a carei ecuatie matriceala este data in raport cu R.

Σχετικά έγγραφα
OANA CONSTANTINESCU. ( a carei ecuatie matriceala este data in raport cu un reper cartezian R = {O; ē 1,, ē n }.

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Lectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane

Conice - Câteva proprietǎţi elementare

Lectia VII Dreapta si planul

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Curs 4 Serii de numere reale

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

Algebra si Geometrie Seminar 9

Capitolul 9. Geometrie analitică. 9.1 Repere

Dacă centrul cercului este în origine, atunci ecuaţia cercului va fi = 2

Dreapta in plan. = y y 0

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Concurs MATE-INFO UBB, 1 aprilie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Capitolul 10 CONICE ŞI CUADRICE Conice pe ecuaţii reduse Elipsa

2.3 Geometria analitică liniarăînspaţiu

Geometrie analitică şi. asist. Ciprian Deliu Universitatea Tehnică Gh. Asachi Iaşi Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

b = CA, c = AB, atunci concluzia rezultă din regula triunghiului de adunare a vectorilor:

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Subiecte Clasa a VIII-a

y y x x 1 y1 Elemente de geometrie analiticã 1. Segmente 1. DistanŃa dintre douã puncte A(x 1,y 1 ), B(x 2,y 2 ): AB = 2. Panta dreptei AB: m AB =

avem V ç,, unde D = b 4ac este discriminantul ecuaţiei de gradul al doilea ax 2 + bx +

Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. Se acordă din oficiu 10 puncte. SUBIECTUL I.

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

CONCURS DE ADMITERE, 17 iulie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

Spatii liniare. Exemple Subspaţiu liniar Acoperire (înfăşurătoare) liniară. Mulţime infinită liniar independentă

3. Momentul forţei în raport cu un punct...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...4

Integrala nedefinită (primitive)

Introducere. ALGAD 2 - Geometrie analitica si diferentiala. Vectori liberi - produsul vectorial. Vectori liberi - produsul scalar

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

Vectori liberi Produs scalar Produs vectorial Produsul mixt. 1 Vectori liberi. 2 Produs scalar. 3 Produs vectorial. 4 Produsul mixt.

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

Curs 1 Şiruri de numere reale

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Conice şi cercuri tangente

CAPITOLUL 8 CURBE ÎN PLAN ŞI ÎN SPAŢIU Curbe în plan

CAPITOLUL 6 GEOMETRIE LINIARĂ ÎN SPAŢIU Sisteme de coordonate în plan şi în spaţiu. I. Coordonate carteziene

Lectia III Produsul scalar a doi vectori liberi

Criptosisteme cu cheie publică III

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

Curs 2 Şiruri de numere reale

Ecuatii trigonometrice

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale

Lucian Maticiuc SEMINAR Conf. dr. Lucian Maticiuc. Capitolul VI. Integrala triplă. Teoria:

Geometria diferenţială a curbelor în spaţiu

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

2. Sisteme de forţe concurente...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3

GEOMETRIE VECTORIALĂ, ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ. PROBLEME REZOLVATE. Gabriel POPA, Paul GEORGESCU c August 20, 2009, Iaşi

Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

Seminar Algebra. det(a λi 3 ) = 0

ELEMENTE DE GEOMETRIA COMPUTAŢIONALĂ A CURBELOR Interpolare cu ajutorul funcţiilor polinomiale

Ecuatii exponentiale. Ecuatia ce contine variabila necunoscuta la exponentul puterii se numeste ecuatie exponentiala. a x = b, (1)

Lectia IV Produsul vectorial a doi vectori liberi

Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Matematicǎ şi Informaticǎ Departamentul de Informaticǎ. Simina Mariş Simona Epure Ioan Rodilǎ

ELEMENTE DE GEOMETRIE. Dorel Fetcu

CURS MECANICA CONSTRUCŢIILOR

Activitatea A5. Introducerea unor module specifice de pregătire a studenţilor în vederea asigurării de şanse egale

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

CURS XI XII SINTEZĂ. 1 Algebra vectorială a vectorilor liberi

Tranzistoare bipolare şi cu efect de câmp

GEOMETRIE ANALITICĂ. Mihai-Sorin Stupariu

Algebra si Geometrie Seminar 7

1.3 Baza a unui spaţiu vectorial. Dimensiune

3. Locuri geometrice Locuri geometrice uzuale

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

EDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă

Lucian Maticiuc CURS I II. 1 Matrice şi determinanţi. Sisteme de ecuaţii liniare. 1.1 Matrice şi determinanţi

CURS 11: ALGEBRĂ Spaţii liniare euclidiene. Produs scalar real. Spaţiu euclidian. Produs scalar complex. Spaţiu unitar. Noţiunea de normă.

