Polinoame Fibonacci, polinoame ciclotomice

Σχετικά έγγραφα
PENTRU CERCURILE DE ELEVI

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

COMBINATORICĂ. Mulţimile ordonate care se formează cu n elemente din n elemente date se numesc permutări. Pn Proprietăţi

Ministerul Educaţiei Naționale Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

a) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.

PENTRU CERCURILE DE ELEVI

SUBGRUPURI CLASICE. 1. SUBGRUPURI recapitulare

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Formula lui Taylor. 25 februarie 2017

PROBLEME CU PARTEA ÎNTREAGĂ ŞI

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

Concursul Naţional Al. Myller Ediţia a VI - a Iaşi, 2008

4. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior

Capitole fundamentale de algebra si analiza matematica 2012 Analiza matematica

7. ECUAŢII ŞI SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

Curs 1 Şiruri de numere reale

T R A I A N. Numere complexe în formă algebrică z a. Fie z, z a bi, Se numeşte partea reală a numărului complex z :

Examenul de bacalaureat nańional 2013 Proba E. c) Matematică M_mate-info. log 2 = log x. 6 j. DeterminaŃi lungimea segmentului [ AC ].

Integrala nedefinită (primitive)

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Curs 4 Serii de numere reale

CLASA a V-a CONCURSUL INTERJUDEŢEAN DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ MARIAN ŢARINĂ EDIŢIA A IV-A MAI I. Să se determine abcd cu proprietatea

Analiza matematica Specializarea Matematica vara 2010/ iarna 2011

Varianta 1

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Inegalitati. I. Monotonia functiilor

CURS III, IV. Capitolul II: Serii de numere reale. a n sau cu a n. Deci lungimea segmentului este suma lungimilor sub-segmentelor obţinute, adică

Varianta 1. SUBIECTUL I (30p) Varianta 001 5p 1. Să se determine numărul natural x din egalitatea x = p

Algebră 1. Disciplină obligatorie; Anul I, Sem. 1, ore săptămânal, învăţământ de zi: 2 curs, 2 seminar, total ore semestru 56; 6 credite; examen.

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

5.1. ŞIRURI DE FUNCŢII

Partea întreagă, partea fracţionară a unui număr real

Sunt variabile aleatoare care iau o infinitate numărabilă de valori. Diagrama unei variabile aleatoare discrete are forma... f. ,... pn.

1. Operaţii cu numere reale Funcţii Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi Numere complexe Progresii...

6.1. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE PENTRU FUNCŢII REALE DE O VARIABILĂ REALĂ. APLICAŢII

Cursul 7. Spaţii euclidiene. Produs scalar. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt. Baze ortonormate

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

CAPITOLUL III FUNCŢII CONTINUE

2.1. DEFINIŢIE. EXEMPLE

Lucrare. Varianta aprilie I 1 Definiţi noţiunile de număr prim şi număr ireductibil. Soluţie. Vezi Curs 6 Definiţiile 1 şi 2. sau p b.

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

Varianta 1 - rezolvari mate MT1

3.1. DEFINIŢII. PROPRIETĂŢI

CAPITOLUL 4 SPAŢII VECTORIALE EUCLIDIENE/UNITARE Produs scalar. Spaţii euclidiene şi spaţii unitare-definiţie

DETERMINAREA PUTERILOR MATRICELOR

1. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE

Seminar 3. Serii. Probleme rezolvate. 1 n . 7. Problema 3.2. Să se studieze natura seriei n 1. Soluţie 3.1. Avem inegalitatea. u n = 1 n 7. = v n.

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

3. Serii de puteri. Serii Taylor. Aplicaţii.

lim = dacă se aplică teorema lui 3. Derivate de ordin superior. Aplicaţii.

