Transformata Laplace

Σχετικά έγγραφα
SEMINAR TRANSFORMAREA LAPLACE. 1. Probleme. ω2 s s 2, Re s > 0; (4) sin ωt σ(t) ω. (s λ) 2, Re s > Re λ. (6)

Capitolul 9. Transformata Laplace. 9.1 Transformata Laplace

( ) () t = intrarea, uout. Seminar 5: Sisteme Analogice Liniare şi Invariante (SALI)

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Integrala nedefinită (primitive)

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

CAPITOLUL 4 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

Curs 4 Serii de numere reale

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

Transformata Radon. Reconstructia unei imagini bidimensionale cu ajutorul proiectiilor rezultate de-a lungul unor drepte.

CURS facultativ ELEMENTE DE TEORIA DISTRIBUŢIILOR

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

SEMINAR TRANSFORMAREA FOURIER. 1. Probleme

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

CURS VII-IX. Capitolul IV: Funcţii derivabile. Derivate şi diferenţiale. 1 Derivata unei funcţii. Interpretarea geometrică.

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

z a + c 0 + c 1 (z a)

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Fişier template preliminar

1Ecuaţii diferenţiale

Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. Se acordă din oficiu 10 puncte. SUBIECTUL I.

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

CAPITOLUL 1 CURBE ÎN PLAN

Transformata Laplace

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

Ecuatii exponentiale. Ecuatia ce contine variabila necunoscuta la exponentul puterii se numeste ecuatie exponentiala. a x = b, (1)

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Ecuatii trigonometrice

Curs 1 Şiruri de numere reale

Capitolul 3. Serii Fourier. a unei funcţii periodice de perioadă Dezvoltarea în serie Fourier

EDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

* K. toate K. circuitului. portile. Considerând această sumă pentru toate rezistoarele 2. = sl I K I K. toate rez. Pentru o bobină: U * toate I K K 1

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

3.3. Ecuaţia propagării căldurii

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Sisteme de ecuaţii diferenţiale

Ion CRĂCIUN CAPITOLE DE MATEMATICI SPECIALE EDITURA PIM

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

Curs 2 Şiruri de numere reale

Cursul Măsuri reale. D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 15

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

1Reziduuri şi aplicaţii

Ion CRĂCIUN. Departamentul de Matematică şi Informatică Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi

CAPITOLUL 1. În acest paragraf vom reaminti noţiunea de primitivă, proprietăţile primitivelor şi metodele generale de calcul ale acestora.

Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).

2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

GEOMETRIE PLANĂ TEOREME IMPORTANTE ARII. bh lh 2. abc. abc. formula înălţimii

Lucian Maticiuc CURS I II. 1 Matrice şi determinanţi. Sisteme de ecuaţii liniare. 1.1 Matrice şi determinanţi

( ) ( ) ( ) Funcţii diferenţiabile. cos x cos x 2. Fie D R o mulţime deschisă f : D R şi x0 D. Funcţia f este

II. 5. Probleme. 20 c 100 c = 10,52 % Câte grame sodă caustică se găsesc în 300 g soluţie de concentraţie 10%? Rezolvare m g.

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

1.3 Baza a unui spaţiu vectorial. Dimensiune

Puncte de extrem pentru funcţii reale de mai multe variabile reale.

ELEMENTE DE STABILITATE A SISTEMELOR LINIARE

VII.2. PROBLEME REZOLVATE

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

1. Sisteme de ecuaţii liniare Definiţia 1.1. Fie K un corp comutativ. 1) Prin sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute X 1,...

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

J F (ρ, ϕ, θ) = cos ϕ ρ sin ϕ 0. Teoremă (a diferenţiabilităţii compuse) (legea lanţului) Fie F : D deschis

Ministerul Educaţiei Naționale Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.

FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ SPECIALIZAREA: MATEMATICĂ LUCRARE DE LICENŢĂ. C 0 -Semigrupuri

Laborator 6. Integrarea ecuaţiilor diferenţiale

avem V ç,, unde D = b 4ac este discriminantul ecuaţiei de gradul al doilea ax 2 + bx +

Lucrare. Varianta aprilie I 1 Definiţi noţiunile de număr prim şi număr ireductibil. Soluţie. Vezi Curs 6 Definiţiile 1 şi 2. sau p b.

Tranzistoare bipolare şi cu efect de câmp

Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR

Fie I R un interval deschis, G R n, n 1, un domeniu şi f : I G R n. Forma generala a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi este: = f(x, y).

Metode Runge-Kutta. 18 ianuarie Probleme scalare, pas constant. Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy


BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

a. Caracteristicile mecanice a motorului de c.c. cu excitaţie independentă (sau derivaţie)

1. Scrieti in casetele numerele log 7 8 si ln 8 astfel incat inegalitatea obtinuta sa fie adevarata. <

riptografie şi Securitate

Subiecte Clasa a VII-a

TEMA 7: INTEGRALE NEDEFINITE. Obiective:

Capitolul 2 - HIDROCARBURI 2.4.ALCADIENE

Concurs MATE-INFO UBB, 1 aprilie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

Siruri de numere reale

Transformări de frecvenţă

Transcript:

Tranformaa Laplace GOM mai 8 Tranformaa Laplace În cele ce urmează vom udia ranformaa Laplace, care din punc de vedere maemaic nu ee decâ o inegrală improrie şi cu parameru (vezi formula ()), dar are numeroae aplicaţii Capiolul din maemaică care udiază proprieăţile ranformaei Laplace e numeşe Calculul operaorial Definiţii Definiia Se numeşe funcţie original funcţia f : R C care aiface condiţiile: f () =,< f ee derivabilă peporţiuni M > şi σ afel încâ: f () <Me σ (σ e numeşe indice de creşere a funcţiei f) Definiia Tranformaa Laplace a funcţiei original f :[, ) C ee funcţia: F () := Z e f () d () Teorema Inegrala care defineşe funcţia de variabilă complexă F ee convergenă înemiplanul{ C Re >σ } şi uniform convergenă pe mulţimea { C Re >σ + ε, arg [ π/+α, π/ a]} penru orice α şi ε poziivi Remarca Vom noa L{f ()} () :=F () Proprieăţi Teorema F ee o funcţie olomorfă pedomeniulău Z de definiţie şi derivaa a e calculează : F () = e ( f ()) d L{αf ()+βg ()} () =αf ()+βg() L{f (a)} () = a L{f ()} a (chimbarea de cară) L{e a f ()} () =F ( a) (ranlaţia în complex) 4 L{f ( a) u ( a)} () =e a F () (ranlaţialadreapaînreal) 5 L{f ( + a) u()} () =e a F () R a e f () d (ranlaţialaângaînreal) 6 L{f ()} () =F () f (+) (derivarea originalului) 7 L f (n) () ª () = n F () n f (+) n f (+) f (n ) (+) 8 L{( ) n f ()} () =F (n) () (derivarea ranformaei) n R o 9 L f (u) du () = F () (inegrarea originalului) L f() () = R F (u) du (inegrarea ranformaei) lim F () =f (+) (eorema valorii iniţiale)