Examen AG. Student:... Grupa: ianuarie 2016

riptografie şi Securitate

Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).

CONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ ADOLF HAIMOVICI, 2017 ETAPA LOCALĂ, HUNEDOARA Clasa a IX-a profil științe ale naturii, tehnologic, servicii

f(x) = l 0. Atunci f are local semnul lui l, adică, U 0 V(x 0 ) astfel încât sgnf(x) = sgnl, x U 0 D\{x 0 }. < f(x) < l +

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

1. Teorema lui Menelaus in plan Demonstratia teoremei in plan (clasa a VII-a). DC EC F B DB EA = 1.

1. Sisteme de ecuaţii liniare Definiţia 1.1. Fie K un corp comutativ. 1) Prin sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute X 1,...

Vectori liberi-seminar 1

Subiecte Clasa a VII-a

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

7. Fie ABCD un patrulater inscriptibil. Un cerc care trece prin A şi B intersectează

8 Intervale de încredere

Transcript:

POZITIA RELATIVA A UNEI DREPTE FATA DE O HIPERCUADRICA AFINA REALA. TANGENTE SI ASIMPTOTE. OANA CONSTANTINESCU Pentru studiul pozitiei relative a unei drepte fata de o hipercuadrica, remarcam ca nu mai este necesar sa ne situam intr-un spatiu an euclidian, ci doar intr-un spatiu an real, in care xam un reper cartezian R = O; ē,, ē n }. Se considera hipercuadrica ana nevida (0.) (Γ) H(X) := t XAX + 2BX + a 00 = 0, a carei ecuatie matriceala este data in raport cu R. t A = A M n (R), A O n, B M,n (R), Fie dreapta d ce trece prin P 0 ( r 0 ), de directie ū 0. Notam cu X 0, U matricea coloana a coordonatelor lui P 0, respectiv ū in raport cu reperul cartezian considerat (respectiv baza reperului). Deci d are ecuatia matriceala X = X 0 + λu, λ R. Intersectia dintre dreapta d si hipercuadrica Γ de ecuatie (0.) este determinata de sistemul de ecuatii λ 2 ( t UAU) + 2λ ( t X 0 AU + BU) + H(X 0 ) = 0, X = X 0 + λu. Vom studia numarul solutiilor acestuia. Sa presupunem ca t UAU 0, deci prima ecuatia a sistemului anterior este o ecuatie de gradul doi. Daca discriminantul ecuatiei λ este strict pozitiv, atunci d intersecteaza Γ in doua puncte distincte. Spunem ca d este secanta hipercuadricei. Daca λ < 0, atunci ecuatia nu are solutii si deci d Γ =. Spunem ca d este exterioara(sau nesecanta) hipercuadricei. Daca λ = 0, atunci dreapta taie hipercuadrica intr-un punct dublu. In acest caz d este tangenta hipercuadricei. Tangente la o hipercuadrica ana. Am obtinut deci ca dreapta d este tangenta hipercuadricei daca si numai daca λ = 0. Calculand discriminantul λ si tinand cont de faptul ca ecuatia dreptei d poate data utilizand orice punct al ei, obtinem ecuatia patratica a tangentelor la o hipercuadrica, de directie xata ū 0: (0.2) ( t XAU + BU ) 2 H(X) ( t UAU ) = 0. Ecuatia (0.2) reprezinta ecuatia unei hipercuadrice degenerate ( = 0), uneori hipercuadrica vida. In cazul unui elipsoid, se obtine un cilindru eliptic cu generatoarele de directie ū. Daca ne intereseaza sa determinam ecuatia patratica a tuturor tangentelor la o hipercuadrica, ce trec printr-un punct xat P 0 (X 0 ), procedam astfel. Fie M(X) un punct arbitrar al unei tangente la Γ ce trece prin P 0, M P 0. Deci exista t 0 astfel incat X = X 0 + tu si U = t (X X 0) verica ecuatia (0.2). Grupand convenabil termenii ecuatiei, obtinem (0.3) G(X, X 0 ) 2 H(X 0 )H(X) = 0. Am notat cu G(X, X 0 ) = t X 0 AX + B(X + X 0 ) + a 00. G se numeste forma ana biliniara simetrica asociata formei patratice ane H (forma polara a lui H).

