r d r. r r ( ) Curba închisă Γ din (3.1 ) limitează o suprafaţă de arie S

Σχετικά έγγραφα
FIZICĂ. Câmpul magnetic. ş.l. dr. Marius COSTACHE 1

4. CÂTEVA METODE DE CALCUL AL CÂMPULUI ELECTRIC Formule coulombiene

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

FIZICĂ. Bazele fizice ale mecanicii cuantice. ş.l. dr. Marius COSTACHE

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

3.5. Forţe hidrostatice

2. Bazele experimentale ale opticii electromagnetice

Probleme. c) valoarea curentului de sarcină prin R L şi a celui de la ieşirea AO dacă U I. Rezolvare:

Dinamica sistemelor de puncte materiale

V. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC

Curs 4 Serii de numere reale

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

C10. r r r = k u este vectorul de propagare. unde: k

Integrala nedefinită (primitive)

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

OLIMPIADA NAłIONALĂ DE FIZICĂ Râmnicu Vâlcea, 1-6 februarie Pagina 1 din 5 Subiect 1 ParŃial Punctaj Total subiect 10 a) S 2.

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

Subiecte Clasa a VIII-a

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

riptografie şi Securitate

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

CINEMATICA. Cursul nr.2


T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

Tranzistoare bipolare şi cu efect de câmp

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

FENOMENE TRANZITORII Circuite RC şi RLC în regim nestaţionar

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

Ecuatii trigonometrice

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

Subiecte Clasa a VII-a

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

Curs 2 Şiruri de numere reale

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

CONCURS DE ADMITERE, 17 iulie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

Curs 1 Şiruri de numere reale

MARCAREA REZISTOARELOR

5.1. Noţiuni introductive

Cursul 14 ) 1 2 ( fg dµ <. Deci fg L 2 ([ π, π]). Prin urmare,

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. Se acordă din oficiu 10 puncte. SUBIECTUL I.

a. Caracteristicile mecanice a motorului de c.c. cu excitaţie independentă (sau derivaţie)

Examen AG. Student:... Grupa:... ianuarie 2011

SEMINAR TRANSFORMAREA LAPLACE. 1. Probleme. ω2 s s 2, Re s > 0; (4) sin ωt σ(t) ω. (s λ) 2, Re s > Re λ. (6)

z a + c 0 + c 1 (z a)

1. Scrieti in casetele numerele log 7 8 si ln 8 astfel incat inegalitatea obtinuta sa fie adevarata. <

Criptosisteme cu cheie publică III

2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale

INTRODUCERE CAPITOLUL II CINEMATICA. II. 1. Cinematica punctului material

CAPITOLUL 4 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR

EDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă

Geometrie computationala 2. Preliminarii geometrice

VII.2. PROBLEME REZOLVATE

STATICA FLUIDELOR. Fluid în echilibru (repaus) = rezultanta forţelor care acţionează asupra masei de fluid este nulă.

Examen AG. Student:... Grupa: ianuarie 2016

Circuite electrice in regim permanent

2. Ecuaţii de propagare a câmpului electromagnetic. Noţiuni fundamentale. Copyright Paul GASNER 1

( ) ( ) ( ) Funcţii diferenţiabile. cos x cos x 2. Fie D R o mulţime deschisă f : D R şi x0 D. Funcţia f este

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

Miscarea oscilatorie armonica ( Fisa nr. 2 )

sin d = 8 2π 2 = 32 π

Transformata Laplace

SEMINAR TRANSFORMAREA FOURIER. 1. Probleme

Conice - Câteva proprietǎţi elementare

4.2. Formule Biot-Savart-Laplace

2. ELEMENTE DE MECANICĂ NEWTONIANĂ

REACŢII DE ADIŢIE NUCLEOFILĂ (AN-REACŢII) (ALDEHIDE ŞI CETONE)

Matrice. Determinanti. Sisteme liniare

FENOMENE MAGNETICE. MĂRIMI ŞI LEGI SPECIFICE

Curs 10 UNDE ELECTROMAGNETICE

Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.

Lectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane

Lectia VII Dreapta si planul

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 4. Măsurarea parametrilor mărimilor electrice

Transcript:

- 37-3. Ecuaţiile lui Maxwell 3.. Foma integală a ecuaţiilo lui Maxwell Foma cea mai geneală a ii lui Ampèe (.75) sau (.77) epezintă pima ecuaţie a lui Maxwell: d H dl j ds + D ds (3.) S dt S sau: B dl µ j ds + (3. ) S t unde: P j j + + M (3.) este densitatea cuentului total măsuată în A / m. Teceea de la elaţia (3. ) la (3.) se face ţinând seama de elaţiile (.) (.3) şi de teoema lui Stokes aplicată vectoului M : D E + P B µ H + M M dl M ds ( ) ( ) S Cuba închisă din (3. ) limitează o supafaţă de aie S pin cae tece un cuent cu densitatea: j + Sensul de pacus pe cuba este coelat cu sensul cuentului pin supafaţa S. Legea inducţiei electomagnetice (ea lui Faaday) (.83) epezintă a doua ecuaţie a lui Maxwell: d B d E dl B ds ds Φ dt S (3.3) S dt B Legea fluxului magnetic (.6) epezintă a teia ecuaţie a lui Maxwell: da S B (3.4) Legea lui Gauss (.3) epezintă a pata ecuaţie a lui Maxwell: ( + ) E da dυ dυ S υ (3.5) υ unde densitatea de sacină ată este dată de elaţia (.6) : P (3.6) Cele patu ecuaţii ale lui Maxwell sunt elaţiile fundamentale ale electomagnetismului. Se aplică numai la medii cae sunt în epaus în apot cu axele de coodonate ia aceste axe nu tebuie să fie în mişcae acceleată (nu tebuie să sufee nici otaţii). Foma integală a ecuaţiilo lui Maxwell pentu câmpul electomagnetic este utilă q

