Grupuri de simetrii. Oana Constantinescu

Σχετικά έγγραφα
Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Curs 4 Serii de numere reale

X 2, Φ 2 doua K-spatii ane. O conditie necesara si sucienta ca aplicatia f : X 1 X 2 sa e morsm an este:

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Curs 1 Şiruri de numere reale

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

GEOMETRIE PLANĂ TEOREME IMPORTANTE ARII. bh lh 2. abc. abc. formula înălţimii

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

Subiecte Clasa a VIII-a

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Subiecte Clasa a VII-a

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

Geometrie computationala 2. Preliminarii geometrice

Vectori liberi Produs scalar Produs vectorial Produsul mixt. 1 Vectori liberi. 2 Produs scalar. 3 Produs vectorial. 4 Produsul mixt.

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Algebra si Geometrie Seminar 9

Lectia III Produsul scalar a doi vectori liberi

Conice - Câteva proprietǎţi elementare

Lectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane

Criterii de comutativitate a grupurilor

MARCAREA REZISTOARELOR

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

Curs 2 Şiruri de numere reale

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

Integrala nedefinită (primitive)

Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie, utilizând Geogebra

Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.

GEOMETRIE PLANĂ TEOREME IMPORTANTE ARII. = înălţimea triunghiului echilateral h =, R =, r = R = bh lh 2 A D ++ D. abc. abc =

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Cercul lui Euler ( al celor nouă puncte și nu numai!)

Criptosisteme cu cheie publică III

Capitolul 4 PROPRIETĂŢI TOPOLOGICE ŞI DE NUMĂRARE ALE LUI R. 4.1 Proprietăţi topologice ale lui R Puncte de acumulare

OANA CONSTANTINESCU. ( a carei ecuatie matriceala este data in raport cu un reper cartezian R = {O; ē 1,, ē n }.

riptografie şi Securitate

Curs 7. Definiţia II Un grup G este o mulţime, împreună cu o operaţie binară

CERCUL LUI EULER ŞI DREAPTA LUI SIMSON

Cuprins: Introducere De la geometria absolută la geometria hiperbolică Izometrii în planul hiperbolic, grupul de izometrii...

Principiul Inductiei Matematice.

Geometrie afină. Conf. Univ. Dr. Cornel Pintea

O generalizare a unei probleme de algebră dată la Olimpiada de Matematică, faza judeţeană, 2013

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

3. Momentul forţei în raport cu un punct...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...4

Spatii liniare. Exemple Subspaţiu liniar Acoperire (înfăşurătoare) liniară. Mulţime infinită liniar independentă

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Lectia IV Produsul vectorial a doi vectori liberi

1.3 Baza a unui spaţiu vectorial. Dimensiune

CURS 11: ALGEBRĂ Spaţii liniare euclidiene. Produs scalar real. Spaţiu euclidian. Produs scalar complex. Spaţiu unitar. Noţiunea de normă.

TRIUNGHIUL. Profesor Alina Penciu, Școala Făgăraș, județul Brașov A. Definitii:

3. Locuri geometrice Locuri geometrice uzuale

a) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.

Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

Cum folosim cazuri particulare în rezolvarea unor probleme

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Matrice. Determinanti. Sisteme liniare

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

CUPRINS 5. Reducerea sistemelor de forţe (continuare)... 1 Cuprins..1

Examen AG. Student:... Grupa:... ianuarie 2011

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

III. Reprezentarea informaţiei în sistemele de calcul

Dreapta in plan. = y y 0

a carei ecuatie matriceala este data in raport cu R.

