Metode de sortare. Se dau n numere întregi, elemente ale unui vector a. Se cere să se aranjeze elementele vectorului a în ordine crescătoare.
|
|
- Ἐμμανουήλ Βλαστός
- 6 χρόνια πριν
- Προβολές:
Transcript
1 Metode de sortare Se dau n numere întregi, elemente ale unui vector a. Se cere să se aranjeze elementele vectorului a în ordine crescătoare. 1. Sortare prin selecţie directă Sortarea prin selecţia minimului (sau maximului) este metoda de ordonare prin selectarea unui element şi plasarea lui pe poziţia sa finală direct în tabloul A. De exemplu, în caz de ordonare crescătoare, pornind de la primul element se caută valoarea minimă din tablou. Aceasta se aşează pe prima poziţie printr-o interschimbare între elementul de pe prima poziţie şi elementul minim de pe poziţia k. Apoi, se reia algoritmul, pornind de la a doua poziţie şi se caută minimul între elementele a2,..., an. Acesta se interschimbă cu al doilea dacă este cazul. Procedeul se continuă până la ultimul element. Pseudocodul algoritmului de sortare prin selecţia minimului este: Subalgoritm Selecţie(n,a) 1: pentru i=1,n-1 execută: 2: min = a[i] 3: pentru j=i+1,n execută: 4: dacă min > a[j] atunci 5: min = a[j] 6: k = j Sfd 4: Sfp 3: 7: dacă min <> a[i] atunci 8: aux = a[i] 9: a[i] = a[k] 10: a[k] = aux Sfd 7: Sfp 1: Exemplu Fie tabloul A = (5, 0, 8, 7, 3). Pas Tabloul A Element minim Poziţia minimului Noul tablou A i=1 (5, 0, 8, 7, 3) 0 2 (0, 5, 8, 7, 3) i=2 (0, 5, 8, 7, 3) 3 5 (0, 3, 8, 7, 5) i=3 (0, 3, 8, 7, 5) 5 5 (0, 3, 5, 7, 8) i=4 (0, 3, 5, 7, 8) 7 4 Algoritmul se poate scrie şi prin determinarea valorilor maxime şi mutarea lor în tablou de la dreapta la stânga, astfel rezultând, de asemenea, un şir ordonat crescător. Un astfel de algoritm este des utilizat pentru că este mai simplu de reţinut, în forma următoare: Subalgoritm Selecţie(n,a) 1: pentru i=1,n-1 execută: 2: pentru j=i+1,n execută: 3: dacă a[i] > a[j] atunci 4: aux = a[i] 5: a[i] = a[j] 6: a[j] = aux sfd 3: sfp 2: sfp 1: Complexitatea algoritmului: Pentru acest algoritm de sortare nu putem spune că există caz favorabil, nefavorabil sau mediu, deoarece numărul de paşi efectuaţi este n(n-1)/2 indiferent de structura datelor de intrare. Aşadar, ordinul de complexitate este Θ(n 2 ). Numărul de comparări este tot n(n-1)/2, însă pentru cazul în care şirul este ordonat crescător se vor face doar n atribuiri (se execută doar instrucţiunea de atribuire 2:)
2 2. Sortarea prin inserţie Sortarea prin inserţie, este un algoritm eficient pentru sortarea unui număr mic de obiecte. Sortarea prin inserţie funcţionează în acelaşi fel în care mulţi oameni sortează un pachet de cărţi de joc. Se începe cu pachetul aşezat pe masă cu faţa în jos şi cu mâna stângă goală. Apoi, luăm câte o carte de pe masă şi o inserăm în poziţia corectă în mâna stângă. Pentru a găsi poziţia corectă pentru o carte dată, o comparăm cu fiecare dintre cărţile aflate deja în mâna stângă, de la dreapta la stânga (sau de la stânga la dreapta), aşa cum este ilustrat în Figura 2.1. Figura 2.1 Modul de ordonare a cărţilor, folosind metoda sortării prin inserţie. Pseudocodul pentru sortarea prin inserţie este prezentat ca o procedură numită Sortează-Prin-Inserţie, care are ca parametru un vector A[1..n] conţinând un sir de lungime n care urmează a fi sortat. (Pe parcursul codului, numărul de elemente ale lui A este notat prin lungime[a].) Numerele de intrare sunt sortate pe loc, în cadrul aceluiaşi vector A, cel mult un număr constant dintre acestea sunt memorate în zone de memorie suplimentare. Când Sorteaza-Prin-Inserţie se termină, vectorul iniţial A va conţine elementele şirului de ieşire sortat. Subalgoritm Sorteaza-Prin-Inserţie(A) 1: pentru j 2, lungime[a] executa 2: cheie A[j] 3: i j - 1 4: cât timp i > 0 şi A[i] > cheie executa 5: A[i + 1] A[i] 6: i i 1 sfc 4: 7: A[i + 1] cheie {Insereaza A[j] în sirul sortat A[1..j - 1]} sfp 1: Figura 2.2 ilustrează modul de funcţionare a acestui algoritm pentru A = (5, 2, 4, 6, 1, 3). Indicele j corespunde cărţii care urmează a fi inserată în mâna stânga. Elementele A[1..j - 1] corespund mulţimii de cărţi din mâna, deja sortate, iar elementele A[j + 1..n] corespund pachetului de cărţi aflate încă pe masă. Indicele se deplasează de la stânga la dreapta în interiorul vectorului. La fiecare iteraţie, elementul A[j] este ales din vector (linia 2). Apoi, plecând de la poziţia j - 1, elementele sunt, succesiv, deplasate o poziţie spre dreapta până când este găsita poziţia corecta pentru A[j] (liniile 3 6), moment în care acesta este inserat pe poziţia corectă în vectorul ordonat (linia 7). a1 a2 a3 a4 a5 a Figura 2.2 Modul de operare a procedurii Sorteaza-Prin-Inserţie asupra vectorului A =(5, 2, 4, 6, 1, 3). Poziţia indicelui j este indicată prin colorarea celulei corespunzătoare din tabelul din figură. Complexitatea algoritmului: Sortarea prin inserţie are un timp de execuţie în cazul cel mai defavorabil de Θ(n 2 ) (pronunţat teta de n pătrat).
