Prelegerea 10. Sistemul de criptare RSA Descrierea sistemului RSA
|
|
- θάλασσα Ανδρεάδης
- 6 χρόνια πριν
- Προβολές:
Transcript
1 Prelegerea 10 Sistemul de criptare RSA 10.1 Descrierea sistemului RSA Sistemul de criptare RSA (Rivest - Shamir - Adlema este în acest moment cel mai cunoscut şi uzitat sistem cu cheie publică 1. Aceasta se datorează în primul rând modalităţii foarte simple de criptare şi decriptare, care se realizează similar cu aceleaşi module de calcul (proprietate întâlnită în special la multe sisteme simetrice). Iată în ce constă sistemul de criptare RSA: Fie p, q numere prime impare distincte şi n = pq. Indicatorul său Euler este φ( = (p 1)(q 1). Fie P = C= Z n. Se defineşte K= {(n, p, q, a, b) n = pq, ab 1 (mod φ()} Pentru K = (n, p, q, a, b) se definesc ( x, y Z n ): e K (x) = x b (mod şi d K (y) = y a (mod Valorile n şi b sunt publice, iar p, q şi a sunt secrete. Deoarece ab 1 (mod φ(), avem ab = tφ( + 1. Atunci, pentru un x Z n = Z n \ {0}, putem scrie (toate calculele se fac în Z n ): (x b ) a x tφ(+1 ( x φ() t x 1 t x x. Pentru x = 0 afirmaţia este banală. Exemplul 10.1 Să presupunem că Bob alege p = 101, q = 113. Atunci n = 11413, φ( = Deoarece = , un număr b poate fi utilizat ca exponent de criptare dacă 1 Sistemul este prezentat în 1977 de Ron Rivest, Adi Shamir şi Len Adleman în cadrul unui proiect de cercetare la MIT. Totuşi, după declasificarea în 1997 a unor documente din Marea Britanie, se pare că matematicianul Clifford Cocks a elaborat în 1973 un sistem echivalent, prezentat într-un document intern GCHQ (Government Communications Headquarters). 1
2 2 PRELEGEREA 10. SISTEMUL DE CRIPTARE RSA şi numai dacă nu este divizibil cu 2, 5 sau 7 (practic, Bob nu trebuie să factorizeze φ(; este suficient să verifice dacă (φ(, b) = 1 folosind algoritmul lui Euclid). Fie de exemplu b = Avem atunci b 1 = 6597 mod Deci, exponentul (secret) de decriptare este a = Bob face public n = şi b = Dacă Alice doreşte să-i transmită lui Bob mesajul 9726, ea calculează mod = 5761 şi trimite prin canal textul criptat Când Bob primeşte acest număr, el determină mod = Securitatea sistemului de criptare RSA se bazează pe ipoteza că funcţia e K (x) = x b mod n este neinversabilă din punct de vedere al complexităţii, deci este imposibil pentru Oscar să o determine. Trapa secretă de care dispune Bob pentru decriptare este descompunerea n = pq. Deoarece Bob ştie această factorizare, el poate calcula φ( = (p 1)(q 1) şi apoi determina exponentul de decriptare a folosind algoritmul lui Euclid extins (a se vedea Anexa) Implementarea sistemului RSA Pentru a realiza criptarea, Bob trebuie să efectueze următorii paşi (fiecare din ei va fi detaliat mai târziu): Tabelul 10.1: 1. Generează două numere prime mari p, q; 2. Calculează n = pq şi φ( = (p 1)(q 1); 3. Alege aleator un număr b (1 < b < φ() astfel ca (b, φ() = 1; 4. Calculează a = b 1 mod φ( folosind algoritmul lui Euclid; 5. Face public n şi b. Un atac evident al sistemului constă în încercarea de factorizare a lui n. Dacă se realizează aceasta, este uşor de determinat φ( = (p 1)(q 1) şi de calculat exponentul de decriptare a plecând de la b. Deci, pentru ca sistemul RSA să fie sigur, este necesar ca n să fie suficient de mare pentru ca factorizarea sa să fie imposibilă (din punct de vedere al complexităţii). Algoritmii de factorizare actuali pot descompune numere de până la 200 cifre zecimale. Se
3 10.2. IMPLEMENTAREA SISTEMULUI RSA 3 recomandă de aceea pentru siguranţă să se lucreze cu numere prime p şi q de cel puţin 300 cifre fiecare, deci n va avea peste 500 cifre. Aproape toate implementările actuale ale sistemului folosesc chei de biţi 2. Cu intenţia că vom reveni asupra problemelor legate de numere prime mari, să studiem întâi operaţiile necesare pentru criptare şi decriptare. Orice astfel de calcul se bazează pe o exponenţiere modulo n. Cum n este foarte mare, vom utiliza aritmetica numerelor mari pentru lucrul în Z n, timpul de calcul necesar fiind direct proporţional cu numărul de biţi ai lui n. Dacă n ocupă k biţi în memorie (deci k = [log 2 n] + 1), prin metode de calcul uzuale se ajunge la concluzia că suma a două numere de k biţi se face în O(k), iar înmulţirea în O(k 2 ). La fel şi reducerea modulo n. Deci, pentru x, y Z n, numărul xy mod n se poate determina prin calcule de complexitate O(k 2 ). Conform prelegerii anterioare, vom numi aceasta multiplicare modulară. Să cercetăm acum exponenţierea modulară x c mod n. O modalitate de calcul constă în efectuarea de c 1 multiplicări modulare - proces foarte ineficient pentru c mare, deoarece algoritmul devine de complexitate exponenţială. Există însă un algoritm de exponenţiere rapidă, care realizează x c mod n cu complexitate O(k 3 ) (deci polinomial). Acesta utilizează descompunerea binară a lui c, s 1 c = c i 2 i i=0 unde s (s k) este numărul de biţi ai lui c, iar c i {0, 1}. Exponenţierea se face doar prin ridicări la pătrat şi maxim s înmulţiri modulare, conform algoritmului: z 1; for i s 1 downto 0 do z z 2 mod n; if c i = 1 then z z x mod n Exemplul 10.2 Să reluăm datele din Exemplul Calculul lui mod se efectuează cu algoritmul de sus în numai 12 paşi; anume: 2 Un număr n de maxim 256 biţi poate fi factorizat de un PC obişnuit în câteva ore, folosind un soft free. Dacă n are până la 512 biţi, el poate fi factorizat folosind o reţea de câteva sute de calculatoare, conform unei scheme prezentate în În 2003 a fost pusă sub semnul întrebării securitatea modulelor de 1024 biţi.