Tranformaa Laplace lim F () =lim f ()(eorema valorii finale) L{(f g)()} () =F () G (), unde (f g)() := R f (τ) g ( τ) dτ ee convoluţia funcţiilor f şi g Se deduce uşor urmăorul abel de ranformae: f() F () u () r in co e a in e a a Γ(r+) r+ + + ( a) + Exerciiul Foloind ace abel şi formulele - ă e calculeze ranformaa Laplace a urmăoarelor funcţii : f () =( a) u ( a) f () = u ( a) f () = co 4 f () = n in, g () = n co 5 f () = eb e a 6 f () = (co a co b) 7 f() = in 8 f () = e in 9 f () = eb e a π Soluţii: n: Aplicând formula o 4 şi ranformaa Laplace a lui (vezi abelul, linia, penru r =) avem ucceiv: L ( a) u ( a) () =e a L ª () =e a Γ() a! = e = e a : Deoarece =( a) +a ( a)+a, aplicând aceleaşi formule ca la exerciţiul preceden şiformularezulă: L u ( a) ª () =L n³( o ³ a) +a ( a)+a u ( a) () = +a + a e a Aplicăm formula 8 penru n =şi ranformaa Laplace a funcţiei co : L{co } () = d d (L{co } ()) = ³ d d + = ( + ) = ( + ) ( + ) 4 Penru a calcula mai rapid, foloim formulele lui Euler şi calculăm ranformaa Laplace a funcţiei h () =g () +if () Avem h () = n co + i n in = n e i ³ Aunci conform formulei 8 şi liniei 7 din abel: L{h ()} () =( ) n (n) j =( ) n ( ) n n! (+j) = n! n Privind caovariabilăreală, rezulă că ( j) n+ ( + ) n+ L{g ()} () =n! Re(+i)n, L{f ()} () =n! Im(+i)n (Adică L{g ()} () =n! n C ( + ) n+ ( + ) n+ n n +Cn 4 n 4 4 şi analog ( + ) n+ L{f ()} () =n! C n n Cn n +, formule care, daoriă proprieăţilor funcţiilor olomorfe, un valabile penru ( + ) n+ orice cu Re >) e 5 Aplicăm înâi formula apoi linia 7 din abel şi calculăm inegrala care apare: L b e a () = R L e b e aª (u) du = R ³ u b u a du =ln u b u a =ln a b (am ţinuconcă lim u ln u b u a =ln=) 6 Aplicând aceleaşi formule şi linia 5 din abel rezulă: L (co a co b) () = R ³ u u +a u u +b du = ln u +a u +b =ln +b +a 7 L ª R in () = n o u + du n =arcgu = o π arcg =arcg e 8 L e in () =L in in () = R ³ (u+) + u + du = = arcg u+ arcg u =arcg + arcg =arcg + 6 + + =arcg ++9 9 L () = R L (u) du = R ³ Γ(/) du = e b e a π e b e a π,> u() =, funcţia reapă aluiheaviide,< π Γ(/) (u b) / (u a) /

GOM Tranformaa Laplace u b u a = a b (am aplica formulele,, şi linia din abel penru r =/, şi am ţinu con că Γ (/) = π) Exerciiul Să ededucă formula penru ranformaa Laplace a funcţiilor periodicedeperioadă T şi apoi ă ecalculeze ranformaa Laplace a urmăoarelor funcţii (deenând şi graficul funcţiilor original), având perioada indicaă: f () = in,t = π f () =, [, ),T = ½, << f () =,T = 4, << 4 f() =ign(in(π)),t = Soluţii: Dacă f are perioada T aunci criem inegrala din definiţia ranformaei Laplace ca umă de inegrale pe inervale de lungime egală cu perioada şi facem în fiecare inegrală chimbare de variabilă afel încâ inervalul de inegrare ă fie [,T]: Z Z (n+)t L{f ()} ()= e f () d = e f () d = = n= Z T n= nt e (nt +τ) f (nt + τ) dτ = Ã Z!Ã T! X = e τ f (τ) dτ e nt = n= Z T e nt e τ f (τ) dτ = n= R T e τ f (τ) dτ e T (Shimbarea de variabilă afo = nt + τ, amţinucondefapulcădacă f ee periodică de perioadă aunci f (nt + τ) =f (τ) penru orice număr n N şi penru orice τ R Am foloi şi formula penru uma unei progreii geomerice P n= qn = q, cu q = e ) Deoarece T = π formula de mai u devine: L{f ()} () = π/ e in d Penru a calcula inegrala de la e π/ numărăor foloim formulele lui Euler şi obţinem: Z π/ e in d = Z π/ e +i e i d = µ e (i ) π/ j j j e (j+) = j = µ e πj π/ j j = e π/ j Înlocuind obţinem: L{ in } () = +e π/ + + e πj π/ j j + µ j + + j = e π/ + ch π µ j + = + j = +e π/ + = 8 6 4 L{f ()} () = e R e d = 8 6 4 ³ e Grafic penru e (+) = = + e ( e ) O L{f ()} () = e ³ R e d R ( 4) e d Grafic penru = = +e e = ch