POZITIA RELATIVA A UNEI DREPTE FATA DE O HIPERCUADRICA AFINA REALA. TANGENTE SI ASIMPTOTE. 2 Se obtine iarasi o hipercuadrica degenerata, eventual vida. In cazul unui elipsoid ecuatia de mai sus reprezinta un con patratic cu varful in P 0. Hiperplanul tangent la hipercuadrica intr-un punct al ei Sa presupunem ca punctul P 0 apartine hipercuadricei H(X 0 ) = 0. Atunci multimea tuturor tangentelor la hipercuadrica in P 0 (X 0 ) Γ este caracterizata de ecuatia matriceala (0.4) G(X, X 0 ) = 0 = t X 0 AX + B(X + X 0 ) + a 00. In cazul in care (0.4) este ecuatia unui hiperplan ( t X 0 A O), el se numeste in P 0. hiperplanul tangent hipercuadricei Observam ca ecuatia acestuia se obtine din ecuatia hipercuadricei prin dedublare in P 0. Vectorul normal acestui hiperplan are matricea coordonatelor t X 0 A + B, adica N(X 0 ) = ( 2 x (X 0)ē + x 2 (X 0)ē 2 + + ) x n (X 0)ē n. Normala la hipercuadrica Γ in P 0 Γ este normala in P 0 la hiperplanul tangent hipercuadricei in P 0. Ecuatia acesteia este X = X 0 + λ N(X 0 ), λ R. Exemple ) Determinati ecuatia planului tangent elipsoidului x2 48 + y2 2 + z2 in P 0 la elipsoid. Planul tangent: xx 0 48 + yy 0 2 + zz 0 3 = 0 24 x + 2 y + Ecuatiile canonice ale normalei: x 2 24 = y 2 = z 0 6 3 = 0 in P 0(2,, 5 2 = 0. 0 6 z = 0. 5 2 ), cat si ecuatiile normalei 2) Determinati punctele de pe elipsoidul x 2 + 4y 2 + z 2 26 = 0, in care normalele la elipsoid sunt paralele cu x dreapta d : = y+2 8 = z. Directia normalei la elipsoid in P 0 (x 0, y 0, z 0 ) este N ( ) = 2 x (X 0), y (X 0), z (X 0) = (x 0, 4y 0, z 0 ). Deci N este coliniar cu vectorul director al dreptei d daca si numai daca x 0 = 4y0 8 = z0 := t. Punand conditia ca P 0 sa apartina elipsoidului, obtinem t =, deci P 0 (, 2, ) sau P 0 (, 2, ). 3) Determinati ecuatiile tangentelor la conica Γ, paralele cu prima bisectoare, unde Γ : 2x 2 4xy + y 2 + 4x 2y 7 = 0. Fie dreapta d : y = x + n, paralela cu prima bisectoare. Determinam n R din conditia ca intersectia dintre d si Γ sa e un punct dublu. d Γ y = x + n 2x 2 4xy + y 2 + 4x 2y 7 = 0 y = x + n, x 2 + 2(n )x n 2 + 2n 7 = 0. Impunem ca discriminantul ecuatiei de gradul 2 in x sa e zero, deci n 2 2n 3 = 0, de unde obtinem n = 3 sau n =.

