jumătate din participanții pe piață, în timp ce, după cum vom vedea și în continuare, asigurările din clasele A.II și A.IV pot fi neglijate. Prin urmare, Tabelul 2.3

40 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 39 poate fi privit ca un argument în favoarea analizei separate a asigurărilor de viață clasice față de celelalte clase de asigurări în special B.1 și B.2. Tabelul 2.3 Clasele de asigurări de viață oferite de fiecare societate Asiguratori de viață A.I A.II A.III A.IV B.1 B.2 ALLIANZ-ȚIRIAC ASIROM ASTRA AXA BCR BRD ERGO EUREKO EUROLIFE ERB GARANTA GENERALI GRAWE GROUPAMA ING METROPOLITAN SIGNAL IDUNA UNIQA Un alt argument, poate chiar mai relevant, este dat de însăși caracteristicile acestor tipuri de asigurări. Mai precis, asigurările de viață din clasele A.I și A.III răspund anumitor nevoi, de protecție financiară pe termen lung, aceste asigurări putând constitui și un instrument de economisire, în timp ce asigurările din clasele B.1 și B.2 răspund unor nevoi complet diferite (protecție împotriva accidentelor și asigurări de sănătate, dar nu permanente). Prin urmare, chiar dacă societățile care oferă asigurări din clasele A.I și A.III ar putea decide să ofere și asigurări din clasele B.1 și B.2 (probabil există substituibilitate la nivelul ofertei), consumatorii de asigurări de viață propriu-zise (clasele A.I și A.III) nu le văd pe acestea interschimbabile cu asigurările din clasele B.1 și B.2, riscurile asigurate, dar și nivelurile primelor fiind complet diferite. Substituibilitatea la nivelul cererii, din punctul de vedere al consumatorilor, este esențială în procesul de definire a piețelor din perspectivă concurențială și constituie un argument suplimentar în favoarea analizei separate a asigurărilor de viață propriu-zise (A.I și A.III). În plus, Figura 2.4 a arătat deja că evoluțiile numărului de contracte în vigoare pentru asigurările din clasele A.I și A.III și pentru toate cele șase clase de asigurări de viață sunt diferite în perioada analizată. Din punctul nostru de vedere, diferența evoluțiilor observate constituie încă un argument în favoarea analizei asigurărilor de viață propriu-zise separat de toate clasele denumite generic de asigurări de viață.

41 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 40 Figura 2.19 prezintă detalii suplimentare, ilustrând evoluția NCV, ca pondere din total, pentru toate cele șase clase de asigurări de viață. Figura următoare prezintă situația din perspectiva PBS, indicator exprimat în prețuri curente. Figura 2.19 Evoluția trimestrială a ponderii NCV în total, pentru fiecare clasă de asigurări de viață, în perioada ianuarie 2011 iunie % 80% 60% 40% 7.7% 7.8% 8.3% 7.1% 7.3% 7.5% 84.7% 84.3% 84.0% 5.5% 5.4% 7.6% 81.4% 11.4% 13.0% 13.5% 11.4% 10.3% 10.5% 10.8% 10.3% 8.0% 6.3% 8.6% 6.7% 74.3% 71.7% 12.2% 19.0% 20.7% 20.8% 20.3% 20.4% 6.2% 68.0% 5.5% 5.5% 5.5% 5.2% 5.2% 6.4% 4.6% 22.0% 22.5% 5.3% 5.3% 64.0% 63.5% 63.2% 63.7% 64.0% 66.3% 67.5% B.2 B.1 A.IV A.III A.II A.I 20% 0% 3L L L L L L L L L L L 2014 Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) Figura 2.20 Evoluția trimestrială a ponderii PBS în total, pentru fiecare clasă de asigurări de viață, în perioada ianuarie 2011 iunie % 2.2% 2.2% 1.2% 2.1% 1.0% 2.0% 2.0% 4.5% 3.5% 3.1% 3.0% 3.8% 4.1% 4.0% 3.5% 2.7% 4.1% 2.1% 3.2% 6.8% 10.3% 9.4% 6.0% 5.4% 6.2% 5.3% 4.0% 80% 60% 36.8% 37.1% 35.8% 34.8% 35.2% 33.4% 31.9% 31.2% 28.7% 31.8% 31.2% 31.2% 28.0% 27.8% B.2 B.1 A.IV 40% 60.3% 59.4% 61.0% 61.1% 57.9% 59.7% 58.0% 55.2% 58.0% 57.9% 59.1% 58.8% 63.7% 63.8% A.III A.II A.I 20% 0% 3L L L L L L L L L L L 2014 Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției)

42 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 41 Figura 2.19 de mai sus arată că asigurările din clasele A.II (asigurări de căsătorie și de naștere) și A.IV (asigurări permanente de sănătate) pot fi ignorate complet, ponderea acestora în numărul total de contracte fiind infimă sub 0,07% pentru clasa A.II și sub 0,03% pentru clasa A.IV. Graficul arată și dezvoltarea spectaculoasă din anii , cel puțin prin prisma NCV, a asigurărilor de accidente (clasa B.1) și a celor de sănătate, dar fără caracter permanent (clasa B.2). Chiar dacă lucrurile se estompează oarecum în Figura 2.20, întrucât primele subscrise pentru asigurările din clasele B.1 și B.2 sunt inferioare celor pentru clasele A.I și A.III, avântul pe care asigurările de accidente (clasa B.1) îl iau la mijlocul lui 2012, iar asigurările de sănătate (clasa B.2) la finele lui 2011, este încă vizibil. Aceste evoluții au însă o explicație aparte, ce ține de decizia comercială a unui anumit participant pe piață: [ ]. Începând cu luna [ ], [ ] a demarat un program de fidelizare a clienților săi, intitulat [ ] 30. În esență, programul oferă clienților societății posibilitatea de a beneficia de reduceri într-o rețea de parteneri comerciali. Ce este important în contextul acestui studiu este faptul că, odată cu cardul de reduceri, clienții au primit din partea [ ] și o poliță de accidente (asigurare din clasa B.1), pe o perioadă de trei ani, cu primă anuală. Din [ ] și până în [ ], polița a avut prima rată oferită de [ ], aceasta fiind perioada de maximă expansiune a produsului. Din [ ], polița de accidente și cardul s-au eliberat doar în urma plății primei de asigurare aferente primului an ([ ] de lei), ceea ce a condus la scăderea bruscă a numărului de polițe de accidente. În ceea ce privește asigurările de sănătate din clasa B.2, la finele lui 2011, [ ] a lansat un program numit [ ], societatea oferind gratuit clienților săi o asigurare de sănătate la încheierea oricărui tip de poliță [ ] a suportat prima de asigurare aferentă primului an de asigurare în valoare de [ ] de lei. Este demn de precizat faptul că în [ ] reglementatorul sectorului asigurărilor din România a considerat că anumite aspecte ale acestui program contravin normelor în vigoare, fapt pentru care a interzis temporar oferirea poliței și a amendat [ ] 31. Drept urmare, în [ ], [ ] a lansat o nouă versiune a acestui program, [ ], versiune conformă cu cerințele ASF. Informațiile detaliate furnizate de [ ] în cadrul studiului Consiliului Concurenței privind sectorul asigurărilor de viață din România permit eliminarea celor două produse atipice descrise succint mai sus (produsele sunt considerate atipice întrucât asiguratorul suportă prima aferentă primului an). Evoluția trimestrială a NCV și PBS, după eliminarea asigurărilor de accidente aferente [ ] și a asigurărilor de sănătate aferente [ ], este ilustrată în Figurile 30 Pentru detalii despre acest program, vezi [ ] 31 Pentru detalii, vezi comunicatul CSA din [ ].

43 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina și Caracterul spectaculos al evoluției claselor de asigurări B.1 și B.2 în anii este astfel complet eliminat. Figura 2.21 Evoluția trimestrială a ponderii NCV în total, pentru fiecare clasă de asigurări de viață, în perioada ianuarie 2011 iunie Date ajustate cu [ ] și [ ]. 100% 80% 7.7% 7.8% 8.3% 5.7% 7.1% 7.3% 7.5% 8.0% 9.0% 9.0% 8.8% 9.2% 9.0% 9.0% 8.7% 8.8% 9.6% 9.7% 7.1% 7.8% 7.6% 7.1% 7.2% 7.2% 6.9% 6.8% 6.6% 6.4% 60% 40% 84.7% 84.3% 84.0% 85.8% 83.3% 82.6% 83.0% 82.8% 83.1% 83.4% 84.0% 83.4% 82.8% 82.3% B.2 B.1 A.IV A.III A.II A.I 20% 0% 3L L L L L L L L L L L 2014 Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) și a detaliilor oferite de [ ] Figura 2.22 Evoluția trimestrială a ponderii PBS în total, pentru fiecare clasă de asigurări de viață, în perioada ianuarie 2011 iunie Date ajustate cu [ ] și [ ]. 100% 2.2% 0.6% 2.2% 1.2% 2.1% 1.0% 1.5% 2.0% 2.4% 2.0% 2.0% 2.0% 1.2% 2.2% 2.2% 2.2% 2.3% 2.3% 2.2% 2.2% 2.0% 2.6% 2.2% 2.8% 2.8% 4.1% 2.6% 2.2% 80% 36.8% 37.1% 35.8% 35.0% 36.0% 34.3% 33.9% 34.5% 31.9% 33.8% 32.7% 32.9% 28.9% 28.3% 60% B.2 B.1 A.IV 40% 60.3% 59.4% 61.0% 61.3% 59.2% 61.3% 61.7% 61.0% 64.4% 61.5% 61.9% 62.0% 65.6% 65.1% A.III A.II A.I 20% 0% 3L L L L L L L L L L L 2014 Sursa: Aceeași ca în figura anterioară Din punctul nostru de vedere, Figurile 2.21 și 2.22 arată importanța covârșitoare a asigurărilor de viață propriu-zise (asigurările din clasele A.I și A.III): din punct de vedere al

44 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 43 numărului de contracte în vigoare, aceste asigurări reprezintă aproape 90% din totalul celor șase clase spre sfârșitul perioadei analizate, în timp ce, din punct de vedere al primelor subscrise, asigurările de viață propriu-zise reprezintă aproximativ 94% din totalul sectorului. Pentru toate motivele expuse anterior, în cele ce urmează studiul privind sectorul asigurărilor de viață din România se axează doar asupra asigurărilor de viață propriu-zise, respectiv cele din clasele A.I și A.III, fiind eliminate din analiză celelalte patru clase de asigurări ce fac parte, potrivit normelor, din categoria generică a asigurărilor de viață. Înainte de a trece mai departe, vom prezenta succint câteva grafice axate exclusiv asupra claselor de asigurări de viață propriu-zise, pentru a fixa pe deplin informațiile relevante privind componenta esențială a sectorului asigurărilor de viață din România. Comentariile vor fi minimale, întrucât mare parte din observații au fost deja făcute în contextul prezentării agregate a situației celor șase clase de asigurări. Figurile 2.3, 2.4 și 2.5, ce prezintă evoluția densității asigurărilor de viață din România, exprimată ca PBS/populație sau ca NCV/populație, și evoluția numărului de contracte în vigoare, nu vor fi reluate aici, întrucât ele evidențiază deja în mod distinct situația claselor A.I și A.III de asigurări de viață. În mod similar, Figura 2.11, ce prezintă evoluția PBS din clasele A.I și A.III de asigurări în prețuri curente și prețuri constante, dar și comparații cu perioada similară a anului anterior, își păstrează relevanța și nu va fi reluată. Figura 2.23 Evoluția trimestrială a PBS pentru clasele de asigurări de viață propriu-zise și raportarea acestora la PIB-ul României în perioada ianuarie 2011 iunie ,800 1,600 1, , , % 1.6% 1,400 1,200 1, , , % 1.2% 1, % 0.8% % 0.4% % 0.35% 0.32% 0.30% 0.37% 0.33% 0.30% 0.30% 0.34% 0.31% 0.27% 0.25% 0.29% 0.26% 3L L L L L L L L L L L 2014 PBS în milioane lei (axa din stânga) PBS ca procent în PIB (axa din dreapta) Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) și a celor disponibile pe site-ul INS. Precizări: PIB trimestrial, în prețuri curente, date definitive pentru anul 2011, semidefinitive pentru anul 2012 și provizorii pentru anii % 0.0%

45 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 44 Figura 2.23 de mai sus arată că în anul 2014 ponderea în PIB a asigurărilor de viață propriuzise este la cel mai redus nivel din perioada analizată (cele mai recente date disponibile se referă la trimestrul II al anului 2014, valoarea 0,26% înregistrată în iunie 2014 fiind cea mai redusă valoare la jumătatea anului din perioada analizată). Apoi, Figura 2.24 indică o ușoară tendință de creștere a importanței relative prin prisma PBS a asigurărilor din clasa A.I (asigurări de viață tradiționale) în detrimentul asigurărilor de viață din clasa A.III (asigurări de viață legate de fonduri de investiții), tendință ce pare a se fi accentuat la începutul anului Figura 2.25 de la pagina următoare prezintă același gen de informație, de data aceasta din perspectiva numărului de contracte în vigoare (după cum am precizat deja, considerăm relevanța NCV redusă față de cea a PBS). Figura 2.24 Evoluția trimestrială a ponderii PBS pentru clasele A.I și A.III în totalul claselor de asigurări de viață propriu-zise în perioada ianuarie 2011 iunie % 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 37.9% 38.5% 37.0% 36.3% 37.8% 35.9% 35.4% 36.1% 33.1% 35.5% 34.6% 34.7% 62.1% 61.5% 63.0% 63.7% 62.2% 64.1% 64.6% 63.9% 66.9% 64.5% 65.4% 65.3% 30.6% 30.3% 69.4% 69.7% 0% 3L L L L L L L L L L L 2014 Clasa A.I Clasa A.III Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) Privite împreună, Figurile 2.24 și 2.25 arată diferențe importante între asigurările din clasele A.I și A.III. Astfel, asigurările de viață ce au și o componentă investițională (clasa A.III) reprezintă în ultima perioadă doar aproximativ 7,5% din numărul contractelor de asigurare de viață, dar constituie aproape o treime din primele subscrise, ceea ce înseamnă că primele medii subscrise pentru asigurările legate de fonduri de investiții le depășesc cu mult pe cele pentru asigurările de viață tradiționale (clasa A.I). În contextul discuției privind principiile definirii pieței relevante în sectorul asigurărilor (vezi Secțiunea 3.3), diferențele evidente între cele două clase principale de asigurări de viață pot constitui un argument în favoarea analizei separate a asigurărilor de viață tradiționale și a celor legate de fonduri de investiții.

