Principiul incluziunii si excluziunii. Generarea şi ordonarea permutărilor. Principiul porumbeilor. Pri
|
|
- Τρύφαινα Βασιλικός
- 7 χρόνια πριν
- Προβολές:
Transcript
1 Generarea şi ordonarea permutărilor. Principiul porumbeilor. Principiul incluziunii si excluziunii
2 Recapitulare din cursul trecut Presupunem că A este o mulţime cu n elemente.
3 Recapitulare din cursul trecut Presupunem că A este o mulţime cu n elemente. Un aranjament de n luate câte r (sau r-permutare) a lui A este o secvenţă ordonată de elemente din A.
4 Recapitulare din cursul trecut Presupunem că A este o mulţime cu n elemente. Un aranjament de n luate câte r (sau r-permutare) a lui A este o secvenţă ordonată de elemente din A. O permutare a lui A este o secvenţă ordonată a tuturor elementelor din A.
5 Recapitulare din cursul trecut Presupunem că A este o mulţime cu n elemente. Un aranjament de n luate câte r (sau r-permutare) a lui A este o secvenţă ordonată de elemente din A. O permutare a lui A este o secvenţă ordonată a tuturor elementelor din A. O combinare de n luate câte r a lui A este o submulţime cu r elemente din A.
6 Recapitulare din cursul trecut Presupunem că A este o mulţime cu n elemente. Un aranjament de n luate câte r (sau r-permutare) a lui A este o secvenţă ordonată de elemente din A. O permutare a lui A este o secvenţă ordonată a tuturor elementelor din A. O combinare de n luate câte r a lui A este o submulţime cu r elemente din A. Exemplu (A = {a 1, a 2, a 3 }) 2-permutările lui A sunt (ordinea contează!): 2-combinările lui A sunt (ordinea nu contează!): Permutările lui A sunt:
7 Recapitulare din cursul trecut Presupunem că A este o mulţime cu n elemente. Un aranjament de n luate câte r (sau r-permutare) a lui A este o secvenţă ordonată de elemente din A. O permutare a lui A este o secvenţă ordonată a tuturor elementelor din A. O combinare de n luate câte r a lui A este o submulţime cu r elemente din A. Exemplu (A = {a 1, a 2, a 3 }) 2-permutările lui A sunt (ordinea contează!): a 1, a 2, a 2, a 1, a 1, a 3, a 3, a 1, a 2, a 3, a 3, a 1 2-combinările lui A sunt (ordinea nu contează!): Permutările lui A sunt:
8 Recapitulare din cursul trecut Presupunem că A este o mulţime cu n elemente. Un aranjament de n luate câte r (sau r-permutare) a lui A este o secvenţă ordonată de elemente din A. O permutare a lui A este o secvenţă ordonată a tuturor elementelor din A. O combinare de n luate câte r a lui A este o submulţime cu r elemente din A. Exemplu (A = {a 1, a 2, a 3 }) 2-permutările lui A sunt (ordinea contează!): a 1, a 2, a 2, a 1, a 1, a 3, a 3, a 1, a 2, a 3, a 3, a 1 2-combinările lui A sunt (ordinea nu contează!): {a 1, a 2 }, {a 1, a 3 }, {a 2, a 3 } Permutările lui A sunt:
9 Recapitulare din cursul trecut Presupunem că A este o mulţime cu n elemente. Un aranjament de n luate câte r (sau r-permutare) a lui A este o secvenţă ordonată de elemente din A. O permutare a lui A este o secvenţă ordonată a tuturor elementelor din A. O combinare de n luate câte r a lui A este o submulţime cu r elemente din A. Exemplu (A = {a 1, a 2, a 3 }) 2-permutările lui A sunt (ordinea contează!): a 1, a 2, a 2, a 1, a 1, a 3, a 3, a 1, a 2, a 3, a 3, a 1 2-combinările lui A sunt (ordinea nu contează!): {a 1, a 2 }, {a 1, a 3 }, {a 2, a 3 } Permutările lui A sunt: a 1, a 2, a 3, a 1, a 3, a 2, a 2, a 1, a 3, a 2, a 3, a 1, a 3, a 1, a 2, a 3, a 2, a 1
10 Operaţii cu aranjamente şi permutări În prima parte a acestui curs vom învăţa: Cum să ordonăm permutările încât să putem vorbi despre prima permutare, a doua, etc. Cum să generăm permutarea care urmează după o permutare dată Cum să generăm direct a k-a permutare Cum să determinăm a câta este o permutare dată
11 Relaţii de ordine pentru r-permutări Presupunem că A este o mulţime finită cu n elemente. 1 Mai întâi ordonăm elementele mulţimii A A = {a 1, a 2,..., a n } unde a 1 = primul element... a n = al n-lea element. A devine o mulţime ordonată (un alfabet) în care a 1 < a 2 <... < a n. 2 r-permutările sunt cuvinte b 1,..., b r de lungime r pe care le ordonăm ca şi cuvintele din dicţionar, de exemplu: a 1, a 2 < a 1, a 3 < a 2, a 1 <... Această ordonare a r-permutărilor se numeşte ordonare lexicografică: b 1,..., b r < c 1,..., c r dacă există o poziţie k astfel încât b i = c i pentru 1 i < k, şi b k < c k.
12 Relaţii de ordine pentru r-permutări Observaţii preliminare Fie A = {a 1,..., a n } o mulţime ordonată cu a 1 <... < a n şi N = {1, 2,..., n}. 1 r-permutările lui A sunt cuvinte de forma a i1,..., a ir cu i 1,..., i r N. 2 a i1,..., a ir este o r-permutare a lui A dacă şi numai dacă (i 1,..., i r ) este o r-permutare a lui N. 3 a i1,..., a ir < a j1,..., a jr dacă şi numai dacă i 1,..., i r < j 1,..., j r. este suficient să ştim cum să ordonăm şi să enumerăm r-permutări de numere din mulţimea N. De acum încolo vom considera doar r-permutări ale mulţimii ordonate A = {1,..., n}.
13 Rangul unei r-permutări Rangul unei r-permutări este poziţia la care apare r-permutarea în ordine lexicografică, pornind de la poziţia 0. Exemplu (A = {1, 2, 3}) 2-permutare rang permutare rang 1, 2 0 1, 2, 3 0 1, 3 1 1, 3, 2 1 2, 1 2 2, 1, 3 2 2, 3 3 2, 3, 1 3 3, 1 4 3, 1, 2 4 3, 2 5 3, 2, 1 5
14 Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Problemă Cum putem calcula permutarea lui N = {1,..., n} care urmează după permutarea p 1,..., p n în ordine lexicografică? Exemplu (N = {1, 2, 3, 4, 5}) permutare 5, 1, 3, 2, 4 5, 2, 4, 3, 1 5, 4, 3, 2, 1 permutare următoare
15 Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Problemă Cum putem calcula permutarea lui N = {1,..., n} care urmează după permutarea p 1,..., p n în ordine lexicografică? Exemplu (N = {1, 2, 3, 4, 5}) permutare permutare următoare 5, 1, 3, 2, 4 5, 1, 3, 4, 2 5, 2, 4, 3, 1 5, 4, 3, 2, 1
16 Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Problemă Cum putem calcula permutarea lui N = {1,..., n} care urmează după permutarea p 1,..., p n în ordine lexicografică? Exemplu (N = {1, 2, 3, 4, 5}) permutare permutare următoare 5, 1, 3, 2, 4 5, 1, 3, 4, 2 5, 2, 4, 3, 1 5, 3, 1, 2, 4 5, 4, 3, 2, 1
17 Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Problemă Cum putem calcula permutarea lui N = {1,..., n} care urmează după permutarea p 1,..., p n în ordine lexicografică? Exemplu (N = {1, 2, 3, 4, 5}) permutare permutare următoare 5, 1, 3, 2, 4 5, 1, 3, 4, 2 5, 2, 4, 3, 1 5, 3, 1, 2, 4 5, 4, 3, 2, 1 nu există
18 Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Problemă Cum putem calcula permutarea lui N = {1,..., n} care urmează după permutarea p 1,..., p n în ordine lexicografică? Exemplu (N = {1, 2, 3, 4, 5}) permutare permutare următoare 5, 1, 3, 2, 4 5, 1, 3, 4, 2 5, 2, 4, 3, 1 5, 3, 1, 2, 4 5, 4, 3, 2, 1 nu există Permutarea care urmează după p 1,..., p n se poate calcula astfel:
19 Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Problemă Cum putem calcula permutarea lui N = {1,..., n} care urmează după permutarea p 1,..., p n în ordine lexicografică? Exemplu (N = {1, 2, 3, 4, 5}) permutare permutare următoare 5, 1, 3, 2, 4 5, 1, 3, 4, 2 5, 2, 4, 3, 1 5, 3, 1, 2, 4 5, 4, 3, 2, 1 nu există Permutarea care urmează după p 1,..., p n se poate calcula astfel: 1 Determină i astfel încât p i >... > p n este cel mai lung sufix descrescător al permutării p 1,..., p n
20 Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Problemă Cum putem calcula permutarea lui N = {1,..., n} care urmează după permutarea p 1,..., p n în ordine lexicografică? Exemplu (N = {1, 2, 3, 4, 5}) permutare permutare următoare 5, 1, 3, 2, 4 5, 1, 3, 4, 2 5, 2, 4, 3, 1 5, 3, 1, 2, 4 5, 4, 3, 2, 1 nu există Permutarea care urmează după p 1,..., p n se poate calcula astfel: 1 Determină i astfel încât p i >... > p n este cel mai lung sufix descrescător al permutării p 1,..., p n 2 Detemină j i astfel încât p j este cel mai mic număr mai mare decât p i 1.