CAPITOLUL 3 TRANSFORMĂRI GEOMETRICE ALE FIGURILOR DIN PLAN ŞI SPAŢIU

Lectia VII Dreapta si planul

CURS XI XII SINTEZĂ. 1 Algebra vectorială a vectorilor liberi

1. Scrieti in casetele numerele log 7 8 si ln 8 astfel incat inegalitatea obtinuta sa fie adevarata. <

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

EDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă

GEOMETRIE PENTRU GIMNAZIU Partea I (cls. a V a, a VI a, a VII a) Geometrie pentru pregătirea Evaluării Naționale la Matematică

Capitolul 9. Geometrie analitică. 9.1 Repere

Cursul Măsuri reale. D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 15

f(x) = l 0. Atunci f are local semnul lui l, adică, U 0 V(x 0 ) astfel încât sgnf(x) = sgnl, x U 0 D\{x 0 }. < f(x) < l +

COMBINATORICĂ. Mulţimile ordonate care se formează cu n elemente din n elemente date se numesc permutări. Pn Proprietăţi

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

Capitolul II. Grupuri. II.1. Grupuri; subgrupuri; divizori normali; grupuri factor

CONCURS DE ADMITERE, 17 iulie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

7. Fie ABCD un patrulater inscriptibil. Un cerc care trece prin A şi B intersectează

CONCURSUL INTERJUDEȚEAN DE MATEMATICĂ TRAIAN LALESCU, 2018 Clasa a V-a. 1. Scriem numerele naturale nenule consecutive sub forma:

Să se arate că n este număr par. Dan Nedeianu

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

Asemănarea triunghiurilor O selecție de probleme de geometrie elementară pentru gimnaziu Constantin Chirila Colegiul Naţional Garabet Ibrãileanu,

3. REPREZENTAREA PLANULUI

Transcript:

Rolul grupurilor de transformari in denirea unei geometrii Felix Klein (1849-1925) a dorit sa aplice conceptul de grup pentru a caracteriza diferitele geometrii ale timpului. In discursul inaugural de la Universitatea Erlangen (1872) - Tendinte recente in cercetarea geometrica - Klein spune: ind data o varietate si in ea un grup de transformari, sarcina noastra este sa investigam acele proprietati ale unei guri din varietate care nu se schimba prin transformarile grupului. Se da o multime M si S M grupul permutarilor lui M. Orice subgrup G al lui S M este un grup de transformari ale lui M. Se studiaza acele proprietati ale gurilor care sunt invariate de toate elementele lui G. Deci, apriori, M nu are proprietati geometrice, acestea sunt dictate de grupul G. O geometrie este notata prin (M, G).

Rolul grupurilor de transformari in denirea unei geometrii Felix Klein (1849-1925) a dorit sa aplice conceptul de grup pentru a caracteriza diferitele geometrii ale timpului. In discursul inaugural de la Universitatea Erlangen (1872) - Tendinte recente in cercetarea geometrica - Klein spune: ind data o varietate si in ea un grup de transformari, sarcina noastra este sa investigam acele proprietati ale unei guri din varietate care nu se schimba prin transformarile grupului. Se da o multime M si S M grupul permutarilor lui M. Orice subgrup G al lui S M este un grup de transformari ale lui M. Se studiaza acele proprietati ale gurilor care sunt invariate de toate elementele lui G. Deci, apriori, M nu are proprietati geometrice, acestea sunt dictate de grupul G. O geometrie este notata prin (M, G).

Geometria euclidiana (plana) Geometria euclidiana se ocupa de acele proprietati pastrate de izometrii: lungimea segmentelor si congruenta lor, masura unghiurilor si congruenta acestora, coliniaritatea, raportul simplu al punctelor. Fie P un plan euclidian, inzestrat cu o functie distanta d : P P R : d(a, B) 0, A, B P; d(a, B) = 0 A = B; d(a, B) = d(b, A); d(a, B) d(a, C) + d(c, A), A, B, C P; d(a, B) = d(a, C) + d(c, A) A C B. Denition Se numeste izometrie a planului P o aplicatie f proprietatea : P P cu d (f (A), f (B)) = d(a, B), A, B P. Se poate demonstra ca orice izometrie a planului este o aplicatie bijectiva.

