CURS METODA OPERAŢIONALĂ DE INTEGRARE A ECUAŢIILOR CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDIN II

Σχετικά έγγραφα
Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

SEMINAR TRANSFORMAREA FOURIER. 1. Probleme

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Curs 4 Serii de numere reale

Integrala nedefinită (primitive)

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

Cursul 14 ) 1 2 ( fg dµ <. Deci fg L 2 ([ π, π]). Prin urmare,

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

Fişier template preliminar

Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

7. Rezolvarea numerică a problemelor la limită pentru ecuaţii cu derivate parţiale de tip eliptic

1Ecuaţii diferenţiale

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

3.3. Ecuaţia propagării căldurii

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Curs 1 Şiruri de numere reale

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Fie I R un interval deschis, G R n, n 1, un domeniu şi f : I G R n. Forma generala a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi este: = f(x, y).

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Proiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie

Ecuatii trigonometrice

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Seminar Algebra. det(a λi 3 ) = 0

CAPITOLUL 4 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

Concurs MATE-INFO UBB, 1 aprilie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

Asupra unei metode pentru calculul unor integrale definite din functii trigonometrice

a) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.

Capitolul I ECUAŢII DIFERENŢIALE. 1 Matematici speciale. Probleme. 1. Să de integreze ecuaţia diferenţială de ordinul întâi liniară

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

Seminariile Capitolul IX. Integrale curbilinii

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

ELEMENTE DE GEOMETRIA COMPUTAŢIONALĂ A CURBELOR Interpolare cu ajutorul funcţiilor polinomiale

J F (ρ, ϕ, θ) = cos ϕ ρ sin ϕ 0. Teoremă (a diferenţiabilităţii compuse) (legea lanţului) Fie F : D deschis

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

SEMINAR TRANSFORMAREA LAPLACE. 1. Probleme. ω2 s s 2, Re s > 0; (4) sin ωt σ(t) ω. (s λ) 2, Re s > Re λ. (6)

GEOMETRIE PLANĂ TEOREME IMPORTANTE ARII. bh lh 2. abc. abc. formula înălţimii

* K. toate K. circuitului. portile. Considerând această sumă pentru toate rezistoarele 2. = sl I K I K. toate rez. Pentru o bobină: U * toate I K K 1

VII.2. PROBLEME REZOLVATE

Integrale cu parametru

Cursul Măsuri reale. D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 15

2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale

Capitolul 2 - HIDROCARBURI 2.4.ALCADIENE

Teorema Rezidurilor şi Bucuria Integralelor Reale

Capitolul 3. Serii Fourier. a unei funcţii periodice de perioadă Dezvoltarea în serie Fourier


1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

Puncte de extrem pentru funcţii reale de mai multe variabile reale.

riptografie şi Securitate

sin d = 8 2π 2 = 32 π

Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR

EDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

MARCAREA REZISTOARELOR

Σήματα και Συστήματα

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

( ) ( ) ( ) Funcţii diferenţiabile. cos x cos x 2. Fie D R o mulţime deschisă f : D R şi x0 D. Funcţia f este

1. GRUPOIZI. MORFISME. ACŢIUNI. (noţiuni algebrice)

Σήματα και Συστήματα. Διάλεξη 13: Μελέτη ΓΧΑ Συστημάτων με τον Μετασχηματισμό Laplace. Δρ. Μιχάλης Παρασκευάς Επίκουρος Καθηγητής

FENOMENE TRANZITORII Circuite RC şi RLC în regim nestaţionar

CURS VII-IX. Capitolul IV: Funcţii derivabile. Derivate şi diferenţiale. 1 Derivata unei funcţii. Interpretarea geometrică.