4 4 PRELEGEREA 10. SISTEMUL DE CRIPTARE RSA i c i z = = = = = = = = = = = = 5761 Deci textul clar 9726 este criptat de Alice în Pentru aplicarea sistemului de criptare RSA, trebuiesc generate întâi numerele prime p, q - despre care ne ocupăm în secţiunea următoare. Etapa a doua (din Tabelul 10.1) se efectuează evident în O((log 2 2 ). Etapele 3 şi 4 folosesc algoritmul lui Euclid extins. Ca rezultat general, calculul celui mai mare divizor comun (a, b) cu a > b se poate realiza cu complexitatea O((log 2 a) 2 ). În general, un algoritm RSA este cam de 1000 ori mai lent decât DES pentru o implementare harwdare, cam de 100 ori la o implementare software. În [3] se dau câteva tabele cu astfel de valori comparative, la nivelul anului Teste de primalitate probabiliste În realizarea sistemului de criptare RSA trebuiesc generate aleator numere prime cu număr mare de cifre. Practic, se realizează aleator numere, a căror primalitate se testează, până se ajunge la un număr prim. Pentru teste se folosesc algoritmi probabilişti al căror avantaj este rapiditatea (complexitatea lor este log dar care pot afirma uneori primalitatea unor numere care nu sunt prime. Aceste erori se pot reduce la o marjă acceptabilă prin multiplicarea testelor. Problema generării aleatoare este posibilă din următorul considerent. Un rezultat din teoria numerelor (numit Teorema rarefierii numerelor prime) afirmă că sunt circa n/log n numere prime mai mici decât n. Astfel, pentru un modul de 512 biţi, un număr p de 256 biţi are o probabilitate 1/logp 1/177 de a fi prim. Deci se fac în medie cam 177 generări de numere p pentru a obţine un număr prim (dacă se foloseşte şi faptul că se generează numai numere impare, aceasta reduce la jumătate numărul de încercări). Rezultă că este practic să se construiască numere mari, care sunt probabil prime, pe baza cărora să se realizeze criptarea RSA. Vom detalia acest procedeu. Definiţia 10.1 O problemă de decizie este o problemă care pune o întrebare al cărui răspuns este dicotomic (Da/Nu).
5 10.3. TESTE DE PRIMALITATE PROBABILISTE 5 Un algoritm probabilist este un algoritm care foloseşte numere aleatoare. Definiţia 10.2 Un algoritm Monte - Carlo pozitiv este un algoritm probabilist care rezolvă o problemă de decizie în care orice răspuns pozitiv este corect, dar pentru care un răspuns negativ poate fi incorect. În mod similar se defineşte algoritmul Monte - Carlo negativ. Un algoritm Monte - Carlo pozitiv are o probabilitate de eroare ɛ dacă pentru orice problemă al cărei răspuns ar trebui să fie pozitiv, algoritmul dă un răspuns negativ cu probabilitatea cel mult ɛ. Problema de decizie folosită aici, numită Problema de descompunere este Fiind dat un număr întreg n, se poate el descompune în produs de alte numere mai mici? Vom prezenta în această secţiune doi algoritmi de tip Monte Carlo pozitiv care rezolvă această problemă de de decizie Algoritmul Solovay - Strassen Să reamintim întâi câteva noţiuni matematice: Definiţia 10.3 Fie p 3 număr prim şi a Zp. Spunem că a este rest (reziduu) pătratic modulo p dacă ecuaţia x 2 a (mod p) are soluţie în Z p. În caz contrar, un număr a 0 nu este rest pătratic. Exemplul 10.3 Resturile pătratice modulo 11 sunt 1, 3, 4, 5, 9 Aceasta deoarece în Z 11 avem (±1) 2 = 1, (±5) 2 = 3, (±2) 2 = 4, (±4) 2 = 5, (±3) 2 = 9. Problema resturilor pătratice constă în a decide dacă un număr n dat este sau nu un rest pătratic. Un algoritm determinist pentru rezolvarea acestei probleme se bazează pe Teorema 10.1 (Criteriul lui Euler). Dacă p 3 este prim, un număr a este rest pătratic modulo p dacă şi numai dacă a p (mod p) Demonstraţie: Să presupunem a x 2 (mod p). Cum x p 1 1 (mod p) (Teorema lui Fermat) pentru x 0 (mod p),vom avea a p 1 2 (x 2 ) p 1 2 x p 1 1 (mod p). Invers, fie a p (mod p) şi b Z p un element primitiv (de ordin p 1). Atunci a b i (mod p) pentru un anumit i. Calculăm 1 a p 1 2 (b i ) p 1 2 b i(p 1) 2 (mod p). Ordinul p 1 al lui b va divide i(p 1)/2. Deci i este par şi rădăcinile pătrate ale lui a sunt ±b i/2.
6 6 PRELEGEREA 10. SISTEMUL DE CRIPTARE RSA Definiţia 10.4 Dacă p 3 este prim, pentru orice număr a 0 se defineşte simbolul Legendre prin ( ) a = p 0 dacă a 0 (mod p) 1 dacă a este rest pătratic modulo p 1 dacă a nu este rest pătratic modulo p Teorema 10.1 asigură că a (p 1)/2 1 (mod p) dacă şi numai dacă a este rest pătratic modulo p. Dacă a este multiplu de p, evident a (p 1)/2 0 (mod p). În sfârşit, dacă a nu este rest pătratic modulo p, avem a (p 1)/2 1 (mod p) deoarece a p 1 1, a (p 1)/2 1 (mod p) şi 1 este singura rădăcină pătrată diferită de 1 modulo p. Este deci adevărată teorema următoare: Teorema 10.2 Dacă p este număr prim impar, atunci ( ) a a p 1 2 (mod p) p Simbolul lui Legendre se poate generaliza astfel: Definiţia 10.5 Fie n = p e p e k k un număr impar descompus în factori primi. Dacă a 0 este un număr întreg, se defineşte simbolul Jacobi prin ( ( a k a = i=1 p i ( ) 6278 Exemplul 10.4 Să calculăm simbolul Jacobi. Descompunerea în factori primi 9975 a lui ( 9975) este( 9975 = ) ( ) Avem atunci ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( 6 8 = = = ( 1)( 1) ) 2 ( 1)( 1) = 1 Fie n > 1 un număr impar. Dacă n este prim, atunci pentru orice a, avem ) ei ( a a n 1 2 (mod. Invers, dacă n nu este prim, este posibil ca egalitatea de sus să fie falsă. Dacă congruenţa se verifică, spunem că n este număr Euler pseudo - prim pentru baza a. De exemplu, 91 este pseudo-prim ( ) pentru baza 10 deoarece 10 = 1 = (mod 91). 91 Putem enunţa acum testul de primalitate Solovay - Strassen pentru un număr impar n:
7 10.3. TESTE DE PRIMALITATE PROBABILISTE 7 1. Se generează aleator un număr a Zn; ( a 2. x ; 3. if x = 0 then n nu este prim 4. y a n 1 2 (mod ; 5. if x y (mod then n este prim, else n nu este prim. Pentru evaluarea a n 1 2 (mod se poate folosi un algoritm ( de complexitate O((log 3 ). a Problema este cum putem evalua simbolul Jacobi x fără a factoriza pe n (altfel ne învârtim într-un cerc vicios!!). Acest lucru se poate realiza folosind câteva proprietăţi. Anume: Lema 10.1 Fie n un întreg pozitiv impar. Atunci ( x 1. Dacă x y (mod atunci = ( y ; ( 2 = { 1 dacă n ±1 (mod 8) 1 dacă n ±3 (mod 8) ( ) ( x y x = n ( y ; Lema 10.2 Fie m, n două numere întregi pozitive impare. Atunci ( ) m ( ) n m dacă m n 3 (mod 4) = ) n altfel ( n m Lăsăm ca exerciţiu demonstraţiile celor două leme. ( ) 7411 Exemplul 10.5 Să calculăm simbolul Jacobi. Vom avea succesiv: 9283 ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) = = = = = = ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( = = = = = )
8 8 PRELEGEREA 10. SISTEMUL DE CRIPTARE RSA O analiză sumară arată că se poate calcula simbolul Jacobi ( ) m n folosind cel mult O(log reduceri modulare, fiecare în timp O((log 2 ). Deci complexitatea poate fi estimată la O((log 3 ) 3. Se poate arăta că numărul de baze a pentru care un număr neprim n este pseudo - prim Euler, este cel mult n/2. Aceasta duce la concluzia că testul de primalitate Solovay - Strassen este un algoritm Monte Carlo pozitiv pentru problema de descompunere, cu probabilitate de eroare 1/2. Un studiu referitor la complexitatea aplicării acestui test de primalitate şi a probabilităţii de eroare se poate găsi în [1] Algoritmul Miller - Rabin Acest algoritm este cunoscut şi sub numele de testul de tare pseudo - primalitate. Forma sa este: 1. Se descompune n 1 = 2 k m unde m este impar; 2. Se alege aleator întregul a [2, n 2]; 3. b a m (mod 4. if b 1 (mod then n este prim, Stop; 5. for i 0 to k 1 do 6. if b 1 (mod then n este prim, Stop, else b b 2 (mod 7. n nu este prim, Stop Evident, algoritmul este polinomial, de complexitate O((log 3 ). Teorema 10.3 Algoritmul Miller - Rabin este un algoritm Monte Carlo pozitiv pentru problema de descompunere. Demonstraţie: Să presupunem prin absurd că algoritmul răspunde că un număr prim n se poate descompune, adică a m 1 (mod. Vom urmări şirul de valori pe care le ia b. Cum la fiecare iterare b este ridicat la pătrat, acest şir este a m, a 2m,..., a 2k 1m. Vom avea deci a 2im 1 (mod pentru 0 i k 1. 3 O analiză mai detaliată poate reduce această complexitate la O((log 2 ).