Geometria euclidiana (plana) Geometria euclidiana se ocupa de acele proprietati pastrate de izometrii: lungimea segmentelor si congruenta lor, masura unghiurilor si congruenta acestora, coliniaritatea, raportul simplu al punctelor. Fie P un plan euclidian, inzestrat cu o functie distanta d : P P R : d(a, B) 0, A, B P; d(a, B) = 0 A = B; d(a, B) = d(b, A); d(a, B) d(a, C) + d(c, A), A, B, C P; d(a, B) = d(a, C) + d(c, A) A C B. Denition Se numeste izometrie a planului P o aplicatie f proprietatea : P P cu d (f (A), f (B)) = d(a, B), A, B P. Se poate demonstra ca orice izometrie a planului este o aplicatie bijectiva.

Grupul izometriilor Theorem Multimea izometriilor planului formeaza un grup in raport cu compunerea functiilor. Grupul izometriilor cu un punct x este izomorf cu grupul ortogonal O(2). O(2) = { A M 2 (R) AA t = A t A = I 2 } = { A Gl(2, R) A 1 = A t} Clasicare Izometrii de specia I: translatia, rotatia Izometrii de specia a II-a: simetria ortogonala axiala, compunerea dintre o simetrie axiala si o translatie de vector paralel cu axa simetriei

Grupul izometriilor Theorem Multimea izometriilor planului formeaza un grup in raport cu compunerea functiilor. Grupul izometriilor cu un punct x este izomorf cu grupul ortogonal O(2). O(2) = { A M 2 (R) AA t = A t A = I 2 } = { A Gl(2, R) A 1 = A t} Clasicare Izometrii de specia I: translatia, rotatia Izometrii de specia a II-a: simetria ortogonala axiala, compunerea dintre o simetrie axiala si o translatie de vector paralel cu axa simetriei

Grupul izometriilor Theorem Multimea izometriilor planului formeaza un grup in raport cu compunerea functiilor. Grupul izometriilor cu un punct x este izomorf cu grupul ortogonal O(2). O(2) = { A M 2 (R) AA t = A t A = I 2 } = { A Gl(2, R) A 1 = A t} Clasicare Izometrii de specia I: translatia, rotatia Izometrii de specia a II-a: simetria ortogonala axiala, compunerea dintre o simetrie axiala si o translatie de vector paralel cu axa simetriei

Izometriile planului

Simetriile unei guri Odata xata o geometrie cu un grup de automorsme G, se poate studia subgrupul automorsmelor care invariaza o gura xata F. Aceste automorsme se numesc simetrii ale gurii respective. Denition Fie F P o gura xata a planului P. Se numeste simetrie a lui F o izometrie a planului, f : P P, care invariaza gura F: f (F) = F. Theorem Multimea simetriilor gurii F P este un subgrup al grupului izometriilor planului P.

Simetriile unei guri Odata xata o geometrie cu un grup de automorsme G, se poate studia subgrupul automorsmelor care invariaza o gura xata F. Aceste automorsme se numesc simetrii ale gurii respective. Denition Fie F P o gura xata a planului P. Se numeste simetrie a lui F o izometrie a planului, f : P P, care invariaza gura F: f (F) = F. Theorem Multimea simetriilor gurii F P este un subgrup al grupului izometriilor planului P.

Grupurile de simetrii ale unor poligoane: grupul lui Klein: grupul simetriilor unui dreptunghi diferit de patrat grupurile diedrale: grupul simetriilor unui poligon regulat subgrupurile acestora formate din rotatii Reciproc: dat un grup de simetrii, sa determinam un poligon care sa aiba drept grup de simetrii pe cel initial Determinarea tuturor grupurilor nite de simetrii: teorema lui Leonardo

Grupul lui Klein V 4 = {Id, σ a, σ b, σ O } = < σ a, σ O = ρ O,π > Id σ a σ b σ O Id Id σ a σ b σ O σ a σ a Id σ O σ b σ b σ b σ O Id σ a σ O σ O σ b σ a Id

Grupul simetriilor patratului Notatii: ρ rotatia de centru O si unghi π 2 σ simetria axiala in raport cu axa orizontala h Sunt exact opt simetrii Putem genera toate simetriile pornind de la ρ si σ