21 Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Problemă Cum putem calcula permutarea lui N = {1,..., n} care urmează după permutarea p 1,..., p n în ordine lexicografică? Exemplu (N = {1, 2, 3, 4, 5}) permutare permutare următoare 5, 1, 3, 2, 4 5, 1, 3, 4, 2 5, 2, 4, 3, 1 5, 3, 1, 2, 4 5, 4, 3, 2, 1 nu există Permutarea care urmează după p 1,..., p n se poate calcula astfel: 1 Determină i astfel încât p i >... > p n este cel mai lung sufix descrescător al permutării p 1,..., p n 2 Detemină j i astfel încât p j este cel mai mic număr mai mare decât p i 1. 3 Permută p j cu p i 1, şi apoi inversează sufixul p i,..., p n.
22 Operaţii cu permutări Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Exemplu p 1, p 2, p 3, p 4, p 5 = 5, 2, 4, 3, 1
23 Operaţii cu permutări Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Exemplu p 1, p 2, p 3, p 4, p 5 = 5, 2, 4, 3, 1 5, 2, 4, 3, 1 i = 3
24 Operaţii cu permutări Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Exemplu p 1, p 2, p 3, p 4, p 5 = 5, 2, 4, 3, 1 5, 2, 4, 3, 1 permută p i 1 = 2 cu p j = 3 i = 3 j = 4
25 Operaţii cu permutări Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Exemplu p 1, p 2, p 3, p 4, p 5 = 5, 2, 4, 3, 1 5, 3, 4, 2, 1 inversează p i,..., p n = 4, 2, 1 i = 3
26 Operaţii cu permutări Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Exemplu p 1, p 2, p 3, p 4, p 5 = 5, 2, 4, 3, 1 5, 3, 1, 2, 4 = permutarea următoare
27 Enumerarea permutărilor în ordine lexicografică Pseudocod PermutareUrmatoare(p: int[0.. n 1]) i := n 2; while (p[i] > p[i + 1]) i--; j := n 1; while (p[j] < p[i]) j--; // permuta valorile lui p[i] si p[j] tmp := p[i]; p[i] := p[j]; p[j] := tmp; // inverseaza (p[i+1],..., p[n-1]) for (k := 0; k < (n i 1)/2 ; k++) // swap p[i k] with p[n 1 k] tmp := p[i k]; p[i k] := p[n 1 k]; p[n 1 k] := tmp; return p;
28 Operaţii cu permutări Probleme 1 Cum putem calcula direct şi eficient rangul unei permutări p 1,..., p n a lui N = {1,..., n} într-o enumerare lexicografică? 2 Cum putem calcula direct şi eficient permutarea p 1,..., p n lui N = {1,..., n} care are rangul k? Presupunem că 0 k < n!
29 Calculul rangului unei permutări Fie r rangul permutării p 1,..., p n. Dacă p 1 = 1 atunci 0 r < (n 1)! Dacă p 1 = 2 atunci (n 1)! r < 2 (n 1)!... Dacă p 1 = k atunci (k 1) (n 1)! r < k (n 1)!... Dacă p 1 = n atunci (n 1) (n 1)! r < n (n 1)! = n!
30 Calculul rangului unei permutări Fie r rangul permutării p 1,..., p n. Dacă p 1 = 1 atunci 0 r < (n 1)! Dacă p 1 = 2 atunci (n 1)! r < 2 (n 1)!... Dacă p 1 = k atunci (k 1) (n 1)! r < k (n 1)!... Dacă p 1 = n atunci (n 1) (n 1)! r < n (n 1)! = n! în general, (p 1 1) (n 1)! r < p 1 (n 1)!
31 Calculul rangului unei permutări Fie r rangul permutării p 1,..., p n. Dacă p 1 = 1 atunci 0 r < (n 1)! Dacă p 1 = 2 atunci (n 1)! r < 2 (n 1)!... Dacă p 1 = k atunci (k 1) (n 1)! r < k (n 1)!... Dacă p 1 = n atunci (n 1) (n 1)! r < n (n 1)! = n! în general, (p 1 1) (n 1)! r < p 1 (n 1)! rangul lui p 1,..., p n = (p 1 1) (n 1)! + rangul lui p 2,..., p n în enumerarea lexicografică a permutărilor lui N {p 1 }
32 Calculul rangului unei permutări Fie r rangul permutării p 1,..., p n. Dacă p 1 = 1 atunci 0 r < (n 1)! Dacă p 1 = 2 atunci (n 1)! r < 2 (n 1)!... Dacă p 1 = k atunci (k 1) (n 1)! r < k (n 1)!... Dacă p 1 = n atunci (n 1) (n 1)! r < n (n 1)! = n! în general, (p 1 1) (n 1)! r < p 1 (n 1)! rangul lui p 1,..., p n = (p 1 1) (n 1)! + rangul lui p 2,..., p n în enumerarea lexicografică a permutărilor lui N {p 1 } r se poate calcula recursiv.
33 Calculul rangului unei permutări Exemplu Permutarea p 1, p 2, p 3, p 4, p 5 = 2, 3, 1, 5, 4 are rangul r = (2 1) (5 1)!+ rangul lui 3, 1, 5, 4 în ordonarea lexicografică a permutărilor lui {1, 3, 4, 5}. rangul lui 3, 1, 5, 4 în ordonarea lexicografică a permutărilor lui {1, 3, 4, 5} este acelaşi cu rangul lui 2, 1, 4, 3 în ordonarea lexicografică a permutărilor lui {1, 2, 3, 4} (am micşorat cu 1 toate elementele mai mari decât p 1 = 2) Procedând recursiv, vom obţine că rangul lui 2, 1, 4, 3 este 7. rangul lui 2, 3, 1, 5, 4 este = 31.
34 Calculul rangului unei permutări Pseudocod Rang(p : int[0.. n 1]) if n == 1 return 0 else q : int[0.. n 2]; // ajusteaza p[1..n-1] sa fie permutare a lui {1,..., n 1} // memorata in q[0.. n 2] for(i := 1; i n 1; i++) if(p[i] < p[0]) q[i 1] = p[i]; else q[i 1] = p[i] 1; return Rang[q] + (p[0] 1) (n 1)!
35 Calculul unei permutări cu rang dat Se doreşte un algoritm care construieşte direct permutarea (p 1,..., p n ) cu rangul r, când 0 r < n!. Am observat deja că dacă permutarea (p 1,..., p n ) are rangul r, atunci (p 1 1) (n 1)! r < p 1 (n 1)! r p 1 = + 1 (n 1)! Dacă (q 1,..., q n 1 ) este permutarea cu rangul r (p 1 1) (n 1)! atunci { qi dacă q p i+1 = i < p 1, q i + 1 dacă q i p 1. pentru fiecare subsecvenţă.
36 Algoritmi de generare rapidă a tuturor permutărilor (Opţional) Generarea tuturor permutărilor se poate face şi în altă ordine decât cea lexicografică. Uneori se doreşte generarea foarte rapidă a tuturor permutărilor: Acest lucru este posibil dacă fiecare permutare se obţine foarte rapid din cea precedentă. În 1963, Heap a descoperit un algoritm care generează permutarea următoare a unei permutări prin interschimbarea valorilor a 2 elemente. Algoritmul lui Heap este cel mai rapid algoritm de generare a tuturor permutărilor.
37 Generarea rapidă a permutărilor cu algoritmul lui Heap (Opţional) for(i := 1; i n; i++) p[i] := i for(c := 1; c n; c++) 1. generează toate permutările lui p[1],..., p[n 1] fără a-l modifica pe p[n]; (la sfârşitul pasului 1, p conţine ultima permutare generată) 2. permută p[n] cu elementul p[f { (n, c)] 1 dacă n este impar, unde f (n, c) = c dacă n este par.
38 Generarea rapidă a permutărilor cu algoritmul lui Heap (Opţional) for(i := 1; i n; i++) p[i] := i for(c := 1; c n; c++) 1. generează toate permutările lui p[1],..., p[n 1] fără a-l modifica pe p[n]; (la sfârşitul pasului 1, p conţine ultima permutare generată) 2. permută p[n] cu elementul p[f { (n, c)] 1 dacă n este impar, unde f (n, c) = c dacă n este par. Algoritmul lui Heap generează toate permutările lui {1,..., n} într-o ordine diferită de cea lexicografică.
39 Generarea rapidă a permutărilor cu algoritmul lui Heap (Opţional) for(i := 1; i n; i++) p[i] := i for(c := 1; c n; c++) 1. generează toate permutările lui p[1],..., p[n 1] fără a-l modifica pe p[n]; (la sfârşitul pasului 1, p conţine ultima permutare generată) 2. permută p[n] cu elementul p[f { (n, c)] 1 dacă n este impar, unde f (n, c) = c dacă n este par. Algoritmul lui Heap generează toate permutările lui {1,..., n} într-o ordine diferită de cea lexicografică. Fiecare permutare diferă de cea precedentă printr-o transpoziţie (adică, o interschimbare a valorilor a 2 elemente).
40 Generarea rapidă a permutărilor cu algoritmul lui Heap (Opţional) for(i := 1; i n; i++) p[i] := i for(c := 1; c n; c++) 1. generează toate permutările lui p[1],..., p[n 1] fără a-l modifica pe p[n]; (la sfârşitul pasului 1, p conţine ultima permutare generată) 2. permută p[n] cu elementul p[f { (n, c)] 1 dacă n este impar, unde f (n, c) = c dacă n este par. Algoritmul lui Heap generează toate permutările lui {1,..., n} într-o ordine diferită de cea lexicografică. Fiecare permutare diferă de cea precedentă printr-o transpoziţie (adică, o interschimbare a valorilor a 2 elemente). Exemplu Algoritmul lui Heap enumeră permutările lui {1, 2, 3} în ordinea următoare: 1, 2, 3, 2, 1, 3, 3, 1, 2, 1, 3, 2, 2, 3, 1, 3, 2, 1
41 Exerciţii 1 Să se implementeze un program care citeşte o secvenţă de n numere şi apoi afişează: este permutare dacă secvenţa respectivă este o permutare a lui {1,..., n} nu este permutare în caz contrar. 2 Să se implementeze un program care citeşte numerele n şi r {0, 1,..., n! 1} şi afişează permutarea lui {1,..., n} care are rangul r. 3 Să se implementeze un program care citeşte o permutare a lui {1,..., n} şi afişează rangul permutării respective. 4 Scrieţi un program care citeşte o permutare a 1,..., a n şi calculează inversa ei, adică permutarea b 1,..., b n astfel încât b ai = a bi = i pentru orice 1 i n.
