Cu ajutorul noţiunii de corp se defineşte noţiunea de spaţiu vectorial (spaţiu liniar): Fie V o mulţime nevidă ( Ø) şi K,,

Σχετικά έγγραφα
Curs 3. Spaţii vectoriale

Cursul 7. Spaţii euclidiene. Produs scalar. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt. Baze ortonormate

2. Metoda celor mai mici pătrate

T R A I A N. Numere complexe în formă algebrică z a. Fie z, z a bi, Se numeşte partea reală a numărului complex z :

ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITĂŢILOR

FUNDAMENTE DE MATEMATICĂ

Evaluare : 1. Continuitatea funcţiilor definite pe diferite spaţii metrice. 2. Răspunsuri la problemele finale.

CAPITOLUL I. PRELIMINARII Elemente de teoria mulţimilor

CAPITOLUL 2 SERII FOURIER. discontinuitate de prima speţă al funcţiei f dacă limitele laterale f ( x 0 există şi sunt finite.

Sisteme cu partajare - continut. M / M /1 PS ( numar de utilizatori, 1 server, numar de pozitii pentru utilizatori)

Procese stocastice (2) Fie un proces stocastic de parametru continuu si avand spatiul starilor discret. =

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

ECUATII NELINIARE PE R n. (2) sistemul (1) poate fi scris si sub forma ecuatiei vectoriale: ) D

CAPITOLUL 2. Definiţia Se numeşte diviziune a intervalului [a, b] orice submulţime x [a, b] astfel încât

COMBINATORICĂ. Mulţimile ordonate care se formează cu n elemente din n elemente date se numesc permutări. Pn Proprietăţi

2. Sisteme de ecuaţii neliniare

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

DUMITRU BUŞNEAG DANA PICIU LECŢII

Ministerul Educaţiei Naționale Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

Sondajul statistic- II

Sub formă matriceală sistemul de restricţii poate fi scris ca:

PENTRU CERCURILE DE ELEVI

Numere complexe. a numerelor complexe z b b arg z.

Sisteme cu asteptare - continut. Modelul simplu de trafic

SUBGRUPURI CLASICE. 1. SUBGRUPURI recapitulare

aşteptării pot fi înţelese cu ajutorul noţiunilor de bază culese din acest volum. În multe cazuri hazardul, întâmplarea îşi pun amprenta pe

a) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.

9. CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM NESINUSOIDAL

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Pentru această problemă se consideră funcţia Lagrange asociată:

Curs 4 Serii de numere reale

Sala: 2103 Decembrie 2014 CURS 10: ALGEBRĂ

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Elemente de teoria probabilitatilor

def def punctul ( x, y )0R 2 de coordonate x = b a

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

Polinoame Fibonacci, polinoame ciclotomice

Sunt variabile aleatoare care iau o infinitate numărabilă de valori. Diagrama unei variabile aleatoare discrete are forma... f. ,... pn.

4 FUNCŢII BINARE. 4.1 Algebra booleană

CURS III, IV. Capitolul II: Serii de numere reale. a n sau cu a n. Deci lungimea segmentului este suma lungimilor sub-segmentelor obţinute, adică

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

CURS 2 METODE NUMERICE PENTRU SISTEME DE ECUAŢII NELINIARE

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Inegalitati. I. Monotonia functiilor

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

ELEMENTE DE ANALIZA MATEMATICA SI MATEMATICI SPECIALE

Curs 1 Şiruri de numere reale

Examenul de bacalaureat nańional 2013 Proba E. c) Matematică M_mate-info. log 2 = log x. 6 j. DeterminaŃi lungimea segmentului [ AC ].

Concursul Naţional Al. Myller Ediţia a VI - a Iaşi, 2008

CURS 2 METODE NUMERICE PENTRU SISTEME DE ECUAȚII NELINIARE. 0 Norma unui vector şi norma unei matrici. n n cu elemente scalare (reale, complexe).

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

7. ECUAŢII ŞI SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Formula lui Taylor. 25 februarie 2017

Algebră 1. Disciplină obligatorie; Anul I, Sem. 1, ore săptămânal, învăţământ de zi: 2 curs, 2 seminar, total ore semestru 56; 6 credite; examen.