9 10.3. TESTE DE PRIMALITATE PROBABILISTE 9 Deoarece n este prim, teorema lui Fermat dă a 2km 1 (mod. Deci a 2k 1m este o rădăcină pătrată a lui 1 modulo n. Din faptul că n este prim, singurele rădăcini pătrate ale lui 1 sunt ±1. Această afirmaţie se poate arăta astfel: x este rădăcină pătrată a lui 1 dacă şi numai dacă n (x 1)(x + 1). Cum n este prim, avem n (x 1) (deci x 1 (mod ) sau n (x + 1) (adică x 1 (mod ). Cum prin ipoteză a 2k 1m 1 (mod, avem a 2k 1m 1 (mod. Atunci a 2k 2m trebuie să fie rădăcină pătrată a lui 1, diferită de 1, deci a 2k 2m 1 (mod. Procedând iterativ, se ajunge la a m 1 (mod, ceea ce contrazice faptul că algoritmul nu s-a oprit la Pasul 4. Dacă n este un număr impar neprim, atunci maxim 1/4 din numerele a Zn conduc la un rezultat fals. În [4] se apreciază că numărul maxim de astfel de valori este φ(/4, pentru n 9. De exemplu, pentru n = 91 (neprim), mulţimea valorilor a pentru care algoritmul dă răspuns incorect este {9, 10, 12, 16, 17, 22, 29, 38, 53, 62, 69, 74, 75, 79, 81, 82}. Pentru n = 105 orice valoare a lui a conduce la un rezultat corect. Deci, algorituml Miller-Rabin este un algoritm Monte-Carlo pozitiv de probabilitate ɛ = 1/4. În general se consideră că testul Miller - Rabin este mai bun decât Solovay - Strassen. Câteva motive: 1. Solovay - Strassen este computaţional mai complex. 2. Implementarea lui Solovay - Strasen este mai dificilă din cauza calculului simbolului Jacobi. 3. Probabilitatea de eroare pentru Solovay - Strasen este 1/2, pe când la Miller - rabin ea se reduce la 1/4. 4. Deoarece orice valoare a lui a pentru care testul Miller - Rabin este greşit este un număr Euler pseudo-prim (vezi Exerciţiul 10.8), un test Miler - Rabin nu este niciodată inferior unui test Solovay - Strasen. Deoarece orice implementare a unui sistem RSA trebuie însoţită de un generator de numere prime mari, sunt necesare construcţii care să genereze rapid astfel de numere. Schneier propune următoarea variantă ([3]): 1. Se generează un număr aleator p de n biţi. 2. Se verifică dacă primul şi ultimul bit sunt 1.
10 10 PRELEGEREA 10. SISTEMUL DE CRIPTARE RSA 3. Se verifică dacă p nu este divizibil cu numere prime mici (3, 5, 7, 11,...) Se aplică testul Miller - Rabin cu o valoare aleatoare a. Dacă p trece testul, se ia altă valoare pentru a. Cinci teste sunt suficiente. Pentru viteză, se recomandă să se ia valori mici pentru a. Dacă p eşuează la unul din cele cinci teste, se reia algoritmul. Se apreciază că utilizarea pasului 3, cu o testare a tuturor numerelor prime până la 256 elimină aproape 80% din cazurile nefavorabile Anexă Algoritmul lui Euclid extins După cum se ştie, algoritmul lui Euclid constituie o modalitate eficace de determinare a celui mai mare divizor comun a două numere întregi pozitive. El poate fi extins pentru a determina şi inversele elementelor dintr-un corp finit Z n. Să reamintim întâi algoritmul lui Euclid (forma clasică): Fie r 0, r 1 N. Se efectuează secvenţa de împărţiri succesive: r 0 = q 1 r 1 + r 2 0 < r 2 < r 1 r 1 = q 2 r 2 + r 3 0 < r 3 < r 2. (1) r m 2 = q m 1 r m 1 + r m 0 < r m < r m 1 r m 1 = q m r m. Deoarece (r 0, r 1 ) = (r 1, r 2 ) =... = (r m 1, r m ) = r m, rezultă că cel mai mare divizor comun dintre r 0 şi r 1 este r m. Să definim acum şirul t 0, t 1,..., t m astfel: t 0 = 0, t 1 = 1 t j = t j 2 q j 1 t j 1 (mod r 0 ), j 2 (2) Teorema 10.4 Pentru 0 j m avem r j t j r 1 (mod r 0 ) unde r j şi t j sunt definite de (1) respectiv (2). Demonstraţie: Se foloseşte o inducţie după j. Pentru j = 0 şi j = 1 afirmaţia este banală. O presupunem adevărată pentru j = i 1 şi j = i 2 (i 2) şi să o arătăm pentru j = i. Toate calculele se fac modulo r 0. Conform ipotezei de inducţie, r i 2 = t i 2 r 1, r i 1 = t i 1 t 1. Acum: r i = r i 2 q i 1 r i 1 = t i 2 r 1 q i 1 t i 1 r 1 = (t i 2 q i 1 r i 1 )r 1 = t i r 1. Corolarul 10.1 Dacă (r 0, r 1 ) = 1 atunci t m = r 1 1 (mod r 0 ). 4 Multe implementări testează divizibilitatea cu numerele prime mai mici decât 256. Eficienţa este crescută dacă se merge până la 2000
11 10.4. ANEXĂ 11 Se poate da acum algoritmul extins al lui Euclid care pentru n > 1 şi b Z n va determina b 1 mod n (dacă există). 1. n 0 [ n, ] b 0 b, t 0 0, t 1 n0 2. q, r n 0 q b 0 b 0 3. while r > 0 do 3.1. temp t 0 q t 3.2. if temp 0 then temp temp (mod else temp n (( temp) (mod ) 3.3. n 0 [ b 0,] b 0 r, t 0 t, t temp n q, r n 0 q b 0 b 0 4. if b 0 1 then b nu are inversă mod n else b 1 (mod = t. Exemplul 10.6 Să calculăm 28 1 mod 75, folosind algoritmului lui Euclid extins. Vom avea pe rând: Deci 28 1 mod 75 = 67. n 0 b 0 q r t 0 t temp Teorema chineză a resturilor Teorema 10.5 Se dau numerele p 1, p 2,..., p r prime între ele şi fie n = p 1 p 2... p r. Atunci sistemul de ecuaţii x a i (mod p i ), 1 i r are soluţie comună în intervalul [0, n 1]. Demonstraţie: Pentru fiecare i, (p i, n/p i ) = 1; deci există numerele y i astfel încât n p i y i 1 (mod p i ). De asemenea, pentru j i, deoarece p j (n/p i ), avem n p i y i 0 (mod p j ). Alegem x = r i=1 n p i y i a i (mod.