Clasa a IX-a. 1. Rezolvaţi în R ecuaţiile: (3p) b) x x x Se consideră mulţimile A = { }, (2p) a) Determinaţi elementele mulţimii A

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

BAREM DE CORECTARE CLASA A IX A

Sala: 2103 Decembrie 2014 CURS 10: ALGEBRĂ

OLIMPIADA DE MATEMATICĂ FAZA LOCALĂ CLASA a V-a

Statisticǎ - curs 2. 1 Parametrii şi statistici ai tendinţei centrale 2. 2 Parametrii şi statistici ai dispersiei 5

MATEMATICĂ. - frecvenţă redusă - clasa a IX a. Prof. Baran Mihaela Gabriela

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Polinoame.. Prescurtat putem scrie. sunt coeficienţii polinomului cu a. este mulţimea polinoamelor cu coeficienţi complecşi.

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

EXAMENE ŞI CONCURSURI

Capitolul 2 ŞIRURI DE NUMERE REALE. 2.1 Proprietăţi generale Moduri de definire a unui şir. (x n ) n 0 : x n =

ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII

O generalizare a unei probleme de algebră dată la Olimpiada de Matematică, faza judeţeană, 2013

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

CONCURSUL NAŢIONAL DE MATEMATICĂ APLICATĂ "ADOLF HAIMOVICI"

Seria MATEMATICĂ ANALIZĂ MATEMATICĂ Calcul diferenţial

Curs 2 Şiruri de numere reale

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Tema: şiruri de funcţii

Criterii de comutativitate a grupurilor

Laborator 4 Interpolare numerica. Polinoame ortogonale

OperaŃii cu numere naturale

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

matricelor pătratice de ordinul 2, cu elemente numere reale; a11 a12 a13, mulńimea matricelor pătratice de ordinul 3, cu elemente

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

CAPITOLUL 1. În acest paragraf vom reaminti noţiunea de primitivă, proprietăţile primitivelor şi metodele generale de calcul ale acestora.

CONCURSUL INTERJUDEŢEAN DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ MARIAN ŢARINĂ Ediţia a XI-a, 6 7 MAI CLASA a IV-a

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Aritmetică în domenii de integritate şi teoria modulelor. Note de curs

în care suma termenilor din fiecare grup este 0, poate conduce la ideea că valoarea acestei sume este 0. De asemenea, gruparea în modul

1 Corpuri finite. 1.1 Introducere. Reamintim mai intai

Rădăcini primitive modulo n

CAPITOLUL IV CALCULUL DIFERENŢIAL PENTRU FUNCŢII REALE DE O VARIABILA REALĂ

CONCURSUL NAŢIONAL DE MATEMATICĂ APLICATĂ "ADOLF HAIMOVICI"

Subiecte Clasa a VII-a

Spatii liniare. Exemple Subspaţiu liniar Acoperire (înfăşurătoare) liniară. Mulţime infinită liniar independentă

DRUMURI, ARCE ŞI LUNGIMILE LOR

CULEGERE DE PROBLEME

ŞIRURI DE VARIABILE ALEATOARE. PROBLEME ASIMPTOTICE

Transcript:

Polioame Fiboacci, polioame ciclotomice Loredaa STRUGARIU, Cipria STRUGARIU 1 Deoarece şirul lui Fiboacci este cuoscut elevilor îcă dicl.aix-a,iarrădăciile de ordiul ale uităţii şi polioamele ciclotomice sut î materia prevăzută la cl. a X-a petru olimpiada de matematică, cosiderăm că abordarea uui asemeea subiect este utilă atât elevilor cât şi profesorilor. Vom prezeta câteva rezultate privid polioamele Fiboacci şi cele ciclotomice şi legătura ditre ele. 1. Polioame Fiboacci - defiire, legătura cu triughiul lui Pascal. Polioamele Fiboacci sut defiite pri relaţia de recureţă F +1 (x) =xf (x)+f 1 (x), cu F 1 (x) =1 şi F 2 (x) =x (1) saupriurmătoarea formulă explicită [( 1)/2] X µ 1 F (x) = =0 µ 1 ude [x] este partea îtreagă aluix, iar C 1. F 0 =0. Observaţie. Polioamele Fiboacci pot fi defiite pri relaţia de recureţă x 2 1, (2) Se covie ca F (x) =xf 1 (x)+f 2 (x), cu F 0 (x) =0 şi F 1 (x) =1. (1 0 ) Exemple: F 1 (x) =1, F 2 (x) =x, F 3 (x) =x 2 +1, F 4 (x) =x 3 +2x, F 5 (x) =x 4 +3x 2 +1 etc. Luâd x =1î (2), obţiem F (1) = F, ude F este şirul lui Fiboacci. Lema 1 (proprietatea de divizibilitate). Dacă m este divizor al lui, atuci F m este divizor al lui F. Dacă p este u umăr prim, atuci F p (x) este poliom ireductibil. Teorema 1. Fie F 0, F 1, F 2,... polioamele Fiboacci peste câmpul Galois de dimesiue 2. Atuci, avem: 1) F 2+1 sut sigurii termei de grad par şi u sut divizibili cu x; F 2 sut sigurii termei de grad impar, 0; 2) F t + F +t = xf F t, petru 0 t ; 3) F 2 = xf, 2 petru 0; 4) F 2+1 = F 2 + F+1, 2 petru 0; 5) F m (x) =F m (x) F (xf m (x)), petru petru m, 0; 6) F 2m p = xf m F m p + F p, petru 0 p m; 7) F 2m+p = xf m F m+p + F p. µ kπ Rădăciile poliomului F (x) sut de forma x k = 2i cos, petru k = 1,..., 1. Petru p umăr prim, aceste rădăcii sut de 2i ori partea reală a 1 Profesori, Colegiul Naţioal "Eudoxiu Hurmuzachi", Rădăuţi (Suceava) 8

rădăciilor poliomului ciclotomic de ordiul p. Aalizâdcoeficieţii primelor polioame Fiboacci se observă legătura ditre triughiul lui Pascal şi aceste polioame: F 1 (x) =1x 0 F 2 (x) =1x 1 F 3 (x) =1x 2 + 1x 0 F 4 (x) =1x 3 + 2x F 5 (x) =1x 4 + 3x 2 + 1x 0 F 6 (x) =1x 5 + 4x 3 + 3x 1 F 7 (x) =1x 6 + 5x 4 + 6x 2 + 1x 0 F 8 (x) =1x 7 + 6x 5 + 10x 3 + 4x 1 F 9 (x) =1x 8 + 7x 6 + 15x 4 + 10x 2 + 1x 0 F 10 (x) =1x 9 + 8x 7 + 21x 5 + 20x 2 + 5x 1. A. N. Philippou şi asociaţii săi [4] au studiat polioamele Fiboacci de ordiul k, k 2, pecarele-audefiite astfel: F (k) 0 (x) =0,F (k) 1 (x) =1 F (k) P (x) = x k F (k) (x), =1 =2, 3,...,k; (3) F (k) P (x) = k x k F (k) (x), =1 = k +1,k+2,... Observaţie. Petru k =2acestea se reduc la F (x), iarpetruk =1se reduc la şirul lui Fiboacci F (k) de ordiul k. 2. Polioame ciclotomice - defiire, proprietăţi. Petru fiecare umăr atural 1 rădăciile complexe ale ecuaţiei x =1se umesc rădăciile de ordi ale uităţii. Acestea sut umere complexe de forma x k =cos 2kπ 2kπ + i si, k =1, 2,..., 1. (4) Mulţimea acestor rădăcii se otează cu U = {x C x =1}. Teorema 2. Mulţimea U este u grup ciclic faţă deîmulţirea umerelor complexe, umit grupul rădăciilor de ordiul ale uităţii. Propoziţie. Fie U = x k =cos 2kπ 2kπ + i si ; k =1, 2,..., 1.ª.Atuci hx k i = U (k, ) =1. (5) Grupul ciclic U are ϕ () geeratori, ude ϕ () este umărul umerelor aturale maimicica, relativ prime cu (idicatorul lui Euler). Cele ϕ () rădăcii de ordiul ale uităţii care geerează grupul U,adică umerele complexe de forma x k =cos 2kπ 2kπ + i si,k=1, 2,..., 1, (k, ) =1. (6) se umesc rădăciile primitive de ordiul ale uităţii. Notăm cu P mulţimea rădăciilor primitive de ordiul ale uităţii şi cu ζ orădăciă primitivă (oarecare) de ordiul a uităţii. 9