Grupul diedral D 4 { Id, σ h, σ r, σ v, σ l, ρ O, π 2, ρ O, 2π 2 = σ O, ρ O, 3π 2 D 4 = { ρ, ρ 2, ρ 3, ρ 4 = Id, ρσ, ρ 2 σ, ρ 3 σ, σ } } σ 2 = ρ 4 = Id σ 1 = σ ρ 1 = ρ 3 ρ 2 = ρ 2 ρ 3 = ρ σ r = ρσ σ v = ρ 2 σ σ l = ρ 3 σ σ v σ = ρ 2 σ l σ = ρ 3

Grupul diedral D 4 { Id, σ h, σ r, σ v, σ l, ρ O, π 2, ρ O, 2π 2 = σ O, ρ O, 3π 2 D 4 = { ρ, ρ 2, ρ 3, ρ 4 = Id, ρσ, ρ 2 σ, ρ 3 σ, σ } } σ 2 = ρ 4 = Id σ 1 = σ ρ 1 = ρ 3 ρ 2 = ρ 2 ρ 3 = ρ σ r = ρσ σ v = ρ 2 σ σ l = ρ 3 σ σ v σ = ρ 2 σ l σ = ρ 3

Grupul diedral D 4 { Id, σ h, σ r, σ v, σ l, ρ O, π 2, ρ O, 2π 2 = σ O, ρ O, 3π 2 D 4 = { ρ, ρ 2, ρ 3, ρ 4 = Id, ρσ, ρ 2 σ, ρ 3 σ, σ } } σ 2 = ρ 4 = Id σ 1 = σ ρ 1 = ρ 3 ρ 2 = ρ 2 ρ 3 = ρ σ r = ρσ σ v = ρ 2 σ σ l = ρ 3 σ σ v σ = ρ 2 σ l σ = ρ 3

Grupul diedral D 4 Compunerea dintre o simetrie axiala fata de dreapta d si o rotatie cu centrul apartinand dreptei d este o simetrie fata de o dreapta ce trece prin centrul rotatiei. Deci σρ, σρ 2, σρ 3 sunt simetrii fata de drepte ce trec prin O, deci sunt aplicatii involutive. σρ = (σρ) 1 = ρ 1 σ 1 = ρ 3 σ, σρ 2 = (σρ 2 ) 1 = ρ 2 σ 1 = ρ 2 σ, σρ 3 = (σρ 3 ) 1 = ρ 3 σ 1 = ρσ.

Grupul diedral D 4 Id ρ ρ 2 ρ 3 σ ρσ ρ 2 σ ρ 3 σ Id Id ρ ρ 2 ρ 3 σ ρσ ρ 2 σ ρ 3 σ ρ ρ ρ 2 ρ 3 Id ρσ ρ 2 σ ρ 3 σ σ ρ 2 ρ 2 ρ 3 Id ρ ρ 2 σ ρ 3 σ σ ρσ ρ 3 ρ 3 Id ρ ρ 2 ρ 3 σ σ ρσ ρ 2 σ σ σ ρ 3 σ ρ 2 σ ρσ Id ρ 3 ρ 2 ρ ρσ ρσ σ ρ 3 σ ρ 2 σ ρ Id ρ 3 ρ 2 ρ 2 σ ρ 2 σ ρσ σ ρ 3 σ ρ 2 ρ Id ρ 3 ρ 3 σ ρ 3 σ ρ 2 σ ρσ σ ρ 3 ρ 2 ρ Id C 4 = { Id, ρ, ρ 2, ρ 3} =< ρ > subgrupul rotatiilor