Capitole fundamentale de algebra si analiza matematica 2012 Analiza matematica

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )

Spaţii topologice. Spaţii metrice. Spaţii normate. Spaţii Hilbert

4. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior

CAPITOLUL III FUNCŢII CONTINUE

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Integrala nedefinită (primitive)

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

CLASA a V-a CONCURSUL INTERJUDEŢEAN DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ MARIAN ŢARINĂ EDIŢIA A IV-A MAI I. Să se determine abcd cu proprietatea

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

2.1. DEFINIŢIE. EXEMPLE

CAPITOLUL 4 SPAŢII VECTORIALE EUCLIDIENE/UNITARE Produs scalar. Spaţii euclidiene şi spaţii unitare-definiţie

UNIVERSITATEA AL.I.CUZA IAŞI FACULTATEA de INFORMATICĂ CALCUL NUMERIC. Anca Ignat

PROBLEME CU PARTEA ÎNTREAGĂ ŞI

CURS 4 METODE NUMERICE PENTRU PROBLEMA DE VALORI PROPRII. Partea I

Statisticǎ - curs 2. 1 Parametrii şi statistici ai tendinţei centrale 2. 2 Parametrii şi statistici ai dispersiei 5

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006


Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

Capitolul 2 ŞIRURI DE NUMERE REALE. 2.1 Proprietăţi generale Moduri de definire a unui şir. (x n ) n 0 : x n =

5.1. ŞIRURI DE FUNCŢII

Spatii liniare. Exemple Subspaţiu liniar Acoperire (înfăşurătoare) liniară. Mulţime infinită liniar independentă

Seria MATEMATICĂ ANALIZĂ MATEMATICĂ Calcul diferenţial

PROBLEME (toate problemele se pot rezolva cu ajutorul teoriei din sinteze)

Curs 2 Şiruri de numere reale

CUPRINS. CAPITOLUL 1: Module şi spaţii vectoriale

CURS 10. Regresia liniară - aproximarea unei functii tabelate cu o functie analitica de gradul 1, prin metoda celor mai mici patrate

Analiza bivariata a datelor

1. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE

met la disposition du public, via de la documentation technique dont les rιfιrences, marques et logos, sont

PENTRU CERCURILE DE ELEVI

riptografie şi Securitate

Analiza matematica Specializarea Matematica vara 2010/ iarna 2011

6. VARIABILE ALEATOARE

Mădălina Roxana Buneci. Optimizări

3.1. DEFINIŢII. PROPRIETĂŢI

4. FUNCŢII DIFERENŢIABILE. EXTREME LOCALE Diferenţiabilitatea funcţiilor reale de o variabilă reală.

Transcript:

Cursul 1 Î cele ce urmează vom prezeta o ouă structură algebrcă, structura de spaţu vectoral (spaţu lar) utlzâd structurle algebrce cuoscute: mood, grup, el, corp. Petru îceput să reamtm oţuea de corp: Defţe. Fe mulţmea K ş două operaţ defte pe K " ", " " : KK K. rpletul K,, este corp dacă sut verfcate următoarele cc propretăţ: ) K, este grup abela (î care otăm elemetul eutru cu 0 ş opusul lu xk cu xk ); ) K, este mood (î care otăm elemetul eutru cu 1); ) 0 1; v) "" este dstrbutvă la stâga ş la dreapta faţă de " "; -1-1 -1 v) xk, x 0, x astfel îcât x x x x 1. Cu ajutorul oţu de corp se defeşte oţuea de spaţu vectoral (spaţu lar): Fe V o mulţme evdă (Ø) ş K,, u corp comutatv. Elemetele lu K se umesc scalar, elemetele lu V se umesc vector. Se defesc două operaţ: a) operaţa teră umtă aduarea vectorlor, otată pr " ", ude: : V V V, ( x, y) x y ; b) operaţa exteră umtă îmulţrea cu scalar a vectorlor, otată pr "" ude: : K V V, (, x) x Vom cosdera că x x petru x V ş K. Defţe: Spuem că V este spaţu vectoral (sau spaţu lar) peste corpul K (sau că perechea (V, K) este spaţu vectoral (lar)), dacă: ) (V, +) este grup abela (î care elemetul eutru este otat pr 0 ş se umeşte vectorul ul); ) x x x,, K, xv ;, K, x, yv ; ) x y x y v) x x,, K, xv ; v) 1x x, x V, ude 1 este elemetul utate al corpulu (elemetul eutru petru opraţa ). Petru smplfcarea expuer otăm ma smplu ş operaţle corpulu, adcă otăm corpul cu K,,. Petru x V elemetul x V se umeşte vectorul opus lu x. Cazur partculare. 1. Petru K R, spaţul vectoral ( V, R ) se umeşte spaţu vectoral real.. Petru K = C, spaţul vectoral ( V, C ) se umeşte spaţu vectoral complex. Exemple: R, R este spaţu vectoral, umt spaţu vectoral umerc real, ude 1. 1

