5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

Σχετικά έγγραφα
Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Puncte de extrem pentru funcţii reale de mai multe variabile reale.

Concurs MATE-INFO UBB, 1 aprilie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Curs 4 Serii de numere reale

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Integrala nedefinită (primitive)

( ) ( ) ( ) Funcţii diferenţiabile. cos x cos x 2. Fie D R o mulţime deschisă f : D R şi x0 D. Funcţia f este

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

APLICAŢII ALE CALCULULUI DIFERENŢIAL. Material pentru uzul studenţilor de la FACULTATEA DE

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Cursul Măsuri reale. D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 15

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

Subiecte Clasa a VIII-a

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

CONCURS DE ADMITERE, 17 iulie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

Curs 1 Şiruri de numere reale

z a + c 0 + c 1 (z a)

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

CURS VII-IX. Capitolul IV: Funcţii derivabile. Derivate şi diferenţiale. 1 Derivata unei funcţii. Interpretarea geometrică.

Subiecte Clasa a VII-a

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

Ecuatii trigonometrice

Curs 2 Şiruri de numere reale

Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. Se acordă din oficiu 10 puncte. SUBIECTUL I.

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

Conice - Câteva proprietǎţi elementare

Tranzistoare bipolare şi cu efect de câmp

avem V ç,, unde D = b 4ac este discriminantul ecuaţiei de gradul al doilea ax 2 + bx +

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

Siruri de numere reale

Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

MARCAREA REZISTOARELOR

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

f(x) = l 0. Atunci f are local semnul lui l, adică, U 0 V(x 0 ) astfel încât sgnf(x) = sgnl, x U 0 D\{x 0 }. < f(x) < l +

Funcţii Ciudate. Beniamin Bogoşel

sin d = 8 2π 2 = 32 π

Fie I R un interval deschis, G R n, n 1, un domeniu şi f : I G R n. Forma generala a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi este: = f(x, y).

Ecuatii exponentiale. Ecuatia ce contine variabila necunoscuta la exponentul puterii se numeste ecuatie exponentiala. a x = b, (1)

Lucian Maticiuc CURS I II. 1 Matrice şi determinanţi. Sisteme de ecuaţii liniare. 1.1 Matrice şi determinanţi

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare


Sisteme de ecuaţii diferenţiale

Analiza matematică, clasa a XI-a probleme rezolvate Rolul derivatei întâi

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

Seminariile Capitolul IX. Integrale curbilinii

Seminar Algebra. det(a λi 3 ) = 0

J F (ρ, ϕ, θ) = cos ϕ ρ sin ϕ 0. Teoremă (a diferenţiabilităţii compuse) (legea lanţului) Fie F : D deschis

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

CAPITOLUL 8 CURBE ÎN PLAN ŞI ÎN SPAŢIU Curbe în plan

Concurs MATE-INFO UBB, 25 martie 2018 Proba scrisă la MATEMATICĂ

riptografie şi Securitate

INTERPOLARE. y i L i (x). L(x) = i=0

Capitolul 3. Serii Fourier. a unei funcţii periodice de perioadă Dezvoltarea în serie Fourier

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

SEMINAR TRANSFORMAREA FOURIER. 1. Probleme

Dreapta in plan. = y y 0

Laborator 6. Integrarea ecuaţiilor diferenţiale

ILE FUNCłIILOR DERIVABILE PE UN INTERVAL

ELEMENTE DE GEOMETRIA COMPUTAŢIONALĂ A CURBELOR Interpolare cu ajutorul funcţiilor polinomiale

EDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă

CAPITOLUL 4 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

2. Circuite logice 2.4. Decodoare. Multiplexoare. Copyright Paul GASNER

VII.2. PROBLEME REZOLVATE

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

SEMINAR TRANSFORMAREA LAPLACE. 1. Probleme. ω2 s s 2, Re s > 0; (4) sin ωt σ(t) ω. (s λ) 2, Re s > Re λ. (6)

* K. toate K. circuitului. portile. Considerând această sumă pentru toate rezistoarele 2. = sl I K I K. toate rez. Pentru o bobină: U * toate I K K 1

Lectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane

2.3 Geometria analitică liniarăînspaţiu

Capitolul 7 DERIVATE. DIFERENŢIALE

Examen AG. Student:... Grupa: ianuarie 2016

a) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.