46 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 45 Figura 2.25 Evoluția trimestrială a ponderii NCV pentru clasele A.I și A.III în totalul claselor de asigurări de viață propriu-zise în perioada ianuarie 2011 iunie % 90% 80% 70% 60% 7.8% 8.0% 8.2% 8.6% 7.8% 8.6% 8.4% 7.9% 7.9% 7.9% 7.6% 7.5% 7.4% 7.3% 50% 40% 92.2% 92.0% 91.8% 91.4% 92.2% 91.4% 91.6% 92.1% 92.1% 92.1% 92.4% 92.5% 92.6% 92.7% 30% 20% 10% 0% 3L L L L L L L L L L L 2014 Clasa A.I Clasa A.III Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției)

47 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 46 Capitolul 3. Asigurările de viață din România, privire prin prisma teoriei microeconomice și a practicii de concurență Acest capitol debutează cu o scurtă incursiune în teoria microeconomică clasică, incursiune menită a fixa câteva repere, de altfel consacrate, respectiv caracteristicile pieței cu structură de oligopol și a pieței cu concurență monopolistică. Sectorul asigurărilor de viață din România este apoi privit din această perspectivă teoretică. După cum vom vedea, asigurările de viață par a împrumuta din caracteristicile ambelor modele descriptive de piață amintite mai sus, temerile autorității de concurență fiind legate de aparenta tendință de deplasare a sectorului către modelul pieței de oligopol, cu toate pericolele concurențiale pe care această apropiere le presupune. Urmează apoi o discuție succintă privind piața relevantă, atât a produsului, cât și din perspectivă geografică. Întrucât definirea pieței relevante reprezintă o etapă esențială în cazurile de concurență, în care autoritatea investighează potențiale încălcări ale legii, ea excede scopului studiului privind sectorul asigurărilor de viață din România. Prin urmare, sunt indicate aici doar principiile pe care autoritatea de concurență le poate avea în vedere la definirea piețelor relevante în sectorul asigurărilor. Tendința recentă de concentrare a sectorului asigurărilor de viață din România, tendință ilustrată deja în Secțiunea 2.7 a acestui studiu, este confirmată în cadrul acestui capitol prin calcularea unor indicatori specifici. În acest context, se remarcă și recenta apariție a unei poziții dominante pe piața asigurărilor de viață din România (când piața este văzută prin prisma claselor de asigurări de viață propriu-zise, respectiv clasele A.I și A.III). Sunt prezentate apoi detalii privind pozițiile jucătorilor pe piață în perioada Capitolul se încheie cu evaluarea sectorului asigurărilor de viață din România din perspectiva Indicelui Agregat de Presiune Concurențială, indice compozit ce are în vedere și sintetizează multe din aspectele prezentate anterior O scurtă incursiune în teoria microeconomică clasică În această secțiune ne propunem prezentarea succintă a unor elemente de ordin teoretic, elemente ce vor ajuta la formarea unei mai bune imagini asupra pieței asigurărilor de viață din România, dar și asupra tendințelor prezente la nivelul acestei piețe. În cadrul teoriei microeconomice clasice au fost dezvoltate mai multe modele ale piețelor. Chiar dacă sunt relativ abstracte, aceste modele teoretice sintetizează anumite trăsături întâlnite deseori în practică, ajutând la o mai bună înțelegere a fenomenelor ce se manifestă pe diverse piețe, dar și a deciziilor pe care le iau participanții pe aceste piețe.

48 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 47 Piața cu concurență perfectă Numite uneori și piețe competitive, piețele cu concurență perfectă constituie un tip ideal de organizare a activității economice, mai ales din punctul de vedere al consumatorilor, dar și al autorităților de concurență. Piața cu concurență perfectă este un model pur teoretic de piață care, în general, se consideră a avea următoarele trăsături principale: Pe piață activează foarte mulți vânzători și cumpărători, fiecare de mică dimensiune; Produsele oferite de diverșii vânzători sunt omogene; Nu există bariere la intrarea sau ieșirea de pe piață a vânzătorilor și cumpărătorilor; Factorii de producție beneficiază de mobilitate perfectă pe termen lung; Participanții pe piață beneficiază de informație perfectă și simetric distribuită; Nu există costuri de tranzacționare, toate costurile fiind de producție sau de transport; Nu există externalități, nici din partea consumului, nici din partea producției. Evident, toate aceste condiții sunt foarte greu de satisfăcut concomitent în practică, fapt pentru care doar anumite piețe se apropie întrucâtva de caracteristicile piețelor cu concurență perfectă. Câteva exemple le-ar putea constitui piețele bursiere (cele de mărfuri și ale activelor financiare cu capitalizare ridicată), poate chiar și piața imobiliară. Monopolul Piața de monopol este o altă structură de piață pur teoretică, aflată la polul opus față de piața cu concurență perfectă. Piața cu structură de monopol este caracterizată de prezența unui singur vânzător, care are putere deplină de piață. Monopolistul este singurul care decide asupra cantității pe care să o ofere pe piață și asupra prețului la care să vândă produsul său, existența sa depinzând în mod intrinsec de existența barierelor la intrarea pe piață 32. Intensitatea concurenței în cazul monopolului este minimă (de fapt, nulă), tocmai datorită barierelor insurmontabile la intrarea pe această piață, monopolistul fiind perfect protejat de acțiunile altor firme. În vreme ce piața cu concurență perfectă și monopolul sunt structuri teoretice de piață, asemănarea cu situațiile existente în economie putând fi doar aproximată, alte două modele de piață, respectiv concurența monopolistică și oligopolul, sunt structuri descriptive, caracteristicile lor corespunzând majorității piețelor din economie. Vom arăta că aceste două modele de piață sunt relevante și în analiza pieței asigurărilor de viață din România. Concurența monopolistică Piața cu structură de concurență monopolistică se aseamănă cu piața cu concurență perfectă în ceea ce privește numărul mare de firme active și ușurința intrării pe piață (lipsa barierelor la intrare). Spre deosebire de piața competitivă însă, produsele oferite de diverșii vânzători au caracteristici diferite (sunt diferențiate). Eterogeneitatea produsului conferă fiecărui vânzător o oarecare putere de piață, ceea ce înseamnă că aceste firme nu mai sunt acceptante ale prețului, ca pe piața cu concurență 32 În general, se au în vedere trei situații care generează bariere la intrarea pe piață, acestea conducând la trei forme de monopol: monopol asupra resurselor, monopol creat de autorități și monopol natural.

49 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 48 perfectă, ci sunt decidenți ai prețului, așa cum este monopolistul. Cărțile de economie conțin un număr mare de exemple de piețe ce prezintă trăsăturile pieței cu concurență monopolistică: restaurantele, cărțile, filmele, software-ul, industria textilă, mobila etc. Oligopolul Piața cu structură de oligopol este un alt tip de piață situat între structurile extreme reprezentate de piața cu concurență perfectă și monopol. Spre deosebire de piața cu concurență monopolistică, ce presupune existența unui număr ridicat de vânzători, piața cu structură de oligopol implică un număr redus de vânzători, protejați de intrarea pe piață a altor concurenți. O presupunere ce derivă în mod curent este aceea că cel puțin câțiva dintre participanții pe piață dețin o cotă semnificativă a acesteia. Apoi, în timp ce pe piața cu concurență monopolistică se oferă spre vânzare produse diferențiate, se presupune că firmele active pe piața cu structură de oligopol oferă spre vânzare produse omogene. Câteva exemple de piețe cu structură de oligopol oferite în mod curent: piața aluminiului, cimentului, carburanților, a serviciilor de telefonie sau de curierat. Analizele autorităților de concurență se axează de multe ori asupra barierelor la intrarea pe piață, existența acestor bariere reprezentând o diferență semnificativă între modelul oligopolului și cel al pieței cu concurență monopolistică. Astfel, în timp ce piața cu concurență monopolistică presupune intrarea liberă pe piață, cu impact direct asupra numărului de concurenți, piața cu structură de oligopol presupune existența unor restricții semnificative, ce îngreunează intrarea pe piață a altor producători. Deoarece numărul redus de firme pe piața cu structură de oligopol face posibilă monitorizarea reciprocă a acestora, caracteristicile oligopolului conduc la creșterea importanței comportamentului și interacțiunilor strategice între participanții pe piață. Teoria economică detaliază asupra oligopolului necooperant și a oligopolului cooperant, cel din urmă fiind cel mai nociv din perspectiva consumatorilor. Prin urmare, se consideră în general că situația de oligopol atenuează caracterul concurențial al piețelor, fapt pentru care autoritățile de concurență își propun monitorizarea atentă a acestora, în vederea depistării și prevenirii comportamentelor care ar putea afecta interesul consumatorilor. Nu în ultimul rând, piețele cu structură de concurență monopolistică sunt în general preferate celor cu structură de oligopol, întrucât lipsa diferențierii produselor în cazul celor din urmă limitează opțiunile consumatorilor, opțiuni ce sunt privite a crește caracterul concurențial al piețelor. Trebuie subliniat faptul că asimilarea unei piețe din economia reală uneia din cele două structuri de piață discutate mai sus, respectiv oligopol sau concurență monopolistică, se poate face doar aproximativ, în general piețele întâlnite în practică împrumutând elemente din ambele modele teoretice. În plus, clasificarea piețelor depinde în mare măsură de felul în care este definit produsul (deci piața în sine). De exemplu, piața publicațiilor săptămânale ar putea fi considerată ca fiind o piață cu structură de concurență monopolistică, deoarece

50 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 49 produsele sunt diferite și sunt oferite de un număr destul de mare de trusturi media, în timp ce o piață definită într-un sens mai restrâns, cum ar fi publicațiile economice săptămânale, poate fi considerată o piață cu structură de oligopol, întrucât aceste publicații specializate, oferite în general de un număr redus de trusturi media, pot fi văzute drept substituibile Privire asupra asigurărilor de viață din România prin prisma teoriei microeconomice Studiul autorității de concurență din România analizează sectorul asigurărilor de viață. Pentru motivele expuse deja, accentul se pune asupra celor două clase de asigurări de viață propriu-zise: clasa A.I (asigurări de viață clasice sau tradiționale) și clasa A.III (asigurări de viață legate de fonduri de investiții). În cele ce urmează, ne vom referi la piața asigurărilor de viață din România, reprezentată de cele două clase de asigurări de viață propriu-zise, fără ca aceasta să însemne însă că în acest studiu a fost definită o piață relevantă a asigurărilor de viață, așa cum este acest concept utilizat în investigațiile autorității de concurență. Trăsăturile pieței asigurărilor de viață vor fi privite prin prisma caracteristicilor celor două structuri descriptive de piață prezentate succint în secțiunea anterioară, respectiv oligopolul și concurența monopolistică. Barierele la intrarea pe piață Obstacolele pe care firmele trebuie să le depășească pentru a intra pe piață reprezintă un element esențial al analizei, barierele fiind unul din factorii diferențiatori ai celor două modele descriptive ale piețelor cu concurență imperfectă. Din punctul nostru de vedere, în cazul asigurărilor de viață din România, barierele la intrarea pe piață sunt de mai multe tipuri. În primul rând, este vorba de barierele de reglementare și capital enunțate în Secțiunea 5.3, acest gen de bariere fiind absolut justificate, datorită caracterului sensibil al contractelor care se încheie pe piața asigurărilor de viață. Pe scurt, barierele de reglementare țin de modalitatea de organizare a societății, inclusiv denumirea sa, de anumite avize pe care aceasta trebuie să le obțină și de anumite taxe pe care aceasta le suportă, dar și de condiții impuse fondatorilor sau acționarilor semnificativi ai societății. În plus, ASF impune o valoare minimă a capitalului social vărsat de societățile de asigurări de viață, valoare ce trebuie să depășească nivelul fondului de siguranță sau suma de 12 milioane de lei, după caz. Pe lângă valoarea minimă a capitalului social vărsat, considerăm că barierele de ordin financiar țin și de necesitatea investirii de către societate a unor resurse importante în acțiuni de marketing și comunicare, dar și pentru dezvoltarea unei forțe de vânzare specializate. De altfel, un alt tip de bariere la intrarea pe piața asigurărilor de viață sunt cele mai puțin tangibile, legate de reputația asiguratorilor și de accesul la canale de distribuție.

51 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 50 Deoarece asigurările de viață implică contracte pe termen lung și care ating subiecte sensibile, pur personale (deces, supraviețuire, economisire, pensie), reputația este esențială în acest domeniu, fapt pentru care considerăm că percepția consumatorilor privind reputația asiguratorilor de viață constituie o barieră la intrarea pe această piață. În ceea ce privește accesul la canale de distribuție, avem în vedere câteva lucruri invocate de asiguratori în discuțiile preliminare ce au stat la baza acestui studiu. Astfel, unii participanți pe piață au invocat dificultatea pregătirii și retenției unei forțe de vânzare competente, domeniul asigurărilor de viață necesitând o instruire aparte a agenților de vânzare. În plus, unii asiguratori, în special dintre cei care nu fac parte din grupuri financiare ce includ și bănci comerciale, au evocat dificultatea accesării canalului bancassurance (agenți de asigurare subordonați). Pentru a evalua dificultatea intrării pe o piață se pot analiza reglementările în vigoare, dar acest gen de analiză va omite, cel mai probabil, celelalte tipuri de bariere la intrare enunțate mai sus. De aceea, o imagine completă a barierelor la intrarea pe piață se formează atât din opiniile participanților pe piață, cât și din cele ale firmelor care au evaluat oportunitatea intrării, dar au decis să rămână în afara pieței datorită barierelor existente. Din păcate, în cazul acestei piețe nu dispunem de informații privind asiguratorii de viață care ar fi dorit să intre pe piața românească în ultimii ani, dar au considerat barierele drept insurmontabile, fapt pentru care am recurs doar la opiniile asiguratorilor activi pe piață. Astfel, o solicitare de informații a Consiliului Concurenței adresată la finele anului 2013 societăților active pe piața asigurărilor de viață din România a conținut câteva întrebări ce privesc exact dificultatea intrării pe această piață. Caseta 3.1 de la pagina următoare indică întrebările ce vizează cele patru tipuri de bariere la intrarea pe piață 33, în timp ce Tabelul 3.1 ce îi urmează reprezintă un sumar al răspunsurilor primite de la reglementatorul pieței și de la cei 15 asiguratori de viață care au dat curs solicitării autorității de concurență de a evalua barierele la intrare. Pentru fiecare tip de bariere avute în vedere, Tabelul 3.1 evidențiază scorul mediu calculat pe baza răspunsurilor ASF și ale asiguratorilor, dar și coeficientul de variație (CV) aferent. În ceea ce privește omogenitatea răspunsurilor primite de la participanții pe piața asigurărilor de viață, valorile CV arată că seriile de date sunt doar aproximativ omogene, fapt pentru care mediile calculate trebuie privite cu oarecare precauție 34. Toate valorile medii din Tabelul 3.1 sunt plasate în stânga punctului de mijloc (4) al scalei în șapte puncte, dar aproape de această valoare, ceea ce indică un ușor dezacord față de afirmațiile supuse evaluării. Prin urmare, participanții pe piața asigurărilor de viață din 33 Respondenții au avut posibilitatea de a indica și alți factori ce îngreunează intrarea pe piața asigurărilor de viață din România, dar nicio societate nu a făcut astfel de comentarii suplimentare. 34 Chiar dacă valorile CV depășesc pragul de 35%, ele nu sunt foarte ridicate.