Teorema 3. P = o ζ k 0 k 1, (k, ) =1. (7) Observaţie. Dacă = p = umăr prim, atuci P p = U p \{1}. Teorema 4. 1) S P d = U, 2) P d1 T Pd2 =, d 1, d 2 divizori aturali ai lui, d 1 6= d 2. Poliomul moic ale cărui rădăcii sut rădăciile primitive de ordiul ale uităţii, se umeste al -lea poliom ciclotomic şi are forma Φ (X) = Y (X ζ), N. (8) ζ P Gradul poliomului ciclotomic Φ (X) este egal cu cardialul mulţimii P, adică ϕ (). Teorema 5 (relaţia lui Dedekid). X 1= Y Φ d (X) (9) ude produsul se face după toţi divizorii aturali ai lui. Demostraţie. Folosid descompuerea î factori a poliomului X 1 şi Teorema 4, avem X 1= Y ζ U (X ζ) = Y (X ζ) = ζ S P d Y Y (X ζ) = Y Φ d (X). ζ P d Teorema 6. Petru p>0, umăr prim, avem: Φ p (X) =X p 1 + X p 2 + + X +1. (10) ³ Observaţie. Φ p k (X) =Φ p X pk 1, k N, p umăr prim, p>0. Exemple. Primele 10 polioame ciclotomice: Φ 1 (X) =X 1 Φ 2 (X) =X +1 Φ 3 (X) =X 2 + X +1 Φ 4 (X) =X 2 +1 Φ 5 (X) =X 4 + X 3 + X 2 + X +1 Φ 6 (X) =X 2 X +1 Φ 7 (X) =X 6 + X 5 + X 4 + X 3 + X 2 + X +1 Φ 8 (X) =X 4 +1 Φ 9 (X) =X 6 + X 3 +1 Φ 10 (X) =X 4 X 3 + X 2 X +1. Teorema 7 (relaţia lui Möbius-Dedekid). Petru orice N există relaţia: Φ (X) = Y X d 1 µ( d ), (11) 10

ude µ : N { 1, 0, 1} este fucţia lui Möbius, dată pri 1, dacă =1, µ () = ( 1) k,dacă = p 1 p 2 p k (p 1,p 2,...,p k prime disticte), 0, dacă se divide pri patratul uui umar prim. Alte proprietăţi ale polioamelor ciclotomice: 1) Φ (X) Z [X], N, 2) Φ (X) este ireductibil î ielul Z [X], N, 3) Φ (X) este u poliom reciproc, 2, 4) Petru N şi p>0 u umăr prim avem: i) dacă p divide, Φ p (X) =Φ (X p ), ii) dacă p u divide, Φ p (X) = Φ (X p ) Φ (X), 5) Φ 2 (X) =Φ ( X), petru>1, umăr atural impar. 3. Legătura ditre polioamele Fiboacci şi polioamele ciclotomice. Această legătură afostexpusădek. Kuwao î The Desig of Mathematic Workshop (î apoeză), Scietist, 2004 şi apoi preluată dek. Motose î [3]. Cosiderâd două variabile x şi y şi otâd cu X = x + y şi Y = xy, vomdefii polioamele simetrice F (X, Y ) pri F (X, Y )= x y x y, (12) umite polioame Fiboacci de două variabile. Exemple. F 0 =0, F 1 =1, F 2 = x + y = X, F 3 = x 2 + y 2 + xy = X 2 Y etc. Lema 2. i) F m+ = F m F +1 YF m 1 F, petru 0 şi m 1; î particular, F +2 = XF +1 YF. (13) ii) Dacă m este divizor al lui, atucif m este divizor al lui F. Demostraţie. i) direct pri îlocuire î formula (12). ii) Deoarece x m y m este divizor al lui x y,rezultăafirmaţia. Observaţie. Dacă cosiderăm î formula (13) X = 1 şi Y = 1, obţiem şirul lui Fiboacci, fapt petru care polioamele F (X, Y ) au fost umite polioame Fiboacci. O altă formă a polioamelor Fiboacci de două variabile este: F (x, y) = [( 1)/2] X =0 µ 1 x 2 1 y, 1. (14) Î mod iductiv, vom defii polioamele ciclotomice de două variabile Φ 1 (x, y) =x y, x y = Y Φ d (x, y). (15) Lema 3. i) Φ (x, y) = Q x d y d µ( d ). ii) Φ (x) =Φ (x, 1). iii) Φ (x, y) =Φ (y,x), petru 2. 11