Al cincilea baraj de selecţie pentru OBMJ Bucureşti, 28 mai 2015

Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu,

Ion CRĂCIUN CAPITOLE DE MATEMATICI SPECIALE EDITURA PIM

Criptosisteme cu cheie publică III

2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale

8 Intervale de încredere

IV. CUADRIPOLI SI FILTRE ELECTRICE CAP. 13. CUADRIPOLI ELECTRICI

Transcript:

5 Eerciţii reolvate 5 UNCŢII IMPLICITE EXTREME CONDIŢIONATE Eerciţiul 5 Să se determine şi dacă () este o funcţie definită implicit de ecuaţia ( + ) ( + ) + Soluţie ie ( ) ( + ) ( + ) + ( )R Evident este de clasă C pe R ( ) ( + - )( + + ) ( ) ( + - )( + + ) ( ) dacă şi numai dacă sau + Prin urmare ecuaţia ( ) defineşte pe ca funcţie de în vecinătatea oricărui punct ( ) din mulţimea D {( ) R : + } care verifică ecuaţia dată Pentru orice dintr-o vecinătate a punctului ecuaţia dată are soluţie unică () Obţinem - ' Calculul direct arată că - - - Eerciţiul 5 Să se determine derivatele parţiale de ordinul întâi şi al doilea ale unei funcţii definită implicit de ecuaţia: + + Soluţie ie ( ) + + Evident este de clasă C pe R ( ) ( ) - 4 + ( ) Ecuaţia ( ) defineşte pe ca funcţie de variabilele în vecinătatea oricărui punct ( ) din mulţimea D {( ): ( ) - } Pentru orice ( ) dintr-o vecinătate a punctului ( ) ecuaţia dată are soluţie unică ( ) Calculul direct arată că: ( ) - 4 ( ) - Derivând încă o dată ţinând seama că ( ) obţinem : ( ) ( ) ( ) 4 ( ) - - ( ) ( ) ( ) ( 4 ) ( )- (5 ) ( ) ( ) ( ) - 5 4 ( ) ( 4 ) ( ) 5 5 ( ) - ( )

Printr-un calcul asemănător se arată că Această egalitate se poate deduce observând că este de clasă C de unde deducem că este de clasă C şi prin urmare derivatele mite sunt egale Eerciţiul 5 Să se calculee ( -) dacă este funcţia definită implicit de ecuaţia + + + 9 şi de condiţia ( -) Soluţie uncţia ( ) + + + 9 şi punctul ( - ) satisfac condiţiile teoremei 5 ( ( )) ( )- - 9 ( ( )) ( ( )) 4 ( )- - 9 ( ( )) pentru orice ( ) dintr-o vecinătate a punctului ( -) (9 ) (4 ) 8 Atunci ( ) - (9 ) 8 Deoarece ( -) ( -) reultă ( -) - 8 8 Eerciţiul 54 Să se determine derivatele parţiale de ordinul întâi şi doi ale funcţiilor u u( ) şi v v( ) definite implicit de sistemul u v u v Soluţie ie ( u v) u + v şi ( u v) u + v Calcule simple arată că: - - u v u v u v D( ) D(u v) D( ) D( v) u D( ) D( v) v u - v

u u u u v v u v Reultă că - şi pentru - Analog - - v Derivatele de ordinul doi se calculeaă folosind regula de derivare a câtului şi ţinând seama că u u( ) v v( ) u ( ) ( u)( ) u u ( u) ( ) ( ) v ( ) ( v)( ) u v u v ( ) ( ) v ( ) ( v) u v ( v) ( ) ( ) v v v Analog se determină Eerciţiul 55 Să se determine etremele unei funcţii implicite () definită de ecuaţia + 8 Soluţie ie ( ) + 8 Avem ( ) ( ) 4 Ecuaţia ( ) defineşte pe ca funcţie implicită de variabila în vecinătatea oricărui punct ( ) din mulţimea D {( ) R : + 8 4 - } Pentru orice dintr-o vecinătate a punctului avem: () - 4 8 4 4 ( '())(4 ) ( )(8 '() ) () - (4 ) Deoarece ( ) deducem că ( ) - - < şi deci este punct de (4 ) maim pentru funcţia () definită implicit de ecuaţia dată în vecinătatea acestui punct; valoarea 4 maimă a lui este ( ) Eerciţiul 5 Să se determine etremele unei funcţii implicite ( ) definită de ecuaţia

5 + 5 + 5 7 Soluţie ie ( ) 5 + 5 + 5 7 Evident în orice punct ( ) R avem: Deci este de clasă C pe R Ecuaţia ( ) defineşte pe ca funcţie implicită de variabilele şi în vecinătatea oricărui punct ( ) din mulţimea D {()R :5 +5 +5-7 } 5 5 Avem ( ) şi ( ) 5 5 5 5 5 5 5 7 5 adică sau 4 4 Derivatele parţiale de ordinul doi ale lui sunt : 5(5 ) ( 5) 5 ( ) (5 ) ( ) 5(5 ) ( 5) 5 (5 ) (5 ) ( 5) 5 ( ) (5 ) Ţinând cont de teorema 5 ecuaţia dată defineşte în mod unic pe ca funcţie de şi pe o vecinătate a punctului ( 4) Punctul ( ) este punct critic pentru această funcţie şi ( ) 4 Hessiana lui în ( ) este 5 H ( ) 8 8 5 8 8 5 4 Δ - < şi Δ 8 > Prin urmare ( ) este punct de maim local pentru funcţia ( ) 8 definită implicit de ecuaţia dată în vecinătatea acestui punct iar valoarea maimă este ( ) 4 Analog (- -) este punct critic pentru unica funcţie ( ) obţinută aplicând teorema 5 ecuaţiei date şi punctului (- -) Hessiana acestei funcţii este