12 12 PRELEGEREA 10. SISTEMUL DE CRIPTARE RSA Pentru orice i, x este o soluţie a ecuaţiei x a i (mod p i ) deoarece în Z pi avem x = n p i y i a i = a i. Exemplul 10.7 Fie r = 3, p 1 = 7, p 2 = 11, p 3 = 13, deci n = Notând m i = n p i, avem m 1 = 143, m 2 = 91 şi m 3 = 77. Folosind algoritmul lui Euclid, se obţine y 1 = 5, y 2 = 4, y 3 = 12. Soluţia generală este atunci x = 715a a a 3 (mod 1001). De exemplu, pentru sistemul x 5 (mod 7), x 3 (mod 11), x 10 (mod 13) formula de sus dă x = (mod 1001) = (mod 1001) = 894. Verificarea se realizează reducând x modulo 7, Exerciţii 10.1 Demonstraţi lemele 10.1 şi Fie p, q numere prime impare distincte şi n = pq. Definim λ( = (p 1)(q 1) cmmdc(p 1, q 1) Folosim un sistem de criptare RSA în care s-a făcut modificarea a b 1 (mod λ(). (a) Demonstraţi că operaţiile de criptare şi decriptare sunt operaţii inverse şi în acest sistem. (b) Dacă p = 37, q = 79 şi b = 7, calculaţi valoarea exponentului a atât în acest sistem cât şi în sistemul RSA normal Să se arate că pentru orice număr n egal cu produsul primelor k (k 2) numere prime impare testul Miller - Rabin dă rezultat corect pentru orice întreg a [2, n 2] O modalitate curentă de a mări viteza de decriptare foloseşte teorema chineză a restului. Să presupunem că n = pq şi d K (y) = y a (mod. Definim d p = d (mod (p 1)), d q = d (mod (q 1)) şi M p = q 1 (mod p), M q = p 1 (mod q). Vom considera algoritmul 1. x p y dp (mod p); 2. x q y dq (mod q); 3. x M p q x p + M q p x q (mod ; 4. return(x).
13 10.5. EXERCIŢII 13 (a) Demonstraţi că valoarea x returnată este de fapt y d (mod. (b) Pentru p = 1511, q = 2003 calculaţi d p, d q, M p, M q şi apoi decriptaţi textul y = folosind algoritmul din acest exerciţiu Pentru n = 837, aflaţi numărul de baze b pentru care n este un numărul n este Euler pseudo-prim Scrieţi un program pentru calculul simbolului Jacobi, folosind lemele 10.1 şi Singura operaţie de factorizare permisă este împărţirea la 2. valori de test: ( ) 610, 987 ( ) 20964, 1987 ( ) Fie G( = { a a Z n, ( a } a n 1 2 (mod. (a) Demonstraţi că G( este subgrup al lui Z n. Deci, conform Teoremei lui Langrance, dacă subgrupul este propriu, atunci G( Z n 2 n 1. 2 (b) Să presupunem că n = p k q, unde p şi q sunt numere impare prime între ele, p este prim şi k 2. Fie a = 1 + p k 1 q. Demonstraţi că ( a a n 1 2 (mod. (c) Fie n = p 1 p 2... p s unde p i sunt numere prime impare distincte. Să presupunem că a 1 (mod p 1 ) şi a 1 (mod p 2 p 3... p s ), unde u este un non-reziduu pătratic modulo p 1 (un astfel de a există, conform teoremei chineze a restului). Demonstraţi că ( a 1 (mod, a n (mod p 2 p 3... p s ) (deci a n (mod. (d) Dacă n este un număr neprim impar, arătaţi că G( n 1. 2 (e) Pe baza celor de mai sus, arătaţi că probabiltatea de eroare a testului de primalitate Solovay - Strassen este cel mult 1/ Să se arate că orice număr a pentru care testul Miller - Rabin dă rezultat fals este un număr Euler pseudo-prim. Reciproca este adevărată dacă şi numai dacă n 3 (mod 4).
14 14 PRELEGEREA 10. SISTEMUL DE CRIPTARE RSA 10.9 Fie p un număr prim impar şi cmmdc(a, p) = 1. a) Să presupunem că i 2 şi b 2 a (mod p i 1 ). Demonstraţi că există un x Z p unic astfel ca x 2 a (mod p i ) şi x b (mod p i 1 ). Găsiţi o modalitate eifcientă de calcul a lui x. (b) Aplicaţi punctul anterior în următoarea situaţie: plecând de la congruenţa (mod 19), aflaţi rădăcinile pătrate ale lui 17 modulo 19 2 şi modulo (c) i 1, arătaţi că numărul soluţiilor congruenţei x 2 a (mod p i ) este 0 sau Folosind algoritmul lui Euclid extins, calculaţi inversele: 17 1 (mod 101), (mod 1234), (mod 9987) Fie aplicaţia u : Z 105 Z 3 Z 5 Z 7 definită prin u(x) = (x (mod 3), x (mod 5), x (mod 7)) Să se găsească o formulă pentru u 1 şi să se determine cu ajutorul ei u 1 (2, 2, 3) Să se rezolve sistemul de congruenţe x 12 (mod 25), x 9 (mod 26), x 23 (mod 27) Să se rezolve sistemul de congruenţe 13 x 4 (mod 99), 15 x 56 (mod 101)
15 Bibliografie [1] D. Stinton, Cryptography, Theory et Pratice, Second Edition, Chapman & Hall/CRC 2002 [2] A. Salomaa, Criptografie cu chei publice, Ed. Militară, 1994 [3] B. Schneier, Applied Cryptography, Second Edition, John Wiley & Sons, 1996 [4] A. Menezes, P. Oorschot, S. Vanstome, Handbook of Applied Cryptography, [5] R. Rivest, A. Shamir, L. Adleman, A Method for Obtaining Digital Signatures and Public-Key Cryptosystems, Communications of the ACM, Vol. 21 (2), 1978, pages
Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii
Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii Problemele neliniare sunt in general rezolvate prin metode iterative si analiza convergentei acestor metode este o problema importanta. 1 Contractii
Διαβάστε περισσότεραCurs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"
Curs 14 Funcţii implicite Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Fie F : D R 2 R o funcţie de două variabile şi fie ecuaţia F (x, y) = 0. (1) Problemă În ce condiţii ecuaţia
Διαβάστε περισσότεραCurs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.
Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Fie p, q N. Fie funcţia f : D R p R q. Avem următoarele
Διαβάστε περισσότεραCurs 4 Serii de numere reale
Curs 4 Serii de numere reale Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Criteriul rădăcinii sau Criteriul lui Cauchy Teoremă (Criteriul rădăcinii) Fie x n o serie cu termeni
Διαβάστε περισσότεραriptografie şi Securitate
riptografie şi Securitate - Prelegerea 12 - Scheme de criptare CCA sigure Adela Georgescu, Ruxandra F. Olimid Facultatea de Matematică şi Informatică Universitatea din Bucureşti Cuprins 1. Schemă de criptare
Διαβάστε περισσότεραLucrare. Varianta aprilie I 1 Definiţi noţiunile de număr prim şi număr ireductibil. Soluţie. Vezi Curs 6 Definiţiile 1 şi 2. sau p b.