Grupul diedral D 4 Id ρ ρ 2 ρ 3 σ ρσ ρ 2 σ ρ 3 σ Id Id ρ ρ 2 ρ 3 σ ρσ ρ 2 σ ρ 3 σ ρ ρ ρ 2 ρ 3 Id ρσ ρ 2 σ ρ 3 σ σ ρ 2 ρ 2 ρ 3 Id ρ ρ 2 σ ρ 3 σ σ ρσ ρ 3 ρ 3 Id ρ ρ 2 ρ 3 σ σ ρσ ρ 2 σ σ σ ρ 3 σ ρ 2 σ ρσ Id ρ 3 ρ 2 ρ ρσ ρσ σ ρ 3 σ ρ 2 σ ρ Id ρ 3 ρ 2 ρ 2 σ ρ 2 σ ρσ σ ρ 3 σ ρ 2 ρ Id ρ 3 ρ 3 σ ρ 3 σ ρ 2 σ ρσ σ ρ 3 ρ 2 ρ Id C 4 = { Id, ρ, ρ 2, ρ 3} =< ρ > subgrupul rotatiilor

Poligoane care au ca grup de simetrii C 4

Grupul diedral D 3 σ = σ h ρ = ρ O, 2π 3 σ 2 = ρ 3 = Id D 3 = { Id, ρ, ρ 2, σ, ρσ, ρ 2 σ } σρ = (σρ) 1 = ρ 1 σ 1 = ρ 2 σ σρ 2 = (σρ 2 ) 1 = ρ 2 σ 1 = ρσ

Grupul diedral D 3 Id ρ ρ 2 σ ρσ ρ 2 σ Id Id ρ ρ 2 σ ρσ ρ 2 σ ρ ρ ρ 2 Id ρσ ρ 2 σ σ ρ 2 ρ 2 Id ρ ρ 2 σ σ ρσ σ σ ρ 2 σ ρσ Id ρ 2 ρ ρσ ρσ σ ρ 2 σ ρ Id ρ 2 ρ 2 σ ρ 2 σ ρσ σ ρ 2 ρ Id C 3 = { Id, ρ, ρ 2}

Poligoane cu C 3 drept grup de simetrii

Grupul diedral D 6 D 6 = { Id, ρ 2, ρ 3, ρ 4, ρ 5, σ, ρσ, ρ 2 σ, ρ 3 σ, ρ 4 σ, ρ 5 σ }, ρ = ρ O, π3

Poligon cu grup de simetrii C 6 C 6 = {Id, ρ 2, ρ 3, ρ 4, ρ 5 }

Grupul diedral D n si subgrupul rotatiilor C n Avand un poligon regulat cu n laturi, ecare varf V i poate dus printr-o simetrie intr-unul din cele n varfuri ale poligonului, de exemplu V k. Atunci un varf vecin lui V i poate dus prin acea simetrie intr-unul din varfurile vecine ale lui V k. Deci in total avem 2n posibilitati. Cum imaginea poligonului regulat printr-o simetrie este determinata atunci cand se cunosc imaginile a doua varfuri vecine prin acea simetrie, rezulta ca exista cel mult 2n simetrii pentru poligonul respectiv. Fie h una din axele de simetrie ale poligonului regulat. Notam cu σ simetria axiala in raport cu h si cu ρ rotatia de centru O (centrul de simetrie al poligonului, situat la intersectia axelor sale de simetrie) si unghi orientat 2π n. { Id, ρ, ρ 2,, ρ n 1, ρσ, ρ 2 σ,, ρ n 1 σ } sunt 2n simetrii ale poligonului, deci acestea sunt toate simetriile posibile. In consecinta D n =< ρ, σ > si subgrupul rotatiilor sale este grupul ciclic C n =< ρ > de ordin n.