52 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 51 România, în ansamblul lor, nu par a avea o poziție fermă față de afirmațiile privind barierele la intrarea pe această piață, indicând mai degrabă că aceste bariere nu sunt prea restrictive. Caseta 3.1 Opinii privind barierele la intrarea pe piața asigurărilor de viață Tabelul de mai jos cuprinde câteva afirmaţii tranşante, pe care vă rugăm să le evaluaţi prin acordarea unei note pe următoarea scală: Dezacord Acord total total Alegerea valorii 1 pe această scală corespunde situaţiei în care sunteţi complet împotriva afirmaţiei, în timp ce alegerea valorii 7 corespunde situaţiei în care sunteţi întru totul de acord cu aceasta. Valorile intermediare corespund diverselor grade de acceptare (sau respingere) a afirmaţiei. Vă rugăm să acordaţi note între 1 şi 7 fiecărei afirmaţii pentru fiecare an din perioada Afirmaţii privind barierele la intrarea pe piaţă * a) Barierele generate de reglementare au fost/sunt deosebit de restrictive pentru piaţa asigurărilor de viaţă din România. b) Barierele financiare au fost/sunt deosebit de restrictive pentru piaţa asigurărilor de viaţă din România. c) Barierele generate de reputaţie au fost/sunt deosebit de restrictive pentru piaţa asigurărilor de viaţă din România. d) Bariere generate de accesul la canalele de distribuţie Note (valori acordate) pentru Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012 Anul 2013 *Barierele la intrarea pe piaţa sunt toţi acei factori care împiedică sau întârzie intrarea întreprinderii pe o piaţă dată. Aceste bariere pot fi administrative (reglementare, condiţii de autorizare, alte reglementări), financiare (costuri ridicate) sau de altă natură. Cu toate acestea, remarcăm faptul că toate valorile medii calculate prezintă o ușoară tendință ascendentă pe parcursul anilor , ceea ce sugerează o relativă îngreunare a condițiilor de acces pe piața asigurărilor de viață în această perioadă. Cu o probabilitate de aproximativ 91%, testul Student unilateral de comparare a mediilor, aplicat pentru fiecare tip de barieră la intrare și având în vedere valorile calculate pentru anii 2010 și 2013,

53 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 52 respinge ipoteza nulă a egalității mediilor în toate cele patru cazuri (pentru cele patru bariere la intrare considerate). Prin urmare, cu o probabilitate suficient de mare, putem concluziona că în perioada a avut loc o relativă accentuare a barierelor la intrarea pe piața asigurărilor de viață din România. Tabelul 3.1 Opinii privind barierele la intrarea pe piața asigurărilor de viață Tipuri de bariere la intrare a) Bariere de reglementare 3,07 3,13 3,25 3,25 39% 36% 37% 37% b) Bariere financiare 2,93 3,00 3,00 3,00 46% 44% 44% 44% c) Bariere reputație 3,21 3,27 3,40 3,40 50% 48% 50% 50% d) Bariere canale de distribuție 3,15 3,21 3,36 3,36 43% 47% 47% 47% Problema de selecție a respondenților enunțată anterior (faptul că nu observăm asiguratorii care au decis să nu intre pe piață) face ca răspunsurile primite de autoritatea de concurență de la participanții pe piață să fie probabil deplasate în sensul atenuării barierelor la intrarea pe piața asigurărilor de viață. Altfel spus, companiile care au avut eventual în vedere intrarea pe piața asigurărilor de viață din România, dar au renunțat tocmai datorită restricțiilor întâlnite, ar fi cu siguranță mai vehemente decât cele care activează pe această piață. În plus, Figura 2.17 din capitolul anterior a arătat că ultimele trei intrări pe piața asigurărilor de viață din România au avut loc în trimestrul II 2012 (prin ALICO, companie preluată între timp de METROPOLITAN) și trimestrul II 2010 (prin ERGO și UNIQA), în perioada având loc mai degrabă ieșiri de pe această piață. Tendința recentă de relativă înăsprire a condițiilor de acces pe piața asigurărilor de viață din România este în măsură a genera îngrijorări Consiliului Concurenței. Dată fiind importanța deosebită din punct de vedere concurențial a barierelor la intrarea pe piață, autoritatea de concurență va trebui să monitorizeze în continuare cu maximă atenție acest sector economic. Numărul de firme active pe piață În capitolul anterior am prezentat câteva indicii privind tendința de relativă concentrare a pieței asigurărilor de viață din România, tendință manifestată cu precădere pe parcursul ultimilor ani. Din punctul nostru de vedere, reducerea graduală a numărului de concurenți pe piața asigurărilor de viață validează discuția anterioară privind barierele la intrare. În plus, chiar dacă numărul curent de asiguratori activi pe piață nu este foarte redus, am arătat că acesta este totuși relativ mic față de țările din zonă: comparația relevantă ține cont și de mărimea populației, vezi Figura 2.18 și comentariile aferente.

54 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 53 Îngrijorările autorității de concurență privind sectorului asigurărilor de viață din România sunt alimentate de ieșirea anunțată a încă unui asigurator (AXA), dar și de perspectivele sectorului pe termen mediu și lung (Secțiunea privind profitabilitatea activității de asigurări de viață a arătat că alte trei societăți înregistrează constant pierderi din această activitate economică). Omogenitatea produsului Gradul de omogenitate a produsului, în acest caz a asigurărilor de viață oferite de diversele companii, reprezintă un alt element important de diferențiere între modelul pieței de oligopol și cel al concurenței monopolistice. Analiza în această direcție este însă limitată în studiul de față, opiniile exprimate aici nefiind confirmate de un studiu la nivelul consumatorilor 35. Considerăm însă că există o diferențiere semnificativă între contractele de asigurări de viață oferite de diverșii participanți pe piață, atât prin prisma riscurilor de bază acoperite, cât și a riscurilor suplimentare ce pot fi suportate în cadrul aceleiași asigurări. Nu în ultimul rând, opțiunile ce pot fi anexate contractelor de asigurări de viață constituie încă un element diferențiator al produselor de asigurare 36. Această diferențiere prin atribute a asigurărilor de viață, numită uneori și diferențiere orizontală, pare a fi susținută și de o diferențiere calitativă a produselor de asigurare (diferențiere verticală). Din analiza realizată, diferențierea din punctul de vedere al calității pare să fie strâns legată de reputația pe piață a asiguratorilor de viață. Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui greutățile și piedicile pe care se așteaptă să le aibă din partea societății de asigurări de viață un client (curent sau potențial) la apariția evenimentului asigurat. De altfel, se poate observa faptul că o parte din participanții pe piața asigurărilor de viață din România investesc masiv exact în comunicarea unei imagini de stabilitate și certitudine a despăgubirii. Din punct de vedere teoretic, încercarea de diferențiere a produselor este o bună strategie pe piețele cu bariere la intrare, firmele putând beneficia consistent de pe urma diferențierii efective sau doar percepute de consumatori: firmele pot practica un preț superior costului marginal și pot obține profit economic pozitiv chiar și pe termen lung, fiind protejate de intrarea altor firme care le-ar eroda acest profit. Altfel spus, diferențierea produsului poate constitui o sursă de avantaj competitiv a societății și poate atenua sensibilitatea clienților în ceea ce privește prețul, prezența barierelor la intrarea pe piață făcând ca firmele să poată beneficia de aceste avantaje pe termen mai lung. 35 Un astfel de studiu cantitativ ar trebui să evalueze percepția consumatorilor curenți, dar și a celor potențiali, cu privire la caracteristicile asigurărilor de viață oferite pe diverșii participanți pe piața românească. 36 Câteva exemple de opțiuni ce pot fi atașate asigurării de bază: opțiunea de protecție împotriva inflației, care presupune ajustarea anuală a sumei asigurate și a primei de asigurare în funcție de rata inflației, opțiunea de creștere a sumei asigurate, cu o anumită periodicitate și între anumite limite, fără evaluări medicale suplimentare ale asiguratului, opțiunea ca asiguratorul să suporte plata primelor în cazul în care asiguratul suferă o invaliditate, respectiv opțiunea de suspendare de la plata primelor pe o anumită perioadă.

55 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 54 Concluzionând asupra celor trei aspecte de mai sus, apreciem că piața asigurărilor de viață din România împrumută atât din caracteristicile pieței cu structură de oligopol (bariere la intrare și număr relativ redus de concurenți), cât și din cele ale pieței cu concurență monopolistică (probabilă diferențiere a produselor). Îngrijorările Consiliului Concurenței cu privire la această piață sunt rezultatul tendinței de concentrare observate în ultimii ani, tendință ce pare a fi suplinită de o aparentă înăsprire a barierelor la intrarea pe piață. Prin urmare, una din temerile autorității se referă la relativa apropiere a pieței asigurărilor de viață de modelul oligopolului, cu toate riscurile concurențiale pe care această apropiere le comportă pentru consumatori. Monitorizarea atentă și continuă a sectorului asigurărilor de viață va arăta dacă temerile din acest moment sunt justificate sau nu. De exemplu, accentuarea barierelor la intrarea pe piață, ieșirea altor asiguratori sau apariția unei tendințe de standardizare a contractelor de asigurări de viață ar spori îngrijorările concurențiale, în timp ce coborârea barierelor la intrare și, mai ales, intrarea efectivă pe piață a altor asiguratori vor atenua temerile curente Discuție succintă privind piața relevantă în domeniul asigurărilor O etapă esențială în analiza cazurilor instrumentate de autoritățile de concurență o reprezintă definirea pieței relevante, atât din punctul de vedere al produsului, cât și din perspectivă geografică. Deoarece scopul acestui studiu este mai vast, în cele ce urmează vom enunța doar câteva principii pe care Consiliul Concurenței le are în vedere în definirea pieței relevante în sectorul asigurărilor. Astfel, în decizii anterioare privind operațiuni de concentrare economică ce au vizat sectorul asigurărilor din România, Consiliul Concurenței a determinat pentru acest sector existența a două piețe distincte, respectiv piața asigurărilor generale și piața asigurărilor de viață 37. Această abordare este în concordanță cu practica europeană în domeniu și are în vedere faptul că, chiar dacă din punctul de vedere al ofertei ar putea exista substituibilitate între cele două piețe, din punctul de vedere al cererii cele două piețe sunt strict diferite. Altfel spus, se consideră că asiguratorii ar putea decide să ofere atât asigurări generale, cât și asigurări de viață, trecerea de la o categorie la alta impunând anumite costuri, dar nu insurmontabile: este nevoie de informații statistice care să permită efectuarea calculelor actuariale, de capital care să susțină noua activitate, dar și de pregătirea specifică a agenților de vânzare, acolo unde este cazul. Asigurații, pe de altă parte, consideră cele două piețe ca fiind distincte, nevoile pe care le satisfac asigurările generale fiind complet diferite de nevoile la care răspund asigurările de viață. 37 În acest sens, vezi deciziile Președintelui Consiliului Concurenței nr. 48 din , nr. 75 din şi nr. 55 din

56 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 55 Mai mult decât atât, pentru cazurile în care o definire mai restrânsă a pieţei, pe clase de risc, conduce la constatarea unei cote ridicate de piaţă şi la consolidarea acesteia, atât autoritatea de concurenţă naţională, cât şi Comisia Europeană, au indicat că aceste pieţe ar putea fi subdivizate în funcţie de clasele de risc acoperite. Aceasta deoarece s-a arătat că, din punctul de vedere al cererii, nu există substituibilitate nici între diferitele categorii de risc asigurate în cadrul celor două piețe generice enunțate mai sus, date fiind caracteristicile distincte, nivelul primelor, precum şi finalitatea urmărită. De exemplu, în cadrul asigurărilor generale, asigurările de daune împotriva incendiilor nu pot fi considerate ca substituind asigurările de răspundere civilă a autovehiculelor. În concluzie, chiar dacă din punctul de vedere al ofertei condițiile de asigurare a diferitelor clase de risc sunt similare, majoritatea companiilor oferind asigurări pentru mai multe clase de risc, ceea sugerează că diferitele clase pot fi incluse în aceeași piață a produsului, din perspectiva consumatorului substituibilitatea între clasele de riscuri asigurate nu este prezentă, ceea ce înseamnă că definirea pieței se poate face la nivelul claselor de risc. Abordarea consacrată a autorităților de concurență este de a defini piața relevantă din perspectiva consumatorilor. În ceea ce privește dimensiunea geografică a pieței, în cazurile de concentrări economice analizate, Consiliul Concurenţei a considerat că pieţele asigurărilor generale și a celor de viaţă au dimensiune națională. Delimitarea pieței geografice a acestor piețe la teritoriul României a avut în vedere structura specifică a piețelor, dar și faptul că sistemul de asigurări este reglementat la nivel național, constrângerile fiscale sunt diferite de la un stat la altul, iar canalele de distribuție utilizate de societățile de asigurare au o dimensiune națională. Într-o altă decizie a Consiliului Concurenţei 38, decizie care a vizat o operaţiune de concentrare economică în care au fost implicate și servicii de reasigurare, s-a constatat că reasigurarea reprezintă un domeniu distinct, diferit atât de asigurările generale, cât și de asigurările de viață. În ceea ce privește dimensiunea geografică a acestei activități, autoritatea de concurență română a considerat că reasigurarea are o acoperire extinsă, mondială sau cuprinzând cel puțin întreg spațiul economic european. Aceasta deoarece produsele de reasigurare sunt comercializate între specialiştii industriei, prin intermediul unor societăţi internaţionale de brokeraj, și nu sunt vândute către publicul larg, nesolicitând astfel dezvoltarea unor canale de distribuţie răspândite precum necesită asigurările generale. Un alt argument care susţine dimensiunea globală a domeniului reasigurărilor este necesitatea reasiguratorilor de a acoperi în comun riscuri la nivel mondial. Decizia Consiliului Concurenței ce a implicat definirea pieței relevante în cazul activității de reasigurare a urmat practica Comisiei Europene și a altor autorități naționale de concurență. 38 Decizia Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 78 din