Lucrare Soluţii 28 aprilie 2015 Varianta 1 I 1 Definiţi noţiunile de număr prim şi număr ireductibil. Soluţie. Vezi Curs 6 Definiţiile 1 şi 2 Definiţie. Numărul întreg p se numeşte număr prim dacă p 0,
Διαβάστε περισσότεραCriptosisteme cu cheie publică III
Criptosisteme cu cheie publică III Anul II Aprilie 2017 Problema rucsacului ( knapsack problem ) Considerăm un număr natural V > 0 şi o mulţime finită de numere naturale pozitive {v 0, v 1,..., v k 1 }.
Διαβάστε περισσότερα(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.
Definiţie Spunem că: i) funcţia f are derivată parţială în punctul a în raport cu variabila i dacă funcţia de o variabilă ( ) are derivată în punctul a în sens obişnuit (ca funcţie reală de o variabilă
Διαβάστε περισσότεραPrelegerea 11. Securitatea sistemului RSA Informaţii despre p şi q
Prelegerea 11 Securitatea sistemului RSA Vom trece în revistă câteva modalităţi de atac ale sistemelor de criptare RSA. Ca o primă observaţie, RSA nu rezistă la un atac de tipul meet-in-the middle, strategia
Διαβάστε περισσότερα5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.
5 Eerciţii reolvate 5 UNCŢII IMPLICITE EXTREME CONDIŢIONATE Eerciţiul 5 Să se determine şi dacă () este o funcţie definită implicit de ecuaţia ( + ) ( + ) + Soluţie ie ( ) ( + ) ( + ) + ( )R Evident este
Διαβάστε περισσότεραV.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile
Metode de Optimizare Curs V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile Propoziţie 7. (Fritz-John). Fie X o submulţime deschisă a lui R n, f:x R o funcţie de clasă C şi ϕ = (ϕ,ϕ
Διαβάστε περισσότεραAsupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006
Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 006 Mircea Lascu şi Cezar Lupu La cel de-al cincilea baraj de Juniori din data de 0 mai 006 a fost dată următoarea inegalitate: Fie x, y, z trei numere reale
Διαβάστε περισσότεραR R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.
5p Determinați primul termen al progresiei geometrice ( b n ) n, știind că b 5 = 48 și b 8 = 84 5p Se consideră funcția f : intersecție a graficului funcției f cu aa O R R, f ( ) = 7+ 6 Determinați distanța
Διαβάστε περισσότεραDISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE
DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE ABSTRACT. Materialul prezintă o modalitate de a afla distanţa dintre două drepte necoplanare folosind volumul tetraedrului. Lecţia se adresează clasei a VIII-a Data:
Διαβάστε περισσότεραSubiecte Clasa a VIII-a
Subiecte lasa a VIII-a (40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate pe foaia de raspuns in dreptul
Διαβάστε περισσότεραa n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea
Serii Laurent Definitie. Se numeste serie Laurent o serie de forma Seria n= (z z 0 ) n regulata (tayloriana) = (z z n= 0 ) + n se numeste partea principala iar seria se numeste partea Sa presupunem ca,
Διαβάστε περισσότεραIII. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.
III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. Definiţie. O serie a n se numeşte: i) absolut convergentă dacă seria modulelor a n este convergentă; ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar
Διαβάστε περισσότεραMetode de interpolare bazate pe diferenţe divizate
Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate Radu Trîmbiţaş 4 octombrie 2005 1 Forma Newton a polinomului de interpolare Lagrange Algoritmul nostru se bazează pe forma Newton a polinomului de interpolare
Διαβάστε περισσότεραIntegrala nedefinită (primitive)
nedefinita nedefinită (primitive) nedefinita 2 nedefinita februarie 20 nedefinita.tabelul primitivelor Definiţia Fie f : J R, J R un interval. Funcţia F : J R se numeşte primitivă sau antiderivată a funcţiei
Διαβάστε περισσότεραSisteme diferenţiale liniare de ordinul 1
1 Metoda eliminării 2 Cazul valorilor proprii reale Cazul valorilor proprii nereale 3 Catedra de Matematică 2011 Forma generală a unui sistem liniar Considerăm sistemul y 1 (x) = a 11y 1 (x) + a 12 y 2
Διαβάστε περισσότεραCurs 1 Şiruri de numere reale
Bibliografie G. Chiorescu, Analiză matematică. Teorie şi probleme. Calcul diferenţial, Editura PIM, Iaşi, 2006. R. Luca-Tudorache, Analiză matematică, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005. M. Nicolescu, N. Roşculeţ,
Διαβάστε περισσότεραCurs 2 Şiruri de numere reale
Curs 2 Şiruri de numere reale Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Convergenţă şi mărginire Teoremă Orice şir convergent este mărginit. Demonstraţie Fie (x n ) n 0 un
Διαβάστε περισσότεραriptografie şi Securitate
riptografie şi Securitate - Prelegerea 21.2 - Sistemul de criptare ElGamal Adela Georgescu, Ruxandra F. Olimid Facultatea de Matematică şi Informatică Universitatea din Bucureşti Cuprins 1. Scurt istoric
Διαβάστε περισσότεραSERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0
SERII NUMERICE Definiţia 3.1. Fie ( ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0 şirul definit prin: s n0 = 0, s n0 +1 = 0 + 0 +1, s n0 +2 = 0 + 0 +1 + 0 +2,.......................................
Διαβάστε περισσότεραFunctii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1
Functii definitie proprietati grafic functii elementare A. Definitii proprietatile functiilor. Fiind date doua multimi X si Y spunem ca am definit o functie (aplicatie) pe X cu valori in Y daca fiecarui
Διαβάστε περισσότεραPlanul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare
1 Planul în spaţiu Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru 2 Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Fie reperul R(O, i, j, k ) în spaţiu. Numim normala a unui plan, un vector perpendicular pe
Διαβάστε περισσότεραSEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0
Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului Matematici Superioare, Semestrul I, Lector dr. Lucian MATICIUC SEMINAR 4 Funcţii de mai multe variabile continuare). Să se arate că funcţia z,
Διαβάστε περισσότεραRădăcini primitive modulo n
Universitatea Bucureşti Facultatea de Matematică şi Informatică Rădăcini primitive modulo n Îndrumător ştiinţific: Prof. Dr. Victor Alexandru 2010 Rezumat Tema lucrarii este studiul radacinilor primitive.
Διαβάστε περισσότεραSeminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare
Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare Noțiuni teoretice Criteriul Hurwitz de analiză a stabilității sistemelor liniare În cazul sistemelor liniare, stabilitatea este o condiție de localizare
Διαβάστε περισσότεραEDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă
Coordonatori DANA HEUBERGER NICOLAE MUŞUROIA Nicolae Muşuroia Gheorghe Boroica Vasile Pop Dana Heuberger Florin Bojor MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă Clasa a
Διαβάστε περισσότεραFunctii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor
Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor. Fiind date doua multimi si spunem ca am definit o functie (aplicatie) pe cu valori in daca fiecarui element
Διαβάστε περισσότεραExamen AG. Student:... Grupa:... ianuarie 2011
Problema 1. Pentru ce valori ale lui n,m N (n,m 1) graful K n,m este eulerian? Problema 2. Să se construiască o funcţie care să recunoască un graf P 3 -free. La intrare aceasta va primi un graf G = ({1,...,n},E)
Διαβάστε περισσότεραSubiecte Clasa a VII-a
lasa a VII Lumina Math Intrebari Subiecte lasa a VII-a (40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate
Διαβάστε περισσότεραAnaliza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro
Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM Seminar S ANALA ÎN CUENT CONTNUU A SCHEMELO ELECTONCE S. ntroducere Pentru a analiza în curent continuu o schemă electronică,
Διαβάστε περισσότεραCOLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.