42 Exerciţii 1 Scrieţi un program care citeşte o permutare şi calculează permutarea următoare în ordine lexicografică. 2 Scrieţi un program care citeşte o permutare şi calculează permutarea precedentă în ordine lexicografică.
43 Principiul porumbeilor Exemplu Presupunem că un cârd de 13 porumbei ocupă o cuşcă cu 12 adăposturi. Numărul de adăposturi este mai mic decât numărul de porumbei cel puţin un adăpost va fi ocupat de cel puţin 2 porumbei.
44 Principiul porumbeilor Exemplu Presupunem că un cârd de 13 porumbei ocupă o cuşcă cu 12 adăposturi. Numărul de adăposturi este mai mic decât numărul de porumbei cel puţin un adăpost va fi ocupat de cel puţin 2 porumbei. Principiul porumbeilor (sau Principiul lui Dirichlet) Fie n un număr întreg pozitiv. Dacă mai mult de n obiecte sunt distribuite în n containere, atunci un container trebuie să conţină cel puţin 2 obiecte.
45 Principiul porumbeilor Applicaţii în raţionamentul combinatorial Stabilirea existenţei unei anumite configuraţii sau combinări în diverse situaţii. 1 Presupunem că sunt 367 studenţi înscrişi la cursul de istorie. Atunci cel puţin 2 studenţi au aceeaşi zi de naştere. Demonstraţie. Numărul de studenţi este mai mare decât numărul de zile calendaristice. Conform pricipiului porumbeilor, cel puţin 2 studenţi sunt născuţi în aceeaşi zi calendaristică. 2 n pugilişti concurează într-un turneu care prevede un meci între fiecare pereche de pugilişti. Fiecare pugilist a pierdut cel puţin un meci. Atunci cel puţin 2 pugilişti au obţinut acelaşi număr de victorii. Demonstraţie. Sunt n pugilişti, şi fiecare pugilist are între 0 şi n 2 victorii. (Observaţi că nici un pugilist nu are n 1 victorii deoarece ştim că fiecare a pierdut cel puţin un meci.) Conform principiului porumbeilor, cel puţin 2 pugilişti au acelaşi număr de victorii.
46 Principiul porumbeilor Generalizare: Fie m şi n întregi pozitivi. Dacă mai mult decât m n obiecte sunt distribuite în n containere, atunci cel puţin un container trebue să conţină cel puţin m + 1 obiecte. Demonstraţie: prin contradicţie. Dacă punem cel mult m obiecte în fiecare container, atunci numărul total de obiecte ar fi cel mult m n. Teoremă Dacă a 1, a 2,..., a n R şi µ = a 1 + a a n, atunci există întregii i n şi j cu 1 i, j n astfel încât a i µ şi a j µ. Demonstraţie: prin contradicţie. Dacă fiecare element este strict mai mare decât µ atunci µ = (a 1 + a a n )/n > n µ n = µ, contradicţie a i µ. Dacă fiecare element este strict mai mic decât µ atunci µ = (a 1 + a a n )/n < n µ n = µ, contradicţie a j µ.
47 Principiul porumbeilor Aplicaţia 1: Subsecvenţe monotone Definiţie (Secvenţă monotonă) O secvenţă a 1, a 2,..., a n este crescătoare dacă a 1 a 2... a n strict crescătoare dacă a 1 < a 2 <... < a n descrescătoare dacă a 1 a 2... a n strict descrescătoare dacă a 1 > a 2 >... > a n Fie secvenţa 3, 5, 8, 10, 6, 1, 9, 2, 7, 4. Care sunt subsecvenţele crescătoare de lungime maximă? (3, 5, 8, 10), (3, 5, 8, 9), (3, 5, 6, 7), (3, 5, 6, 9) Care sunt subsecvenţele descrescătoare de lungime maximă? (10, 9, 7, 4)
48 Principiul porumbeilor Aplicaţia 1: Subsecvenţe monotone (continuare) Teoremă Presupunem că m, n N {0}. O secvenţă cu mai mult de m n numere reale trebuie să conţină fie o subsecvenţă crescătoare de lungime cel puţin m + 1, sau o subsecvenţă strict descrescătoare de lungime cel puţin n + 1. Demonstraţie. Pentru fiecare 1 i m n + 1, fie r 1, r 2,..., r m n+1 a i :=lungimea celei mai lungi subsecvenţe crescătoare ce începe cu r i d i :=lungimea celei mai lungi subsecvenţe strict descrescătoare ce începe cu r i De exemplu, dacă secvenţa este 3, 5, 8, 10, 6, 1, 9, 2, 7, 4 atunci a 2 = 3 (pentru subsecvenţa 5, 8, 10 sau 5, 8, 9) d 2 = 2 (pentru subsecvenţa 5, 1 sau 5, 2 sau 5, 4)
49 Principiul porumbeilor Aplicaţia 1: Subsecvenţe monotone (Demo. continuată) Presupunem că teorema este falsă 1 a i m şi 1 d i n perechea (a i, d i ) are m n valori posibile. Există m n + 1 perechi i < j cu (a i, d i ) = (a j, d j ). Dacă i < j şi (a i, d i ) = (a j, d j ) atunci 1 Lungimea maximă a subsecvenţelor crescătoare ce pornesc din r i şi din r j este a i. 2 Lungimea maximă a subsecvenţelor strict descrescătoare ce pornesc din r i şi din r j este d i. Acest lucru este imposibil fiindcă lungime a i {}}{ 1 dacă r i r j atunci r i r j... }{{} lungime a i +1 lungime d i {}}{ 2 Dacă r i > r j atunci r i > r j >.... }{{} lungime d i +1
50 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea cu numere raţionale Pentru fiecare număr real x R definim:
51 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea cu numere raţionale Pentru fiecare număr real x R definim: x := cel mai mare întreg m astfel încât m x.
52 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea cu numere raţionale Pentru fiecare număr real x R definim: x := cel mai mare întreg m astfel încât m x. x := cel mai mic întreg m astfel încât x m.
53 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea cu numere raţionale Pentru fiecare număr real x R definim: x := cel mai mare întreg m astfel încât m x. x := cel mai mic întreg m astfel încât x m. Partea fracţionară a lui x: {x} := x x
54 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea cu numere raţionale Pentru fiecare număr real x R definim: x := cel mai mare întreg m astfel încât m x. x := cel mai mic întreg m astfel încât x m. Partea fracţionară a lui x: {x} := x x Un număr iraţional este un număr care nu este rezultatul împărţirii a doi întregi.
55 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea cu numere raţionale Pentru fiecare număr real x R definim: x := cel mai mare întreg m astfel încât m x. x := cel mai mic întreg m astfel încât x m. Partea fracţionară a lui x: {x} := x x Un număr iraţional este un număr care nu este rezultatul împărţirii a doi întregi. Exemple: π = , e = , etc.
56 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea cu numere raţionale Pentru fiecare număr real x R definim: x := cel mai mare întreg m astfel încât m x. x := cel mai mic întreg m astfel încât x m. Partea fracţionară a lui x: {x} := x x Un număr iraţional este un număr care nu este rezultatul împărţirii a doi întregi. Exemple: π = , e = , etc. Dacă α este un număr iraţional şi Q N {0}, cât de bine putem aproxima α cu un număr raţional p q unde 1 q Q?
57 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea cu numere raţionale Pentru fiecare număr real x R definim: x := cel mai mare întreg m astfel încât m x. x := cel mai mic întreg m astfel încât x m. Partea fracţionară a lui x: {x} := x x Un număr iraţional este un număr care nu este rezultatul împărţirii a doi întregi. Exemple: π = , e = , etc. Dacă α este un număr iraţional şi Q N {0}, cât de bine putem aproxima α cu un număr raţional p q unde 1 q Q? Cât de mic poate deveni α p când 1 q Q? q
58 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea cu numere raţionale (2) Teoremă (Teorema de aproximare a lui Dirichlet) Dacă α este un număr iraţional şi Q un întreg pozitiv, atunci există un număr raţional p/q cu 1 q Q astfel încât α p q 1 q (Q + 1). Demonstraţie. Împărţim intervalul [0, 1] în Q + 1 subintervale de lungimi egale: [ ) [ ) [ ] 1 1 0,, Q + 1 Q + 1, 2 Q,..., Q + 1 Q + 1, 1 şi următoarele Q + 2 numere reale: r 1 = 0, r 2 = {α}, {2α},..., r Q+1 = {Qα}, r Q+2 = 1
59 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea numerelor raţionale (2) Avem Q + 2 numere în Q + 1 intervale
60 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea numerelor raţionale (2) Avem Q + 2 numere în Q + 1 intervale există i < j cu r i, r j în acelaşi interval
61 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea numerelor raţionale (2) Avem Q + 2 numere în Q + 1 intervale există i < j cu r i, r j în acelaşi interval r i r j 1 Q+1. Se observă că (i, j) (1, Q + 2)
62 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea numerelor raţionale (2) Avem Q + 2 numere în Q + 1 intervale există i < j cu r i, r j în acelaşi interval r i r j 1 Q+1. Se observă că (i, j) (1, Q + 2) Deasemenea r 1 = 0 α 0 r i = (i 1) α (i 1)α dacă 2 i Q + 1 r Q+2 = 0 α ( 1)
63 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea numerelor raţionale (2) Avem Q + 2 numere în Q + 1 intervale există i < j cu r i, r j în acelaşi interval r i r j 1 Q+1. Se observă că (i, j) (1, Q + 2) Deasemenea r 1 = 0 α 0 r i = (i 1) α (i 1)α dacă 2 i Q + 1 r Q+2 = 0 α ( 1) fiecare r i este u i α v i cu u i, v i Z, şi dacă i < j atunci u i = u j numai dacă (i, j) = (1, Q + 2).