Demostraţie. i) rezultă di formula de iversiue a lui Möbius, iar ii) di i) şi defiiţia lui Φ (x). iii) decurge di puctul i) şi formula P µ d =0petru 2. Deoarece polioamele Φ (x, y) sut simetrice petru 2, putem defii polioamele P (X, Y ) ude X = x + y, Y = xy astfel îcât Φ (x, y) =P (X, Y ). De exemplu, P 6 = x 2 + y 2 xy = X 2 3Y. Teorema 8. Vom covei ca P 1 =1.Atuci,avem: 1) P este ireductibil î Z [X, Y ]; 2) F = Q P d ; 3) P = Q F µ( d ) d ; 4) (F m,f )=F (m,),ude(,) reprezită c.m.m.d.c.; î particular (F,F +1 )= 1. Demostraţie. 1) P Z [X, Y ] di defiiţie. Dacă P = ST, cus, T Q[X, Y ] polioame ecostate, atuci Φ (x)= Φ (x, 1)= P (x+1,x)= S (x+1,x) T (x+1,x) petru polioamele ecostate S (x +1,x),T (x +1,x) Q [x], cotrar ireductibilităţii peste Q. 2) Rezultă diurmătoarea ecuaţie: F (X, Y )= x y x y = Y Φ d (x, y) =Y P d (x, y). 1 3) Rezultă di formula de iversiue a lui Möbius. 4) Dacă mai îtâi cosiderăm P d = P d 0 atuci avem: Φ d (x) =Φ d (x, 1) = P d (x +1,x)=P d 0 (x +1,x)=Φ d 0 (x) şi astfel d = d 0.DiLema2,ii), ştim că F (m,) este divizor comu al lui F m şi F. Dacă P d este divizor comu al lui F m şi F, atuci d este divizor comu al lui m şi şi deci d este divizor al lui (m, ). AstfelP d este divizor al lui F (m,). Deci, dacă D este divizor comu al lui F m şi F,atuciD este divizor al lui F (m,), deoarece D este u produs al polioamelor ireductibile disticte P d, ceea ce implică afirmaţia. Bibliografie 1. T. M. Apostol - Resultats of Cyclotomic Polyomials. Proc. Amer. Math. Soc. 24(1970), 457-462. 2. T. Koshy - Fiboacci ad Lucas Numbers with Applicatios. New York: Wiley, 2001. 3. K. Motose - O values of cyclotomic polyomials. VII, Math J. Okayama Uiv., 2004. 4. A. N. Philippou, C. Georghiou, G. N. Philippou - Fiboacci polyomials of order k, multiomial expasios ad probability, Iterat. J. Math. Math. Sci., 6(1983), 545-550. 5. M. Ţea - Rădăciile uităţii, Soc. Şt. Mat., Bucureşti, 2005. 6. W. A. Webb, E. A. Parberry - Divizibility Properties of Fiboacci Polyomials, Fiboacci Quarterly 7.5 (1969), 457-463. 7. http://mathworld.wolfram.com 12