Grupul diedral D n si subgrupul rotatiilor C n Avand un poligon regulat cu n laturi, ecare varf V i poate dus printr-o simetrie intr-unul din cele n varfuri ale poligonului, de exemplu V k. Atunci un varf vecin lui V i poate dus prin acea simetrie intr-unul din varfurile vecine ale lui V k. Deci in total avem 2n posibilitati. Cum imaginea poligonului regulat printr-o simetrie este determinata atunci cand se cunosc imaginile a doua varfuri vecine prin acea simetrie, rezulta ca exista cel mult 2n simetrii pentru poligonul respectiv. Fie h una din axele de simetrie ale poligonului regulat. Notam cu σ simetria axiala in raport cu h si cu ρ rotatia de centru O (centrul de simetrie al poligonului, situat la intersectia axelor sale de simetrie) si unghi orientat 2π n. { Id, ρ, ρ 2,, ρ n 1, ρσ, ρ 2 σ,, ρ n 1 σ } sunt 2n simetrii ale poligonului, deci acestea sunt toate simetriile posibile. In consecinta D n =< ρ, σ > si subgrupul rotatiilor sale este grupul ciclic C n =< ρ > de ordin n.

D n Pentru a completa tabela grupului procedam astfel. Pentru primele n linii folosim ρ n = σ 2 = Id si ecare linie se obtine practic din precedenta prin compunere la stanga cu ρ. Pentru linia corespunzatoare lui σ folosim faptul ca orice compunere dintre o simetrie axiala si o rotatie este o simetrie axiala, deci o aplicatie involutiva. Astfel, (σρ k ) 1 = σρ k, k 1, n 1. Deci σρ k = ρ n k σ, k 1, n 1. Dupa completarea acestei linii, ultimele n 1 linii se obtin ecare din precedenta prin compunere la stanga cu ρ. D 1 =< σ > e grupul simetriilor unui triunghi isoscel neechilateral, iar C 1 = {Id}. D 2 =< σ, ρ O,π = σ O >= V 4, iar C 2 = {Id, ρ O,π } e grupul simetriilor unui paralelogram diferit de romb.

D n Pentru a completa tabela grupului procedam astfel. Pentru primele n linii folosim ρ n = σ 2 = Id si ecare linie se obtine practic din precedenta prin compunere la stanga cu ρ. Pentru linia corespunzatoare lui σ folosim faptul ca orice compunere dintre o simetrie axiala si o rotatie este o simetrie axiala, deci o aplicatie involutiva. Astfel, (σρ k ) 1 = σρ k, k 1, n 1. Deci σρ k = ρ n k σ, k 1, n 1. Dupa completarea acestei linii, ultimele n 1 linii se obtin ecare din precedenta prin compunere la stanga cu ρ. D 1 =< σ > e grupul simetriilor unui triunghi isoscel neechilateral, iar C 1 = {Id}. D 2 =< σ, ρ O,π = σ O >= V 4, iar C 2 = {Id, ρ O,π } e grupul simetriilor unui paralelogram diferit de romb.

D n Pentru a completa tabela grupului procedam astfel. Pentru primele n linii folosim ρ n = σ 2 = Id si ecare linie se obtine practic din precedenta prin compunere la stanga cu ρ. Pentru linia corespunzatoare lui σ folosim faptul ca orice compunere dintre o simetrie axiala si o rotatie este o simetrie axiala, deci o aplicatie involutiva. Astfel, (σρ k ) 1 = σρ k, k 1, n 1. Deci σρ k = ρ n k σ, k 1, n 1. Dupa completarea acestei linii, ultimele n 1 linii se obtin ecare din precedenta prin compunere la stanga cu ρ. D 1 =< σ > e grupul simetriilor unui triunghi isoscel neechilateral, iar C 1 = {Id}. D 2 =< σ, ρ O,π = σ O >= V 4, iar C 2 = {Id, ρ O,π } e grupul simetriilor unui paralelogram diferit de romb.

D n Pentru a completa tabela grupului procedam astfel. Pentru primele n linii folosim ρ n = σ 2 = Id si ecare linie se obtine practic din precedenta prin compunere la stanga cu ρ. Pentru linia corespunzatoare lui σ folosim faptul ca orice compunere dintre o simetrie axiala si o rotatie este o simetrie axiala, deci o aplicatie involutiva. Astfel, (σρ k ) 1 = σρ k, k 1, n 1. Deci σρ k = ρ n k σ, k 1, n 1. Dupa completarea acestei linii, ultimele n 1 linii se obtin ecare din precedenta prin compunere la stanga cu ρ. D 1 =< σ > e grupul simetriilor unui triunghi isoscel neechilateral, iar C 1 = {Id}. D 2 =< σ, ρ O,π = σ O >= V 4, iar C 2 = {Id, ρ O,π } e grupul simetriilor unui paralelogram diferit de romb.