57 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 56 În studiul de față se face referire repetată la sectorul asigurărilor de viață din România, privit atât prin prisma celor șase clase de asigurări componente (vezi Secțiunea 2.1), cât mai ales din perspectiva asigurărilor de viață propriu-zise, respectiv clasele A.I și A.III, luate împreună (vezi Secțiunea 2.7). Aceasta nu înseamnă însă că piața relevantă a asigurărilor de viață a fost definită într-un fel anume în acest studiu, definirea pieței nefiind unul din scopurile studiului. Prin urmare, în cazurile pe care le va investiga în această zonă economică, autoritatea de concurență va respecta principiile enunțate anterior, în acord cu practica europeană în domeniu. De exemplu, aceasta înseamnă că, date fiind particularitățile cazurilor supuse atenției, piața asigurărilor de viață tradiționale (clasa A.I de asigurări de viață) ar putea fi considerată separat de piața asigurărilor de viață legate de fonduri de investiții (clasa A.III de asigurări) sau chiar că am putea vorbi de o piață a asigurărilor mixte de viață (deces și supraviețuire) ce au și o componentă investițională, piață diferită de aceea a asigurărilor tradiționale de deces Recenta tendință de concentrare a asigurărilor de viață din România Sectorul asigurărilor de viață din România se remarcă prin dinamismul său, în ultimii ani având loc intrări de noi participanți, în special prin preluarea unora deja existenți pe piață, ieșiri ale unor societăți de asigurare, dar și fuziuni. Ilustrarea evoluției intrărilor și ieșirilor de pe această piață a arătat tendința recentă de concentrare a acesteia (vezi Secțiunea 2.7), tendință ce va fi susținută aici prin prezentarea anumitor indicatori specifici. În general, evaluarea numerică a gradului de concentrare a unei piețe se realizează prin calcularea unor indicatori specifici, care țin cont de cotele de piață ale participanților 39. În cele ce urmează, vom analiza concentrarea pieței asigurărilor de viață din România prin prisma câtorva rate de concentrare și folosind indicele Herfindahl-Hirschman. Ratele de concentrare Notate CRn, ratele de concentrare se calculează ca sumă a cotelor de piață individuale pentru primii n participanți pe piață. Astfel, indicatorul CR3 va reprezenta în continuare suma cotelor primilor trei jucători de pe piața asigurărilor de viață din România, indicatorul CR5 va fi calculat ca sumă a cotelor de piață pentru primii cinci asiguratori de viață, în timp ce CR10 va reprezenta situația agregată a primilor zece jucători activi în perioada analizată. Evident, o rată de concentrare mai ridicată indică o mai mare apropiere a pieței analizate de modelul pieței oligopolistice, accentuând temerile autorităților de concurență în ceea ce privește existența și impactul comportamentelor anticoncurențiale pe acea piață. Indicele Herfindahl-Hirschman Notat HHI, acesta este indicatorul cel mai frecvent utilizat de către autoritățile de concurență pentru evaluarea gradului de concentrare a unei piețe. HHI 39 Cota de piață, în general determinată atât din punct de vedere cantitativ, cât și valoric, este considerată a fi un bun indicator al puterii de piață al întreprinderilor.

58 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 57 se calculează ca sumă a pătratelor cotelor de piață ale tuturor participanților 40, ceea ce înseamnă că indicatorul se poate situa între valori foarte mici, apropiate de zero (pentru piața cu concurență perfectă) și (pentru cazul monopolului). În ceea ce privește catalogarea piețelor din punct de vedere al concentrării, așa cum este aceasta măsurată prin prisma HHI, Comisia Europeană consideră HHI sub a indica o piață slab concentrată, HHI între și a indica o piață cu concentrare medie, în timp ce valori ale HHI peste sunt asociate piețelor puternic concentrate 41. La fel ca mai sus, piețele cu un grad mai ridicat de concentrare sunt considerate a fi mai expuse la apariția comportamentelor anticoncurențiale, iar în cazul în care astfel de comportamente apar pe piață, efectele lor negative asupra consumatorilor sunt considerate a fi mai nocive. Pentru motivele expuse pe larg în Secțiunea 2.7, analiza gradului de concentrare se axează exclusiv asupra asigurărilor de viață propriu-zise, respectiv asigurările din clasele A.I (asigurări de viață tradiționale) și A.III (asigurări de viață ce au și o componentă investițională). Cotele de piață ale asiguratorilor sunt determinate atât cantitativ, în funcție de numărul contractelor în vigoare (NCV), cât și valoric, în funcție de volumul primelor brute subscrise, nete de anulări (PBS). Considerăm că, în acest domeniu, cotele de piață valorice sunt mai relevante, întrucât țin cont de mărimea efectivă a contractelor de asigurare. De altfel, cotele de piață calculate în baza valorii produselor comercializate pe piață sunt în general preferate celor ce țin cont de volumul produselor, această preferință fiind evidentă atunci când piețele analizate provin din aria serviciilor. În fine, precizăm faptul că societățile de asigurări de viață avute în vedere sunt cele aflate sub supravegherea ASF, cele două sucursale locale ale unor asiguratori înregistrați în alte state europene fiind excluse din analiză de la momentul ieșirii de sub supravegherea ASF (după cum am văzut deja, impactul acestor două sucursale pe piață este foarte redus). Figurile 3.1 și 3.2 de la paginile următoare prezintă evoluția gradului de concentrare pe piața asigurărilor de viață din România în perioada ianuarie 2011 iunie 2014, cotele de piață utilizate în calculele indicatorilor bazându-se pe NCV, respectiv pe PBS. Tendința de concentrare a pieței asigurărilor de viață este evidentă în ambele situații. 40 Modalitatea de calcul a HHI implică faptul că acest indicator acordă o importanță sporită întreprinderilor care au cote mai mari de piață. 41 Din perspectiva autorităților de concurență din Statele Unite, pragurile HHI relevante sunt și 2.500, fapt pentru care piețele cu concentrare medie sunt considerate cele cu valori ale HHI între și 2.500, în timp ce valori ale HHI peste sunt asociate piețelor puternic concentrate.

59 49.3% 47.8% 48.7% 48.4% 47.2% 46.6% 47.7% 48.2% 50.5% 51.4% 57.0% 56.3% 55.5% 55.9% 66.0% 65.0% 65.6% 67.5% 67.9% 68.4% 69.5% 69.7% 71.1% 71.3% 77.8% 76.3% 75.0% 74.6% 91.2% 90.9% 90.2% 92.9% 92.5% 93.0% 93.3% 93.6% 94.0% 94.0% 95.8% 95.5% 95.1% 95.0% Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 58 Figura 3.1 Evoluția trimestrială a câtorva indicatori ai gradului de concentrare pe piața asigurărilor de viață în perioada ianuarie 2011 iunie Cotele de piață utilizate au în vedere numărul de contracte în vigoare în perioada analizată. 100% 1,500 90% 1,450 80% 1,446 1,432 1,395 1,392 1,400 70% 1,350 60% 1,300 50% 1,250 40% 1,202 1,213 1,200 30% 1,150 1,144 1,144 20% 10% 1,121 1,079 1,090 1,114 1,099 1,110 1,100 1,050 0% 3L L L L L L L L L L L 2014 CR3 CR5 CR10 (axa din stânga) HHI (axa din dreapta) Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) 1,000

60 62.3% 62.9% 63.5% 63.3% 64.0% 63.4% 63.3% 64.6% 63.0% 60.0% 63.8% 63.3% 63.5% 63.8% 73.8% 73.9% 74.0% 73.9% 75.3% 74.8% 74.0% 71.4% 74.9% 75.4% 74.9% 75.0% 76.4% 77.4% 92.8% 92.6% 92.5% 92.5% 93.7% 93.7% 92.6% 92.8% 93.5% 91.5% 93.7% 93.2% 94.7% 95.4% Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 59 Figura 3.2 Evoluția trimestrială a câtorva indicatori ai gradului de concentrare pe piața asigurărilor de viață în perioada ianuarie 2011 iunie Cotele de piață utilizate au în vedere primele brute subscrise în perioada analizată. 100% 2,091 2,100 90% 2,045 2,050 80% 2,000 70% 1,950 60% 1,900 50% 1,850 40% 30% 1,705 1,720 1,720 1,760 1,754 1,728 1,763 1,745 1,761 1,799 1,800 1,750 20% 1,678 1,700 10% 1,632 1,650 0% 3L L L L L L L L L L L 2014 CR3 CR5 CR10 (axa din stânga) HHI (axa din dreapta) Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) 1,600

61 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 60 Evaluarea cotelor de piață prin prisma primelor subscrise de asiguratorii de viață, metodă considerată mai elocventă în cazul de față, arată o accelerare recentă a procesului de concentrare pe această piață, valoarea HHI crescând de la aproximativ în decursul anului 2013 la în iunie De altfel, în anul 2014 valoarea HHI a depășit pragul de de unități ce definește, din punctul de vedere al Comisiei Europene, piețele cu grad ridicat de concentrare. Din cele două grafice anterioare se poate observa că ratele de concentrare ce au în vedere primii trei, cinci sau zece concurenți pe piață se află pe un trend ascendent în perioada analizată, în iunie 2014 primii zece concurenți ajungând să controleze aproape întreaga piață (95%), în timp ce primii cinci jucători aveau o cotă de piață cumulată ce depășea 74%. Trebuie remarcat și faptul că tendința recentă de concentrare a pieței asigurărilor de viață are loc pe fondul unor modificări importante ale prezenței pe piață a diverșilor jucători, ceea ce atrage în mod deosebit atenția fiind consolidarea poziției liderului pieței, respectiv [ ] (evoluția acestei companii în sectorul asigurărilor de viață din România va fi discutată ulterior) Cotele de piață ale societăților de asigurări de viață din România În continuarea celor enunțate anterior și în susținerea ideii de concentrare recentă a pieței asigurărilor de viață din România, detaliem acum asupra pozițiilor jucătorilor pe această piață. În general, se consideră că puterea de piață a unei întreprinderi este bine reprezentată de cota sa de piață, această abordare fiind adoptată și în cadrul acestui studiu. Figurile 3.3 și 3.4 de la pagina următoare prezintă cea mai recentă situație a cotelor de piață, aferentă primelor șase luni ale anului 2014 și având în vedere doar clasele de asigurări de viață propriu-zise (A.I, asigurări de viață clasice sau tradiționale și A.III, asigurări de viață legate de fonduri de investiții). Diferența dintre cele două figuri vine din modalitatea de evaluare a cotei de piață: prin prisma numărului de contracte în vigoare în primul caz, respectiv prin prisma primelor brute subscrise în al doilea (aceasta fiind modalitatea preferată în cadrul acestui studiu). Din punct de vedere al numărului de contracte de asigurări de viață în vigoare în primele șase luni ale anului 2014, situația pare oarecum echilibrată. CR10, indicatorul care însumează cotele de piață ale primilor zece participanți pe piață, are o valoare foarte ridicată (95%), acest lucru datorându-se, după cum am văzut deja, faptului că pe piața asigurărilor de viață din România nu activează un număr foarte mare de asiguratori. Chiar dacă valorile CR3 și CR5, poate mai relevante în cazul de față, sunt relativ ridicate la jumătatea anului 2014, 55,9% și respectiv 74,6%, indicele Herfindahl-Hirschman are o valoare de de unități, indicând o piață cu concentrare medie.

62 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 61 Figura 3.3 Cotele de piață ale principalilor concurenți pe piața asigurărilor de viață din România, în funcție de numărul de contracte în vigoare în primele șase luni ale anului 2014 [ ] Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) Figura 3.4 Cotele de piață ale principalilor concurenți pe piața asigurărilor de viață din România, în funcție de primele brute subscrise în primele șase luni ale anului 2014 [ ] Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției)

63 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 62 Situația se schimbă semnificativ atunci când cotele de piață sunt calculate pe baza primelor brute subscrise de asiguratorii de viață, această evaluare fiind mai relevantă pentru piețele din zona serviciilor, în general, și pentru piața asigurărilor de viață, în particular. Privită din perspectiva primelor subscrise de asiguratori, piața asigurărilor de viață din România prezintă caracteristicile unei piețe puternic concentrate: CR3 și CR5 au valori de 63,8%, respectiv 77,4% în acest caz, în timp ce HHI se ridică la de unități. Această situație este strâns legată de prezența unui jucător cu o cotă de piață ridicată, [ ] depășind nivelul de 40% pentru prima dată în perioada analizată. Pragul de 40% al cotei de piață este foarte important din punctul de vedere al regulilor de concurență deoarece potrivit Legii nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare (denumită, în cele urmează, Legea concurenței), art. 6, alin. (3), Se prezumă, până la proba contrară, că una sau mai multe întreprinderi se află în poziţie dominantă, în situaţia în care cota ori cotele cumulate pe piaţa relevantă, înregistrate în perioada supusă analizei, depăşesc 40%. Prin urmare, putem afirma că pe piața asigurărilor de viață propriu-zise, piață reprezentată de clasele de asigurări de viață A.I și A.III luate împreună, anul 2014 marchează apariția unei posibile poziții dominante. Chiar dacă poziția dominantă a liderului pieței nu este de blamat în sine, aceasta putând fi rezultatul direct al eficienței superioare a companiei, apariția unei astfel de situații impune o monitorizare atentă a pieței din partea autorității de concurență, pentru a preîntâmpina un eventual abuz al acestei poziții speciale pe piață. Discuția privind piața relevantă în domeniul asigurărilor (vezi Secțiunea 3.3) a arătat că piața ar putea fi definită și în sens mai restrâns, la nivelul claselor de riscuri acoperite. În plus, în cadrul studiului autorității de concurență transpar o serie de argumente pentru care asigurările de viață clasice ar putea fi considerate separat de asigurările de viață legate de fonduri de investiții. Dat fiind acest lucru, Figura 3.5 ilustrează evoluția cotei de piață a [ ] separat pentru cele două clase de asigurări de viață. Figura 3.5 de la pagina următoare arată evoluția ascendentă a cotei de piață a [ ] din ultimul an, saltul major din primele șase luni ale lui 2014 fiind mai degrabă rezultatul creșterii spectaculoase a prezenței în asigurările de viață legate de fonduri de investiții 42. De altfel, cota de piață a [ ] în acest tip de asigurări de viață este una deosebit de importantă în perioada analizată, valorile observate depășind constant și semnificativ pragul de 40%. Cele două figuri ce urmează (3.6 și 3.7) oferă informații suplimentare, prezentând evoluția cotelor de piață ale tuturor asiguratorilor în perioada ianuarie 2011 iunie 2014 (în ambele figuri, companiile de asigurări sunt ordonate după cele mai recente valori ale cotelor de piață). Piața avută în vedere aici este cea considerată în mod uzual în cadrul acestui studiu, fiind reprezentată de asigurările de viață propriu-zise (clasele A.I și A.III împreună). 42 O creștere a cotei de piață cu [ ] pp în decursul a șase luni este, după toate standardele, spectaculoasă.