SUBIECTUL Editia a VI-a 6 februarie 005 CLASA a V-a Fie A = x N 005 x 007 si B = y N y 003 005 3 3 a) Specificati cel mai mic element al multimii A si cel mai mare element al multimii B. b)stabiliti care
Διαβάστε περισσότεραEsalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.
Seminarul 1 Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii. 1.1 Breviar teoretic 1.1.1 Esalonul Redus pe Linii (ERL) Definitia 1. O matrice A L R mxn este in forma de Esalon Redus pe Linii (ERL), daca indeplineste
Διαβάστε περισσότεραDefiniţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice
1 Conice pe ecuaţii reduse 2 Conice pe ecuaţii reduse Definiţie Numim conica locul geometric al punctelor din plan pentru care raportul distantelor la un punct fix F şi la o dreaptă fixă (D) este o constantă
Διαβάστε περισσότεραMARCAREA REZISTOARELOR
1.2. MARCAREA REZISTOARELOR 1.2.1 MARCARE DIRECTĂ PRIN COD ALFANUMERIC. Acest cod este format din una sau mai multe cifre şi o literă. Litera poate fi plasată după grupul de cifre (situaţie în care valoarea
Διαβάστε περισσότεραExamen AG. Student:... Grupa: ianuarie 2016
16-17 ianuarie 2016 Problema 1. Se consideră graful G = pk n (p, n N, p 2, n 3). Unul din vârfurile lui G se uneşte cu câte un vârf din fiecare graf complet care nu-l conţine, obţinându-se un graf conex
Διαβάστε περισσότεραO generalizare a unei probleme de algebră dată la Olimpiada de Matematică, faza judeţeană, 2013
O generalizare a unei probleme de algebră dată la Olimpiada de Matematică, faza judeţeană, 2013 Marius Tărnăuceanu 1 Aprilie 2013 Abstract În această lucrare vom prezenta un rezultat ce extinde Problema
Διαβάστε περισσότεραPrincipiul Inductiei Matematice.
Principiul Inductiei Matematice. Principiul inductiei matematice constituie un mijloc important de demonstratie in matematica a propozitiilor (afirmatiilor) ce depind de argument natural. Metoda inductiei
Διαβάστε περισσότεραEcuatii exponentiale. Ecuatia ce contine variabila necunoscuta la exponentul puterii se numeste ecuatie exponentiala. a x = b, (1)
Ecuatii exponentiale Ecuatia ce contine variabila necunoscuta la exponentul puterii se numeste ecuatie exponentiala. Cea mai simpla ecuatie exponentiala este de forma a x = b, () unde a >, a. Afirmatia.
Διαβάστε περισσότεραAplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal
Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal Principiul I al termodinamicii exprimă legea conservării şi energiei dintr-o formă în alta şi se exprimă prin relaţia: ΔUQ-L, unde: ΔU-variaţia
Διαβάστε περισσότεραCapitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite
Capitolul 4 Integrale improprii 7-8 În cadrul studiului integrabilităţii iemann a unei funcţii s-au evidenţiat douăcondiţii esenţiale:. funcţia :[ ] este definită peintervalînchis şi mărginit (interval
Διαβάστε περισσότεραFunctii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011
Functii Breviar teoretic 8 ianuarie 011 15 ianuarie 011 I Fie I, interval si f : I 1) a) functia f este (strict) crescatoare pe I daca x, y I, x< y ( f( x) < f( y)), f( x) f( y) b) functia f este (strict)
Διαβάστε περισσότεραBARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)
BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 8 mi 0 (brjul ) Problem Arătţi că dcă, b, c sunt numere rele cre verifică + b + c =, tunci re loc ineglitte xy + yz + zx Problem Fie şi b numere nturle nenule Dcă numărul
Διαβάστε περισσότερα5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE
5.5. A CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE PROBLEMA 1. În circuitul din figura 5.54 se cunosc valorile: μa a. Valoarea intensității curentului de colector I C. b. Valoarea tensiunii bază-emitor U BE.
Διαβάστε περισσότερα1.3 Baza a unui spaţiu vectorial. Dimensiune
.3 Baza a unui spaţiu vectorial. Dimensiune Definiţia.3. Se numeşte bază a spaţiului vectorial V o familie de vectori B care îndeplineşte condiţiile de mai jos: a) B este liniar independentă; b) B este
Διαβάστε περισσότεραProgresii aritmetice si geometrice. Progresia aritmetica.
Progresii aritmetice si geometrice Progresia aritmetica. Definitia 1. Sirul numeric (a n ) n N se numeste progresie aritmetica, daca exista un numar real d, numit ratia progresia, astfel incat a n+1 a
Διαβάστε περισσότεραLaborator 1: INTRODUCERE ÎN ALGORITMI. Întocmit de: Claudia Pârloagă. Îndrumător: Asist. Drd. Gabriel Danciu
INTRODUCERE Laborator 1: ÎN ALGORITMI Întocmit de: Claudia Pârloagă Îndrumător: Asist. Drd. Gabriel Danciu I. NOŢIUNI TEORETICE A. Sortarea prin selecţie Date de intrare: un şir A, de date Date de ieşire:
Διαβάστε περισσότεραSisteme liniare - metode directe
Sisteme liniare - metode directe Radu T. Trîmbiţaş 27 martie 2016 1 Eliminare gaussiană Să considerăm sistemul liniar cu n ecuaţii şi n necunoscute Ax = b, (1) unde A K n n, b K n 1 sunt date, iar x K
Διαβάστε περισσότεραCONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ ADOLF HAIMOVICI, 2017 ETAPA LOCALĂ, HUNEDOARA Clasa a IX-a profil științe ale naturii, tehnologic, servicii
Clasa a IX-a 1 x 1 a) Demonstrați inegalitatea 1, x (0, 1) x x b) Demonstrați că, dacă a 1, a,, a n (0, 1) astfel încât a 1 +a + +a n = 1, atunci: a +a 3 + +a n a1 +a 3 + +a n a1 +a + +a n 1 + + + < 1
Διαβάστε περισσότεραSeminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor
Facultatea de Matematică Calcul Integral şi Elemente de Analiă Complexă, Semestrul I Lector dr. Lucian MATICIUC Seminariile 9 20 Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reiduurilor.