Teorema lui Leonardo Pana in acest moment am reusit sa demonstram urmatorul rezultat: Theorem Pentru orice n N, exista cate un poligon care are ca grup de simetrii pe D n si respectiv pe C n. Ne intereseaza rezultatul reciproc: orice grup nit de simetrii al unei guri plane este de tipul D n sau C n? Hermann Weyl (1885-1955) arma in cartea Symmetry, Princeton University Press, 1951, ca Leonardo da Vinci (1452-1519) era preocupat de aceasta problema. Mai exact acesta determina in mod sistematic simetriile unei cladiri centrale si studia cum sa ataseze capele, nise, etc, fara a strica simetria nucleului.

Teorema lui Leonardo Pana in acest moment am reusit sa demonstram urmatorul rezultat: Theorem Pentru orice n N, exista cate un poligon care are ca grup de simetrii pe D n si respectiv pe C n. Ne intereseaza rezultatul reciproc: orice grup nit de simetrii al unei guri plane este de tipul D n sau C n? Hermann Weyl (1885-1955) arma in cartea Symmetry, Princeton University Press, 1951, ca Leonardo da Vinci (1452-1519) era preocupat de aceasta problema. Mai exact acesta determina in mod sistematic simetriile unei cladiri centrale si studia cum sa ataseze capele, nise, etc, fara a strica simetria nucleului.

Teorema lui Leonardo Pana in acest moment am reusit sa demonstram urmatorul rezultat: Theorem Pentru orice n N, exista cate un poligon care are ca grup de simetrii pe D n si respectiv pe C n. Ne intereseaza rezultatul reciproc: orice grup nit de simetrii al unei guri plane este de tipul D n sau C n? Hermann Weyl (1885-1955) arma in cartea Symmetry, Princeton University Press, 1951, ca Leonardo da Vinci (1452-1519) era preocupat de aceasta problema. Mai exact acesta determina in mod sistematic simetriile unei cladiri centrale si studia cum sa ataseze capele, nise, etc, fara a strica simetria nucleului.

Teorema lui Leonardo Theorem Singurele grupuri nite de izometrii sunt C n si D n. Corollary (Leonardo) Dat un poligon oarecare, grupul sau de simetrii este D n sau C n.

Teorema lui Leonardo Theorem Singurele grupuri nite de izometrii sunt C n si D n. Corollary (Leonardo) Dat un poligon oarecare, grupul sau de simetrii este D n sau C n.

Theorem Singurele grupuri nite de izometrii sunt C n si D n. Demonstratie Fie G un grup nit de izometrii ale planului P. Rezulta ca acesta nu poate contine translatii sau compuneri de translatii cu simetrii axiale, deoarece acestea ar genera un subgrup innit. In consecinta G contine doar rotatii si simetrii axiale. Caz I Presupunem ca G contine doar rotatii: G = C 1 = {Id} ρ A,α G, ρ A,α Id. In aceasta situatie demonstram ca toate rotatiile sunt de centru A. Pp prin reducere la absurd ca ρ B,β G cu A B. Atunci ρ 1 B,β ρ 1 A,α ρ B,βρ A,α G. Dar aceasta compunere de rotatii este o translatie diferita de Id caci suma unghiurilor orientate ale acestor rotatii este 0. Se contrazice astfel ipoteza ca G e grup nit.