64 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 63 Figura 3.5 Evoluția trimestrială a cotei de piață a [ ], separat pentru clasele A.I și A.III de asigurări de viață, în perioada [ ] Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) Datele privind NCV, ilustrate în Figura 3.6, evidențiază ieșirea CARDIF de sub supravegherea ASF în trimestrul III 2011 dar, mai ales, preluarea ALICO de către METROPOLITAN, operațiune finalizată în trimestrul III Devine evidentă astfel și tendința de expansiune a [ ], dar și reducerea prezenței [ ] pe această piață, ambele prin prisma numărului de contracte de asigurări de viață. Privirea din perspectiva NCV nu este cea mai relevantă, mai potrivită fiind abordarea prin prisma PBS, ce ține cont de mărimea efectivă a contractelor de asigurare. Figura 3.7 ilustrează și ea creșterea din ultima perioadă a cotei de piață a [ ]. În plus, se observă scăderea prezenței anumitor jucători (în special [ ], care a scăzut de la [ ] la mijlocul lui 2013 la [ ] în iunie 2014) și creșterile înregistrate de alții (prezența [ ] a crescut de la [ ] la jumătatea lui 2013 la [ ] în iunie 2014, în timp ce [ ], împreună cu [ ], a crescut de la [ ] la [ ] în ultimul an). Concluzionând, suntem de părere că atât creșterea gradului de concentrare a pieței asigurărilor de viață din România, cât și apariția unei poziții dominante pe această piață impun o monitorizare atentă a sectorului din partea autorității de concurență.

65 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 64 Figura 3.6 Evoluția trimestrială a cotelor de piață, prin prisma NCV, pe piața asigurărilor de viață din România în perioada ianuarie 2011 iunie 2014 [ ] Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției)

66 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 65 Figura 3.7 Evoluția trimestrială a cotelor de piață, prin prisma PBS, pe piața asigurărilor de viață din România în perioada ianuarie 2011 iunie 2014 [ ] Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției)

67 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina Evaluarea sectorului asigurărilor de viață din România din perspectiva Indicelui Agregat de Presiune Concurențială În cadrul raportului din 2013 privind evoluția concurenței în sectoare cheie 43, Consiliul Concurenței a prezentat un nou instrument de analiză a industriilor din economia națională, instrument dezvoltat de grupul de analiză economică din cadrul Direcției Cercetare-Sinteze. Pe scurt, prin evaluarea industriilor din mai multe perspective, Indicele Agregat de Presiune Concurențială (în continuare, IAPC) își propune să măsoare gradul în care un anumit domeniu se apropie de o situație ideală, care facilitează pe deplin manifestarea liberă a concurenței, în interesul consumatorilor. Pe baza unei baterii de 20 de indicatori specifici, folosiți în mod uzual de autoritățile de concurență și evaluați prin prisma informațiilor disponibile intern la nivelul Consiliului Concurenței, indicatorul agregat cuantifică înclinarea spre concurență a industriilor analizate 44. În cele ce urmează, vom privi sectorul asigurărilor de viață din România prin prisma celor 20 de factori ce sunt evaluați și agregați în acest indice compozit. Pentru fiecare factor inclus în analiză, Tabelul 3.2 indică opiniile noastre privind sectorul asigurărilor de viață, opinii exprimate pe o scală în șapte puncte pentru care sunt definite doar valorile extreme. Tabelul 3.2 Evaluarea sectorului asigurărilor de viață din România prin prisma unei baterii de 20 de indicatori Indicatorul urmărit Opțiunea aleasă pe scala în șapte puncte Numărul de firme Numărul firmelor active pe piață Numărul firmelor active pe [ ] active pe piață este foarte redus piață este foarte ridicat Gradul de Gradul de concentrare a pieței este Gradul de concentrare a pieței [ ] concentrare a pieței foarte ridicat este foarte redus Simetria cotelor de Cotele de piață ale principalilor Cotele de piață ale principalilor [ ] piață concurenți sunt foarte apropiate concurenți sunt foarte diferite Stabilitatea cotelor Cotele de piață ale principalilor Cotele de piață ale principalilor [ ] de piață concurenți nu s-au modificat deloc concurenți au fluctuat masiv Principalii concurenți Principalii concurenți Contactul pe mai interacționează frecvent pe multe [ ] interacționează doar pe piața multe piețe alte piețe analizată Existenta unor legături structurale Profitabilitatea Simetria costurilor Exista puternice legături structurale între principalii concurenți Principalii concurenți înregistrează rate de profit foarte ridicate Principalii concurenți au costuri foarte apropiate [ ] [ ] [ ] Nu exista niciun fel de legături structurale între principalii concurenți Principalii concurenți înregistrează rate de profit foarte reduse sau pierderi Principalii concurenți au costuri foarte diferite 43 Raport disponibil pe site-ul autorității de concurență, la adresa: 44 Pentru detalii privind proiectul IAPC al Consiliului Concurenței, vezi și articolul Un Instrument Economic de Evaluare a Caracterului (Pro)Concurențial al Industriilor, publicat în Revista Română de Concurență, nr. 2/2013, pag , de Radu A. Păun și Paul Prisecaru. Articolul este disponibil și pe site-ul autorității de concurență, la adresa

68 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 67 Tabelul 3.2 Continuare Indicatorul urmărit Intensitatea activităților de marketing și comunicare Absenta barierelor la intrarea pe piață Existenta pe piață a unor concurenți rebeli Gradul de inovare pe piață Gradul de transparență a pieței Rata de creștere a pieței Fluctuațiile cererii agregate a pieței Elasticitatea cererii in funcție de preț Nivelul general al prețului pe piață, raportat la alte țări Omogenitatea produsului Existenta și impactul asociațiilor de afaceri sau patronale Puterea de negociere a cumpărătorilor Activitățile de marketing și comunicare ale principalilor concurenți sunt foarte limitate Intrarea pe piața a altor întreprinderi este foarte dificilă Pe piață nu există concurenți rebeli Piața nu este deloc una inovativă Concurenții pot observa perfect costurile, prețurile și vânzările celorlalți Piața este într-o creștere susținută Cererea pieței este foarte stabilă Opțiunea aleasă pe scala în șapte puncte [ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ] Activitățile de marketing și comunicare ale principalilor concurenți sunt foarte intense Intrarea pe piață a altor întreprinderi este foarte facilă Pe piață există concurenți rebeli de dimensiuni mari Piața este una inovativă, inovația fiind de impact Concurenții nu pot observa deloc prețurile, costurile și vânzările celorlalți Piața este într-un declin accentuat Cererea fluctuează/poate fluctua masiv de la o perioadă la alta Cererea este foarte inelastică [ ] Cererea este foarte elastică Prețul în România este semnificativ mai mare decât cel din alte țări Produsele oferite de diverșii concurenți sunt foarte similare Există asociații de afaceri sau patronale reprezentative și foarte influente Cumpărătorii nu au deloc putere de negociere [ ] [ ] [ ] [ ] Prețul în România este semnificativ mai scăzut decât în alte țări Produsele oferite de diverșii concurenți sunt foarte diferite, mai ales calitativ Nu există asociații de afaceri sau patronale Cumpărătorii au foarte mare putere de negociere Subliniem încă o dată faptul că analiza unei industrii prin intermediul IAPC măsoară apropierea acelei industrii de o situație ideală, perfect concurențială, dar nu măsoară, și nici nu își propune să măsoare, gradul efectiv de concurență care se manifestă pe piață. Prin urmare, aprecierea predispoziției către concurență a industriilor prin calcularea IAPC nu poate afecta în vreun fel acțiunile adoptate de Consiliul Concurenței în vederea exercitării atribuțiilor conferite de Legea concurenței. Aceste acțiuni se vor baza în continuare pe analiza detaliată a cazurilor care sunt supuse atenției autorității de concurență, sau pe care instituția decide să le investigheze din oficiu, și vor avea în vedere situațiile concrete și particulare existente pe piețele analizate. Nu în ultimul rând, menționăm faptul că alegerea anumitor puncte de pe scală pentru cei 20 de indicatori reprezintă opțiunile echipei care a realizat acest studiu și nu reflectă neapărat opinia oficială a autorității de concurență privind piața asigurărilor de viață din România. În

69 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 68 fine, menționăm că evaluarea prezentată în Tabelul 3.2 de mai sus se referă la situația sectorului asigurărilor de viață la nivelul anului Date fiind scorurile indicate în Tabelul 3.2, dar și categoriile de importanță din care fac parte factorii incluși în analiză 45, valoarea IAPC determinată pentru sectorul asigurărilor de viață este 41%. Această valoare nu prezintă însă o anumită semnificație în sine, interpretarea fiind realizată prin comparație cu valorile celorlalte industrii analizate. Având în vedere cele 21 de industrii evaluate prin intermediul IAPC la nivelul anului 2014, asigurările de viață sunt plasate în grupul de mijloc, al industriilor în care presiunea pro-concurențială prezintă o intensitate moderată 46. Valoarea IAPC pentru anul 2014 este ușor inferioară celei determinate pentru anul anterior, diferența de 1pp fiind determinată de accentuarea tendinței de concentrare a sectorului asigurărilor de viață din România. În plus, continuarea evoluțiilor recente observate în zona asigurărilor de viață, respectiv scăderea numărului de asiguratori activi pe piață, înăsprirea barierelor la intrare, întărirea poziției unei anumite societăți, creșterea gradului de concentrare a pieței, dar și eventuala tendință de standardizare a produselor de asigurare, toate în măsură a spori îngrijorările autorității de concurență, vor fi reflectate probabil de reducerea în continuare a valorii indicelui compozit și, implicit, de deplasarea către grupul industriilor mai înclinate către comportamente anticoncurențiale. 45 Pentru detalii, vezi capitolul dedicat IAPC din raportul Consiliului Concurenței pe anul 2014 privind evoluția concurenței în sectoare cheie ale economiei românești, raport disponibil pe site-ul autorității de concurență. 46 Câteva alte industrii din grupul de mijloc sunt reprezentate de serviciile de retransmitere a programelor audiovizuale, serviciile de telefonie mobilă, asigurările facultative auto, serviciile de acces la infrastructura aeroportuară și distribuția retail de carburanți.

70 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 69 Capitolul 4. Alte aspecte relevante privind sectorul asigurărilor de viață din România În capitolele anterioare am prezentat informații privind evoluția generală a sectorului asigurărilor de viață din România și am evaluat acest sector economic din perspectivă teoretică și concurențială. În cele ce urmează, prezentăm câteva elemente suplimentare privind asigurările de viață din România, accentul fiind pus în continuare pe aspectele de ordin concurențial. Capitolul debutează prin a aborda subiectul utilizării diverselor canale de distribuție a asigurărilor de viață de către societățile de asigurare și continuă cu prezentarea anumitor detalii în ceea ce privește relația dintre asiguratori și operatorii bancassurance. Urmează apoi aspecte legate de politica de comisionare a asiguratorilor de viață, o încercare de comparare a prețurilor diverșilor jucători prin intermediul unui exercițiu de simulare, dar și o prezentare a evoluției răscumpărărilor pe această piață Informații privind canalele de distribuție a asigurărilor de viață În general, se consideră că societățile de asigurare își pot vinde produsele prin două căi majore, respectiv prin forța proprie de vânzare sau prin intermediarii de asigurări. De aceea, canalele consacrate de distribuție a asigurărilor sunt considerate a fi reprezentate de angajații proprii, agenții și subagenții de asigurare, brokerii de asigurare și de agenții de asigurare subordonați (operatori bancassurance). Agenţii de asigurare pot fi persoane fizice sau juridice împuternicite, în baza autorizării unui asigurator, să încheie, în numele şi pe seama asiguratorului, contracte cu terţii prin propunerea produselor sale clienţilor, potenţiali asiguraţi. Agenţii de asigurare nu pot propune produse concurente ale mai multor asiguratori, fiindu-le interzis să promoveze produse din aceeaşi clasă în numele mai multor asiguratori. Agenţii de asigurare sunt supuşi autorizării de către asigurator şi acesta din urmă este răspunzător pentru activitatea agenţilor de asigurare. Subagenții de asigurare sunt angajaţi ai agenţilor de asigurare constituiţi ca persoane juridice, care pot să acţioneze în numele respectivilor agenţi de asigurare. Nu este stabilită nicio legătură juridică între asiguratori şi subagenţi. Brokerii de asigurare sunt persoane juridice care negociază pentru clienţii lor, persoane fizice sau juridice, asiguraţi ori potenţiali asiguraţi, încheierea de contracte de asigurare şi le acordă acestora asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor, ori în legătură cu managementul daunelor, după caz. Brokerii de asigurare acţionează în numele asiguraţilor şi prin urmare pot să lucreze cu mai mulţi asiguratori activi pe piaţă şi pot propune clienţilor