Matrice. Determinanti. Sisteme liniare

Εισαγωγή στην Τεχνολογία Αυτοματισμού

Sisteme de ecuaţii diferenţiale

T : g r i l l b a r t a s o s Α Γ Ί Α Σ Σ Ο Φ Ί Α Σ 3, Δ Ρ Α Μ Α. Δ ι α ν ο μ έ ς κ α τ ο ί κ ο ν : 1 2 : 0 0 έ ω ς 0 1 : 0 0 π μ

Curs 2 Şiruri de numere reale

Σήματα και Συστήματα. Διάλεξη 8: Ιδιότητες του Μετασχηματισμού Fourier. Δρ. Μιχάλης Παρασκευάς Επίκουρος Καθηγητής

z a + c 0 + c 1 (z a)

Κλασσική Θεωρία Ελέγχου

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

Κλασσική Θεωρία Ελέγχου

Metode Runge-Kutta. 18 ianuarie Probleme scalare, pas constant. Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy

Ion CRĂCIUN CAPITOLE DE MATEMATICI SPECIALE EDITURA PIM

2.1 Ecuaţii liniare cu derivate parţiale de ordinul întâi... 25

Capitolul 2 - HIDROCARBURI 2.4.ALCADIENE

Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu,

ME 365: SYSTEMS, MEASUREMENTS, AND CONTROL (SMAC) I

Seminar 3. Serii. Probleme rezolvate. 1 n . 7. Problema 3.2. Să se studieze natura seriei n 1. Soluţie 3.1. Avem inegalitatea. u n = 1 n 7. = v n.

Κλασσική Θεωρία Ελέγχου

1. Sisteme de ecuaţii liniare Definiţia 1.1. Fie K un corp comutativ. 1) Prin sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute X 1,...

Transcript:

CURS METODA OPERAŢIONALĂ DE INTEGRARE A ECUAŢIILOR CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDIN II. Utiizarea transformării Lapace Să considerăm probema hiperboică de forma a x + b x + c + d = f(t, x), (t, x) [, + ) [, ], (, x) = ϕ(x), (C.I.) (, x) = ψ(x), x [, ], () α (C.L.) x (t, ) + β (t, ) + γ (t, ) = g(t), α x (t, ) + β (t, ) + γ (t, ) = h(t), t [, + ), nde f : [, + ) [, ] R este contină şi t f(t, x) este origina Lapace, fncţiie ϕ, ψ : [, ] R, g, h : [, + ) R snt contine, g, h snt fncţii origina, iar α i, β i, γ i, i =,, snt constante reae. Dorim să rezovăm probema în casa fncţiior origina în variabia t. Dacă admitem că t (t, x) este origina şi notăm L t operator transformării Lapace în raport c t, considerând pe x drept o constantă, ptem scrie L t [(t, x)] (s) = U(s, x). Din teorema de derivare a originai, avem [ ] L t (t, x) (s) = s U(s, x) (, x) = su(s, x) ϕ(x), [ ] L t (t, x) (s) = s U(s, x) s(, x) (, x) = s U(s, x) sϕ(x) ψ(x). Foosind proprităţie integraeor c parametr ptem scrie [ ] + st L t (t, x) (s) = e (t, x) dt = x x x şi, anaog + = x L t [(t, x)] (s) = U x (s, x) = U x(s, x), [ ] L t (t, x) (s) = U (s, x). x x e st (t, x) dt

Daniea Roş Notăm L t [f(t, x)] (s) = F (s, x), L t [g(t)] (s) = G(s), L t [h(t)] (s) = H(s). Prin apicarea transformatei aspra ecaţiei şi aspra condiţiior a imită (CL), găsim ecaţia a U x (s, x) bu x(s, x) + ( s cs d)u(s, x) + F (s, x) + (c + s)ϕ(x) + ψ(x) =, () şi condiţiie { α U x(s, ) + (sβ + γ )U(s, ) β ϕ() = G(s) α U x(s, ) + (sβ + γ )U(s, ) β ϕ() = H(s). Ecaţia () este o ecaţie diferenţiaă iniară de ordin doi neomogenă c coeficienţi constanţi în variabia x, privind pe s ca n parametr. Soţia acestei ecaţii, care satisface condiţiie (3) este imaginea Lapace a soţiei probemei () care se determină apoi foosind metodee cnoscte de a transformarea Lapace. (3) Prin aceeaşi metodă operaţionaă se determină şi soţia probemei paraboice: a x + b x + c + d = f(t, x), (t, x) [, + ) [, ], (C.I.) (, x) = ϕ(x), x [, ], (4) α (C.L.) x (t, ) + γ (t, ) = g(t) α x (t, ) + γ (t, ) = h(t), t [, + ), nde f : [, + ) [, ] R este contină şi t f(t, x) este origina Lapace, fncţiie ϕ : [, ] R, g, h : [, + ) R snt fncţii contine, g, h snt fncţii origina, iar α i, γ i, i =,, snt constante reae. Exemp.. Să se determine soţia probemei: [ x = 4x + 8et cos x, (t, x) [, + ), π ], (C.I.) (, x) = cos x, [ (, x) = x, x, π ], (t, ( ) = e t e t 3te t, (C.L.) t, π ) = πt, t [, + ). Soţie. Apicăm transformarea Lapace în raport c variabia t, considerând pe x drept parametr. Avem