ot R RR.. R x, x,.., x x R, 1,,,,.., or teră se defeşte astfel: x x x este vector coloaă, operaţa,,..,,,,..,,,.., x x x x y y y y R x y x y x y x y ş operaţa 1 exteră se defeşte astfel: R, x x, x,.., x R x x, x,.., x Vectorul ul d R se otează pr 0 (sau ma smplu cu 0). Geeralzare: ( K, K) este spaţu vectoral, ude: ot or K K K K x, x,, x x K, 1, ; Caz partcular:,, K R R R spaţu umerc real K C C C spaţu umerc complex.. (M m, (K), K) este spaţul vectoral al matrcelor de tpul (m,) cu elemete d K, ude K R sau K C, ar operaţa teră este aduarea matrcelor ş operaţa exteră este îmulţrea cu umere a matrcelor; ac 0 =0 m,.,, ab,, ude: 3. F a b Reste spaţul vectoral al fucţlor reale defte pe tervalul, :, ab,. 4. R X, Reste spaţul vectoral al poloamelor, ude X F a b f a b R, operaţa teră este aduarea fucţlor, ar operaţa exteră este îmulţrea cu umere a fucţlor, ac 0 este fucţa ulă pe R este mulţmea poloamelor cu coefceţ real, de grad cel mult, î edetermata X, operaţa teră este aduarea poloamelor, ar operaţa exteră este îmulţrea cu umere reale a poloamelor; 0 este polomul ul. 5. 0,K este spaţul vectoral ul, ude: operaţa teră: 0 0 0 ; operaţa exteră: K 0 0. Avem regulle de calcul prezetate î următoarea propozţe. Propozţe. Fe spaţul vectoral V, K. Atuc: ). x V 0 x 0; ). 0 0 K ; ). 1 x V x x ; v). Dacă 0 ş x 0 x 0. Defţe. Fe spaţul vectoral V, K ş X o submulţme evdă a lu V. X se umeşte subspaţu vectoral al lu V dacă: ). este îchsă la aduarea vectorlor, adcă x, y X x y X ). K, x X x X Observaţe. X, Keste spaţu vectoral. Exemple de subspaţ vectorale: 1. Spaţul vectoral ul este subspaţu vectoral al orcăru spaţu vectoral.

. Fe (, ) X x1, x,, x x R, 1,, x 0. Atuc X este subspaţu 1 R R ş vectoral al lu ( R, R ). Propozţe. Itersecţa a două subspaţ vectorale ale spaţulu vectoral V, K este tot u subspaţu vectoral. Demostraţe: Fe X ş Y subspaţ vectorale ale lu V. Fe x, y X Y vector oarecare. D x, y X ş X subspaţu vectoral, rezultă x y X. Aalog avem x y Y. Pr urmare x y X Y, x, y X Y. Fe K ş x X Y. D x X ş X subspaţu vectoral rezultă x X. Aalog avem x Y, pr urmare x X Y petru orce K ş orce x X Y, V, K.. Aşadar X Y K este subspaţu vectoral al lu Observaţe: Î geeral reuuea a două subspaţ vectorale u este subspaţu vectoral. Defţe. Fe V, K u spaţu vectoral. Se umeşte combaţa lară ftă (pe scurt: combaţa lară) a vectorlor x1, x,, x V cu scalar 1,,, K vectorul 1 otat x x x x 1 Defţe. U sstem ft de vector d V se umeşte lar depedet dacă: x 0 1 0. 1 Observaţe. Orce vector eul formează u sstem lar depedet. Defţe. Sstemul x1, x,, x V este lar depedet dacă 1,,, K u toţ ul, astfel îcât x 0. 1 Observaţe. Orce sstem de vector care coţe vectorul ul este lar depedet. Defţe. Fe mulţmea I. O fucţe f : I V f x V se umeşte famle de vector ş se otează pr Defţe. O famle de vector 3, ude X x ar I se umeşte mulţmea dclor famle. I X x se umeşte lar depedetă dacă orce sstem I ft de vector a famle este lar depedet. O famle de vector d V este lar depedetă dacă u este lar depedetă. Observaţe. Dacă 0 X, ude X este o famle de vector d V, atuc X este famle lar depedetă. Propozţe. a) Sstemul x1, x,, x V este lar depedet cel puţ u vector al său este combaţe lară a celorlalţ vector. b) Dacă sstemul x1, x,, x V este lar depedet ş x1, x,, x, x+ 1 V este lar depedet, atuc x 1 este combaţe lară a vectorlor x1, x,, x. Defţe. O famle de vector X x, X V se umeşte sstem de geerator petru I spaţul vectoral V, dacă orce vector d V este o combaţe lară ftă cu vector d X.