Deci n N : ρ n A,α = ρ A,nα G si ρ 1 A,α = ρ A, α G. Astfel, toate elementele grupului pot scrise sub forma ρ A,α cu 0 α 2π. Fie α 0 valoarea minima (pozitiva) pe care o poate lua unghiul unei rotatii din G. Se demonstreaza prin reducere la absurd ca ρ A,β G, k N astfel incat β = kα 0. Deci orice rotatie a grupului este de tipul ρ A,kα0 = ρ k A,α 0, pentru un anumit k natural, deci este generata de ρ A,α0. In concluzie G =< ρ A,α0 >= C m, ρ m A,α 0 = Id. Caz II Presupunem ca G contine cel putin o simetrie axiala σ. Deoarece o izometrie si inversa ei sunt de aceeasi specie, iar compunerea a doua izometrii de specia I este o izometrie de specia I, rezulta ca multimea izometriilor de specia I ale lui G formeaza un subgrup al acestuia, ce contine doar rotatii. Conform primului caz, rezulta ca acest subgrup e de tipul C n = {Id, ρ,, ρ n 1 }. Am presupus ca numarul izometriilor de specia I ale lui G este n.

Deci n N : ρ n A,α = ρ A,nα G si ρ 1 A,α = ρ A, α G. Astfel, toate elementele grupului pot scrise sub forma ρ A,α cu 0 α 2π. Fie α 0 valoarea minima (pozitiva) pe care o poate lua unghiul unei rotatii din G. Se demonstreaza prin reducere la absurd ca ρ A,β G, k N astfel incat β = kα 0. Deci orice rotatie a grupului este de tipul ρ A,kα0 = ρ k A,α 0, pentru un anumit k natural, deci este generata de ρ A,α0. In concluzie G =< ρ A,α0 >= C m, ρ m A,α 0 = Id. Caz II Presupunem ca G contine cel putin o simetrie axiala σ. Deoarece o izometrie si inversa ei sunt de aceeasi specie, iar compunerea a doua izometrii de specia I este o izometrie de specia I, rezulta ca multimea izometriilor de specia I ale lui G formeaza un subgrup al acestuia, ce contine doar rotatii. Conform primului caz, rezulta ca acest subgrup e de tipul C n = {Id, ρ,, ρ n 1 }. Am presupus ca numarul izometriilor de specia I ale lui G este n.

Presupunem ca G contine m 1 izometrii de specia a II-a. Deoarece σ, ρσ, ρ 2 σ,, ρ n 1 σ sunt izometrii de specia a II-a, rezulta ca m n. Dar cele m izometrii de specia a doua, compuse la dreapta cu σ, dau m izometrii de specia I, deci m n. In concluzie m = n OrdG = 2n si G = { Id, ρ,, ρ n 1, σ, ρσ, ρ 2 σ,, ρ n 1 σ }. Pentru n = 1 avem G =< σ >= D 1, iar pentru n > 1, ρ k σ, k 1, n 1 este o simetrie fata de o dreapta ce trece prin centrul A al rotatiei ρ. Deci G = D n.

Presupunem ca G contine m 1 izometrii de specia a II-a. Deoarece σ, ρσ, ρ 2 σ,, ρ n 1 σ sunt izometrii de specia a II-a, rezulta ca m n. Dar cele m izometrii de specia a doua, compuse la dreapta cu σ, dau m izometrii de specia I, deci m n. In concluzie m = n OrdG = 2n si G = { Id, ρ,, ρ n 1, σ, ρσ, ρ 2 σ,, ρ n 1 σ }. Pentru n = 1 avem G =< σ >= D 1, iar pentru n > 1, ρ k σ, k 1, n 1 este o simetrie fata de o dreapta ce trece prin centrul A al rotatiei ρ. Deci G = D n.

Bibliograe 1 Mircea Ganga, Manual Algebra clasa a XII-a, Mathpress, Ploiesti, 2003 2 George E. Martin, Transformation Geometry, An Introduction to Symmetry, Springer, 1982 3 Liviu Ornea, Adriana Turtoi, O introducere in geometrie, Theta, Bucuresti 2011 4 Ioan Pop, Geometrie ana, euclidiana si proiectiva, Editura Universitatii Al.I.Cuza, Iasi, 1999