3 3. Metoda bulelor (bubble-sort) Algoritmul constă în parcurgerea tabloului A de mai multe ori, până când devine ordonat. La fiecare pas se compară două elemente alăturate. Dacă a i > a i + 1, (i = 1, 2,..., n 1), atunci cele două valori se interschimbă între ele. Controlul acţiunii repetitive este dat de variabila booleană ok, care la fiecare reluare a algoritmului primeşte valoarea iniţială adevărat, care se schimbă în fals dacă s-a efectuat o interschimbare de două elemente alăturate. În momentul în care tabloul A s-a parcurs fără să se mai efectueze nici o schimbare, ok rămâne cu valoarea iniţială adevărat şi algoritmul se termină, deoarece tabloul este ordonat. Interschimbarea a două elemente se realizează prin intermediul variabilei auxiliare aux care are acelaşi tip ca şi elementele tabloului. Subalgoritm Metoda_bulelor (A) 1: repetă 2: ok = adevărat 3: pentru i=1,n-1 execută 4: dacă a[i] > a[i+1] atunci 5: ok = fals 6: aux = a[i] 7: a[i] = a[i+1] 8: a[i+1] = aux sfd 4: sfp 3: 9: până când ok Considerăm tabloul A cu 5 elemente numere reale: 0.0, 1.1, 1.0, 1.2 şi I. Prima parcurgere a tabloului (ok este iniţializat cu adevărat): a1 = 0.0 a2 = 1.1 a3 = 1.0 a4 = 1.2 a5 = 0.08 ok fals fals Valorile 0.0 < 1.1, rămân neschimbate, 1.1 > 1.0, le interschimbăm. Deoarece 1.1 < 1.2, avansăm şi constatăm că 1.2 > 0.0.8, deci din nou avem interschimbare. În consecinţă, la ieşire din structura pentru ok este fals. Observăm că 1.2 a ajuns pe locul lui definitiv (elementul maxim). II. Urmează a doua parcurgere a tabloului (ok primeşte din nou valoarea adevărat). a1 = 0.0 a2 = 1.0 a3 = 1.1 a4 = 0.08 a5 = 1.2 ok fals Am avut interschimbare şi de data aceasta, deci ieşim cu ok = fals. La acest pas 1.1 a ajuns pe locul său definitiv. III. A treia parcurgere a tabloului începe cu reiniţializarea lui ok cu valoarea adevărat. a1 = 0.0 a2 = 1.0 a3 = 0.08 a4 = 1.1 a5 = 1.2 ok fals Am interschimbat 0.08 cu 1.0, cel din urmă astfel a ajuns pe locul său în şirul ordonat. A patra parcurgere a tabloului se finalizează cu valoarea ok = adevărat, deoarece nu am efectuat nici o interschimbare, ceea ce înseamnă că procesul de ordonare s-a încheiat. a1 = 0.0 a2 = 0.08 a3 = 1.0 a4 = 1.1 a5 = 1.2 ok adevărat
4 Observaţia cu privire la faptul că la fiecare parcurgere a ajuns cel puţin un element pe locul său definitiv în şirul ordonat poate fi fructificată, deoarece constatăm că astfel, la următorul pas nu mai sunt necesare verificările în care intervine acest element şi cele care se află după el în şir, acestea fiind deja sortate crescător. Rezultă că la fiecare parcurgere am putea micşora cu 1 numărul elementelor verificate. Dar este posibil ca la o parcurgere să ajungă mai multe elemente în locul lor definitiv. Rezultă că vom ţine minte indicele ultimului element care a intervenit în interschimbare şi verificările le vom efectua doar până la acest element. Astfel, ajungem la următorul subalgoritm îmbunătăţit ca performanţă: Subalgoritm Metoda_bulelor (A) 1: k=n {k va fi limita superioară până unde se interschimbă elemente} 2: repetă 3: ok = adevărat 4: pentru i=1,k-1 execută 5: dacă a[i] > a[i+1] atunci 6: ok = fals 7: aux = a[i] 8: a[i] = a[i+1] 9: a[i+1] = aux 10: j=i 11: k=j; {ultimul indice pentru care s-a facut interchimbare} 12: până când ok Complexitatea algoritmului: Metoda bulelor nu este cea mai performantă modalitate de a ordona un şir cu multe elemente, dar în cazul şirurilor aproape ordonate, cu optimizările de mai sus, poate deveni mai eficientă decât alte metode. Pentru a analiza timpul de execuţie al metodei bulelor trebuie să luăm în considerare 3 mărimi: 1. numărul de treceri (parcurgeri) 2. numărul de interschimbări 3. numărul de comparaţii Dacă presupunem că valorile de intrare reprezintă o permutare a mulţimii {1, 2,..., n} putem uşor descrie efectul fiecărei treceri astfel: dacă un element ai nu are nici un precedent mai mare el va rămâne pe loc, iar daca are cel puţin unul mai mare atunci el se va muta cu o poziţie mai în faţă. Reamintesc că elementul maxim de la fiecare parcurgere va ajunge pe poziţia finală. Astfel, eficienţa metodei bulelor depinde de numărul de inversiuni din permutarea iniţială (faţă de permutarea finală, cea identică). Voi defini în continuare inversiunea şi proprietăţile inversiunilor. Definiţie: Fie a1, a2,... an o permutare a mulţimii {1, 2,..., n}. Dacă i<j şi ai>aj, atunci perechea (ai, aj) se numeşte inversiunii a permutării. De exemplu, în permutarea 3,1,4,2 se găsesc 3 inversiuni: (3,1), (3,2) şi (4,2). Observaţie: Singura permutare fără inversiuni este cea ordonată (identică) 1,2,...,n. Cazul cel mai favorabil este acela în care datele iniţiale sunt ordonate crescător, caz în care se face o singură parcurgerea a datelor. Cazul cel mai nefavorabil este cel în care datele sunt sortate descrescător, caz în care se vor face n-1 parcurgeri. La prima parcurgere se vor face n-1 interschimbări, la a doua n-2 şi aşa mai departe. Aşadar numărul de comparaţii şi cel de interschimbări va fi n(n-1)/2. Exemplu în acest caz: a1 a2 a3 a4 Numărul de interschimbări Numărul parcurgerii iniţial Total interschimbări 6 Astfel, vom spune că metoda bulelor are un timp de execuţie în cazul cel mai defavorabil de Θ(n 2 ).