Propozţe. a) Dacă X este u sstem de geerator petru V ş X Y V, atuc Y este u sstem de geerator al lu V. b) Dacă X este u sstem de geerator petru V ş x X este o combaţe lară cu vector d X, atuc X \ xeste u sstem de geerator petru V. Defţe. Famla de vector B V se umeşte bază a spaţulu vectoral V, K, dacă: ) B este o famle lar depedetă; ) B este u sstem de geerator petru V. Defţe. O bază î care se ţe seama de ordea vectorlor se umeşte reper. Exemplu. Fe R, R ş E e1, e,, e R, ude e1 1,0,,0, e 0,1,0,,0,, e 0,,0,1. E este o bază umtă baza caocă. Defţe. Famla de vector X V este o famle lar depedetă maxmală, dacă X este lar depedetă ş d faptul că X Y V ş X Y rezultă că Y u este lar depedetă. Defţe. Sstemul de vector X V este u sstem mmal de geerator petru V, dacă X este sstem de geerator petru V ş d faptul că Y X ş X Y rezultă că Y u este u sstem de geerator petru V. Propozţe. Fe sstemul de vector B V. Atuc: V, K B este sstem lar depedet maxmal. 1. B este o bază a lu. B este o bază a lu V, K B este sstem mmal de geerator petru V. Defţe. Fe spaţul vectoral V, K ş o mulţme evdă A clusă î V. Se umeşte acoperrea lară a lu A sau subspaţu geerat de A mulţmea tuturor combaţlor lare fte cu vector d A. O vom ota cu L A sau cu spa A sau cu spak A petru a pue î evdeţă corpul de scalar. * Aşadar L A x N, K, x A, 1, 1 Spaţ vectorale ft dmesoale (de tp ft Î cele ce urmează e vom refer uma la spaţle vectorale care au bază ftă, umte spaţ vectorale ft dmesoale sau spaţ vectorale de tp ft. eoremă. Îtr-u spaţu vectoral ft dmesoal orcare două baze au acelaş umăr de vector. Demostraţe: Fe F f1, f,, f ş G g1, g,, gm două baze fte ale spaţulu vectoral V, K. D F sstem lar depedet maxmal rezultă m, ar d G sstem lar depedet maxmal rezultă m. Aşadar, avem m. Defţe. Fe V, K u spaţu vectoral ft dmesoal. Se umeşte dmesuea spaţulu vectoral V umărul de vector dtr-o bază a lu V. O vom ota cu dmv. Exemple: 1) R, R are dmesuea deoarece baza caocă E are vector. Se scre 4