64 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea numerelor raţionale (2) Avem Q + 2 numere în Q + 1 intervale există i < j cu r i, r j în acelaşi interval r i r j 1 Q+1. Se observă că (i, j) (1, Q + 2) Deasemenea r 1 = 0 α 0 r i = (i 1) α (i 1)α dacă 2 i Q + 1 r Q+2 = 0 α ( 1) fiecare r i este u i α v i cu u i, v i Z, şi dacă i < j atunci u i = u j numai dacă (i, j) = (1, Q + 2). r i r j = (u i u j )α (v i v j ) = u i u j }{{} q [1,Q] α v i v j u i u j }{{} p q 1 Q+1.
65 Principiul porumbeilor Aplicaţia 2: Aproximarea numerelor raţionale (2) Avem Q + 2 numere în Q + 1 intervale există i < j cu r i, r j în acelaşi interval r i r j 1 Q+1. Se observă că (i, j) (1, Q + 2) Deasemenea r 1 = 0 α 0 r i = (i 1) α (i 1)α dacă 2 i Q + 1 r Q+2 = 0 α ( 1) fiecare r i este u i α v i cu u i, v i Z, şi dacă i < j atunci u i = u j numai dacă (i, j) = (1, Q + 2). r i r j = (u i u j )α (v i v j ) = u i u j }{{} q [1,Q] α v i v j u i u j }{{} p q 1 Q+1. Deci α p q 1 q (Q + 1).
66 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Exemple ilustrative Presupunem că un sertar conţine 50 de mărgele: 25 sunt de sticlă, 30 sunt roşii, 20 sunt sferice, 18 sunt de sticlă roşie, 12 sunt sferice de sticlă, 15 sunt sferice roşii, şi 8 sunt sferice de sticlă roşie. Câte mărgele există care nu sunt nici roşii, nici de sticlă şi nici sferice? Răspuns: Desenăm o diagramă Venn cu 3 mulţimi: mulţimea G a mărgelelor de sticlă, R a mărgelelor roşii, şi S a mărgelelor sferice. Observaţie. G R S = G + R + S G R G S R S + G R S.
67 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Ipoteze: U: o mulţime universală cu N elemente a 1,..., a r : proprietăţi ale elementelor mulţimii U N(a i1 a i2... a im ): numărul obiectelor din U care au simultan proprietăţile a i1, a i2,..., a im. N 0 : numărul obiectelor din U care nu au nici una din aceste proprietăţi. Teoremă (Principiul Incluziunii şi Excluziunii) N 0 = N N(a i ) + i i<j + ( 1) m N(a i a j ) i<j<k N(a i a j a k ) +... i 1 < <i m N(a i1... a im ) ( 1) r N(a 1 a 2... a r ).
68 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 1: Numere divizibile cu 2 numere relativ prime Exemplu Câte numere cuprinse între 50 şi 213 sunt divizibile cu 5 şi 12?
69 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 1: Numere divizibile cu 2 numere relativ prime Exemplu Câte numere cuprinse între 50 şi 213 sunt divizibile cu 5 şi 12? Fie U = {n 50 n 213}. Numărul de elemente al lui U este N = = 164. a 1 : proprietatea că 50 n 213 şi n este divizibil cu 5. a 2 : proprietatea că 50 n 213 şi n este divizibil cu 12.
70 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 1: Numere divizibile cu 2 numere relativ prime Exemplu Câte numere cuprinse între 50 şi 213 sunt divizibile cu 5 şi 12? Fie U = {n 50 n 213}. Numărul de elemente al lui U este N = = 164. a 1 : proprietatea că 50 n 213 şi n este divizibil cu 5. a 2 : proprietatea că 50 n 213 şi n este divizibil cu 12. Primul număr din U divizibil cu 5 este 50 = Ultimul număr din U divizibil cu 5 este 210 = 5 42 N(a 1 ) = = 33.
71 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 1: Numere divizibile cu 2 numere relativ prime Exemplu Câte numere cuprinse între 50 şi 213 sunt divizibile cu 5 şi 12? Fie U = {n 50 n 213}. Numărul de elemente al lui U este N = = 164. a 1 : proprietatea că 50 n 213 şi n este divizibil cu 5. a 2 : proprietatea că 50 n 213 şi n este divizibil cu 12. Primul număr din U divizibil cu 5 este 50 = Ultimul număr din U divizibil cu 5 este 210 = 5 42 N(a 1 ) = = 33. Primul număr din U divizibil cu 12 este 60 = Ultimul număr din U divizibil cu 12 este 204 = N(a 2 ) = = 13.
72 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 1: Numere divizibile cu 2 numere relativ prime Exemplu Câte numere cuprinse între 50 şi 213 sunt divizibile cu 5 şi 12? Fie U = {n 50 n 213}. Numărul de elemente al lui U este N = = 164. a 1 : proprietatea că 50 n 213 şi n este divizibil cu 5. a 2 : proprietatea că 50 n 213 şi n este divizibil cu 12. Primul număr din U divizibil cu 5 este 50 = Ultimul număr din U divizibil cu 5 este 210 = 5 42 N(a 1 ) = = 33. Primul număr din U divizibil cu 12 este 60 = Ultimul număr din U divizibil cu 12 este 204 = N(a 2 ) = = 13. Un număr are simultan proprietăţile a 1 şi a 2 dacă este divizibil cu 5 12 = 60. Primul număr din U divizibil cu 60 este 60 = Ultimul număr din U divizibil cu 60 este 180 = 60 3 N(a 1 a 2 ) = = 3.
73 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 1: Numere divizibile cu 2 numere relativ prime Exemplu Câte numere cuprinse între 50 şi 213 sunt divizibile cu 5 şi 12? Fie U = {n 50 n 213}. Numărul de elemente al lui U este N = = 164. a 1 : proprietatea că 50 n 213 şi n este divizibil cu 5. a 2 : proprietatea că 50 n 213 şi n este divizibil cu 12. Primul număr din U divizibil cu 5 este 50 = Ultimul număr din U divizibil cu 5 este 210 = 5 42 N(a 1 ) = = 33. Primul număr din U divizibil cu 12 este 60 = Ultimul număr din U divizibil cu 12 este 204 = N(a 2 ) = = 13. Un număr are simultan proprietăţile a 1 şi a 2 dacă este divizibil cu 5 12 = 60. Primul număr din U divizibil cu 60 este 60 = Ultimul număr din U divizibil cu 60 este 180 = 60 3 N(a 1 a 2 ) = = 3. Numărul căutat este N(a 1 ) + N(a 2 ) N(a 1 a 2 ) = = 43.
74 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 2: Funcţia ϕ a lui Euler ϕ(n):= numărul întregilor 1 m < n cu gcd(m, n) = 1. Exemplu: ϕ(24) = 8 deoarece sunt 8 intregi între 1 şi 23 care nu au factor comun cu 24: 1,5,7,11,13,17,19,23. ϕ(n) joaca un rol important în teoria numerelor. ϕ(n) poate fi calculată cu Principiul Incluziunii şi Excluziunii: Presupunem că n = p n pnr r unde p 1,..., p r sunt numere prime distincte, şi n i > 0 pentru 1 i r. Fie a i proprietatea mai mic decât n şi divizibil cu p i (1 i r) ϕ(n) = N 0 = n N(a i ) + N(a i a j ) ( 1) r N(a 1... a r ). i i<j N(a i1..., a im ) este numărul de elemente < n divizibile cu p i1... p im N(a i1... a im ) = n p i1... p im.
75 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 2: Funcţia ϕ a lui Euler ϕ(n) = n i r = n i=1 n p i + i<j (1 1pi ). n ( 1) n n p i p j p 1 p 2... p r ( Exemplu: ϕ(24) = ϕ(2 3 3) = ) ( 1 1 ) =
76 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime Câte numere prime sunt între 1 şi 120?
77 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime Câte numere prime sunt între 1 şi 120? Observaţie: Dacă n nu este prim atunci n = a b cu 1 < a b a 2 n, deci a n şi n trebuie să fie divizibil cu un număr prim p n.
78 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime Câte numere prime sunt între 1 şi 120? Observaţie: Dacă n nu este prim atunci n = a b cu 1 < a b a 2 n, deci a n şi n trebuie să fie divizibil cu un număr prim p n. Criteriu de numărare a numerelor prime < n:
79 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime Câte numere prime sunt între 1 şi 120? Observaţie: Dacă n nu este prim atunci n = a b cu 1 < a b a 2 n, deci a n şi n trebuie să fie divizibil cu un număr prim p n. Criteriu de numărare a numerelor prime < n: Începem cu mulţimea N = {1,..., n} şi numărăm N 0 = numărul de elemente rămase după ce se elimină din mulţimea N multiplii de numere prime p n.