5 4. Sortare prin numărare Această metodă constă în construirea unui nou tablou B care are aceeaşi dimensiune ca şi tabloul A în care vom memora elementele din A, ordonate crescător. Vom lua fiecare element şi îl vom compara cu fiecare alt element din şir pentru a putea reţine în variabila k numărul elementelor care sunt mai mici decât elementul considerat. Astfel, vom afla poziţia pe care trebuie să-l punem pe acesta în şirul B. Dacă în problemă avem nevoie de şirul ordonat tot în tabloul A, vom copia în A întreg tabloul B. Subalgoritm Numărare(n,A) 1: pentru i=1,n execută 2: k = 0 3: pentru j=1,n execută 4: dacă (A[i] > A[j]) atunci 5: k = k + 1 { numărăm câte elemente sunt mai mici decât A[i] } 6: B[k+1] = A[i] { pe A[i] îl punem pe poziţia corespunzătoare din B } sfd 4: sfp 3: 7: A = B { copiem peste şirul A întreg şirul B } Exemplu Fie tabloul A cu 4 elemente: 7, 2, 3, 1. i j Relaţia k bk i = j > > > 1 3 b4 = < i = j < > 1 1 b2 = < > i = j > 1 2 b3 = < < < i = j 0 b1 = 1 Algoritmul funcţionează în această formă dacă elementele tabloului A sunt distincte, altfel în B vor rămâne elemente necopiate din A, deoarece două elemente egale se vor copia în B pe aceeaşi poziţie. De exemplu, pentru un tabloul A cu 4 elemente: 7, 2, 3, 3 se va obţine 2, 3, 0, 7 dacă în B am avut iniţial doar elemente nule. Această situaţie se poate remedia în 2 moduri: 1. mai parcurgem o dată şirul final şi toate elementele care nu respectă relaţia de ordine le modificăm atribuindu-le valoarea din stânga. Astfel, din şirul 2, 3, 0, 7 vom obţine 2, 3, 3, 7. Algoritmul modificat este următorul: Subalgoritm Numărare(n,a) 1: pentru i=1,n execută 2: k = 0 3: pentru j=1,n execută
6 4: dacă (a[i] > a[j]) atunci 5: k = k + 1 6: b[k+1] = a[i] sfd 4: sfp 3: sfp 1: 7: a = b 8: pentru i=1,n-1 execută 9: dacă a[i] >= a[i+1] atunci 10: a[i+1] = a[i] sfd 9: sfp 8Ş 2. înainte de atribuirea b[k+1] = a[i] verificăm dacă b[k+1] = a[i] şi cât timp e fals mărim pe k. Rezultatul este acelaşi. Algoritmul modificat este următorul: Subalgoritm Numărare(n,a) 1: pentru i=1,n execută 2: k = 0 3: pentru j=1,n execută 4: dacă (a[i] > a[j]) şi (i <> j) atunci 5: k = k + 1 6: cât timp b[k+1] = a[i] execută {cat timp în B a fost deja pus un element cu aceeasi valoare} 8: k = k + 1 9: b[k+1] = a[i] 10: a = b Complexitatea algoritmului: Pentru acest algoritm de sortare nu putem spune că există caz favorabil, nefavorabil sau mediu, deoarece numărul de paşi efectuaţi este n 2 indiferent de structura datelor de intrare. Aşadar, ordinul de complexitate este Θ(n 2 ). 5. Algoritmi liniari de sortare 5.1 Sortarea prin numărarea apariţiilor Algoritmii prezentaţi anterior sunt relativ mari consumatori de timp. De exemplu, pentru a ordona un şir de 1000 de elemente, numărul comparaţiilor pe care le va executa oricare dintre algoritmii prezentaţi va fi aproximativ de 1 milion. Un algoritm liniar execută un număr de operaţii proporţional cu numărul elementelor, adică pentru a ordona 1000 de elemente vor fi necesare c < 1000 de operaţii, unde c este o constantă. În anumite condiţii asupra datelor de intrare se pot construi algoritmi liniari pentru sortare. Dacă avem un şir de elemente de tip ordinal care sunt dintr-un interval de cardinalitate nu foarte mare, vom putea realiza o ordonare liniară. Corespunzător fiecărei valori întâlnite în şir în timpul prelucrării mărim cu 1 valoarea elementului având indicele (în acest şir de contoare) egal cu valoarea elementului în şirul de ordonat. În final, vom suprascrie în şirul dat atâtea elemente cu valori ai indicilor elementelor diferite de 0 cât este valoarea elementului în acest şir a numerelor de apariţii. Important este să reţinem particularităţile pe care trebuie să le aibă şirul dat pentru ca această metodă să se poată aplica: valorile elementelor trebuie să fie de tip ordinal (adică numere întregi); numărul elementelor mulţimii din care şirul primeşte valori trebuie să fie relativ mic, astfel încât, în funcţie de limbajul de programare în care vom implementa algoritmul să nu se depăşească memoria maximă alocată unui vector; valorile posibile în şirul de ordonat trebuie să fie din intervalul [x..y], unde y x + 1 va fi dimensiunea şirului de contoare.
7 Exemplu Presupunem că toate valorile din vectorul de sortat sunt numere naturale <=1000. Vom folosi un vector de frecvenţe f. Subalgoritm Ordonare_cu_Şir_de_Frecvenţe(n,a,x,y): 1: x = 0 2: y = : pentru i=x,y execută f[i] = 0 {iniţializează frecvenţele cu 0} sfp 3: 4: pentru i=1,n execută: f[a[i]] = f[a[i]] + 1 {măreşte frecvenţa fiecărui element din A} sfp 4: 5: k = 0 6: pentru i=x,y execută: 7: pentru j=1,f[i] execută: 8: k = k + 1 9: A[k] = i {pune înapoi în A fiecare element de câte ori este frecvenţa lui} sfp 7: sfp 6: Fie şirul (2, 1, 1, 0, 2, 3, 0, 2). Valorile elementelor sunt numere naturale 0,1,2,3. Şirul de frecvenţe construit de algoritmul de mai sus va fi va fi f=(2, 2, 3, 1), f[0]=2, f[1]=2,f[2]=3,f[3]=1. Corespunzător ultimei secvenţe din algoritm se vor scrie două valori 0 consecutive în a, apoi 2 elemente egal cu 1, urmează trei elemente de 2, urmat de o valoare 3: 0, 0, 1, 1, 2, 2, 2, 3. Deşi este un algoritm liniar, eficienţa lui trebuie bine studiată înainte de a-l aplica. Eficienta depinde atât de numărul de valori din vectorul iniţial, cât şi de valorile propriu-zise. Algoritmul depinde liniar de n, numărul de valori din vector, dar capacitatea de memorie necesară pentru vectorul de frecvenţe şi apoi numărul de paşi ai instrucţiunii 6: depinde de limitele în care se află valorile din şir, iar în funcţie de acestea, algoritmul poate deveni mai puţin eficient decât unul cu ordin ce complexitate Θ(n 2 ). Un exemplu în acest caz, dacă vrem să ordonăm 100 de numere din intervalul [1, ]. O ordonare Θ(n 2 ) ar face maxim de paşi, iar ordonarea cu frecvenţe face , ca să nu mai vorbim de risipa de memorie care se face în cazul folosirii vectorului de frecvenţe. 