Tranformaa Laplace 5 5 Graficul penru ³ R 4 L{f ()} () = e e d R e = ( e ) ( e ) = e (+e ) = h 5 4 6 8 5 - Grafic penru4 Penru inverarea raformaei Laplace menţionăm urmăoarea eoremă: Teorema Dacă F ee o funcţie complexă de variabilă complexă care aiface condiţiile: ee olomorfă în emiplanul Re >σ, lim F () =, uniform în rapor cu arg penru orice cu Re a>σ, inegrala R a+j F () d ee abolu convergenă, a j aunci funcţia f definiă deformula(mellin-fourier): f() = Z a+j F () e d πi a j ee o funcţie original şi L{f ()} () =F () Penru deerminarea inverei un uile urmăoarele două eoreme a lui O Heaviide: Teorema 4 Dacă F ee o funcţie raţională cugradulnumărăorului mai mic decâ gradul numiorului: F () = P () Q () şi Q are rădăcinile,,, n cu ordinele de mulipliciae α,, α n aunci funcţia original f ee daă de: f () = nx k= lim ( k ) α k F () e (α k ) (α k )! k Teorema 5 convergenă) Dacă F () = P a k k= k (penru >R)auncif() =P a k k= (k )! k (eria fiind abolu şi uniform Aplicaţii Inegrarea unor ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi conanţi Fie ecuaţia diferenţială liniară neomogenă,cu coeficienţi conanţi: a n x (n) ()+a n x (n ) ()+ + a x ()+a x () =f () () Ne propunem ă deerminăm oluţia x :[, ) R care verifică condiţiile iniţiale: x () = x,x () = x,,x (n ) () = x n () 4

GOM Tranformaa Laplace Penru aceaa aplicăm la ecuaţia daă ranformaa Laplace, şi noăm L{f ()} () =F (), L{x ()} () =X () Aplicând proprieăţile (,6) rezulă ecuaţia operaorială aociaăecuaţiei diferenţiale (()) şi condiţiilor iniţiale (()): Ã X n! Ã n X n k! X a k k X () x k a n i n k i = F () (4) Din aceaă ecuaţie rezulă k= X () = k= i= P ³ n k i n k= x Pn k k i= a n i P n k= a k k + P n k= a k k F () Aplicând la prima fracţie eorema 4 a lui Heaviide iar la a doua fracţie aceeaşi eoremă şi formula convoluţiei () obţinem oluţia x () Exemplul Fie ecuaţia ocilaorului liniar: x ()+ x () =f () (5) cu condiţiile inţiale: x () = x,x () = x (6) Aplicând meoda de mai u obţinem ecuaţia operaorială: ( + )X () x x = F () de unde: X () = x + x + + F () + Din abelul de ranformae rezulă: x ()=x co + x in + f () in = = x co + x in + Z f (τ)in( ( τ)) dτ Inegrarea unor ieme de ecuaţii diferenţiale liniare de ordin înâi cu coeficienţi conanţi Fieuniemdeecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi conanţi cri ub formă maricială: x () =A x ()+b() unde A ee o marice păraă deordinn, x () ee o marice coloană formaă din funcţiile necunocue x i,i=,n, b () o marice coloană formaădinn funcţii dae b i,i=,n Ne propunem ă aflăm oluţia iemului care verifică condiţiile iniţiale x i () = x i,i=,n( x va fi maricea coloană acondiţiilor iniţiale) Aplicăm şi aci ranformaa Laplace, şi noând maricea uniae de ordin n cu I n, ranformaa Laplace a lui x () cu X (), ranformaa Laplace a lui b cu B rezulă : I n X ()+x = A X ()+B() de unde X () =(A I n ) x (A I n ) B () Penru a afla oluţia aplicăm ranformaa Laplace inveră şi ţinem con de abelul de ranformae, proprieăţile (-) şi eoremele lui Heaviide Inegrarea unor ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi variabili Se aplică meodadacăecuaţia diferenţială penru ranformaă emaiimplă decâ cea iniţială Exemplu (vezi [], pag 8): Să eafle oluţia ecuaţiei x () +x () =, x() = Aplicând ranformaa Laplace şi noând L{x ()} () =X (), pe baza formulelor de derivare a ranformaei şi originalului rezulă ecuaţia : X () = + Inegrând aceaă ecuaţie rezulă X () = + C Dar din eorema rezulă că C =, de unde aplicând eorema IaluiHeaviide,x() = 6 4 Rezolvarea unor ecuaţii inegrale şi inegro-diferenţiale Ecuaţii de forma: Z Ax ()+ x ( τ) g (τ) dτ = f () unde A, B un conane iar f, g un funcţii cunocue La ecuaţia de mai u aplicm ranformaa Laplace şi rezulă ecuaţia AX ()+BX () G () =F () de unde obinem ranformaa X (),şi aplicând eoremele lui Heaviide obţinem funcţia necunocuă x () 5