Διαβάστε περισσότεραCapitolul 4 PROPRIETĂŢI TOPOLOGICE ŞI DE NUMĂRARE ALE LUI R. 4.1 Proprietăţi topologice ale lui R Puncte de acumulare
Capitolul 4 PROPRIETĂŢI TOPOLOGICE ŞI DE NUMĂRARE ALE LUI R În cele ce urmează, vom studia unele proprietăţi ale mulţimilor din R. Astfel, vom caracteriza locul" unui punct în cadrul unei mulţimi (în limba
Διαβάστε περισσότεραIII. Reprezentarea informaţiei în sistemele de calcul
Metode Numerice Curs 3 III. Reprezentarea informaţiei în sistemele de calcul III.1. Reprezentarea internă a numerelor întregi III. 1.1. Reprezentarea internă a numerelor întregi fără semn (pozitive) Reprezentarea
Διαβάστε περισσότερα2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2
.1 Sfera Definitia 1.1 Se numeşte sferă mulţimea tuturor punctelor din spaţiu pentru care distanţa la u punct fi numit centrul sferei este egalăcuunnumăr numit raza sferei. Fie centrul sferei C (a, b,
Διαβάστε περισσότερα6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă
Semiar 5 Serii cu termei oarecare Probleme rezolvate Problema 5 Să se determie atura seriei cos 5 cos Soluţie 5 Şirul a 5 este cu termei oarecare Studiem absolut covergeţa seriei Petru că cos a 5 5 5 şi
Διαβάστε περισσότεραEcuatii trigonometrice
Ecuatii trigonometrice Ecuatiile ce contin necunoscute sub semnul functiilor trigonometrice se numesc ecuatii trigonometrice. Cele mai simple ecuatii trigonometrice sunt ecuatiile de tipul sin x = a, cos
Διαβάστε περισσότεραCursul Măsuri reale. D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 15
MĂSURI RELE Cursul 13 15 Măsuri reale Fie (,, µ) un spaţiu cu măsură completă şi f : R o funcţie -măsurabilă. Cum am văzut în Teorema 11.29, dacă f are integrală pe, atunci funcţia de mulţime ν : R, ν()
Διαβάστε περισσότερα7 Distribuţia normală
7 Distribuţia normală Distribuţia normală este cea mai importantă distribuţie continuă, deoarece în practică multe variabile aleatoare sunt variabile aleatoare normale, sunt aproximativ variabile aleatoare
Διαβάστε περισσότεραCriterii de comutativitate a grupurilor
Criterii de comutativitate a grupurilor Marius Tărnăuceanu 10.03.2017 Abstract În această lucrare vom prezenta mai multe condiţii suficiente de comutativitate a grupurilor. MSC (2010): 20A05, 20K99. Key
Διαβάστε περισσότεραT R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.
Trignmetrie Funcţia sinus sin : [, ] este peridică (periada principală T * = ), impară, mărginită. Funcţia arcsinus arcsin : [, ], este impară, mărginită, bijectivă. Funcţia csinus cs : [, ] este peridică
Διαβάστε περισσότερα2 Fracţii continue Fracţii continue finite Fracţii continue infinite Fracţii continue periodice... 43
Cuprins Notaţii 9 1 Numere întregi 11 1.1 Divizibilitate în N...................... 11 1. Relaţia de divizibilitate pe Z................ 13 1.3 Teorema fundamentală a aritmeticii............ 0 1.4 Numere
Διαβάστε περισσότεραSubiecte Clasa a V-a
(40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate pe foaia de raspuns in dreptul numarului intrebarii
Διαβάστε περισσότεραSă se arate că n este număr par. Dan Nedeianu
Primul test de selecție pentru juniori I. Să se determine numerele prime p, q, r cu proprietatea că 1 p + 1 q + 1 r 1. Fie ABCD un patrulater convex cu m( BCD) = 10, m( CBA) = 45, m( CBD) = 15 și m( CAB)
Διαβάστε περισσότερα2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale
Transformări 1 Noţiunea de transformare liniară Proprietăţi. Operaţii Nucleul şi imagine Rangul şi defectul unei transformări 2 Matricea unei transformări Relaţia dintre rang şi defect Schimbarea matricei
Διαβάστε περισσότεραConcurs MATE-INFO UBB, 1 aprilie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ
UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ Concurs MATE-INFO UBB, aprilie 7 Proba scrisă la MATEMATICĂ SUBIECTUL I (3 puncte) ) (5 puncte) Fie matricele A = 3 4 9 8
Διαβάστε περισσότερα8 Intervale de încredere
8 Intervale de încredere În cursul anterior am determinat diverse estimări ˆ ale parametrului necunoscut al densităţii unei populaţii, folosind o selecţie 1 a acestei populaţii. În practică, valoarea calculată
Διαβάστε περισσότεραf(x) = l 0. Atunci f are local semnul lui l, adică, U 0 V(x 0 ) astfel încât sgnf(x) = sgnl, x U 0 D\{x 0 }. < f(x) < l +
Semnul local al unei funcţii care are limită. Propoziţie. Fie f : D (, d) R, x 0 D. Presupunem că lim x x 0 f(x) = l 0. Atunci f are local semnul lui l, adică, U 0 V(x 0 ) astfel încât sgnf(x) = sgnl,
Διαβάστε περισσότεραCONCURSUL INTERJUDEȚEAN DE MATEMATICĂ TRAIAN LALESCU, 1998 Clasa a V-a
CONCURSUL INTERJUDEȚEAN DE MATEMATICĂ TRAIAN LALESCU, 998 Clasa a V-a. La gara Timișoara se eliberează trei bilete de tren: unul pentru Arad, altul pentru Deva și al treilea pentru Reșița. Cel pentru Deva
Διαβάστε περισσότεραa. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %
1. Un motor termic funcţionează după ciclul termodinamic reprezentat în sistemul de coordonate V-T în figura alăturată. Motorul termic utilizează ca substanţă de lucru un mol de gaz ideal având exponentul
Διαβάστε περισσότερα1 Corpuri finite. 1.1 Introducere. Reamintim mai intai
1 Corpuri finite. 1.1 Introducere Reamintim mai intai Definiţie 1 Se numeşte corp un inel comutativ (K,+, ) cu proprietatea ca orice element nenul x din k este inversabil, i.e. există x 1 k astfel încât
Διαβάστε περισσότεραToate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. Se acordă din oficiu 10 puncte. SUBIECTUL I.
Modelul 4 Se acordă din oficiu puncte.. Fie numărul complex z = i. Calculaţi (z ) 25. 2. Dacă x şi x 2 sunt rădăcinile ecuaţiei x 2 9x+8 =, atunci să se calculeze x2 +x2 2 x x 2. 3. Rezolvaţi în mulţimea
Διαβάστε περισσότεραConice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca
Conice Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea U.T. Cluj-Napoca Definiţie: Se numeşte curbă algebrică plană mulţimea punctelor din plan de ecuaţie implicită de forma (C) : F (x, y) = 0 în care funcţia F este
Διαβάστε περισσότεραz a + c 0 + c 1 (z a)
1 Serii Laurent (continuare) Teorema 1.1 Fie D C un domeniu, a D şi f : D \ {a} C o funcţie olomorfă. Punctul a este pol multiplu de ordin p al lui f dacă şi numai dacă dezvoltarea în serie Laurent a funcţiei
Διαβάστε περισσότεραCONCURS DE ADMITERE, 17 iulie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ
UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ CONCURS DE ADMITERE, 7 iulie 207 Proba scrisă la MATEMATICĂ SUBIECTUL I (30 puncte) ) (0 puncte) Să se arate că oricare ar
Διαβάστε περισσότεραLaborator 6. Integrarea ecuaţiilor diferenţiale
Laborator 6 Integrarea ecuaţiilor diferenţiale Responsabili: 1. Surdu Cristina(anacristinasurdu@gmail.com) 2. Ştirbăţ Bogdan(bogdanstirbat@yahoo.com) Obiective În urma parcurgerii acestui laborator elevul
Διαβάστε περισσότεραprin egalizarea histogramei
Lucrarea 4 Îmbunătăţirea imaginilor prin egalizarea histogramei BREVIAR TEORETIC Tehnicile de îmbunătăţire a imaginilor bazate pe calculul histogramei modifică histograma astfel încât aceasta să aibă o
Διαβάστε περισσότεραSeminar Algebra. det(a λi 3 ) = 0
Rezolvari ale unor probleme propuse "Matematica const în a dovedi ceea ce este evident în cel mai puµin evident mod." George Polya P/Seminar Valori si vectori proprii : Solutie: ( ) a) A = Valorile proprii:
Διαβάστε περισσότεραCurs 7. Definiţia II Un grup G este o mulţime, împreună cu o operaţie binară
Curs 7 II.3 Grupuri II.3.1 Definiţie. Exemple Definiţia II.3.1.1. Un grup G este o mulţime, împreună cu o operaţie binară pe G, notată : G G G, (x, y) x y, astfel încât: (G1) (Asociativitate) (x y) z =
Διαβάστε περισσότεραSEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a
Capitolul II: Serii de umere reale. Lect. dr. Lucia Maticiuc Facultatea de Hidrotehică, Geodezie şi Igieria Mediului Matematici Superioare, Semestrul I, Lector dr. Lucia MATICIUC SEMINARUL 3. Cap. II Serii
Διαβάστε περισσότεραOrice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).