5.2 Sortarea prin numărarea apariţiilor şi a elementelor mai mici Acest algoritm poate fi privit ca o variantă a algoritmului anterior, obţinută prin numărarea şi a elementelor mai mici, nu doar a frecvenţei de apariţie. Sortarea prin numărare presupune că fiecare dintre cele n elemente ale datelor de intrare este un număr întreg între 1 şi k, pentru un număr întreg k oarecare. Când k = Θ(n), sortarea se executa în timpul Θ(n). Ideea de baza în sortarea prin numărare este de a determina numărul de elemente mai mici decât x, pentru fiecare element x din datele de intrare. Această informaţie poate fi utilizată pentru a poziţiona elementul x direct pe poziţia sa din tabloul de ieşire. De exemplu, dacă există 17 elemente mai mici decât x, atunci x va fi pe poziţia 18 în tabloul de ieşire. Această schemă trebuie uşor modificată în situaţia în care există mai multe elemente având aceeaşi valoare, întrucât nu dorim să le aşezăm pe toate în aceeaşi poziţie. În algoritmul pentru sortarea prin numărare presupunem că datele de intrare formează un tablou A[1..n], şi deci lungime [A] = n. Sunt necesare alte doua tablouri suplimentare, tabloul B [1..n], care cuprinde datele de ieşire sortate, şi tabloul C [1..k], pentru stocarea temporara în timpul lucrului. Subalgoritm Sortare-Prin-Numarare(A,B, k) 1: pentru i 1, k execută 2: C [i] 0 3: pentru j 1, lungime [A] execută 4: C [A[j]] C [A[j]] + 1 5: { C[i] conţine acum numărul elementelor egale cu i.} sfp 3: 6: pentru i 2, k execută 7: C [i] C [i] + C [i - 1]
8 8: { C[i] conţine numărul elementelor mai mici sau egale cu i.} sfp 6: 9: pentru j lungime [A], 1,-1 execută 10: B [C [A[j]]] A[j] 11: C [A[j]] C [A[j]] - 1 Algoritmul de sortare prin numărare este ilustrat în figura După iniţializarea din liniile1 2, în liniile 3 4 se contorizează fiecare element de intrare. Dacă valoarea unui element de intrare este i, se incrementează valoarea lui C [i]. Astfel, după liniile 3 4, C[i] păstrează un număr de elemente de intrare egal cu i pentru fiecare număr întreg i = 1,2,, k. În liniile 6 7 se determină, pentru fiecare i = 1, 2,, k, numărul elementelor de intrare mai mici sau egale decât i, aceasta se realizează prin păstrarea în C[k] a sumei primelor k elemente din tabloul iniţial. În final, în liniile 9 11, fiecare element A[j] se plasează pe poziţia sa corect determinată din tabloul de ieşire B, astfel încât acesta este ordonat. Dacă toate cele n elemente sunt distincte, la prima execuţie a liniei 9, pentru fiecare A[j], valoarea C[A[j]] este poziţia finală corectă a lui A[j] în tabloul de ieşire, întrucât există C [A[j]] elemente mai mici sau egale cu A[j]. Deoarece elementele ar putea să nu fie distincte, decrementăm valoarea C[A[j]] de fiecare dată când plasăm o valoare A[j] în tabloul B, aceasta face ca următorul element de intrare cu o valoare egală cu A[j], dacă există vreunul, să meargă în poziţia imediat dinaintea lui A[j] în tabloul de ieşire. Cât timp necesita sortarea prin numărare? Bucla pentru din liniile 1 2 necesită timpul Θ(k), bucla pentru din liniile 3 4 necesită timpul Θ(n), bucla pentru din liniile 6 7 necesită timpul Θ(k), iar bucla pentru din liniile 9 11 necesită timpul Θ(n). Deci timpul total este Θ(k + n). În practică se utilizează sortarea prin numărare când avem k = Θ(n), caz în care timpul necesar este Θ(n). O proprietate importantă a sortării prin numărare este stabilitatea: numerele cu aceeaşi valoare apar în tabloul de ieşire în aceeaşi ordine în care se găsesc în tabloul de intrare. Adică, legăturile dintre două numere sunt distruse de regula conform căreia oricare număr care apare primul în vectorul de intrare, va apărea primul şi în vectorul de ieşire. Desigur, stabilitatea este importanta numai când datele învecinate sunt deplasate împreuna cu elementul în curs de sortare. Figura Modul de funcţionare al algoritmului Sortare-Prin-Numarare pe un tablou A[1..8] de intrare, unde fiecare element din tabloul A este un număr întreg pozitiv nu mai mare decât k = 6. (a) Tabloul A şi tabloul auxiliar C după executarea liniei 4. (b) Tabloul C după executarea liniei 7. (c)-(e) Tabloul de ieşire B şi tabloul auxiliar C după unul, două, respectiv trei iteraţii ale buclei din liniile Doar elementele haşurate din tabloul B au fost completate. (f) Tabloul B sortat, furnizat la ieşire.
Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.
Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Fie p, q N. Fie funcţia f : D R p R q. Avem următoarele
Διαβάστε περισσότεραMetode iterative pentru probleme neliniare - contractii
Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii Problemele neliniare sunt in general rezolvate prin metode iterative si analiza convergentei acestor metode este o problema importanta. 1 Contractii
Διαβάστε περισσότεραLaborator 1: INTRODUCERE ÎN ALGORITMI. Întocmit de: Claudia Pârloagă. Îndrumător: Asist. Drd. Gabriel Danciu
INTRODUCERE Laborator 1: ÎN ALGORITMI Întocmit de: Claudia Pârloagă Îndrumător: Asist. Drd. Gabriel Danciu I. NOŢIUNI TEORETICE A. Sortarea prin selecţie Date de intrare: un şir A, de date Date de ieşire:
Διαβάστε περισσότεραEsalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.
Seminarul 1 Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii. 1.1 Breviar teoretic 1.1.1 Esalonul Redus pe Linii (ERL) Definitia 1. O matrice A L R mxn este in forma de Esalon Redus pe Linii (ERL), daca indeplineste
Διαβάστε περισσότεραMetode de interpolare bazate pe diferenţe divizate
Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate Radu Trîmbiţaş 4 octombrie 2005 1 Forma Newton a polinomului de interpolare Lagrange Algoritmul nostru se bazează pe forma Newton a polinomului de interpolare
Διαβάστε περισσότερα(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.
Definiţie Spunem că: i) funcţia f are derivată parţială în punctul a în raport cu variabila i dacă funcţia de o variabilă ( ) are derivată în punctul a în sens obişnuit (ca funcţie reală de o variabilă
Διαβάστε περισσότεραCurs 1 Şiruri de numere reale
Bibliografie G. Chiorescu, Analiză matematică. Teorie şi probleme. Calcul diferenţial, Editura PIM, Iaşi, 2006. R. Luca-Tudorache, Analiză matematică, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005. M. Nicolescu, N. Roşculeţ,
Διαβάστε περισσότεραCurs 4 Serii de numere reale
Curs 4 Serii de numere reale Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Criteriul rădăcinii sau Criteriul lui Cauchy Teoremă (Criteriul rădăcinii) Fie x n o serie cu termeni
Διαβάστε περισσότεραSERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0
SERII NUMERICE Definiţia 3.1. Fie ( ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0 şirul definit prin: s n0 = 0, s n0 +1 = 0 + 0 +1, s n0 +2 = 0 + 0 +1 + 0 +2,.......................................