80 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime Câte numere prime sunt între 1 şi 120? Observaţie: Dacă n nu este prim atunci n = a b cu 1 < a b a 2 n, deci a n şi n trebuie să fie divizibil cu un număr prim p n. Criteriu de numărare a numerelor prime < n: Începem cu mulţimea N = {1,..., n} şi numărăm N 0 = numărul de elemente rămase după ce se elimină din mulţimea N multiplii de numere prime p n. Numărul obţinut nu este tocmai cel dorit deoarece nu am numărat numerele prime n am numărat 1
81 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime Câte numere prime sunt între 1 şi 120? Observaţie: Dacă n nu este prim atunci n = a b cu 1 < a b a 2 n, deci a n şi n trebuie să fie divizibil cu un număr prim p n. Criteriu de numărare a numerelor prime < n: Începem cu mulţimea N = {1,..., n} şi numărăm N 0 = numărul de elemente rămase după ce se elimină din mulţimea N multiplii de numere prime p n. Numărul obţinut nu este tocmai cel dorit deoarece nu am numărat numerele prime n am numărat 1 Numărul căutat este N 0 + r 1 unde r este numărul numerelor prime n.
82 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime Câte numere prime sunt între 1 şi 120?
83 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime Câte numere prime sunt între 1 şi 120? Cel mai mare număr prim 120 este 7
84 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime Câte numere prime sunt între 1 şi 120? Cel mai mare număr prim 120 este 7 Considerăm mulţimea universală N = {n N 1 n 120} şi eliminăm din N toate elementele divizible cu un număr prim 7. Altfel spus, eliminăm din N toate elementele care au una din proprietăţile următoare: a 1 = este divizibil cu p 1 = 2 a 2 = este divizibil cu p 2 = 3 a 3 = este divizibil cu p 3 = 5 a 4 = este divizibil cu p 4 = 7 şi obţinem o mulţime M cu N 0 elemente.
85 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime Câte numere prime sunt între 1 şi 120? Cel mai mare număr prim 120 este 7 Considerăm mulţimea universală N = {n N 1 n 120} şi eliminăm din N toate elementele divizible cu un număr prim 7. Altfel spus, eliminăm din N toate elementele care au una din proprietăţile următoare: a 1 = este divizibil cu p 1 = 2 a 2 = este divizibil cu p 2 = 3 a 3 = este divizibil cu p 3 = 5 a 4 = este divizibil cu p 4 = 7 şi obţinem o mulţime M cu N 0 elemente. Î: Este N 0 numărul pe care-l căutăm?
86 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime Câte numere prime sunt între 1 şi 120? Cel mai mare număr prim 120 este 7 Considerăm mulţimea universală N = {n N 1 n 120} şi eliminăm din N toate elementele divizible cu un număr prim 7. Altfel spus, eliminăm din N toate elementele care au una din proprietăţile următoare: a 1 = este divizibil cu p 1 = 2 a 2 = este divizibil cu p 2 = 3 a 3 = este divizibil cu p 3 = 5 a 4 = este divizibil cu p 4 = 7 şi obţinem o mulţime M cu N 0 elemente. Î: Este N 0 numărul pe care-l căutăm? R: Nu tocmai, fiindcă: M conţine toate numerele prime între 1 şi 120, cu excepţia lui p 1 = 2, p 2 = 3, p 3 = 5, p 4 = 7. M conţine 1, care nu este număr prim.
87 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime Câte numere prime sunt între 1 şi 120? Cel mai mare număr prim 120 este 7 Considerăm mulţimea universală N = {n N 1 n 120} şi eliminăm din N toate elementele divizible cu un număr prim 7. Altfel spus, eliminăm din N toate elementele care au una din proprietăţile următoare: a 1 = este divizibil cu p 1 = 2 a 2 = este divizibil cu p 2 = 3 a 3 = este divizibil cu p 3 = 5 a 4 = este divizibil cu p 4 = 7 şi obţinem o mulţime M cu N 0 elemente. Î: Este N 0 numărul pe care-l căutăm? R: Nu tocmai, fiindcă: M conţine toate numerele prime între 1 şi 120, cu excepţia lui p 1 = 2, p 2 = 3, p 3 = 5, p 4 = 7. M conţine 1, care nu este număr prim. Numărul numerelor prime 120 este N
88 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime (continuare) Câte numere prime sunt între 1 şi 120?
89 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime (continuare) Câte numere prime sunt între 1 şi 120? 4 N 0 = 120 N(a i ) + N(a i a j ) N(a i a j a k ) + N(a 1 a 2 a 3 a 4 ) i=1 i<j i<j<k
90 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime (continuare) N 0 = 120 Câte numere prime sunt între 1 şi 120? 4 N(a i a j ) N(a i a j a k ) + N(a 1 a 2 a 3 a 4 ) N(a i ) + i=1 i<j i<j<k 120 Observăm că N(a i1... a im ) = p i1... p im (de ce?) De exemplu: N(a 1 ) = 120/2 = 60, N(a 2 ) = 120/3 = 40, N(a 3 ) = 120/5 = 24, N(a 4 ) = 120/7 = 17 N(a 1 a 2 ) = 120/(2 3) = 20, N(a 1 a 3 ) = 120/(2 5) = 12,... N(a 1 a 2 a 3 a 4 ) = 120/( ) = 120/210 = 0
91 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime (continuare) N 0 = 120 Câte numere prime sunt între 1 şi 120? 4 N(a i a j ) N(a i a j a k ) + N(a 1 a 2 a 3 a 4 ) N(a i ) + i=1 i<j i<j<k 120 Observăm că N(a i1... a im ) = p i1... p im (de ce?) De exemplu: N(a 1 ) = 120/2 = 60, N(a 2 ) = 120/3 = 40, N(a 3 ) = 120/5 = 24, N(a 4 ) = 120/7 = 17 N(a 1 a 2 ) = 120/(2 3) = 20, N(a 1 a 3 ) = 120/(2 5) = 12,... N(a 1 a 2 a 3 a 4 ) = 120/( ) = 120/210 = 0 N 0 = 120 ( ) + ( ) ( ) + 0 = 27.
92 Principiul Incluziunii şi Excluziunii Aplicaţia 3: numărarea numerelor prime (continuare) N 0 = 120 Câte numere prime sunt între 1 şi 120? 4 N(a i a j ) N(a i a j a k ) + N(a 1 a 2 a 3 a 4 ) N(a i ) + i=1 i<j i<j<k 120 Observăm că N(a i1... a im ) = p i1... p im (de ce?) De exemplu: N(a 1 ) = 120/2 = 60, N(a 2 ) = 120/3 = 40, N(a 3 ) = 120/5 = 24, N(a 4 ) = 120/7 = 17 N(a 1 a 2 ) = 120/(2 3) = 20, N(a 1 a 3 ) = 120/(2 5) = 12,... N(a 1 a 2 a 3 a 4 ) = 120/( ) = 120/210 = 0 N 0 = 120 ( ) + ( ) ( ) + 0 = 27. Numărul pe care-l căutăm este = 30
93 Bibliografie 1 Capitolul 2, Secţiunea 2.1: Generating Permutations of S. Pemmaraju, S. Skiena. Combinatorics and Graph Theory with Mathematica. Cambridge University Press Capitolul 2, Secţiunile 2.4 şi 2.5 din J. M. Harris, J. L. Hirst, M.J. Mossinghoff. Combinatorics and Graph Theory. Second Edition. Springer Capitolul 5 din K. H. Rosen. Discrete Mathematics and Its Aplications. Sixth Edition. McGraw Hill Higher Education
94
Curs 4 Serii de numere reale
Curs 4 Serii de numere reale Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Criteriul rădăcinii sau Criteriul lui Cauchy Teoremă (Criteriul rădăcinii) Fie x n o serie cu termeni
Διαβάστε περισσότεραCurs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.
Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Fie p, q N. Fie funcţia f : D R p R q. Avem următoarele
Διαβάστε περισσότεραCurs 1 Şiruri de numere reale
Bibliografie G. Chiorescu, Analiză matematică. Teorie şi probleme. Calcul diferenţial, Editura PIM, Iaşi, 2006. R. Luca-Tudorache, Analiză matematică, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005. M. Nicolescu, N. Roşculeţ,
Διαβάστε περισσότεραV.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile
Metode de Optimizare Curs V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile Propoziţie 7. (Fritz-John). Fie X o submulţime deschisă a lui R n, f:x R o funcţie de clasă C şi ϕ = (ϕ,ϕ
Διαβάστε περισσότεραMetode iterative pentru probleme neliniare - contractii
Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii Problemele neliniare sunt in general rezolvate prin metode iterative si analiza convergentei acestor metode este o problema importanta. 1 Contractii
Διαβάστε περισσότεραSubiecte Clasa a VIII-a
Subiecte lasa a VIII-a (40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate pe foaia de raspuns in dreptul
Διαβάστε περισσότεραFunctii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1
Functii definitie proprietati grafic functii elementare A. Definitii proprietatile functiilor. Fiind date doua multimi X si Y spunem ca am definit o functie (aplicatie) pe X cu valori in Y daca fiecarui
Διαβάστε περισσότεραFunctii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor
Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor. Fiind date doua multimi si spunem ca am definit o functie (aplicatie) pe cu valori in daca fiecarui element
Διαβάστε περισσότεραIntegrala nedefinită (primitive)
nedefinita nedefinită (primitive) nedefinita 2 nedefinita februarie 20 nedefinita.tabelul primitivelor Definiţia Fie f : J R, J R un interval. Funcţia F : J R se numeşte primitivă sau antiderivată a funcţiei
Διαβάστε περισσότεραa n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea
Serii Laurent Definitie. Se numeste serie Laurent o serie de forma Seria n= (z z 0 ) n regulata (tayloriana) = (z z n= 0 ) + n se numeste partea principala iar seria se numeste partea Sa presupunem ca,
Διαβάστε περισσότερα(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.