71 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 70 lor o gamă de produse concurente. Brokerii de asigurare sunt supuşi aprobării ASF iar prevederile reglementare împiedică asiguratorii să participe la capitalul lor social. Agenţii de asigurare subordonaţi sau operatorii bancassurance sunt instituţii bancare sau instituţii financiare nebancare ce pot distribui doar produse de asigurare care sunt complementare produselor lor financiare. Agenţii de asigurare subordonaţi acţionează în baza contractelor de agent şi pot desfăşura această activitate cu diferiţi asiguratori pentru aceleaşi clase de asigurări. Din cele de mai sus reiese că o diferență esențială între angajații proprii și agenții de asigurare (inclusiv subagenții de asigurare) și celelalte două canale de distribuție a asigurărilor este aceea că, în timp ce angajații și agenții pot vinde doar produsele de asigurare ale societății cu care au contract, brokerii și operatorii bancassurance pot intermedia vânzarea produselor de asigurare ale mai multor companii. Societățile de asigurare pot utiliza și alte modalități de a se adresa clienților finali, de exemplu prin intermediul agenților telesales care lucrează în call-center-uri (proprii sau specializate) sau prin interfețele web disponibile pe site-urile societăților de asigurare. Chiar dacă vânzarea prin telemarketing sau în mediul online poate fi circumscrisă canalelor de distribuție consacrate, aceste vânzări sunt uneori privite separat, mai ales datorită elementului de noutate care le caracterizează. În analiza sectorului asigurărilor de viață din România, Consiliul Concurenței a cerut societăților active pe piață să indice primele brute subscrise pentru asigurările de viață propriu-zise (clasele A.I și A.III), separat prin agenți de asigurare (inclusiv subagenți), prin brokeri de asigurare, prin operatori bancassurance și prin intermediul altor canale de distribuție (aici intră vânzarea prin angajații proprii, dar și vânzarea prin telemarketing și în mediul online) 47. Datele primite de autoritatea de concurență se referă la 17 societăți (16 după preluarea ALICO de către METROPOLITAN), EUREKO fiind exceptată de la furnizarea mai multor date și informații. Figura 4.1 de la pagina următoare indică evoluția trimestrială a ponderii fiecărui canal de distribuție în perioada din perspectiva PBS. Datele sunt prezentate în modalitatea consacrată în acest studiu, respectiv agregate la trei luni, la șase luni, la nouă luni și la nivelul întregului an și se referă doar la asigurările de viață propriu-zise. Graficul arată faptul că, la nivelul întregului sector, agenții de asigurare reprezintă principalul canal de distribuție a asigurărilor de viață propriu-zise. Mai mult decât atât, subscrierile prin intermediul agenților au cunoscut o creștere relativ la celelalte canale, ponderea lor majorându-se de la aproximativ 53% la începutul lui 2011 la aproximativ 63% 47 Majoritatea societăților de asigurări de viață au putut defalca vânzările de asigurări pe fiecare din canalele indicate, în timp ce câțiva asiguratori au oferit doar estimări în acest sens. Prin urmare, chiar dacă imaginea de ansamblu la nivelul pieței poate diferi ușor de situația exactă, ea constituie o bună aproximare a acesteia.

72 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 71 la mijlocul anului Figura 4.1 mai arată că saltul din 2014 al vânzărilor de asigurări de viață prin agenți a avut loc în detrimentul asigurărilor intermediate de operatorii bancassurance, în timp ce creșterea pe termen mai lung (în perioada ) a ponderii subscrierilor prin agenți pare a compensa reducerea importanței relative a tuturor celorlalte trei canale de distribuție (agenți de asigurare subordonați, brokeri de asigurare și alte căi de vânzare, în special angajați proprii). Figura 4.1 Evoluția trimestrială a ponderii canalelor de distribuție a asigurărilor de viață propriuzise în perioada % 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% 3L L L L L L L L L L L 2014 Agenţi de asigurare Operatori bancassurance Brokeri de asigurare Alte căi Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate asiguratorii de viață Informația privind vânzările prin intermediul canalelor de distribuție a fost oferită de asiguratori la nivelul fiecărei clase de asigurări de viață propriu-zise, respectiv separat pentru clasa A.I și clasa A.III. Dat fiind acest grad suplimentar de detaliu, Figura 4.2 de la pagina următoare include două grafice similare celui anterior, primul pentru asigurările de viață tradiționale și al doilea pentru asigurările de viață legate de fonduri de investiții. Diferențele privind canalele de distribuție a asigurărilor din cele două clase sunt marcante (și pot constitui un argument în favoarea analizei separate a celor două clase de asigurări de viață). Astfel, se observă faptul că evoluția ascendentă a ponderii vânzărilor prin intermediul agenților este deosebit de puternică în cadrul clasei A.III, în contextul scăderii masive a intermedierilor prin agenții de asigurare subordonați, această scădere a vânzărilor prin canalul bancassurance nefiind însă prezentă în cazul asigurărilor de viață din clasa A.I. Apoi, importanța brokerilor de asigurare și a altor căi de vânzare (în special prin angajații proprii) diferă semnificativ între cele două clase de asigurări de viață propriu-zise.

73 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 72 Figura 4.2 Evoluția trimestrială a ponderii canalelor de distribuție a asigurărilor de viață propriuzise în perioada , separat pentru clasa A.I (primul grafic) și clasa A.III (al doilea grafic) 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% 3L L L L L L L L L L L 2014 Agenţi de asigurare Operatori bancassurance Brokeri de asigurare Alte căi 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% 3L L L L L L L L L L L 2014 Agenţi de asigurare Operatori bancassurance Brokeri de asigurare Alte căi Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate asiguratorii de viață În concluzie, imaginea de ansamblu pe care aceste grafice o proiectează este de creștere a importanței relative a vânzărilor prin intermediul agenților de asigurare, în special în anul 2014 și mai ales în ceea ce privește asigurările de viață legate de fonduri de investiții.

74 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 73 Al doilea canal de distribuție al asigurărilor de viață este reprezentat de agenții de asigurare subordonați (operatorii bancassurance), ponderea acestui canal fiind într-un ușor declin ca urmare a scăderii intermedierilor de asigurări de viață din clasa A.III. La nivelul întregului sector, aproximativ 10% din prime sunt subscrise prin intermediul brokerilor de asigurare, existând diferențe semnificative între importanța acestui canal pentru asigurările de viață tradiționale (mai ridicată în acest caz) și pentru asigurările de viață ce au și o componentă investițională (mai scăzută în acest caz). În fine, celelalte căi de distribuție a asigurărilor de viață, categorie în care intră în special vânzările prin angajații proprii ai asiguratorilor, dar și vânzările prin telesales și cele realizate în mediul online, au cunoscut o reducere graduală a importanței în perioada , evoluție ce pare determinată de vânzările prin aceste căi a asigurărilor de viață tradiționale. Anexa 2 a acestui studiu include grafice precum cele două din Figura 4.2 pentru fiecare asigurator de viață în parte, indicând deci modalitățile preferate de distribuție a asigurărilor pentru fiecare participant pe piață (societăți aflate sub supravegherea ASF) Relația cu operatorii bancassurance În strânsă legătură cu secțiunea anterioară, prezentăm acum detalii privind relația dintre asiguratorii de viață și agenții de asigurare subordonați, canal prin care în iunie 2014 erau intermediate 31% din asigurările de viață tradiționale și 17% din cele legate de fonduri de investiții (în acest caz, ponderea scăzând de la aproape 40% la începutul anului 2011). La mijlocul anului 2014, în sistemul bancar românesc activau 40 de bănci comerciale, fie bănci autohtone, fie sucursale ale unor bănci străine. Răspunzând solicitării de informații a Consiliului Concurenței, societățile de asigurare de viață au indicat faptul că 27 dintre aceste bănci activau ca operatori bancassurance, intermediari de asigurări de viață, ceea ce înseamnă că, la mijlocul anului 2014, 13 bănci comerciale nu par a avea tangențe cu sectorul asigurărilor de viață din România. Figura 4.3 de la pagina următoare fost construită pe baza informațiilor primite de la societățile de asigurări de viață și ilustrează relațiile comerciale dintre acestea și bănci, dar și relațiile dintre asiguratorii de viață și instituțiile financiare nebancare (IFN). Graficul arată câteva modalități aparte de relaționare a asiguratorilor de viață cu jucătorii din sistemul financiar bancar și cu IFN-urile. Astfel, trei asiguratori de viață, respectiv [ ], [ ] și [ ], nu folosesc deloc acest canal de distribuție a asigurărilor, bazându-se în schimb pe angajați proprii și agenți de asigurare ([ ]) sau pe brokeri și agenți de asigurare ([ ] și [ ]). La polul opus se află două societăți de asigurare de viață implicate masiv în relația cu operatorii bancassurance: [ ] lucrează cu 21 de agenți de asigurare subordonați (4 bănci, 17 IFN), în timp ce [ ] are 22 de astfel de relații comerciale (cu 12 bănci și 10 IFN).

75 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 74 Figura 4.3 Legăturile dintre asiguratorii de viață și operatorii bancassurance la mijlocul anului 2014 [ ] Sursa: Prelucrare proprie a informațiilor furnizate de societățile de asigurări de viață Figura 4.4 de la pagina următoare conține doar o parte din informația prezentată în cea de mai sus, ilustrând separat situațiile aparte ale [ ] și [ ], asiguratori de viață cu multe legături în zona operatorilor bancassurance (bănci comerciale și IFN-uri).

76 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 75 Figura 4.4 Legăturile [ ] și [ ] cu operatorii bancassurance la mijlocul anului 2014 [ ] Sursa: Prelucrare proprie a informațiilor furnizate de societățile de asigurări de viață Se remarcă apoi situația asiguratorilor de viață care fac parte dintr-un grup financiar ce include și o bancă comercială, aceste societăți de asigurare adoptând relația unică cu banca soră. În această situație se află [ ] (legătură unică cu [ ]), [ ] (legătură unică în sistemul bancar cu [ ] și o singură relație cu un IFN, respectiv [ ]), [ ] (legătură unică în sistemul bancar cu [ ] și singură relație cu un IFN, respectiv [ ]), [ ] (legătură unică cu [ ]) și [ ] (legătură în sistemul bancar cu [ ], dar și cu [ ]), excepția de la această aparentă regulă constituind-o [ ].

77 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 76 Privind din cealaltă perspectivă, a sistemului bancar, Figura 4.3 arată că o mare parte din băncile comerciale par a fi în relație cu un singur asigurator de viață, 18 din cele 27 de bănci indicate de asiguratori acționând ca agent subordonat pentru o singură societate de asigurare. Altfel spus, doar 9 din cele 27 de bănci comerciale par a avea concomitent relații comerciale cu mai multe societăți de asigurare de viață, în aceste cazuri fiind vorba de intermedierea produselor pentru doi, maxim trei asiguratori de viață. Aceasta înseamnă că, de exemplu, din perspectiva unui client al băncii ce dorește accesarea unui credit care implică și încheierea unei asigurări de viață conexe, opțiunile de alegere a asiguratorilor de viață care să furnizeze această asigurare sunt limitate. Din punct de vedere concurențial, devine deci importantă posibilitatea cesionării în favoarea băncii a unei asigurări de viață pe care clientul bancar o deține deja sau pe care o încheie cu ocazia accesării creditului, dar la un alt asigurator de viață decât cel pentru care banca operează ca agent subordonat. Evident, discutăm de posibilitatea cesionării asigurării de viață în condițiile în care suma asigurată acoperă soldul creditului, perioada asigurării depășește durata creditului, riscurile asigurate sunt cele solicitate de bancă etc. Informațiile punctuale colectate în cadrul acestui studiu din zona sistemului bancar românesc au arătat o diversitate de situații posibile, de la bănci comerciale care par dispuse a accepta cesionarea altor asigurări de viață decât cele intermediate de ele, sub condiția normală ca aceste asigurări să fie acoperitoare din toate punctele de vedere, până la refuzuri ferme de a primi alte asigurări de viață decât cele agreate. Din punctul nostru de vedere, includem în categoria refuzurilor și politica unei anumite bănci comerciale de a crește semnificativ (chiar prohibitiv) dobânda creditului în cazul în care asigurarea de viață este furnizată de alt asigurator decât cel din propriul grup financiar. Prin solicitarea de informații adresată participanților pe piața asigurărilor de viață din România, Consiliul Concurenței a încercat să obțină părerea acestora cu privire la subiectul cesionării asigurărilor de viață conexe creditelor bancare. Caseta 4.1 de la pagina următoare indică cele două afirmații pe această temă pe care reglementatorul pieței și 16 asiguratori de viață le-au evaluat prin intermediul scalei în nouă puncte 48. În ceea ce privește afirmația m, referitoare la situația curentă a cesionării asigurărilor de viață în sectorul bancar, scorul mediu calculat pe baza răspunsurilor celor 17 respondenți este 3,7, în timp ce coeficientul de variație (CV) al răspunsurilor este 50%, această valoare a CV indicând o populație doar relativ omogenă. O privire mai atentă asupra răspunsurilor primite arată următoarele: cu o singură excepție, participanții pe piața asigurărilor de viață au indicat scoruri relativ reduse pentru această afirmație, valorile exprimate aflându-se în intervalul 1-5 al scalei (deci în zona de dezacord față de afirmația evaluată). Excepția o constituie un asigurator care a ales valoarea 9 pe 48 Pentru detalii privind această modalitate de colectare a opiniilor respondenților, vezi Secțiunea 2.4.