(t, x) U(s, x) Metoda operaţionaă 3 (t, x) su(s, x) (, x) = su(s, x) cos x (t, x) s U(s, x) s(, x) (, x) = s U(s, x) s cos x x (t, x) x U x (s, x), şi obţinem ecaţia diferenţiaă de ordin doi, c coeficienţi constanţi şi neomogenă, în variabia x (s se consideră parametr constant) U x (s + s)u = (s + s + 6) (s + ) cos x x. (5) s s Soţia ecaţiei omogene asociată U x (s + s)u = este U o (s, x) = C (s)e s +s x + C (s)e s +s x. Cătăm o soţie particară a ecaţiei neomogene de forma U p (s, x) = A(s) cos x + B(s) sin x + C(s)x + D(s). Avem d dx U p(s, x) = A(s) cos x B(s) sin x. Impnem ca U p să satisfacă ecaţia neomogenă (5) şi găsim deci Atnci A(s) = (s + s + 6) (s )(s + ), B(s) =, C(s) =, D(s) =, s U p (s, x) = (s + s + 6) (s )(s + ) cos x + s x. U(s, x) = C (s)e s +s x + C (s)e s +s x + (s + s + 6) (s )(s + ) cos x + x. (6) s Apicăm transformarea Lapace aspra condiţiior a imită (C.L.) şi găsim U(s, ) = s s + 3 (s + ) = s + s + 6 ( (s )(s + ) U s, π ) = π s. Impnem ca fncţia U(s, x) dată de (6) să satisfacă aceste condiṭii şi obţinem C = C =. Reztă deci, U(s, x) = (s + s + 6) (s )(s + ) cos x + s x. Determinăm origina. Are oc descompnerea în fracţii simpe (s + s + 6) (s )(s + ) = s s + 3 (s + )

4 Daniea Roş şi atnci obţinem origina (t, x) = (e t ( + 3t)e t ) cos x + tx, (t, x) [, + ) Exemp.. Să se determine soţia probemei: [, π ]. a =, (t, x) [, + ) [, ], a > x (C.I.) (, x) = sin πx, x [, ], { (t, ) =, (C.L.) (t, ) = πt, t [, + ). Soţie. Avem (t, x) U(s, x) (t, x) x U (t, x) su(s, x) (, x) = su(s, x) sin πx x (s, x). Dacă apicăm transformarea Lapace aspra ecaţiei date, atnci obţinem rmătoarea ecaţie diferenţiaă de ordin doi, c coeficienţi constanţi şi neomogenă, în variabia x, (s se consideră constant): U x s a U = πx sin a. (7) Ecaţia omogenă asociată U x s U = are soţia a s U o (s, x) = C (s)e a x + C (s)e s a x. Cătăm o soţie particară a ecaţiei neomogene de forma U p (s, x) = A(s) cos πx πx + B(s) sin. Avem d ( ) π ( ) dx U πx π p(s, x) = A(s) cos B(s) πx sin. Impnem ca U p să satisfacă ecaţia neomogenă (7) şi găsim deci iar A(s) =, B(s) = U p (s, x) = s + ( πa s + ( πa ), ) sin πx, s U(s, x) = C (s)e a x + C (s)e s a x + s + ( πa ) sin πx.