Definiţie Spunem că: i) funcţia f are derivată parţială în punctul a în raport cu variabila i dacă funcţia de o variabilă ( ) are derivată în punctul a în sens obişnuit (ca funcţie reală de o variabilă
Διαβάστε περισσότεραCurs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"
Curs 14 Funcţii implicite Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Fie F : D R 2 R o funcţie de două variabile şi fie ecuaţia F (x, y) = 0. (1) Problemă În ce condiţii ecuaţia
Διαβάστε περισσότεραCurs 2 Şiruri de numere reale
Curs 2 Şiruri de numere reale Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Convergenţă şi mărginire Teoremă Orice şir convergent este mărginit. Demonstraţie Fie (x n ) n 0 un
Διαβάστε περισσότεραR R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.
5p Determinați primul termen al progresiei geometrice ( b n ) n, știind că b 5 = 48 și b 8 = 84 5p Se consideră funcția f : intersecție a graficului funcției f cu aa O R R, f ( ) = 7+ 6 Determinați distanța
Διαβάστε περισσότεραCapitolul 4 PROPRIETĂŢI TOPOLOGICE ŞI DE NUMĂRARE ALE LUI R. 4.1 Proprietăţi topologice ale lui R Puncte de acumulare
Capitolul 4 PROPRIETĂŢI TOPOLOGICE ŞI DE NUMĂRARE ALE LUI R În cele ce urmează, vom studia unele proprietăţi ale mulţimilor din R. Astfel, vom caracteriza locul" unui punct în cadrul unei mulţimi (în limba
Διαβάστε περισσότεραAsupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006
Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 006 Mircea Lascu şi Cezar Lupu La cel de-al cincilea baraj de Juniori din data de 0 mai 006 a fost dată următoarea inegalitate: Fie x, y, z trei numere reale
Διαβάστε περισσότεραLucrare. Varianta aprilie I 1 Definiţi noţiunile de număr prim şi număr ireductibil. Soluţie. Vezi Curs 6 Definiţiile 1 şi 2. sau p b.
Lucrare Soluţii 28 aprilie 2015 Varianta 1 I 1 Definiţi noţiunile de număr prim şi număr ireductibil. Soluţie. Vezi Curs 6 Definiţiile 1 şi 2 Definiţie. Numărul întreg p se numeşte număr prim dacă p 0,
Διαβάστε περισσότεραDISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE
DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE ABSTRACT. Materialul prezintă o modalitate de a afla distanţa dintre două drepte necoplanare folosind volumul tetraedrului. Lecţia se adresează clasei a VIII-a Data:
Διαβάστε περισσότεραSubiecte Clasa a VII-a
lasa a VII Lumina Math Intrebari Subiecte lasa a VII-a (40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate
Διαβάστε περισσότεραSERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0
SERII NUMERICE Definiţia 3.1. Fie ( ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0 şirul definit prin: s n0 = 0, s n0 +1 = 0 + 0 +1, s n0 +2 = 0 + 0 +1 + 0 +2,.......................................
Διαβάστε περισσότεραEsalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.
Seminarul 1 Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii. 1.1 Breviar teoretic 1.1.1 Esalonul Redus pe Linii (ERL) Definitia 1. O matrice A L R mxn este in forma de Esalon Redus pe Linii (ERL), daca indeplineste
Διαβάστε περισσότεραEDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă
Coordonatori DANA HEUBERGER NICOLAE MUŞUROIA Nicolae Muşuroia Gheorghe Boroica Vasile Pop Dana Heuberger Florin Bojor MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă Clasa a
Διαβάστε περισσότεραSisteme diferenţiale liniare de ordinul 1
1 Metoda eliminării 2 Cazul valorilor proprii reale Cazul valorilor proprii nereale 3 Catedra de Matematică 2011 Forma generală a unui sistem liniar Considerăm sistemul y 1 (x) = a 11y 1 (x) + a 12 y 2
Διαβάστε περισσότεραSeminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor
Facultatea de Matematică Calcul Integral şi Elemente de Analiă Complexă, Semestrul I Lector dr. Lucian MATICIUC Seminariile 9 20 Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reiduurilor.
Διαβάστε περισσότεραIII. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.
III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. Definiţie. O serie a n se numeşte: i) absolut convergentă dacă seria modulelor a n este convergentă; ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar
Διαβάστε περισσότεραPlanul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare
1 Planul în spaţiu Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru 2 Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Fie reperul R(O, i, j, k ) în spaţiu. Numim normala a unui plan, un vector perpendicular pe
Διαβάστε περισσότεραSeminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare
Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare Noțiuni teoretice Criteriul Hurwitz de analiză a stabilității sistemelor liniare În cazul sistemelor liniare, stabilitatea este o condiție de localizare
Διαβάστε περισσότεραCriptosisteme cu cheie publică III
Criptosisteme cu cheie publică III Anul II Aprilie 2017 Problema rucsacului ( knapsack problem ) Considerăm un număr natural V > 0 şi o mulţime finită de numere naturale pozitive {v 0, v 1,..., v k 1 }.
Διαβάστε περισσότεραCursul Măsuri reale. D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 15
MĂSURI RELE Cursul 13 15 Măsuri reale Fie (,, µ) un spaţiu cu măsură completă şi f : R o funcţie -măsurabilă. Cum am văzut în Teorema 11.29, dacă f are integrală pe, atunci funcţia de mulţime ν : R, ν()
Διαβάστε περισσότεραMetode de interpolare bazate pe diferenţe divizate
Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate Radu Trîmbiţaş 4 octombrie 2005 1 Forma Newton a polinomului de interpolare Lagrange Algoritmul nostru se bazează pe forma Newton a polinomului de interpolare
Διαβάστε περισσότεραriptografie şi Securitate
riptografie şi Securitate - Prelegerea 12 - Scheme de criptare CCA sigure Adela Georgescu, Ruxandra F. Olimid Facultatea de Matematică şi Informatică Universitatea din Bucureşti Cuprins 1. Schemă de criptare
Διαβάστε περισσότερα5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.
5 Eerciţii reolvate 5 UNCŢII IMPLICITE EXTREME CONDIŢIONATE Eerciţiul 5 Să se determine şi dacă () este o funcţie definită implicit de ecuaţia ( + ) ( + ) + Soluţie ie ( ) ( + ) ( + ) + ( )R Evident este
Διαβάστε περισσότεραCOLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.
SUBIECTUL Editia a VI-a 6 februarie 005 CLASA a V-a Fie A = x N 005 x 007 si B = y N y 003 005 3 3 a) Specificati cel mai mic element al multimii A si cel mai mare element al multimii B. b)stabiliti care
Διαβάστε περισσότεραCapitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite
Capitolul 4 Integrale improprii 7-8 În cadrul studiului integrabilităţii iemann a unei funcţii s-au evidenţiat douăcondiţii esenţiale:. funcţia :[ ] este definită peintervalînchis şi mărginit (interval
Διαβάστε περισσότεραSEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a
Capitolul II: Serii de umere reale. Lect. dr. Lucia Maticiuc Facultatea de Hidrotehică, Geodezie şi Igieria Mediului Matematici Superioare, Semestrul I, Lector dr. Lucia MATICIUC SEMINARUL 3. Cap. II Serii
Διαβάστε περισσότεραSpatii liniare. Exemple Subspaţiu liniar Acoperire (înfăşurătoare) liniară. Mulţime infinită liniar independentă
Noţiunea de spaţiu liniar 1 Noţiunea de spaţiu liniar Exemple Subspaţiu liniar Acoperire (înfăşurătoare) liniară 2 Mulţime infinită liniar independentă 3 Schimbarea coordonatelor unui vector la o schimbare
Διαβάστε περισσότεραAnaliza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro
Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM Seminar S ANALA ÎN CUENT CONTNUU A SCHEMELO ELECTONCE S. ntroducere Pentru a analiza în curent continuu o schemă electronică,
Διαβάστε περισσότεραOrice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).
Teoremă. (Y = f(x)). Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism Demonstraţie. f este continuă pe X: x 0 X, S Y (f(x 0 ), ε), S X (x 0, ε) aşa ca f(s X (x 0, ε)) = S Y (f(x 0 ), ε) : y
Διαβάστε περισσότεραFunctii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011
Functii Breviar teoretic 8 ianuarie 011 15 ianuarie 011 I Fie I, interval si f : I 1) a) functia f este (strict) crescatoare pe I daca x, y I, x< y ( f( x) < f( y)), f( x) f( y) b) functia f este (strict)
Διαβάστε περισσότεραBARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)
BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 8 mi 0 (brjul ) Problem Arătţi că dcă, b, c sunt numere rele cre verifică + b + c =, tunci re loc ineglitte xy + yz + zx Problem Fie şi b numere nturle nenule Dcă numărul
Διαβάστε περισσότεραLaborator 11. Mulţimi Julia. Temă
Laborator 11 Mulţimi Julia. Temă 1. Clasa JuliaGreen. Să considerăm clasa JuliaGreen dată de exemplu la curs pentru metoda locului final şi să schimbăm numărul de iteraţii nriter = 100 în nriter = 101.
Διαβάστε περισσότεραSEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0
Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului Matematici Superioare, Semestrul I, Lector dr. Lucian MATICIUC SEMINAR 4 Funcţii de mai multe variabile continuare). Să se arate că funcţia z,
Διαβάστε περισσότεραLaborator 1: INTRODUCERE ÎN ALGORITMI. Întocmit de: Claudia Pârloagă. Îndrumător: Asist. Drd. Gabriel Danciu
INTRODUCERE Laborator 1: ÎN ALGORITMI Întocmit de: Claudia Pârloagă Îndrumător: Asist. Drd. Gabriel Danciu I. NOŢIUNI TEORETICE A. Sortarea prin selecţie Date de intrare: un şir A, de date Date de ieşire:
Διαβάστε περισσότεραProgresii aritmetice si geometrice. Progresia aritmetica.