Tranformaa Laplace Ecuaţii de forma: Z Ax ()+ x ( τ) g (τ) dτ = f () penru care ecuaţia care deermină ranformaa ee: A (X () x (+)) + BX () G () =F () 5 Ecuaţii şi ecuaţii diferenţiale cu argumen decala Ecuaţii de forma y ()+Ay ( ) u( ) + By ( ) u ( ) = f () Aplcând ranformaa Laplace şi ţinând con de ranlaţiile în complex rezulă: Y ()+Ae Y ()+Be Y () =F () (7) Din aceaă formulă rezulă: µ a Y () =F () ce b de (8) unde a, b, c, d e deermină prinidenificare Dezvolândfracţiile în erie, privie ca uma unor progreii geomerice, rezulă: Ã! Y () =F () a c n e n b d n e n Din formula precedenă rezulă: Ecuaţii de forma y () = n= n= (ac n bd n ) f ( n) u ( n) n= y ()+Ay ( ) u( ) = f () În ace caz raţionamenul ee analog cu cel de mai u, ecuaţia (7) devenind: Y ()+Ae Y () =F () de unde rezulă Y () = F () a e Adouafracţieedezvolă ca o progreie geomerică, prima după puerile lui şi rezulă Y () = P n= b ³ n P e n n n= an, deundeepoaeobţine y () aplicând eorema II Heaviide şi ranlaţia n în complex 6 Calculul unor inegrale Inegrale de forma R f () d, R Z f() f () d = d, R n f () d, n N La acee inegrale e aplică formulele: Z Z F () d, n f () d =( ) n+ F (n) () La ale ipuri de inegrale e poae aplica ranformaa Laplace inroducând un parameru şi calculând ranformaa Laplace a funcţiei afel obţinue, inverând ordinea de inegrare Apoi e deermină funcţia original şi dând lui o valoare convenabilă e obţine valoarea inegralei Remarca Tranformaa Laplace e poae foloi şi la aflarea oluţiei unor ecuaţii cu derivae parţiale, vezi de exemplu [] pag656, exemplul 4) Bibliografie [] Borilav Crici and All Maemaici Speciale Ediura Didacica i Pedagogica, Bucurei, 98 [] Ion Gh Şabac Maemaici Speciale, volume I Ediura Didacica i Pedagogica Bucurei, 98 a, b, c, d e obţin din egaliaea 6 +Az+Bz = a cz b dz