Metoda operaţionaă 5 Transformarea Lapace apicată aspra condiţiior a imită (C.L.) ne condce a U(s, ) =, de nde reztă C = C = deci U(s, x) = U (s, ) = π s, s + π a Origina corespnzător reprezintă soţia probemei date şi are expresia (t, x) = e a π t sin πx. sin πx, (t, x) [, + ) [, ].

6 Daniea Roş. Utiizarea transformării Forier Exemp.. Să se determine soţia probemei propagării cădrii într-o bară infinită x =, x R, t (x, ) = (x) în ipotezee, x, snt fncţii absot integrabie pentr orice t. x are pe orice interva [, T ] n majorant Φ Φ(x), Φ(x)dx <. R integrabi adică, Soţie. Apicăm transformata Forier fncţiei reativ a variabia x, pentr orice t. F[(x, t)](ω) = Derivatee parţiae se transformă astfe (x, t)e jωx dx = U(ω, t). [ ] (x, t) F (ω) = (jω) U(ω, t) [ x ] (x, t) U(ω, t) F (ω) =. Redcem astfe a probema Cachy care are soţia U(ω, t) = ω U(ω, t) U(ω, ) = F[ ] U(ω, t) = C(ω)e ωt, x iar constanta reztă a fi C(ω) = F[ ]. Dar e ωt = F πt e 4t şi reamintind că n prods de transformate Forier este transformata Forier a ni prods de convoţie obţinem (x, t) = y e 4t (x y)dy. πt Exemp.. Apicând transformata Forier prin sins determinaţi soţia probemei c condiţiie a x = ϕ(x, t) (8)

Metoda operaţionaă 7 (x, ) =, x (, t) =, t im (x, t) =, t x (x, t) =, t. x im x (9) Soţie. [ ] F s (x, t) (ω) = [ ] F s (x, t) (ω) = x = π (x, t) sin xωdx = F s[(x, t)](ω). ( π x (x, t) sin xω (x, t) sin xωdx = π x ) ω cos xωdx = x = π ω ( (x, t) cos xω + +ω [ ] Deci F s x (x, t)](ω) = ω F s [(x, t) (ω). Dedcem ecaţia diferenţiaă iniară c parametr ω ) (x, t) sin xωdx a ω F s [(x, t)](ω) = F s[(x, t)](ω) + F s [ϕ(x, t)](ω). Notăm U(ω, t) = F s [(x, t)], iar ecaţia devine Soţia ecaţiei omogene este U + a ω U = F s [ϕ(x, t)]. U (ω, t) = C (ω)e a ω t. Soţia particară o găsim prin metoda variaţiei constanteor. Cătăm U p = C(ω, t)e a ω t şi pnând condiţia să fie soţie avem de nde C(ω, t) = ( U(ω, t) = U + U p = C (ω) C = ωt ea F s [ϕ(x, t)] t t Din U(ω, ) = dedcem C (ω) =. Atnci e a ω F s [ϕ(x, )]d. Soţia este atnci ) e a ω F s [ϕ(x, )]d e a ω t.., de nde dedcem t U(ω, t)= e a ω t e a ω F s [ϕ(x, )]d

8 Daniea Roş (x, t) = π t e a ω F s [ϕ(x, )]de a ω t sin ωxdω. Exemp.3. Apicând transformata Forier cosins determinaţi soţia probemei c condiţiie a x =, x, t () (x, ) =, x x (, t) = µ, µ R t. () Soţie. Procedând ca în Exemp precedent, prin apicarea transformatei Forier prin cosins, se obţine ecaţia iniară în U(ω, t) = F c [x, t)](ω) U = π a µ a ω U(ω, t), de nde U(ω, t) = C(ω)e a ω t. Deoarece U(ω, ) =, reztă că soţia coincide c cea particară, determinată de exemp prin variaţia constanteor; deci reztă µ U(ω, t) = π ω ( ωt e a ). Apicând transformata inversă găsim (x, t) = µ π e a ω t cos ωxdω. ω