Progresii aritmetice si geometrice Progresia aritmetica. Definitia 1. Sirul numeric (a n ) n N se numeste progresie aritmetica, daca exista un numar real d, numit ratia progresia, astfel incat a n+1 a
Διαβάστε περισσότεραExamen AG. Student:... Grupa: ianuarie 2016
16-17 ianuarie 2016 Problema 1. Se consideră graful G = pk n (p, n N, p 2, n 3). Unul din vârfurile lui G se uneşte cu câte un vârf din fiecare graf complet care nu-l conţine, obţinându-se un graf conex
Διαβάστε περισσότεραCURS 11: ALGEBRĂ Spaţii liniare euclidiene. Produs scalar real. Spaţiu euclidian. Produs scalar complex. Spaţiu unitar. Noţiunea de normă.
Sala: 2103 Decembrie 2014 Conf. univ. dr.: Dragoş-Pătru Covei CURS 11: ALGEBRĂ Specializarea: C.E., I.E., S.P.E. Nota: Acest curs nu a fost supus unui proces riguros de recenzare pentru a fi oficial publicat.
Διαβάστε περισσότερα2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale
Transformări 1 Noţiunea de transformare liniară Proprietăţi. Operaţii Nucleul şi imagine Rangul şi defectul unei transformări 2 Matricea unei transformări Relaţia dintre rang şi defect Schimbarea matricei
Διαβάστε περισσότεραLectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane
Subspatii ane Lectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane Oana Constantinescu Oana Constantinescu Lectia VI Subspatii ane Table of Contents 1 Structura de spatiu an E 3 2 Subspatii
Διαβάστε περισσότεραMatrice. Determinanti. Sisteme liniare
Matrice 1 Matrice Adunarea matricelor Înmulţirea cu scalar. Produsul 2 Proprietăţi ale determinanţilor Rangul unei matrice 3 neomogene omogene Metoda lui Gauss (Metoda eliminării) Notiunea de matrice Matrice
Διαβάστε περισσότεραMetode de sortare. Se dau n numere întregi, elemente ale unui vector a. Se cere să se aranjeze elementele vectorului a în ordine crescătoare.
Metode de sortare Se dau n numere întregi, elemente ale unui vector a. Se cere să se aranjeze elementele vectorului a în ordine crescătoare. 1. Sortare prin selecţie directă Sortarea prin selecţia minimului
Διαβάστε περισσότεραT R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.
Trignmetrie Funcţia sinus sin : [, ] este peridică (periada principală T * = ), impară, mărginită. Funcţia arcsinus arcsin : [, ], este impară, mărginită, bijectivă. Funcţia csinus cs : [, ] este peridică
Διαβάστε περισσότεραExamen AG. Student:... Grupa:... ianuarie 2011
Problema 1. Pentru ce valori ale lui n,m N (n,m 1) graful K n,m este eulerian? Problema 2. Să se construiască o funcţie care să recunoască un graf P 3 -free. La intrare aceasta va primi un graf G = ({1,...,n},E)
Διαβάστε περισσότεραSă se arate că n este număr par. Dan Nedeianu
Primul test de selecție pentru juniori I. Să se determine numerele prime p, q, r cu proprietatea că 1 p + 1 q + 1 r 1. Fie ABCD un patrulater convex cu m( BCD) = 10, m( CBA) = 45, m( CBD) = 15 și m( CAB)
Διαβάστε περισσότεραMARCAREA REZISTOARELOR
1.2. MARCAREA REZISTOARELOR 1.2.1 MARCARE DIRECTĂ PRIN COD ALFANUMERIC. Acest cod este format din una sau mai multe cifre şi o literă. Litera poate fi plasată după grupul de cifre (situaţie în care valoarea
Διαβάστε περισσότεραIII. Reprezentarea informaţiei în sistemele de calcul
Metode Numerice Curs 3 III. Reprezentarea informaţiei în sistemele de calcul III.1. Reprezentarea internă a numerelor întregi III. 1.1. Reprezentarea internă a numerelor întregi fără semn (pozitive) Reprezentarea
Διαβάστε περισσότερα6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă
Semiar 5 Serii cu termei oarecare Probleme rezolvate Problema 5 Să se determie atura seriei cos 5 cos Soluţie 5 Şirul a 5 este cu termei oarecare Studiem absolut covergeţa seriei Petru că cos a 5 5 5 şi
Διαβάστε περισσότεραAplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal
Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal Principiul I al termodinamicii exprimă legea conservării şi energiei dintr-o formă în alta şi se exprimă prin relaţia: ΔUQ-L, unde: ΔU-variaţia
Διαβάστε περισσότεραSubiecte Clasa a VIII-a
(40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate pe foaia de raspuns in dreptul numarului intrebarii
Διαβάστε περισσότεραCOMBINATORICĂ. Mulţimile ordonate care se formează cu n elemente din n elemente date se numesc permutări. Pn Proprietăţi
OMBINATORIĂ Mulţimile ordoate care se formează cu elemete di elemete date se umesc permutări. P =! Proprietăţi 0! = ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )! =!! =!! =! +... Submulţimile ordoate care se formează cu elemete
Διαβάστε περισσότερα5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE
5.5. A CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE PROBLEMA 1. În circuitul din figura 5.54 se cunosc valorile: μa a. Valoarea intensității curentului de colector I C. b. Valoarea tensiunii bază-emitor U BE.
Διαβάστε περισσότεραFuncţii Ciudate. Beniamin Bogoşel
Funcţii Ciudate Beniamin Bogoşel Scopul acestui articol este construcţia unor funcţii neobişnuite din punct de vedere intuitiv, care au anumite proprietăţi interesante. Construcţia acestor funcţii se face
Διαβάστε περισσότεραf(x) = l 0. Atunci f are local semnul lui l, adică, U 0 V(x 0 ) astfel încât sgnf(x) = sgnl, x U 0 D\{x 0 }. < f(x) < l +
Semnul local al unei funcţii care are limită. Propoziţie. Fie f : D (, d) R, x 0 D. Presupunem că lim x x 0 f(x) = l 0. Atunci f are local semnul lui l, adică, U 0 V(x 0 ) astfel încât sgnf(x) = sgnl,
Διαβάστε περισσότεραToate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. Se acordă din oficiu 10 puncte. SUBIECTUL I.
Modelul 4 Se acordă din oficiu puncte.. Fie numărul complex z = i. Calculaţi (z ) 25. 2. Dacă x şi x 2 sunt rădăcinile ecuaţiei x 2 9x+8 =, atunci să se calculeze x2 +x2 2 x x 2. 3. Rezolvaţi în mulţimea
Διαβάστε περισσότερα8 Intervale de încredere
8 Intervale de încredere În cursul anterior am determinat diverse estimări ˆ ale parametrului necunoscut al densităţii unei populaţii, folosind o selecţie 1 a acestei populaţii. În practică, valoarea calculată
Διαβάστε περισσότεραSUBGRUPURI CLASICE. 1. SUBGRUPURI recapitulare
SUBGRUPURI CLASICE. SUBGRUPURI recapitulare Defiiţia. Fie (G, u rup şi H o parte evidă a sa. H este subrup al lui G dacă:. H este parte stabilă a lui G;. H îzestrată cu operaţia idusă este rup. Teorema.
Διαβάστε περισσότεραRădăcini primitive modulo n
Universitatea Bucureşti Facultatea de Matematică şi Informatică Rădăcini primitive modulo n Îndrumător ştiinţific: Prof. Dr. Victor Alexandru 2010 Rezumat Tema lucrarii este studiul radacinilor primitive.
Διαβάστε περισσότεραDefiniţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice
1 Conice pe ecuaţii reduse 2 Conice pe ecuaţii reduse Definiţie Numim conica locul geometric al punctelor din plan pentru care raportul distantelor la un punct fix F şi la o dreaptă fixă (D) este o constantă
Διαβάστε περισσότεραGeometrie computationala 2. Preliminarii geometrice
Platformă de e-learning și curriculă e-content pentru învățământul superior tehnic Geometrie computationala 2. Preliminarii geometrice Preliminarii geometrice Spatiu Euclidean: E d Spatiu de d-tupluri,
Διαβάστε περισσότεραLaborator 6. Integrarea ecuaţiilor diferenţiale
Laborator 6 Integrarea ecuaţiilor diferenţiale Responsabili: 1. Surdu Cristina(anacristinasurdu@gmail.com) 2. Ştirbăţ Bogdan(bogdanstirbat@yahoo.com) Obiective În urma parcurgerii acestui laborator elevul
Διαβάστε περισσότερα( ) ( ) ( ) Funcţii diferenţiabile. cos x cos x 2. Fie D R o mulţime deschisă f : D R şi x0 D. Funcţia f este
o ( ) o ( ) sin π ( sec ) = = ; R 2 + kπ k Z cos cos 2 cos ( cosec ) = = ; R 2 { kπ k Z} sin sin ( arcsec ) = ; (, ) (, ) 2 ( arcosec ) = ; (, ) (, ) 2 Funcţii dierenţiabile. Fie D R o mulţime deschisă
Διαβάστε περισσότεραDefiniţia 1.1 Fiind date mulţimile A (alfabetul sursă) şi B (alfabetul cod), o codificare
Prelegerea 1 Codificare şi decodificare 1.1 Codificare Definiţia 1.1 Fiind date mulţimile A (alfabetul sursă) şi B (alfabetul cod), o codificare este o aplicaţie injectivă K : A B. Elementele mulţimii
Διαβάστε περισσότεραSubiecte Clasa a V-a
(40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate pe foaia de raspuns in dreptul numarului intrebarii
Διαβάστε περισσότεραCursul 11. Cuplaje. Sisteme de reprezentanti distincţi. Arbori de acoperire. Enumerarea tuturor arborilor cu număr fixat de noduri.