Διαβάστε περισσότεραAnaliza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro
Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM Seminar S ANALA ÎN CUENT CONTNUU A SCHEMELO ELECTONCE S. ntroducere Pentru a analiza în curent continuu o schemă electronică,
Διαβάστε περισσότεραSubiecte Clasa a VIII-a
Subiecte lasa a VIII-a (40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate pe foaia de raspuns in dreptul
Διαβάστε περισσότεραV.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile
Metode de Optimizare Curs V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile Propoziţie 7. (Fritz-John). Fie X o submulţime deschisă a lui R n, f:x R o funcţie de clasă C şi ϕ = (ϕ,ϕ
Διαβάστε περισσότεραDISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE
DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE ABSTRACT. Materialul prezintă o modalitate de a afla distanţa dintre două drepte necoplanare folosind volumul tetraedrului. Lecţia se adresează clasei a VIII-a Data:
Διαβάστε περισσότεραSisteme diferenţiale liniare de ordinul 1
1 Metoda eliminării 2 Cazul valorilor proprii reale Cazul valorilor proprii nereale 3 Catedra de Matematică 2011 Forma generală a unui sistem liniar Considerăm sistemul y 1 (x) = a 11y 1 (x) + a 12 y 2
Διαβάστε περισσότεραCurs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"
Curs 14 Funcţii implicite Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Fie F : D R 2 R o funcţie de două variabile şi fie ecuaţia F (x, y) = 0. (1) Problemă În ce condiţii ecuaţia
Διαβάστε περισσότεραFunctii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1
Functii definitie proprietati grafic functii elementare A. Definitii proprietatile functiilor. Fiind date doua multimi X si Y spunem ca am definit o functie (aplicatie) pe X cu valori in Y daca fiecarui
Διαβάστε περισσότεραAplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal
Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal Principiul I al termodinamicii exprimă legea conservării şi energiei dintr-o formă în alta şi se exprimă prin relaţia: ΔUQ-L, unde: ΔU-variaţia
Διαβάστε περισσότεραSubiecte Clasa a VII-a
lasa a VII Lumina Math Intrebari Subiecte lasa a VII-a (40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate
Διαβάστε περισσότεραFunctii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor
Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor. Fiind date doua multimi si spunem ca am definit o functie (aplicatie) pe cu valori in daca fiecarui element
Διαβάστε περισσότεραSortare. 29 martie Utilizarea şi programarea calculatoarelor. Curs 16
Sortare 29 martie 2005 Sortare 2 Sortarea. Generalitǎţi Sortarea = aranjarea unei liste de obiecte dupǎ o relaţie de ordine datǎ (ex.: pentru numere, ordine lexicograficǎ pt. şiruri, etc.) una din clasele
Διαβάστε περισσότεραMARCAREA REZISTOARELOR
1.2. MARCAREA REZISTOARELOR 1.2.1 MARCARE DIRECTĂ PRIN COD ALFANUMERIC. Acest cod este format din una sau mai multe cifre şi o literă. Litera poate fi plasată după grupul de cifre (situaţie în care valoarea
Διαβάστε περισσότεραriptografie şi Securitate
riptografie şi Securitate - Prelegerea 12 - Scheme de criptare CCA sigure Adela Georgescu, Ruxandra F. Olimid Facultatea de Matematică şi Informatică Universitatea din Bucureşti Cuprins 1. Schemă de criptare
Διαβάστε περισσότεραIII. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.
III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. Definiţie. O serie a n se numeşte: i) absolut convergentă dacă seria modulelor a n este convergentă; ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar
Διαβάστε περισσότεραa n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea
Serii Laurent Definitie. Se numeste serie Laurent o serie de forma Seria n= (z z 0 ) n regulata (tayloriana) = (z z n= 0 ) + n se numeste partea principala iar seria se numeste partea Sa presupunem ca,
Διαβάστε περισσότεραSeminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare
Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare Noțiuni teoretice Criteriul Hurwitz de analiză a stabilității sistemelor liniare În cazul sistemelor liniare, stabilitatea este o condiție de localizare
Διαβάστε περισσότεραPrincipiul incluziunii si excluziunii. Generarea şi ordonarea permutărilor. Principiul porumbeilor. Pri
Generarea şi ordonarea permutărilor. Principiul porumbeilor. Principiul incluziunii si excluziunii Recapitulare din cursul trecut Presupunem că A este o mulţime cu n elemente. Recapitulare din cursul trecut
Διαβάστε περισσότεραCurs 2 Şiruri de numere reale
Curs 2 Şiruri de numere reale Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Convergenţă şi mărginire Teoremă Orice şir convergent este mărginit. Demonstraţie Fie (x n ) n 0 un
Διαβάστε περισσότεραPlanul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare
1 Planul în spaţiu Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru 2 Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Fie reperul R(O, i, j, k ) în spaţiu. Numim normala a unui plan, un vector perpendicular pe
Διαβάστε περισσότεραCOLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.
SUBIECTUL Editia a VI-a 6 februarie 005 CLASA a V-a Fie A = x N 005 x 007 si B = y N y 003 005 3 3 a) Specificati cel mai mic element al multimii A si cel mai mare element al multimii B. b)stabiliti care
Διαβάστε περισσότερα5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.
5 Eerciţii reolvate 5 UNCŢII IMPLICITE EXTREME CONDIŢIONATE Eerciţiul 5 Să se determine şi dacă () este o funcţie definită implicit de ecuaţia ( + ) ( + ) + Soluţie ie ( ) ( + ) ( + ) + ( )R Evident este
Διαβάστε περισσότεραSEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0
Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului Matematici Superioare, Semestrul I, Lector dr. Lucian MATICIUC SEMINAR 4 Funcţii de mai multe variabile continuare). Să se arate că funcţia z,
Διαβάστε περισσότεραCriptosisteme cu cheie publică III
Criptosisteme cu cheie publică III Anul II Aprilie 2017 Problema rucsacului ( knapsack problem ) Considerăm un număr natural V > 0 şi o mulţime finită de numere naturale pozitive {v 0, v 1,..., v k 1 }.
Διαβάστε περισσότεραR R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.
5p Determinați primul termen al progresiei geometrice ( b n ) n, știind că b 5 = 48 și b 8 = 84 5p Se consideră funcția f : intersecție a graficului funcției f cu aa O R R, f ( ) = 7+ 6 Determinați distanța
Διαβάστε περισσότεραSortare şi cǎutare. 8 ianuarie Utilizarea şi programarea calculatoarelor. Curs 11
Sortare şi cǎutare 8 ianuarie 2004 Sortare şi cǎutare 2 Sortarea. Generalitǎţi Sortarea = aranjarea unei liste de obiecte dupǎ o relaţie de ordine datǎ (ex.: pentru numere, ordine lexicograficǎ pt. şiruri,
Διαβάστε περισσότεραAsupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006
Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 006 Mircea Lascu şi Cezar Lupu La cel de-al cincilea baraj de Juniori din data de 0 mai 006 a fost dată următoarea inegalitate: Fie x, y, z trei numere reale
Διαβάστε περισσότεραCapitolul 4 PROPRIETĂŢI TOPOLOGICE ŞI DE NUMĂRARE ALE LUI R. 4.1 Proprietăţi topologice ale lui R Puncte de acumulare
Capitolul 4 PROPRIETĂŢI TOPOLOGICE ŞI DE NUMĂRARE ALE LUI R În cele ce urmează, vom studia unele proprietăţi ale mulţimilor din R. Astfel, vom caracteriza locul" unui punct în cadrul unei mulţimi (în limba
Διαβάστε περισσότερα5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2
5.4. MULTIPLEXOARE Multiplexoarele (MUX) sunt circuite logice combinaţionale cu m intrări şi o singură ieşire, care permit transferul datelor de la una din intrări spre ieşirea unică. Selecţia intrării
Διαβάστε περισσότερα5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE
5.5. A CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE PROBLEMA 1. În circuitul din figura 5.54 se cunosc valorile: μa a. Valoarea intensității curentului de colector I C. b. Valoarea tensiunii bază-emitor U BE.