78 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 77 scală. În cazul în care privim acest răspuns individual drept profund atipic și îl eliminăm din calculul mediei, aceasta scade la 3,4, în timp ce CV devine 39%. Caseta 4.1 Solicitarea opiniilor privind cesionarea asigurărilor de viață În cele ce urmează, vă rugăm să vă exprimați opinia față de o serie de afirmații ce privesc piața asigurărilor de viață din România. Vă rugăm să parcurgeți cu atenție fiecare din afirmațiile de mai jos, întrucât unele dintre acestea se referă la situații existente acum pe piață, în timp ce altele se referă la așteptările dvs. privind evoluții viitoare sau chiar la situații ipotetice. Vă rugăm să folosiți scala de mai jos pentru exprimarea acordului sau dezacordului dvs. față de fiecare afirmație: Dezacord total Dezacord parțial Nici acord, nici dezacord Acord parțial Acord total Afirmație privind piața asigurărilor de viață m) În cazul creditelor bancare pentru care băncile impun încheierea unei asigurări de viață asociate, băncile permit cu mare ușurință clienților cesionarea în favoarea lor a altor asigurări de viață, încheiate la alte societăți active pe piață, nu la societatea cu care banca are contract (când asigurarea alternativă este acoperitoare din toate punctele de vedere: sumă, durată, riscuri). n) În cazul creditelor bancare pentru care băncile impun încheierea unei asigurări de viață asociate, băncile ar trebui să permită cu mai mare ușurință clienților cesionarea în favoarea lor a altor asigurări de viață, încheiate la alte societăți active pe piață, nu la societatea cu care banca are contract (dacă asigurarea alternativă este acoperitoare din toate punctele de vedere: sumă, durată, riscuri). Opinia dvs. (număr între 1 și 9) Date fiind cele de mai sus, reglementatorul pieței și asiguratorii de viață par a fi în relativ dezacord cu afirmația m, ceea ce înseamnă că, din punctul de vedere al participanților pe piața asigurărilor de viață, băncile nu permit cu destulă ușurință cesionarea asigurărilor de viață încheiate cu alte societăți. Oarecum de așteptat, răspunsurile cele mai vehemente în acest sens au fost oferite de asiguratorii care nu fac parte din grupuri financiare ce includ și o bancă comercială, asiguratori care au în general dificultăți în a accesa acest canal de distribuție a asigurărilor de viață. Spre deosebire de afirmația m, care se referă la situația curentă de pe piață privind cesionarea asigurărilor de viață, afirmația n se referă la ceea ce ar trebui să facă băncile în

79 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 78 acest sens, din punctul de vedere participanților pe piață. Răspunsurile primite de la ASF și asiguratorii de viață indică faptul că aceștia își doresc deschiderea pieței (din nou, părerile cele mai puternice aparțin asiguratorilor care întâmpină dificultăți cu acest canal de distribuție). Media răspunsurilor primite la afirmația n este 6,4, indicând un acord parțial cu afirmația supusă evaluării, în timp ce coeficientul de omogenitate este 36%, indicând o populație omogenă (deci o medie reprezentativă). Cu o probabilitate de peste 99,5%, testul Student unilateral de comparare a mediilor calculate pentru afirmațiile m și n respinge ipoteza nulă a egalității, ceea ce înseamnă că valoarea mediei pentru afirmația n este semnificativ statistic superioară celei calculate pentru afirmația m. Prin urmare, putem spune că participanții pe piață în ansamblul lor (asiguratori și reglementator), își doresc deschiderea pieței prin acceptarea de către băncile comerciale a cesionării altor asigurări de viață, încheiate la alte societăți active pe piață, nu la societatea cu care banca are contract Probleme de natură informațională în sectorul asigurărilor de viață Discuțiile purtate în cadrul acestui studiu cu diverși participanți pe piața asigurărilor de viață au scos la iveală o părere cvasi-unanimă privind nivelul redus de informare și educație financiară a clienților români. De altfel, conștientizând pe deplin nevoile consumatorilor în acest sens, reglementatorul pieței asigurărilor din România are în lucru o strategie pe termen mediu ( ) axată asupra protecției consumatorilor și educării financiare a acestora în ceea ce privește domeniul serviciilor financiare nebancare (asigurări, instrumente și investiții financiare, pensii private). Cererea de informații a Consiliului Concurenței a solicitat și opinia participanților pe piață cu privire la câteva afirmații ce privesc nivelul de cunoaștere al consumatorilor de asigurări de viață. Caseta 4.2 de la pagina următoare prezintă cele mai relevante două afirmații supuse evaluării în acest context. În ceea ce privește afirmația e, răspunsurile primite de la reglementatorul pieței și asiguratorii de viață confirmă opinia exprimată în diverse medii, potrivit căreia nivelul de educație financiară al clienților români este unul foarte redus: 11 din cei 17 respondenți au indicat scoruri în zona 8-9 a scalei (zona de acord puternic cu afirmația evaluată), în timp ce alți patru respondenți au indicat scorul 7 (acord parțial). Întrucât ceilalți doi participanți pe piață au indicat scoruri de 3 și 4 (dezacord parțial cu afirmația e), scorul mediu obținut pe baza tuturor răspunsurilor este 7,7, cu CV=23%. Prin urmare, reglementatorul și asiguratorii de viață activi pe piața românească au o părere destul de puternică în sensul că educația financiară a consumatorilor este precară, aceștia neconștientizând pe deplin nevoia de protecție financiară și avantajele asigurărilor de viață.

80 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 79 Caseta 4.2 Solicitarea opiniilor privind nivelul de educație financiară și gradul de informare și cunoaștere a asigurărilor de viață În cele ce urmează, vă rugăm să vă exprimați opinia față de o serie de afirmații ce privesc piața asigurărilor de viață din România. Vă rugăm să parcurgeți cu atenție fiecare din afirmațiile de mai jos, întrucât unele dintre acestea se referă la situații existente acum pe piață, în timp ce altele se referă la așteptările dvs. privind evoluții viitoare sau chiar la situații ipotetice. Vă rugăm să folosiți scala de mai jos pentru exprimarea acordului sau dezacordului dvs. față de fiecare afirmație: Dezacord total Dezacord parțial Nici acord, nici dezacord Acord parțial Acord total Afirmație privind piața asigurărilor de viață e) În acest moment, clienții români au o educație financiară precară, conștientizarea nevoii de protecție financiară și a avantajelor asigurărilor de viață fiind foarte slabă. i) În acest moment, în rândul clienților români există o lipsă acută de informare și de cunoaștere a mecanismelor asigurărilor de viață și a caracteristicilor acestui tip de asigurare. Opinia dvs. (număr între 1 și 9) Lucrurile stau aproximativ la fel în ceea ce privește afirmația i, unde scorul mediu de 7,2 (CV=25%) arată că participanții pe piața asiguratorilor de viață din România consideră consumatorii drept neinformați în ceea ce privește mecanismele și caracteristicile produselor de asigurări de viață. Fiind întrebați ce instituții sau organisme ar trebui să se implice mai activ în atenuarea problemelor informaționale evidente (prin popularizarea nevoii de protecție financiară, a avantajelor asigurărilor de viață, a mecanismelor și caracteristicilor acestor produse financiare), asiguratorii de viață au indicat în special Uniunea Națională a Societăților de Asigurare şi Reasigurare din România (UNSAR), dar și ASF, institutele financiar-bancare și guvernul (prin intermediul instituțiilor de învățământ și a instituțiilor de protecție a consumatorilor). După cum am menționat deja într-o secțiune anterioară a studiului de față, educația financiară precară a clienților români, în general, și nivelul redus de cunoaștere a mecanismelor și caracteristicilor asigurărilor de viață, în particular, stau probabil la baza decalajului existent între nivelul de dezvoltare a sectorului asigurărilor de viață din România și din alte țări din regiune. Educarea financiară a clienților (activi și potențiali) și

81 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 80 popularizarea asigurărilor de viață implică în mod cert eforturi importante și susținute din partea mai multor părți implicate în acest domeniu. Din nefericire însă, eforturile par a fi fost mai degrabă sporadice și/sau neconcertate, fapt pentru care nu numai că sectorul asigurărilor de viață nu și-a atins dimensiunea sa potențială, dar el se află în acest moment într-un declin evident. O a doua problemă pe care lipsa de informare a clienților privind asigurările de viață o poate genera este una ce rezidă de fapt dintr-o asimetrie informațională existentă la nivelul pieței. Mai precis, în timp ce multor consumatori par a le lipsi informațiile de bază privind aceste produse financiare complexe, intermediarii de asigurări de viață, profesioniști în acest domeniu, sunt în mod cert mai informați. Drept consecință, există riscul ca anumiți intermediari de asigurări de viață să ghideze clienții relativ neinformați către anumite produse de asigurare, produse care chiar dacă nu sunt cele mai potrivite pentru nevoile particulare ale clienților, pot asigura intermediarilor câștiguri mai ridicate. În ceea ce privește agenții de asigurare, ar putea exista situații în care aceștia să îndrume clienții potențiali către produse din portofoliul asiguratorului care le asigură comisioane mai ridicate. În ceea ce privește intermediarii de asigurări care au legături comerciale cu mai mulți asiguratori concomitent (ne referim aici în special la brokerii de asigurări), riscul enunțat mai sus este dublat de cel de a îndruma clienții către anumite societăți de asigurare. Un exemplu îl poate constitui o societate de asigurări de viață cu care intermediarul are o relație comercială preferențială. Un alt exemplu poate fi al unei societăți care folosește o grilă de volum crescătoare în relația cu intermediarul, iar acesta este aproape de trecerea la un nou nivel de comision. În toate exemplele ipotetice de mai sus avem în vedere posibilitatea ca clientul să ajungă să încheie un contract sub-optim, din punctul de vedere al nevoilor sale, fiind ghidat către acest contract de un interes pur lucrativ al agentului sau intermediarului de asigurări. Chiar dacă problema de îndrumare adversă enunțată succint mai sus nu este una de natură strict concurențială, ea poate afecta în mod negativ interesele consumatorilor și, implicit, funcționarea eficientă a sectorului asigurărilor de viață din România. Solicitarea de informații a Consiliului Concurenței adresată asiguratorilor de viață a vizat și acest aspect, cu privire însă doar la brokerii de asigurare. Caseta 4.3 de la pagina următoare prezintă afirmația supusă evaluării. În mod interesant, 10 din cei 17 respondenți au indicat scoruri foarte ridicate pentru afirmația q, în zona de acord puternic cu aceasta (valorile 8 și 9 pe scală), niciunul dintre respondenți nealegând valori inferioare punctului de mijloc al scalei (5). Drept consecință, valoarea medie a răspunsurilor este 7,4, coeficientul de variație cu o valoare de 22% arătând că această medie este reprezentativă.

82 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 81 Caseta 4.3 Solicitarea opiniilor privind îndrumarea adversă a brokerilor de asigurare În cele ce urmează, vă rugăm să vă exprimați opinia față de o serie de afirmații ce privesc piața asigurărilor de viață din România. Vă rugăm să parcurgeți cu atenție fiecare din afirmațiile de mai jos, întrucât unele dintre acestea se referă la situații existente acum pe piață, în timp ce altele se referă la așteptările dvs. privind evoluții viitoare sau chiar la situații ipotetice. Vă rugăm să folosiți scala de mai jos pentru exprimarea acordului sau dezacordului dvs. față de fiecare afirmație: Dezacord total Dezacord parțial Nici acord, nici dezacord Acord parțial Acord total Afirmație privind piața asigurărilor de viață q) Pe piața asigurărilor de viață există destul de multe cazuri în care brokerii de asigurare ghidează clienții către anumite societăți, care acordă acestor intermediari comisioane mai mari, chiar dacă asigurările de viață oferite de aceste societăți nu sunt cele mai potrivite pentru nevoile clienților (brokerii ar putea ghida clienții către produse mai potrivite pentru aceștia, dar nu ar primi comisioane la fel de ridicate). Opinia dvs. (număr între 1 și 9) Din punctul nostru de vedere, posibila îndrumare adversă a clienților de asigurări de viață de către intermediarii de asigurări (în special brokerii de asigurare, dar și agenții de asigurare) merită o analiză detaliată din partea reglementatorului sectorului asigurărilor din România. Aceasta deoarece, după cum am văzut deja în Secțiunea 4.1 a acestui studiu, marea majoritate a asigurărilor de viață sunt realizate prin intermediul acestor canale de distribuție Evoluția răscumpărărilor în sectorul asigurărilor de viață În această secțiune prezentăm anumite informații legate de ieșirile înainte de termen din asigurările de viață ale clienților români. Astfel, în special pe fondul recentei crize economice, unii asigurați au decis să rezilieze contractele de asigurare de viață înaintea termenului prevăzut, optând pentru răscumpărarea totală sau parțială a polițelor. Valoarea de răscumpărare a poliței se calculează și se plătește pentru asigurările care au o componentă de economisire sau o componentă investițională, pe lângă funcția principală de protecție. Prin urmare, asigurările destinate exclusiv protecției, așa cum sunt asigurările de sănătate, cu caracter permanent sau nu, și asigurările de accidente, nu au o valoare de

83 milioane lei 1, , , , , , ,733.8 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 82 răscumpărare, ceea ce înseamnă că, în cadrul asigurărilor de viață, discuția privind răscumpărarea are sens doar în cazul claselor A.I, A.II și A.III de asigurări. Întrucât în acest studiu suntem interesați preponderent de cele două clase de asigurări de viață propriu-zise, respectiv clasele A.I și A.III, iar valorile aferente asigurărilor din clasa A.II (asigurări de căsătorie) sunt insignifiante la nivelul sectorului, în cele ce urmează vom prezenta evoluția răscumpărărilor (parțiale și totale) doar pentru cele două tipuri principale de asigurări de viață. Figura 4.5 arată evoluția semestrială a sumelor plătite pentru răscumpărări la nivelul pieței asigurărilor de viață propriu-zise. Pentru formarea unei mai bune imagini asupra fenomenului terminării înainte de termen al asigurărilor de viață, graficul prezintă și valoarea primelor brute subscrise (PBS) pentru aceste asigurări, dar și ponderea sumelor plătite pentru răscumpărări în totalul PBS din fiecare perioadă. Datele furnizate de ASF acoperă un orizont de timp mult mai vast decât în restul acestui studiu, respectiv perioada Figura 4.5 Evoluția semestrială a sumelor plătite pentru răscumpărări (parțiale și totale) ale asigurărilor de viață propriu-zise (clasele A.I și A.III), în prețuri curente, în perioada ,000 40% 1, % 36% 1, % 32% 1,400 1, % 24.7% 23.4% 23.4% 25.2% 24.8% 27.1% 27.9% 24.8% 28% 24% 1,000 20% % 13.4% 15.0% 16% % 12% 400 8% 200 4% 0 6L L L L L L L L % Răscumpărări PBS (axa din stânga) Păscumpărări/PBS (axa din dreapta) Sursa: Calcule proprii pe baza informațiilor furnizate de ASF (pentru asiguratorii aflați sub supravegherea instituției) Impactul crizei economice asupra fenomenului ieșirii înainte de termen din asigurările de viață este evident: ponderea răscumpărărilor totale sau parțiale în PBS înregistrează un salt la începutul anului 2009 (informațiile detaliate arată că saltul are loc încă din primele luni ale anului). Astfel, sumele plătite de asiguratorii de viață pentru terminarea contractelor înainte