- 38 - pentu a ezolva poblemele cae au o simetie sfeică cilindică sau ectangulaă unidimensională. Această limitae se datoează faptului că foma integală a ilo se efeă la o egiune întinsă a spaţiului. 3.. Foma difeenţială (locală) a ecuaţiilo lui Maxwell Foma difeenţială a ecuaţiilo lui Maxwell se obţine din foma integală a acestoa folosind teoema lui Stokes şi teoema divegenţei. Genealizând ea lui Ampèe (.76) sau (.78) obţinem pima ecuaţie a lui Maxwell: D H j + (3.7) sau: B µ j + (3.8) c Legea inducţiei electomagnetice (.84) epezintă foma difeenţială a ecuaţiei a doua a lui Maxwell: B E (3.9) Legea fluxului magnetic (.58) epezintă foma difeenţială a ecuaţiei a teia a lui Maxwell: B (3.) Legea lui Gauss (.7) epezintă a pata ecuaţie a lui Maxwell sub fomă difeenţială: + (3.) Aceste ecuaţii sunt valabile şi în medii neomogene neliniae şi anizotope. Dacă aplicăm opeatoul ecuaţiei (3.9) şi folosim faptul că divegenţa unui oto este nulă obţinem: 443 ( E ) B B ct. B Am pesupus că la un moment dat B este egal cu zeo astfel că această elaţie este valabilă la oice moment de timp pentu fiecae punct din spaţiu. Ecuaţiile (3.9) şi (3.) fomează o peeche deoaece pot fi obţinute una din cealaltă. Dacă luăm divegenţa ecuaţiei (3.8) şi folosim ea consevăii sacinii electice (.37): div j + j obţinem: 443 ( B) µ j + ( ) µ c c + ct.

- 39 - Pesupunând că pentu fiecae punct din spaţiu la un moment de timp abita şi sunt simultan egale cu zeo atunci constanta este egală cu zeo şi obţinem ecuaţia (3.). Astfel ecuaţiile (3.8) şi (3.) fomează a doua peeche de ecuaţii ale lui Maxwell. Pentu a descie complet un câmp electomagnetic se completează ecuaţiile lui Maxwell cu elaţii numite i de mateial cae desciu popietăţile individuale ale mediului. Înt-un mediu izotop linia şi staţiona ile de mateial se expimă pe baza elaţiilo (.43) (.) sau (.) şi (.) sau (.33): j σ E + E (3.) ( ) i P χ E sau D E E + χ e e (3.3) M χ H sau B µ µ H µ H µ + χ m m (3.4) Înlocuind (3.) şi (3.6) în (3.8) (3.) obţinem ecuaţiile lui Maxwell în funcţie de vectoii E B P şi M : P B µ j + + M (3.5) c B E + (3.6) B (3.7) P (3.8) Pentu a paticulaiza ecuaţiile lui Maxwell la un mediu omogen izotop linia şi staţiona vom folosi elaţiile (.9) (.) (.) (3.6) (.) (.33) (.34) şi +. D B µ µ H µ H P D E D E D µ + χ m D E + P P P ( ) E P D M χ H B µ m ( H + M) (3.9) + (3.) B B ( µ ) M χ χ M B (3.) m µ m µ µ µ µ Înlocuind (3.9) (3.) în (3.5) (3.8) obţinem:

B B B µ µ j µ µ j µ j + µ + µ µ + µ - 4 - ( ) E µ + µ B µ µ B + B µ B µ µ j (3.) B E + (3.3) B (3.4) (3.5) Teceea la foma geneală a ecuaţiilo lui Maxwell se face pe baza umătoaelo înlocuii: µ µ j j (3.6) Aceasta este o egulă geneală de tecee de la ecuaţiile (3.) (3.5) expimate în funcţie de µ j la ecuaţiile (3.8) (3.) expimate în funcţie de µ j. Ecuaţiile (3.) (3.5) pot fi scise în funcţie de vectoii E D B şi H : D H j (3.7) B E + (3.8) B (3.9) D (3.9 ) Aplicând vectoului j din (3.) opeatoul divegenţă obţinem: j j + ( P) + 443 ( M) j + ( ) j ( + ) j + (3.3) Am folosit ea consevăii sacinii ee ( j + ) şi am obţinut o genealizae a ii consevăii sacinii. Ecuaţia (3.3) mai poate fi obţinută din elaţia (3.7) pin aplicaea opeatoului divegenţă şi folosind elaţia (3.9 ):

- 4 - ( H) ( D) j j + (3.3 ) Am obţinut cazul paticula al ii consevăii sacinii ee în acod cu elaţiile (3.6). Ecuaţiile lui Maxwell sunt liniae întucât nu conţin podusul dinte două sau mai multe vaiabile oi deivate ale acestoa. Rezultă că dacă E B satisfac ecuaţiile lui Maxwell pentu j j ia E B satisfac ecuaţiile lui Maxwell pentu j j atunci E + E B + B satisfac aceleaşi ecuaţii pentu + j j + j astfel că se veifică pincipiul supepoziţiei. În cazul mediilo neliniae P şi M sunt funcţii complicate de E şi B astfel că pincipiul supepoziţiei nu se aplică la şi j. Toate mateialele devin neliniae la intensităţi mai ale câmpuilo.