Διαβάστε περισσότεραExamen AG. Student:... Grupa:... ianuarie 2011
Problema 1. Pentru ce valori ale lui n,m N (n,m 1) graful K n,m este eulerian? Problema 2. Să se construiască o funcţie care să recunoască un graf P 3 -free. La intrare aceasta va primi un graf G = ({1,...,n},E)
Διαβάστε περισσότερα4. CIRCUITE LOGICE ELEMENTRE 4.. CIRCUITE LOGICE CU COMPONENTE DISCRETE 4.. PORŢI LOGICE ELEMENTRE CU COMPONENTE PSIVE Componente electronice pasive sunt componente care nu au capacitatea de a amplifica
Διαβάστε περισσότεραExamen AG. Student:... Grupa: ianuarie 2016
16-17 ianuarie 2016 Problema 1. Se consideră graful G = pk n (p, n N, p 2, n 3). Unul din vârfurile lui G se uneşte cu câte un vârf din fiecare graf complet care nu-l conţine, obţinându-se un graf conex
Διαβάστε περισσότερα1.3 Baza a unui spaţiu vectorial. Dimensiune
.3 Baza a unui spaţiu vectorial. Dimensiune Definiţia.3. Se numeşte bază a spaţiului vectorial V o familie de vectori B care îndeplineşte condiţiile de mai jos: a) B este liniar independentă; b) B este
Διαβάστε περισσότερα10. STABILIZATOAE DE TENSIUNE 10.1 STABILIZATOAE DE TENSIUNE CU TANZISTOAE BIPOLAE Stabilizatorul de tensiune cu tranzistor compară în permanenţă valoare tensiunii de ieşire (stabilizate) cu tensiunea
Διαβάστε περισσότεραIII. Reprezentarea informaţiei în sistemele de calcul
Metode Numerice Curs 3 III. Reprezentarea informaţiei în sistemele de calcul III.1. Reprezentarea internă a numerelor întregi III. 1.1. Reprezentarea internă a numerelor întregi fără semn (pozitive) Reprezentarea
Διαβάστε περισσότεραIntegrala nedefinită (primitive)
nedefinita nedefinită (primitive) nedefinita 2 nedefinita februarie 20 nedefinita.tabelul primitivelor Definiţia Fie f : J R, J R un interval. Funcţia F : J R se numeşte primitivă sau antiderivată a funcţiei
Διαβάστε περισσότεραLaborator 11. Mulţimi Julia. Temă
Laborator 11 Mulţimi Julia. Temă 1. Clasa JuliaGreen. Să considerăm clasa JuliaGreen dată de exemplu la curs pentru metoda locului final şi să schimbăm numărul de iteraţii nriter = 100 în nriter = 101.
Διαβάστε περισσότεραTablouri unidimensionale
Tablouri unidimensionale Problema 1 Să se determine mulţimea cifrelor unui număr natural n > 0, dat. Exemplu: n=1723237 Cifre = {1,2,3,7 Se cere să se utilizeze subprograme care să comunice între ele şi
Διαβάστε περισσότεραa. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %
1. Un motor termic funcţionează după ciclul termodinamic reprezentat în sistemul de coordonate V-T în figura alăturată. Motorul termic utilizează ca substanţă de lucru un mol de gaz ideal având exponentul
Διαβάστε περισσότεραFig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].
Componente şi circuite pasive Fig.3.85. Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36]. Fig.3.86. Rezistenţa serie echivalentă pierderilor în funcţie
Διαβάστε περισσότερα1.7. AMPLIFICATOARE DE PUTERE ÎN CLASA A ŞI AB
1.7. AMLFCATOARE DE UTERE ÎN CLASA A Ş AB 1.7.1 Amplificatoare în clasa A La amplificatoarele din clasa A, forma de undă a tensiunii de ieşire este aceeaşi ca a tensiunii de intrare, deci întreg semnalul
Διαβάστε περισσότεραSisteme liniare - metode directe
Sisteme liniare - metode directe Radu T. Trîmbiţaş 27 martie 2016 1 Eliminare gaussiană Să considerăm sistemul liniar cu n ecuaţii şi n necunoscute Ax = b, (1) unde A K n n, b K n 1 sunt date, iar x K
Διαβάστε περισσότεραSă se arate că n este număr par. Dan Nedeianu
Primul test de selecție pentru juniori I. Să se determine numerele prime p, q, r cu proprietatea că 1 p + 1 q + 1 r 1. Fie ABCD un patrulater convex cu m( BCD) = 10, m( CBA) = 45, m( CBD) = 15 și m( CAB)
Διαβάστε περισσότεραEficienta algoritmilor
Eficienta algoritmilor În cursul de introducere am menţionat că, oricât de rapid ar deveni un calculator, sau oricât de mult s-ar ieftini memoria, eficienţa va fi un factor decisiv în alegerea unui algoritm.
Διαβάστε περισσότεραProiectarea Algoritmilor 2. Scheme de algoritmi Divide & Impera
Platformă de e-learning și curriculă e-content pentru învățământul superior tehnic Proiectarea Algoritmilor 2. Scheme de algoritmi Divide & Impera Cuprins Scheme de algoritmi Divide et impera Exemplificare
Διαβάστε περισσότεραSubiecte Clasa a V-a
(40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate pe foaia de raspuns in dreptul numarului intrebarii
Διαβάστε περισσότεραProgresii aritmetice si geometrice. Progresia aritmetica.