84 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 83 de termen cresc considerabil (aproape se dublează), în timp ce subscrierile de prime înregistrează un recul în anul Drept consecință, ponderea răscumpărărilor în primele subscrise sare de la aproximativ 13,5% în anii la peste 30% în anul Valul de ieșiri din asigurările de viață din 2009 a fost rezultatul schimbării abrupte de atitudine a consumatorilor privind acest tip de asigurare, dar și față de alte produse financiare cu caracter investițional și de economisire. Persistența crizei economice a generat însă valori ridicate ale răscumpărărilor și în perioada următoare, între anii ponderea sumelor plătite în acest sens în PBS depășind cu peste 10pp valorile înregistrate înainte de debutul crizei. În plus, pe parcursul anilor se remarcă o ușoară tendință ascendentă a ieșirilor din contractele de asigurare de viață, tendință ce are probabil legătură cu evoluția în sens invers a primelor subscrise pentru astfel de asigurări. După cum am arătat în Secțiunea 2.4, participanții pe piața asigurărilor de viață din România nu anticipează o intensificare masivă pe termen scurt și mediu a ieșirilor înainte de termen din asigurările de viață, evoluția fenomenului în următoarea perioadă fiind de așteptat să fie similară cu cea recentă Comparația prețurilor asigurărilor de viață Autoritățile de concurență sunt în general interesate de nivelul prețurilor de pe anumite piețe, prețurile bunurilor și serviciilor încorporând o multitudine de informații relevante și determinând în mod direct surplusul consumatorilor și producătorilor de pe piață. După cum am menționat deja, în contextul asigurărilor de viață, suntem de părere că prețul este un element important de alegere a produsului de asigurare, dar nu este unul esențial (de exemplu, caracteristicile produselor de asigurare și reputația asiguratorului pot cântări decisiv pe această piață). În cadrul acestui studiu, am încercat să testăm cumva ipoteza enunțată mai sus. Principala problemă cu care ne-am confruntat însă a fost multitudinea de produse de asigurare de viață oferite de participanții pe piață în acest sens, vezi discuția din Secțiunea 3.2 privind omogenitatea produselor de asigurări de viață. Prin urmare, am recurs la o simplificare masivă, cerând societăților de asigurări de viață să calculeze prima aferentă unei situații ipotetice, aceeași pentru toți asiguratorii. Caseta 4.4 de la pagina următoare prezintă exercițiul de simulare la care au răspuns participanții pe piața asigurărilor de viață. Pe scurt, situația pe baza căreia societăților de asigurare li s-a cerut să efectueze calculele este una cât se poate de simplă, fiind indicate tipul de asigurare (mixtă de viață), vârsta asiguratului (35 de ani), suma asigurată ( lei), perioada asigurării (30 de ani) și sexul asiguratului 49. Pentru a evita eventualele confuzii, 49 Cu toate că, din anul 2012 acesta nu mai este un criteriu folosit în calculele actuariale, femeile și bărbații fiind tratați în aceeași manieră.

85 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 84 am precizat faptul că nu se dorește acoperirea altor riscuri, că plata primelor se face anual și că dobânda ce va trebui folosită în calcule este 3,5% pe an. Caseta 4.4 Simularea primelor pentru o anumită situație dată Vă rugăm să aveți în vedere următorul scenariu general: un bărbat în vârstă de 35 de ani, aflat în stare perfectă de sănătate, dorește încheierea unei asigurări mixte de viață, care acoperă riscul de deces oricând în perioada asigurată și supraviețuirea la maturitatea contractului. Nu se dorește acoperirea altor riscuri suplimentare. Suma asigurată este de lei iar durata contractului este de 30 de ani. Plata primelor de asigurare se va face anual. Dobânda tehnică garantată avută în vedere este 3,5%. a) Date fiind informațiile de mai sus, calculați prima netă anuală de asigurare. În continuare, vă rugăm să realizați două simulări distincte, una pentru cazul în care comisionul acordat intermediarilor este 0 (scenariul 1) și una pentru cazul în care comisionul acordat intermediarilor este 10% din prima anualizată (scenariul 2). b) Pentru fiecare scenariu, calculați prima brută subscrisă (prima tarifară anuală, ce include toți factorii de încărcare). În plus, oferiți informații succinte privind fiecare factor de încărcare avut în vedere, indicând denumirea acestuia și modalitatea de calcul (de exemplu, ca procent din suma asigurată sau din prima anuală), fără a furniza calculele detaliate care stau la baza determinării cuantumului acestuia. Cu titlu de exemplu, factorii de încărcare pot fi premiul (sau costul) de achiziție, costul de încasare (sau de colectare), costul de administrare, costul de underwriting, costurile legale (ASF, Fondul de protejare a asiguraților), profitul, alte costuri. În cazul în care informațiile oferite mai sus nu sunt suficiente pentru realizarea simulărilor solicitate, puteți face orice alte presupuneri considerați de cuviință, indicând însă în mod exact ipotezele pe care le-ați avut în vedere. În baza scenariului inițial, societățile de asigurări de viață au fost rugate să calculeze prima netă anuală aferentă unei astfel de asigurări, chiar dacă un astfel de produs face sau nu parte din portofoliul curent al societății (cel mai probabil nu face parte, deoarece situația expusă este una simplificată grosier). După cum se arată și în Caseta 4.4, în continuare, respondenții au fost rugați să indice prima brută subscrisă aferentă unui astfel de produs de asigurare, deci prima tarifară ce include toți factorii de încărcare pe care societatea îi folosește în mod uzual în astfel de calcule. Factorii de încărcare sunt acele elemente pe care asiguratorii le au în vedere atunci când stabilesc prețul final al poliței, câteva exemple fiind reprezentate de costurile de achiziție a asigurării, costurile de încasare (sau de colectare) a primelor, costurile de administrare pe

86 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 85 care le presupun astfel de contracte, costurile impuse de reglementatorul pieței, dar și profitul pe care societatea îl vizează. Încercând să simplificăm oarecum lucrurile, am cerut asiguratorilor de viață să efectueze calculele privind prima brută subscrisă în două scenarii, în primul dintre acestea având în vedere un comision nul acordat intermediarilor, în timp ce în al doilea trebuia avut în vedere un comision de 10% 50. Prezentăm acum rezultatele acestui exercițiu. În primul rând, în ceea ce privește prima netă aferentă acestui scenariu ipotetic, valorile indicate de asiguratori se plasează între o primă minimă de de lei și una maximă de de lei. Chiar dacă ecartul pare relativ mare (amplitudinea seriei este de lei), trebuie menționat faptul că nouă asiguratori au indicat valori în intervalul lei. Drept consecință, valoarea medie calculată pe baza celor 16 răspunsuri este lei, coeficientul de variație al seriei fiind de 9% (ceea ce indică o populație foarte omogenă, deci o medie reprezentativă 51 ). În cazul în care excludem din seria de date valorile sale extreme 52, atunci noua amplitudine scade semnificativ, la 564 de lei, în timp ce media este de lei, iar CV=5%. Drept consecință, putem concluziona că primele nete anuale furnizate de asiguratorii de viață prezintă o variabilitate relativ redusă, valorile calculate fiind mai degrabă compacte în intervalul de lei. Acest lucru este însă natural, prima netă fiind mai degrabă rezultatul unor calcule actuariale ce țin cont de un număr redus de factori. În plus, prima netă nu este cea pe care clienții o plătesc și nu reprezintă neapărat poziționarea pe piață a societăților de asigurări de viață, prima tarifară (prima brută subscrisă, ce include toți factorii de încărcare) fiind cea oferită clienților de asigurări. În ceea ce privește prima brută în cazul în care comisionul acordat intermediarilor este fixat la 10% din prima anualizată (scenariul 2 din Caseta 4.4), valorile indicate de societățile de asigurare diferă mult mai mult decât în cazul primei nete: valoarea minimă este de lei, valoarea maximă este de lei (ceea ce face ca amplitudinea seriei să fie de aproape de lei), media este lei, în timp ce coeficientul de variație este 16% în acest caz. Chiar dacă CV încă denotă o serie omogenă, diferența față de situația primelor nete este evidentă. 50 Comisioanele de achiziție reprezintă un element esențial al costurilor de achiziție (cheltuieli ocazionate de încheierea contractelor de asigurare). 51 Valorile reduse ale coeficienților de variație calculați în această secțiune țin probabil și de ordinul de mărime al variabilei observate: o serie de date cu valori ridicate implică o medie ridicată, ceea ce face ca raportul abatere standard/medie să ia valori mai reduse. 52 Valoarea maximă, în special, se află la o distanță apreciabilă de următoarea.

87 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 86 În cazul în care excludem cea mai ridicată valoare a seriei de date, ce se află la o distanță de de lei de următoarea, noua amplitudine scade la de lei, media devine de lei, în timp ce CV=12%. Concluzia enunțată succint mai sus rămâne valabilă: prețurile finale ale acestui produs simplist de asigurare mixtă de viață diferă în rândul asiguratorilor mai mult decât difereau primele nete. Este de așteptat ca, în situația în care alți factori importanți ar fi lăsați să varieze, prețurile finale să prezinte o și mai mare diversitate în rândul asiguratorilor. De exemplu, acest lucru s-ar putea întâmpla dacă valoarea comisionului pentru intermediari nu ar mai fi 10%, dar și dacă ar fi permisă acoperirea altor riscuri suplimentare și anexarea altor opțiuni acestui contract (situație mult mai realistă). Prin urmare, considerăm că cele prezentate mai sus vin în susținerea ideii conform căreia produsele de asigurare de viață sunt selectate de consumatori în baza mai multor criterii, prețul asigurării fiind important, dar nu esențial în acest proces decizional. Ne întrebăm apoi dacă o astfel de simulare nu ar putea fi eventual extinsă, în ideea de a oferi clienților potențiali comparatoare online de prețuri care să îi ajute în adoptarea deciziei privind asigurarea de viață 53. Sugerăm deci reglementatorului pieței asigurărilor de viață din România analiza acestei posibilități ce ar putea fi apreciată de consumatori, mai ales în situația profundei asimetrii informaționale enunțate anterior Alte opinii exprimate de asiguratorii de viață din România În cele ce urmează, prezentăm opiniile participanților pe piața asigurărilor de viață cu privire la alte două aspecte de interes pentru aceștia. Caseta 4.5 de la pagina următoare indică afirmațiile supuse evaluării. Înainte de a analiza răspunsurile primite de la reglementatorul pieței și asiguratorii de viață, trebuie să precizăm faptul că încercarea de a supune evaluării afirmații cât mai concise a afectat în mod inerent gradul de detaliu al acestora. De altfel, echilibrul fin între nevoia de concizie și nivelul de detaliu al întrebărilor implică mereu un efort major în etapa construirii chestionarelor folosite în sondajele de opinie. De exemplu, în ceea ce privește afirmația o din Caseta 4.5, interesul nostru este legat de asigurările de viață propriu-zise (clasele A.I și A.III), nu de celelalte tipuri de asigurări care intră, potrivit normelor în vigoare, în categoria generică a asigurărilor de viață. Prin urmare, suntem conștienți de faptul că în acest moment există un anumit nivel de deductibilitate pentru asigurările de sănătate, dar nu acesta este lucrul pe care dorim să ne concentrăm, ci pe asigurările de viață propriu-zise. Răspunsurile primite din partea ASF și a asiguratorilor de 53 În mod firesc, comparatoarele de prețuri pentru asigurările de viață nu pot fi la fel de precise precum cele pentru asigurarea de răspundere civilă auto, nivelul de complexitate al produselor de asigurări de viață fiind strict superior celui al polițelor RCA.

88 Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România Pagina 87 viață elimină însă orice fel de dubiu în acest sens: toți respondenții au indicat scorul maxim (9) pentru această afirmație, fiind deci în deplin acord cu faptul că acordarea stimulentelor fiscale (deductibilitatea primelor) pentru clienții de asigurări de viață, atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, ar fi o măsură benefică pentru piața asigurărilor de viață. Din punctul nostru de vedere, comentariile suplimentare în această privință sunt de prisos. Caseta 4.5 Solicitarea opiniilor privind stimulentele fiscale și perioada de probă În cele ce urmează, vă rugăm să vă exprimați opinia față de o serie de afirmații ce privesc piața asigurărilor de viață din România. Vă rugăm să parcurgeți cu atenție fiecare din afirmațiile de mai jos, întrucât unele dintre acestea se referă la situații existente acum pe piață, în timp ce altele se referă la așteptările dvs. privind evoluții viitoare sau chiar la situații ipotetice. Vă rugăm să folosiți scala de mai jos pentru exprimarea acordului sau dezacordului dvs. față de fiecare afirmație: Dezacord total Dezacord parțial Nici acord, nici dezacord Acord parțial Acord total Afirmație privind piața asigurărilor de viață o) Acordarea stimulentelor fiscale, respectiv deductibilitatea primelor pentru clienții de asigurări de viață, atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, ar fi o măsură benefică pentru piața asigurărilor de viață. p) Instituirea unei perioade de probă pentru personalul nou angajat (forţa de vânzare), înainte de urmarea cursurilor obligatorii și de susținerea examenului de calificare profesională, ar fi o măsură benefică pentru piața asigurărilor de viață. Opinia dvs. (număr între 1 și 9) În ceea ce privește afirmația p, supusă doar evaluării societăților de asigurare, nu și reglementatorului pieței, presupunerea implicită era că, în perioada de probă, personalul nou angajat nu ar încheia în mod direct polițe de asigurări de viață, ci ar acționa sub stricta supraveghere și pe răspunderea societății (de exemplu, noii angajați ar putea fi alocați unor angajați cu experiență, lucrând sub conducerea deplină a acestora). Scorurile indicate de societățile de asigurări de viață pentru afirmația p sunt în general ridicate, 10 din 16 răspunsuri fiind plasate în zona de acord puternic cu afirmația (valorile 8 și 9 ale scalei). Doi respondenți au oferit însă valori foarte reduse, respectiv 1 și 2, probabil datorită felului diferit în care au înțeles afirmația. De altfel, unul din acești respondenți a precizat faptul că scorul redus, ce denotă dezacordul societății sale față de afirmația p, este acordat dacă se are în vedere efectuarea de vânzări în perioada de probă, în lipsa