Cuplaje. Sisteme de reprezentanti distincţi. Arbori de acoperire. Enumerarea tuturor arborilor cu număr fixat de noduri 17 decembrie 2016 Cuprinsul acestui curs Cuplaje Cuplaj perfect, maxim, maximal Cale
Διαβάστε περισσότερα1.3 Baza a unui spaţiu vectorial. Dimensiune
.3 Baza a unui spaţiu vectorial. Dimensiune Definiţia.3. Se numeşte bază a spaţiului vectorial V o familie de vectori B care îndeplineşte condiţiile de mai jos: a) B este liniar independentă; b) B este
Διαβάστε περισσότεραProiectarea Algoritmilor 2. Scheme de algoritmi Divide & Impera
Platformă de e-learning și curriculă e-content pentru învățământul superior tehnic Proiectarea Algoritmilor 2. Scheme de algoritmi Divide & Impera Cuprins Scheme de algoritmi Divide et impera Exemplificare
Διαβάστε περισσότεραMULTIMEA NUMERELOR REALE
www.webmteinfo.com cu noi totul pre mi usor MULTIMEA NUMERELOR REALE office@ webmteinfo.com 1.1 Rdcin ptrt unui numr nturl ptrt perfect Ptrtul unui numr rtionl este totdeun pozitiv su zero (dic nenegtiv).
Διαβάστε περισσότεραO generalizare a unei probleme de algebră dată la Olimpiada de Matematică, faza judeţeană, 2013
O generalizare a unei probleme de algebră dată la Olimpiada de Matematică, faza judeţeană, 2013 Marius Tărnăuceanu 1 Aprilie 2013 Abstract În această lucrare vom prezenta un rezultat ce extinde Problema
Διαβάστε περισσότεραdecembrie 2016 Grafuri. Noţiuni fundamentale. Grafuri euleriene şi grafuri hamilto
Grafuri. Noţiuni fundamentale. Grafuri euleriene şi grafuri hamiltoniene decembrie 2016 Grafuri Noţiuni fundamentale D.p.d.v. matematic, un graf este o structură G = (V, E) formată din o mulţime de noduri
Διαβάστε περισσότεραAl cincilea baraj de selecţie pentru OBMJ Bucureşti, 28 mai 2015
Societatea de Ştiinţe Matematice din România Ministerul Educaţiei Naţionale Al cincilea baraj de selecţie pentru OBMJ Bucureşti, 28 mai 2015 Problema 1. Arătaţi că numărul 1 se poate reprezenta ca suma
Διαβάστε περισσότεραCriterii de comutativitate a grupurilor
Criterii de comutativitate a grupurilor Marius Tărnăuceanu 10.03.2017 Abstract În această lucrare vom prezenta mai multe condiţii suficiente de comutativitate a grupurilor. MSC (2010): 20A05, 20K99. Key
Διαβάστε περισσότεραCapitolul II. Grupuri. II.1. Grupuri; subgrupuri; divizori normali; grupuri factor
Capitolul II Grupuri II.1. Grupuri; subgrupuri; divizori normali; grupuri factor Definiţia 1. Fie G o mulţime nevidă şi " " operaţie algebrică pe G. Cuplul (G, ) se numeşte grup, dacă sunt satisfăcute
Διαβάστε περισσότεραGrafuri planare Colorarea grafurilor. Curs 12. Grafuri planare. Colorarea grafurilor. Polinoame cromatice. 23 decembrie 2016.
Grafuri planare Polinoame cromatice 23 decembrie 2016 Definiţii şi exemple Grafuri planare Un graf G este planar dacă poate fi desenat în plan astfel încât muchiile să nu se intersecteze decât în nodurile
Διαβάστε περισσότερα4. CIRCUITE LOGICE ELEMENTRE 4.. CIRCUITE LOGICE CU COMPONENTE DISCRETE 4.. PORŢI LOGICE ELEMENTRE CU COMPONENTE PSIVE Componente electronice pasive sunt componente care nu au capacitatea de a amplifica
Διαβάστε περισσότεραSisteme liniare - metode directe
Sisteme liniare - metode directe Radu T. Trîmbiţaş 27 martie 2016 1 Eliminare gaussiană Să considerăm sistemul liniar cu n ecuaţii şi n necunoscute Ax = b, (1) unde A K n n, b K n 1 sunt date, iar x K
Διαβάστε περισσότεραCONCURSUL INTERJUDEȚEAN DE MATEMATICĂ TRAIAN LALESCU, 2017 Clasa a V-a
CONCURSUL INTERJUDEȚEAN DE MATEMATICĂ TRAIAN LALESCU, 2017 Clasa a V-a 1. Fiind dat un număr natural nenul n, vom nota prin n! produsul 1 2 3... n (de exemplu, 4! = 1 2 3 4). Determinați numerele naturale
Διαβάστε περισσότεραEcuatii exponentiale. Ecuatia ce contine variabila necunoscuta la exponentul puterii se numeste ecuatie exponentiala. a x = b, (1)
Ecuatii exponentiale Ecuatia ce contine variabila necunoscuta la exponentul puterii se numeste ecuatie exponentiala. Cea mai simpla ecuatie exponentiala este de forma a x = b, () unde a >, a. Afirmatia.
Διαβάστε περισσότεραUniversitatea din Bucureşti Facultatea de Matematică şi Informatică. Algebră (1)
Universitatea din ucureşti.7.4 Facultatea de Matematică şi Informatică oncursul de admitere iulie 4 omeniul de licenţă alculatoare şi Tehnologia Informaţiei lgebră (). Fie x,y astfel încât x+y = şi x +
Διαβάστε περισσότεραProbleme pentru clasa a XI-a
Probleme pentru clasa a XI-a 1 ( ) 01. Fie A si B doua matrici de ordin n cu elemente numere reale, care satisfac relatia AB = A + B. a) Sa se arate ca det(a 2 + B 2 ) 0. b) Sa se arate ca rang A + B =
Διαβάστε περισσότεραMetode Runge-Kutta. 18 ianuarie Probleme scalare, pas constant. Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy
Metode Runge-Kutta Radu T. Trîmbiţaş 8 ianuarie 7 Probleme scalare, pas constant Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy y (t) = f(t, y), a t b, y(a) = α. pe o grilă uniformă de (N + )-puncte din [a,
Διαβάστε περισσότεραz a + c 0 + c 1 (z a)
1 Serii Laurent (continuare) Teorema 1.1 Fie D C un domeniu, a D şi f : D \ {a} C o funcţie olomorfă. Punctul a este pol multiplu de ordin p al lui f dacă şi numai dacă dezvoltarea în serie Laurent a funcţiei
Διαβάστε περισσότερα* K. toate K. circuitului. portile. Considerând această sumă pentru toate rezistoarele 2. = sl I K I K. toate rez. Pentru o bobină: U * toate I K K 1
FNCȚ DE ENERGE Fie un n-port care conține numai elemente paive de circuit: rezitoare dipolare, condenatoare dipolare și bobine cuplate. Conform teoremei lui Tellegen n * = * toate toate laturile portile
Διαβάστε περισσότεραIntroducere în combinatoric
- martie 2008 - Introducere în combinatoric Autor: prof. Alin Bura C.N. B.P. Hasdeu Cuprins: 1. Permutri i factoriale 2. Aranjamente 3. Submulimi i combinri 4. Produs cartezian Scurt prezentare: Acest
Διαβάστε περισσότεραa) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.
Bac Variata Proil: mate-izica, iormatica, metrologie Subiectul I (3 p) Se cosidera matricele: X =, Y = ( ) si A= a) (3p) Sa se calculeze XY A b) (4p) Sa se calculeze determiatul si ragul matricei A c)
Διαβάστε περισσότεραAritmetică. 1 Mulţimea numerelor naturale
Aritmetică. 1 Mulţimea numerelor naturale Calitatea unei propoziţii matematice de a fi adevărată (sau falsă) se demonstrează (numim atunci propoziţia respectivă teoremă, lemă, propoziţie, corolar, etc)
Διαβάστε περισσότεραTEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:
TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE 77 TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE Obiective: Deiirea pricipalelor proprietăţi matematice ale ucţiilor de mai multe variabile Aalia ucţiilor de utilitate şi
Διαβάστε περισσότεραProiectarea algoritmilor: Programare dinamică
Proiectarea algoritmilor: Programare dinamică Dorel Lucanu Faculty of Computer Science Alexandru Ioan Cuza University, Iaşi, Romania dlucanu@info.uaic.ro PA 2014/2015 D. Lucanu (FII - UAIC) Programare
Διαβάστε περισσότεραPrincipiul Inductiei Matematice.
Principiul Inductiei Matematice. Principiul inductiei matematice constituie un mijloc important de demonstratie in matematica a propozitiilor (afirmatiilor) ce depind de argument natural. Metoda inductiei
Διαβάστε περισσότεραConice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca
Conice Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea U.T. Cluj-Napoca Definiţie: Se numeşte curbă algebrică plană mulţimea punctelor din plan de ecuaţie implicită de forma (C) : F (x, y) = 0 în care funcţia F este
Διαβάστε περισσότεραConcurs MATE-INFO UBB, 1 aprilie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ
UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ Concurs MATE-INFO UBB, aprilie 7 Proba scrisă la MATEMATICĂ SUBIECTUL I (3 puncte) ) (5 puncte) Fie matricele A = 3 4 9 8
Διαβάστε περισσότεραa. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %
1. Un motor termic funcţionează după ciclul termodinamic reprezentat în sistemul de coordonate V-T în figura alăturată. Motorul termic utilizează ca substanţă de lucru un mol de gaz ideal având exponentul
Διαβάστε περισσότερα