Progresii aritmetice si geometrice Progresia aritmetica. Definitia 1. Sirul numeric (a n ) n N se numeste progresie aritmetica, daca exista un numar real d, numit ratia progresia, astfel incat a n+1 a
Διαβάστε περισσότεραV O. = v I v stabilizator
Stabilizatoare de tensiune continuă Un stabilizator de tensiune este un circuit electronic care păstrează (aproape) constantă tensiunea de ieșire la variaţia între anumite limite a tensiunii de intrare,
Διαβάστε περισσότεραProblema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice
Olimpiada de Fizică - Etapa pe judeţ 15 ianuarie 211 XI Problema a II - a (1 puncte) Diferite circuite electrice A. Un elev utilizează o sursă de tensiune (1), o cutie cu rezistenţe (2), un întrerupător
Διαβάστε περισσότεραTeme de implementare in Matlab pentru Laboratorul de Metode Numerice
Teme de implementare in Matlab pentru Laboratorul de Metode Numerice As. Ruxandra Barbulescu Septembrie 2017 Orice nelamurire asupra enunturilor/implementarilor se rezolva in cadrul laboratorului de MN,
Διαβάστε περισσότεραUniversitatea din Bucureşti Facultatea de Matematică şi Informatică. Algebră (1)
Universitatea din ucureşti.7.4 Facultatea de Matematică şi Informatică oncursul de admitere iulie 4 omeniul de licenţă alculatoare şi Tehnologia Informaţiei lgebră (). Fie x,y astfel încât x+y = şi x +
Διαβάστε περισσότεραValori limită privind SO2, NOx şi emisiile de praf rezultate din operarea LPC în funcţie de diferite tipuri de combustibili
Anexa 2.6.2-1 SO2, NOx şi de praf rezultate din operarea LPC în funcţie de diferite tipuri de combustibili de bioxid de sulf combustibil solid (mg/nm 3 ), conţinut de O 2 de 6% în gazele de ardere, pentru
Διαβάστε περισσότεραSpatii liniare. Exemple Subspaţiu liniar Acoperire (înfăşurătoare) liniară. Mulţime infinită liniar independentă
Noţiunea de spaţiu liniar 1 Noţiunea de spaţiu liniar Exemple Subspaţiu liniar Acoperire (înfăşurătoare) liniară 2 Mulţime infinită liniar independentă 3 Schimbarea coordonatelor unui vector la o schimbare
Διαβάστε περισσότεραLucrare. Varianta aprilie I 1 Definiţi noţiunile de număr prim şi număr ireductibil. Soluţie. Vezi Curs 6 Definiţiile 1 şi 2. sau p b.
Lucrare Soluţii 28 aprilie 2015 Varianta 1 I 1 Definiţi noţiunile de număr prim şi număr ireductibil. Soluţie. Vezi Curs 6 Definiţiile 1 şi 2 Definiţie. Numărul întreg p se numeşte număr prim dacă p 0,
Διαβάστε περισσότεραLaborator 6. Integrarea ecuaţiilor diferenţiale
Laborator 6 Integrarea ecuaţiilor diferenţiale Responsabili: 1. Surdu Cristina(anacristinasurdu@gmail.com) 2. Ştirbăţ Bogdan(bogdanstirbat@yahoo.com) Obiective În urma parcurgerii acestui laborator elevul
Διαβάστε περισσότεραFunctii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011
Functii Breviar teoretic 8 ianuarie 011 15 ianuarie 011 I Fie I, interval si f : I 1) a) functia f este (strict) crescatoare pe I daca x, y I, x< y ( f( x) < f( y)), f( x) f( y) b) functia f este (strict)
Διαβάστε περισσότεραMatrice. Determinanti. Sisteme liniare
Matrice 1 Matrice Adunarea matricelor Înmulţirea cu scalar. Produsul 2 Proprietăţi ale determinanţilor Rangul unei matrice 3 neomogene omogene Metoda lui Gauss (Metoda eliminării) Notiunea de matrice Matrice
Διαβάστε περισσότεραLectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane
Subspatii ane Lectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane Oana Constantinescu Oana Constantinescu Lectia VI Subspatii ane Table of Contents 1 Structura de spatiu an E 3 2 Subspatii
Διαβάστε περισσότεραSEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a
Capitolul II: Serii de umere reale. Lect. dr. Lucia Maticiuc Facultatea de Hidrotehică, Geodezie şi Igieria Mediului Matematici Superioare, Semestrul I, Lector dr. Lucia MATICIUC SEMINARUL 3. Cap. II Serii
Διαβάστε περισσότερα8 Intervale de încredere
8 Intervale de încredere În cursul anterior am determinat diverse estimări ˆ ale parametrului necunoscut al densităţii unei populaţii, folosind o selecţie 1 a acestei populaţii. În practică, valoarea calculată
Διαβάστε περισσότεραCapitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite
Capitolul 4 Integrale improprii 7-8 În cadrul studiului integrabilităţii iemann a unei funcţii s-au evidenţiat douăcondiţii esenţiale:. funcţia :[ ] este definită peintervalînchis şi mărginit (interval
Διαβάστε περισσότεραBARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)
BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 8 mi 0 (brjul ) Problem Arătţi că dcă, b, c sunt numere rele cre verifică + b + c =, tunci re loc ineglitte xy + yz + zx Problem Fie şi b numere nturle nenule Dcă numărul
Διαβάστε περισσότεραCURS 11: ALGEBRĂ Spaţii liniare euclidiene. Produs scalar real. Spaţiu euclidian. Produs scalar complex. Spaţiu unitar. Noţiunea de normă.
Sala: 2103 Decembrie 2014 Conf. univ. dr.: Dragoş-Pătru Covei CURS 11: ALGEBRĂ Specializarea: C.E., I.E., S.P.E. Nota: Acest curs nu a fost supus unui proces riguros de recenzare pentru a fi oficial publicat.
Διαβάστε περισσότεραCursul Măsuri reale. D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 15
MĂSURI RELE Cursul 13 15 Măsuri reale Fie (,, µ) un spaţiu cu măsură completă şi f : R o funcţie -măsurabilă. Cum am văzut în Teorema 11.29, dacă f are integrală pe, atunci funcţia de mulţime ν : R, ν()
Διαβάστε περισσότεραSeminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor
Facultatea de Matematică Calcul Integral şi Elemente de Analiă Complexă, Semestrul I Lector dr. Lucian MATICIUC Seminariile 9 20 Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reiduurilor.
Διαβάστε περισσότεραTEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:
TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE 77 TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE Obiective: Deiirea pricipalelor proprietăţi matematice ale ucţiilor de mai multe variabile Aalia ucţiilor de utilitate şi
Διαβάστε περισσότεραErori si incertitudini de măsurare. Modele matematice Instrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măsurand instrument:
Erori i incertitudini de măurare Sure: Modele matematice Intrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măurandintrument: (tranfer informaţie tranfer energie) Influente externe: temperatura, preiune,
Διαβάστε περισσότεραAl cincilea baraj de selecţie pentru OBMJ Bucureşti, 28 mai 2015
Societatea de Ştiinţe Matematice din România Ministerul Educaţiei Naţionale Al cincilea baraj de selecţie pentru OBMJ Bucureşti, 28 mai 2015 Problema 1. Arătaţi că numărul 1 se poate reprezenta ca suma
Διαβάστε περισσότεραDefiniţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice
1 Conice pe ecuaţii reduse 2 Conice pe ecuaţii reduse Definiţie Numim conica locul geometric al punctelor din plan pentru care raportul distantelor la un punct fix F şi la o dreaptă fixă (D) este o constantă
Διαβάστε περισσότερα2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale
Transformări 1 Noţiunea de transformare liniară Proprietăţi. Operaţii Nucleul şi imagine Rangul şi defectul unei transformări 2 Matricea unei transformări Relaţia dintre rang şi defect Schimbarea matricei
Διαβάστε περισσότερα6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă
Semiar 5 Serii cu termei oarecare Probleme rezolvate Problema 5 Să se determie atura seriei cos 5 cos Soluţie 5 Şirul a 5 este cu termei oarecare Studiem absolut covergeţa seriei Petru că cos a 5 5 5 şi
Διαβάστε περισσότεραFLUXURI MAXIME ÎN REŢELE DE TRANSPORT. x 4
FLUXURI MAXIME ÎN REŢELE DE TRANSPORT Se numeşte reţea de transport un graf în care fiecărui arc îi este asociat capacitatea arcului şi în care eistă un singur punct de intrare şi un singur punct de ieşire.