Teoremă. (Y = f(x)). Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism Demonstraţie. f este continuă pe X: x 0 X, S Y (f(x 0 ), ε), S X (x 0, ε) aşa ca f(s X (x 0, ε)) = S Y (f(x 0 ), ε) : y
Διαβάστε περισσότερα1.7. AMPLIFICATOARE DE PUTERE ÎN CLASA A ŞI AB
1.7. AMLFCATOARE DE UTERE ÎN CLASA A Ş AB 1.7.1 Amplificatoare în clasa A La amplificatoarele din clasa A, forma de undă a tensiunii de ieşire este aceeaşi ca a tensiunii de intrare, deci întreg semnalul
Διαβάστε περισσότερα1. Sisteme de ecuaţii liniare Definiţia 1.1. Fie K un corp comutativ. 1) Prin sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute X 1,...
1. Sisteme de ecuaţii liniare Definiţia 1.1. Fie K un corp comutativ. 1) Prin sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute X 1,..., X n şi coeficienţi în K se înţelege un ansamblu de egalităţi formale
Διαβάστε περισσότεραAl cincilea baraj de selecţie pentru OBMJ Bucureşti, 28 mai 2015
Societatea de Ştiinţe Matematice din România Ministerul Educaţiei Naţionale Al cincilea baraj de selecţie pentru OBMJ Bucureşti, 28 mai 2015 Problema 1. Arătaţi că numărul 1 se poate reprezenta ca suma
Διαβάστε περισσότεραOlimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1
Calea 13 Septembrie, r 09, Sector 5, 0507, București Tel: +40 (0)1 317 36 50 Fax: +40 (0)1 317 36 54 Olimpiada Naţioală de Matematică Etapa locală -00016 Clasa a IX-a M 1 Fie 1 abc,,, 6 şi ab c 1 Să se
Διαβάστε περισσότεραPrincipiul incluziunii si excluziunii. Generarea şi ordonarea permutărilor. Principiul porumbeilor. Pri
Generarea şi ordonarea permutărilor. Principiul porumbeilor. Principiul incluziunii si excluziunii Recapitulare din cursul trecut Presupunem că A este o mulţime cu n elemente. Recapitulare din cursul trecut
Διαβάστε περισσότεραComponente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent
Laborator 3 Divizorul de tensiune. Divizorul de curent Obiective: o Conexiuni serie şi paralel, o Legea lui Ohm, o Divizorul de tensiune, o Divizorul de curent, o Implementarea experimentală a divizorului
Διαβάστε περισσότεραMatrice. Determinanti. Sisteme liniare
Matrice 1 Matrice Adunarea matricelor Înmulţirea cu scalar. Produsul 2 Proprietăţi ale determinanţilor Rangul unei matrice 3 neomogene omogene Metoda lui Gauss (Metoda eliminării) Notiunea de matrice Matrice
Διαβάστε περισσότερα9 Testarea ipotezelor statistice
9 Testarea ipotezelor statistice Un test statistic constă în obţinerea unei deducţii bazată pe o selecţie din populaţie prin testarea unei anumite ipoteze (rezultată din experienţa anterioară, din observaţii,
Διαβάστε περισσότεραLectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane
Subspatii ane Lectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane Oana Constantinescu Oana Constantinescu Lectia VI Subspatii ane Table of Contents 1 Structura de spatiu an E 3 2 Subspatii
Διαβάστε περισσότεραFig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].
Componente şi circuite pasive Fig.3.85. Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36]. Fig.3.86. Rezistenţa serie echivalentă pierderilor în funcţie
Διαβάστε περισσότερα4. CIRCUITE LOGICE ELEMENTRE 4.. CIRCUITE LOGICE CU COMPONENTE DISCRETE 4.. PORŢI LOGICE ELEMENTRE CU COMPONENTE PSIVE Componente electronice pasive sunt componente care nu au capacitatea de a amplifica
Διαβάστε περισσότεραa) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.
Bac Variata Proil: mate-izica, iormatica, metrologie Subiectul I (3 p) Se cosidera matricele: X =, Y = ( ) si A= a) (3p) Sa se calculeze XY A b) (4p) Sa se calculeze determiatul si ragul matricei A c)
Διαβάστε περισσότεραMetode Runge-Kutta. 18 ianuarie Probleme scalare, pas constant. Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy
Metode Runge-Kutta Radu T. Trîmbiţaş 8 ianuarie 7 Probleme scalare, pas constant Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy y (t) = f(t, y), a t b, y(a) = α. pe o grilă uniformă de (N + )-puncte din [a,
Διαβάστε περισσότερα2. Sisteme de forţe concurente...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3
SEMINAR 2 SISTEME DE FRŢE CNCURENTE CUPRINS 2. Sisteme de forţe concurente...1 Cuprins...1 Introducere...1 2.1. Aspecte teoretice...2 2.2. Aplicaţii rezolvate...3 2. Sisteme de forţe concurente În acest
Διαβάστε περισσότεραLucian Maticiuc CURS I II. 1 Matrice şi determinanţi. Sisteme de ecuaţii liniare. 1.1 Matrice şi determinanţi
Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei Algebră, Semestrul I, Lector dr Lucian MATICIUC http://mathettituiasiro/maticiuc/ CURS I II Matrice şi determinanţi Sisteme de ecuaţii
Διαβάστε περισσότεραCum folosim cazuri particulare în rezolvarea unor probleme
Cum folosim cazuri particulare în rezolvarea unor probleme GHEORGHE ECKSTEIN 1 Atunci când întâlnim o problemă pe care nu ştim s-o abordăm, adesea este bine să considerăm cazuri particulare ale acesteia.
Διαβάστε περισσότερα* K. toate K. circuitului. portile. Considerând această sumă pentru toate rezistoarele 2. = sl I K I K. toate rez. Pentru o bobină: U * toate I K K 1
FNCȚ DE ENERGE Fie un n-port care conține numai elemente paive de circuit: rezitoare dipolare, condenatoare dipolare și bobine cuplate. Conform teoremei lui Tellegen n * = * toate toate laturile portile
Διαβάστε περισσότεραLaborator 11. Mulţimi Julia. Temă
Laborator 11 Mulţimi Julia. Temă 1. Clasa JuliaGreen. Să considerăm clasa JuliaGreen dată de exemplu la curs pentru metoda locului final şi să schimbăm numărul de iteraţii nriter = 100 în nriter = 101.
Διαβάστε περισσότερα