dm R ) Spaţul vectoral al poloamelor de grad cel mult do cu coefceţ real ş edetermată X, otat R X, R, are baza caocă B 1, X, X, dec are dmesuea 3. eorema baze (reperulu). Fe V, K u spaţu vectoral ft dmesoal. Orce vector x V se scre î mod uc ca o combaţe lară cu vector ue baze B a spaţulu. Demostraţe: Fe dmesuea lu V, B b1, b,, b o bază a lu V ş x V. Exsteţa. B bază B sstem de geerator 1,,, K astfel îcât x dec x este o combaţe lară cu vector lu B. b (a1) 1 Uctatea. Presupuem că 1,,, K astfel îcât D (a1) ş (a) pr scădere rezultă 1 5 x b (a) 1 b x x 0 ş cum B este lar depedet obţem 0, 1,, adcă, 1,, dec screrea îtr-o bază este ucă. Defţe. Scalar uc 1,,, d relaţa (a1) de ma sus se umesc coordoatele lu x î baza B, ar vectorul,,, B x se umeşte vectorul coordoatelor lu x î baza B. Observaţe: Vom cosdera vector coordoatelor ca fd vector coloaă, ar d cosderete de spaţu î screm pe le dar cu otaţa petru traspuere, dec v este traspusul lu v. Exemplu. Fe spaţul vectoral R, R, E e1, e,, e baza caocă ş vectorul x x1, x,, x R. Avem x x1 e1 x e x e, pr urmare vectorul coordoatelor cocde cu x, dec,,, x x x x x. E Observaţe: Atuc câd u se specfcă baza d R se cosderă că vector sut exprmaţ î baza caocă. Fe spaţul vectoral V, K cu dm V ş fe B b, b,, o bază a sa. Crteru. Sstemul x, x,, xm V 1 b 1 este lar depedet ragul matrce formate cu coordoatele vectorlor este exact m. eorema de exsteţă a baze. Fe V, K u spaţu vectoral eul, u sstem lar depedet X V ş S u sstem de geerator petru V astfel îcât X S. Atuc exstă o bază B a lu V, K, astfel îcât X B S. D această teoremă rezultă următoarele cosecţe: V, K u spaţu vectoral eul. Atuc d orce sstem de geerator S petru V se 1. Fe poate extrage o bază.. Orce spaţu vectoral eul de tp ft are o bază.

3. Lema de completare. Fe V, K u spaţu vectoral eul de tp ft. Atuc orce sstem de vector lar depedet X V poate f completat pâă la o bază a spaţulu. Fe (V, K) u spaţu vectoral cu dmv Reprezetarea vectorlor * adcă B este o bază î care se ţe seama de ordea vectorlor. Fe xv cu x B 1,,, K ; atuc N ş fe B b b b 6 x b. 1 Se cosderă u ou reper D d d d x,,, K vectorul coordoatelor lu x î baza D. D B baza lu V, K d V, 1,. baze baza B este:, 1 B 1 1,,, u reper al său, 1,,, al spaţulu vectoral ş fe d = c b +c b + +c b, = 1, vectorul coordoatelor lu d î d = c,c,.c = 1,. Se otează cu C B,D matrcea ale căre coloae sut compoetele lu C = c = d d d K. M loc: B,D j 1B B B C B,D se umeşte matrcea de trecere de la reperul B la reperul D. Coform crterulu petru lar depedeţă, rezultă că Are loc: x= αb =1 x= βd j=1 Petru j fxat are loc: Rezultă că: j=1 j j j j α b = j j =1 j=1 d = c b. j j j=1 β d j j j j =1 j=1 =1 =1 =1 j=1 C B,D -1 0 ş C. α b = β c b α b = c β b c β = α, = 1,, de ude se obţe sstemul: B,D d B, = 1,, adcă are c11 1 c1 c1 1 c1 1 c c c11 c c 1 care se rescre matrceal: CB,D x D = xb. Rezultă că xd CB,D xb, formula care stableşte cum se modfcă coordoatele uu vector, la schmbarea bazelor.

Dacă u este percol de cofuze, matrcea de trecere se otează pr C ş formula deve: 1 xd C xb Caz partcular. Fe R,R ş E reperul caoc. Dacă F este u ou reper ş A este matrcea de trecere de la reperul E la reperul F, atuc A are drept coloae coordoatele vectorlor lu F î baza E. Fe x R. Deoarece x E x formula de ma sus are forma: x F A 1 x. Aplcaţe. Î R,R se cosderă două repere dstcte F ş G ş fe x R, ude x xe ş E este reperul caoc. Să se stablească legătura dtre x F ş x G. Rezolvare. Fe A matrcea de trecere de la E la F. Atuc are loc: A 1 x Fe B matrcea de trecere de la E la G. Atuc are loc: Deoarece x A xf ş x B xg rezultă: A xf B xg ş xg B 1 A xf (relaţa care 1 exprmă legătura dtre x F ş x G. Se observă că A B este matrcea de trecere de la F la G. x G B 1 x x F 7