Διαβάστε περισσότεραCum folosim cazuri particulare în rezolvarea unor probleme
Cum folosim cazuri particulare în rezolvarea unor probleme GHEORGHE ECKSTEIN 1 Atunci când întâlnim o problemă pe care nu ştim s-o abordăm, adesea este bine să considerăm cazuri particulare ale acesteia.
Διαβάστε περισσότεραSubiecte Clasa a VIII-a
(40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate pe foaia de raspuns in dreptul numarului intrebarii
Διαβάστε περισσότεραEDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă
Coordonatori DANA HEUBERGER NICOLAE MUŞUROIA Nicolae Muşuroia Gheorghe Boroica Vasile Pop Dana Heuberger Florin Bojor MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă Clasa a
Διαβάστε περισσότεραOvidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu,
vidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu, Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale 58. Să se calculeze coeficientul de amplificare în tensiune pentru amplficatorul inversor din fig.58, pentru care se
Διαβάστε περισσότεραProgramarea Calculatoarelor
Programarea Calculatoarelor Modul 1: Rezolvarea algoritmică a problemelor Introducere în programare Algoritm Obiectele unui algoritm Date Constante Variabile Expresii Operaţii specifice unui algoritm şi
Διαβάστε περισσότεραCurs 2 DIODE. CIRCUITE DR
Curs 2 OE. CRCUTE R E CUPRN tructură. imbol Relația curent-tensiune Regimuri de funcționare Punct static de funcționare Parametrii diodei Modelul cu cădere de tensiune constantă Analiza circuitelor cu
Διαβάστε περισσότεραPrincipiul Inductiei Matematice.
Principiul Inductiei Matematice. Principiul inductiei matematice constituie un mijloc important de demonstratie in matematica a propozitiilor (afirmatiilor) ce depind de argument natural. Metoda inductiei
Διαβάστε περισσότεραOrice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).
Teoremă. (Y = f(x)). Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism Demonstraţie. f este continuă pe X: x 0 X, S Y (f(x 0 ), ε), S X (x 0, ε) aşa ca f(s X (x 0, ε)) = S Y (f(x 0 ), ε) : y
Διαβάστε περισσότεραa. Caracteristicile mecanice a motorului de c.c. cu excitaţie independentă (sau derivaţie)
Caracteristica mecanică defineşte dependenţa n=f(m) în condiţiile I e =ct., U=ct. Pentru determinarea ei vom defini, mai întâi caracteristicile: 1. de sarcină, numită şi caracteristica externă a motorului
Διαβάστε περισσότεραInstructiunea while. Forma generala: while (expresie) instructiune;
Instructiunea while while (expresie) instructiune; Modul de executie: 1) Se evalueaza expresie, daca expresie = 0 (fals) se iese din instructiunea while, altfel (expresie 0, deci adevarat) se trece la
Διαβάστε περισσότεραEcuatii exponentiale. Ecuatia ce contine variabila necunoscuta la exponentul puterii se numeste ecuatie exponentiala. a x = b, (1)
Ecuatii exponentiale Ecuatia ce contine variabila necunoscuta la exponentul puterii se numeste ecuatie exponentiala. Cea mai simpla ecuatie exponentiala este de forma a x = b, () unde a >, a. Afirmatia.
Διαβάστε περισσότερα1. Preliminarii 1.1 Ce este un algoritm?
1. Preliminarii 1.1 Ce este un algoritm? Abu Ja`far Mohammed ibn Musa al-khowarizmi (autor persan, sec. VIII-IX), a scris o carte de matematica cunoscuta in traducere latina ca Algorithmi de numero indorum,
Διαβάστε περισσότερα* K. toate K. circuitului. portile. Considerând această sumă pentru toate rezistoarele 2. = sl I K I K. toate rez. Pentru o bobină: U * toate I K K 1
FNCȚ DE ENERGE Fie un n-port care conține numai elemente paive de circuit: rezitoare dipolare, condenatoare dipolare și bobine cuplate. Conform teoremei lui Tellegen n * = * toate toate laturile portile
Διαβάστε περισσότεραEcuatii trigonometrice
Ecuatii trigonometrice Ecuatiile ce contin necunoscute sub semnul functiilor trigonometrice se numesc ecuatii trigonometrice. Cele mai simple ecuatii trigonometrice sunt ecuatiile de tipul sin x = a, cos
Διαβάστε περισσότεραProiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie
FITRE DE MIROUNDE Proiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie P R Puterea disponibila de la sursa Puterea livrata sarcinii P inc P Γ ( ) Γ I lo P R ( ) ( ) M ( ) ( ) M N P R M N ( ) ( ) Tipuri
Διαβάστε περισσότεραRĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,
REZISTENTA MATERIALELOR 1. Ce este modulul de rezistenţă? Exemplificaţi pentru o secţiune dreptunghiulară, respectiv dublu T. RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii
Διαβάστε περισσότεραMetode Runge-Kutta. 18 ianuarie Probleme scalare, pas constant. Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy
Metode Runge-Kutta Radu T. Trîmbiţaş 8 ianuarie 7 Probleme scalare, pas constant Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy y (t) = f(t, y), a t b, y(a) = α. pe o grilă uniformă de (N + )-puncte din [a,
Διαβάστε περισσότεραSubiectul III (30 de puncte) - Varianta 001
(30 de puncte) - Varianta 001 1. Utilizând metoda backtracking se generează în ordine lexicografică cuvintele de câte patru litere din mulţimea A={a,b,c,d,e}, cuvinte care nu conţin două vocale alăturate.
Διαβάστε περισσότεραprin egalizarea histogramei
Lucrarea 4 Îmbunătăţirea imaginilor prin egalizarea histogramei BREVIAR TEORETIC Tehnicile de îmbunătăţire a imaginilor bazate pe calculul histogramei modifică histograma astfel încât aceasta să aibă o
Διαβάστε περισσότερα