5 H (- -) 8 8 8 5 8 5 4 Deoarece Δ > şi Δ 8 > reultă că (- -) este punct de minim pentru această funcţie 8 Valoarea minimă este (- -) - 4 Eerciţiul 57 Să se determine etremele funcţiei f( ) + + condiţionate de Soluţie ie ( ) + + + λ cu ( ) ( ) λr Reolvând sistemul ( ) se obţin soluţiile λ 9 λ - λ - λ 4 4 4 - ie Φ( ) ( ( )) restricţia lui la mulţimea M {( ): } Atunci + şi + unde ( ) este definită implicit de restricţia Derivând restricţia în raport cu (respectiv ) obţinem Reultă că ( 4 ) - - - (respectiv - ) Calculând derivatele parţiale de ordinul doi obţinem: ( 4 / / 4 4 Obţinem H Φ ( ) Deoarece Δ > Δ > reultă că ( ) este punct de / 4 / minim pentru Φ deci ( ) este punct de minim condiţionat pentru f 4 )

H Φ ( ) H Φ ( -) şi H Φ (--) În aceste cauri valorile proprii sunt soluţii ale ecuaţiei λ 4 adică λ + ceea ce arată că punctele staţionare ( -) ( - ) şi (- ) nu sunt puncte de etrem condiţionat Eerciţiul 58 Să se determine etremele funcţiei f( ) condiţionate de + + şi + + Soluţie: ie ( ) + λ ( + + - ) + λ ( + + ) cu ( ) R λ λ R Reolvăm sistemul ) ( ) ( ) ( Adunând primele trei ecuaţii şi ţinând cont de ultima obţinem + + + λ iar din ) ( ) ( reultă + + - deci λ Scăând primele două ecuaţii obţinem ( - )( - λ ) Dacă obţinem punctele şi Considerând acum λ înmulţind prima ecuaţie cu a doua cu a treia cu şi adunând reultă Deci + de unde sau - Se observă că nu convine iar din se obţin soluţiile λ se calculeaă în fiecare ca din relaţia + λ ie acum

Φ() f( () ()) unde () () sunt eplicitări locale ale sistemului de restricţii f f f Reultă că Φ () + () + () Derivând membru cu membru restricţiile reultă '() '() '() '() de unde () şi () f f f Cum obţinem Φ () + şi Φ () + + ( - ) Deoarece Φ > reultă că şi sunt puncte de minim condiţionat Valoarea minimă este - Analog deoarece Φ - < deducem că punctele şi sunt puncte de maim condiţionat iar valoarea maimă este Punctele şi trebuie analiate separat deoarece ele nu satisfac condiţia În vecinătatea fiecăruia dintre ele sistemul de restricţii defineşte implicit pe şi pe ca funcţie de Derivând în raport cu sistemul de restricţii obţinem: '() '() '() '() '() adică '() Restricţia funcţiei f la mulţimea M poate fi scrisă acum astfel: ψ() f(() () ) f f f Deci ψ () ()+ () + + ψ () + + ( - )

Se observă că ψ > deci este punct de minim condiţionat iar valoarea minimă este - în timp ce ψ - < deci este punct de maim condiţionat iar valoarea maimă este Eerciţiul 59 Să se determine inf f(a) şi sup f(a) dacă f :R R este f( ) 5 + + şi A {( ) R : + } Soluţie Deoarece f este continuă iar A este mulţime compactă reultă că marginile inf f(a) şi sup f(a) eistă şi sunt atinse Determinăm punctele staţionare ale lui f f ( ) Sistemul are soluţie unică f ( ) Deci f are un singur punct staţionar ( ) şi acesta se află în interiorul lui A uncţia Lagrange este ( ) 5 + + + λ( + - )Din sistemul ( ) ( ) se obţin patru puncte staţionare pe frontiera lui A anume şi Calcule elementare arată că f( ) f f f şi f Reultă că inf f(a) f( ) şi sup f(a) f f Eerciţiul 5 Să se determine punctele curbei + + care sunt cele mai depărtate de origine Soluţie Trebuie să determinăm punctele de etrem ale funcţiei f( ) + (pătratul distanţei de la ( ) la ( )) condiţionate de + + uncţia Lagrange este ( ) + + λ( + + - )

) ( Soluţiile sunt: λ - cu două puncte staţionare ( -) şi (- ) şi λ - cu două puncte staţionare Aplicând metoda preentată în eerciţiul 59 se arată că ( -) şi (- ) sunt puncte de maim condiţionat Punctele şi sunt puncte de minim condiţionat Punctele cele mai depărtate de origine situate pe curba dată sunt ( -) şi (- )