POZITIA RELATIVA A UNEI DREPTE FATA DE O HIPERCUADRICA AFINA REALA. TANGENTE SI ASIMPTOTE. 3 Deci ecuatiile tangentelor cautate sunt y = x + 3 si y = x. O alta metoda de ( a rezolva ) aceasta problema este folosirea ecuatiei (0.2). 2 2 Inlocuind A =, B = (2 ), 2 t U = ( ), obtinem ecuatia patratica a tangentelor paralele cu prima bisectoare: x 2 + y 2 2xy + 2x 2y 3 = 0 (y x 3)(y x + ) = 0. Directii asimptotice. Sa revenim la ecuatia λ 2 (t UAU ) + 2λ (t X 0 AU + BU ) + H(X 0 ) = 0. In cazul in care t UAU = 0, ecuatia precedenta este o ecuatie de gradul I in λ, deci in acest caz dreapta d poate intersecta hipercuadrica in cel mult un punct: (0.5) 2λ (t X 0 AU + BU ) + H(X 0 ) = 0. Denition 0.. Directia ū 0 se numeste directie asimptotica daca matricea coordonatelor sale verica t UAU = 0. Folosim denumirea de directie si nu de vector deoarece daca ū este directie asimptotica, rezulta imediat ca µū este directie asimptotica, µ R. Putem avea urmatoarele situatii: t X 0 AU + BU 0 d Γ = P }. In acest caz d se numeste secanta de directie asimptotica (este cazul axei de simetrie a unei parabole). t X 0 AU + BU = 0 daca H(X 0 ) 0, atunci Γ d = si d se numeste asimptota. daca H(X 0 ) = 0, atunci (0.5) este identic vericata si deci d Γ. Dreapta d este generatoar e rectilinie pentru hipercuadrica. Pentru a determina directiile asimptotice ale hipercuadricei, rezolvam ecuatia omogena t UAU = 0. Exemplicam pentru cazul conicelor intr-un plan an real. Pentru ū = lī + m j, ecuatia devine a l 2 + 2a 2 lm + a 22 m 2 = 0. Deoarece ū 0, rezulta ca m 0 sau l 0. Presupunem m 0. Impartim ecuatia de mai sus prin m 2 si notam l m = λ. Ecuatia devine a λ 2 + 2a 2 λ + a 22 = 0. Discriminantul acestei ecuatii este δ. Astfel, obtinem: o conica de gen hiperbolic are doua directii asimptotice distincte; o conica de gen parabolic are o singura directie asimptotica; o conica de gen eliptic nu are directii asimptotice. Din cele expuse mai sus deducem ca daca X e matricea coordonatelor unui punct de pe o asimptota, atunci t XAU + BU = 0, unde t UAU = 0. Pentru ū directie asimptotica si AU O, ecuatia t XAU + BU = 0 este ecuatia hiperplanului diametral conjugat lui ū, pe care il numim hiperplan asimptot asociat lui ū pentru hipercuadrica. Deci orice asimptota a unei hipercuadrice este situata intr-un hiperplan asimptot al acesteia.

POZITIA RELATIVA A UNEI DREPTE FATA DE O HIPERCUADRICA AFINA REALA. TANGENTE SI ASIMPTOTE. 4 In plus, din t UAU = 0 rezulta ca vectorul normal hiperplanului asimptot asociat lui ū este normal lui ū, deci o directie asimptotica pentru Γ are proprietatea ca hiperplanul conjugat lui ū fata de Γ este paralel cu ū. Mai observam ca pentru o cuadrica cu centru unic de simetrie, acesta apartine ecarei asimptote. In ceea ce priveste existenta asimptotelor unei conice, exista urmatoarele situatii: pentru o hiperbola exista doua asimptote, ele ind dreptele prin centrul de simetrie C, avand ca directie cele doua directii asimptotice; pentru parabola, observam ca ecuatia t XAU + BU = 0 reprezinta ecuatia diametrului conjugat directiei asimptotice ū. Tinand cont de δ = 0 si 0, se poate arata ca t XAU + BU 0. Deci parabola are o singura directie asimptotica, si anume directia axei de simetrie, dar nu are asimptote; pentru o elipsa nu exista directii asimptotice, deci nici asimptote; in cazul unei drepte duble sau a doua drepte paralele, se demonstreaza ca orice dreapta paralela cu conica este asimptota. In cazul unei hipercuadrice cu centru unic de simetrie C(X 0 ), considerand multimea tuturor asimptotelor hipercuadricei ( care trec prin centrul de simetrie), obtinem ecuatia t (X X 0 )A(X X 0 ) = 0 H(X) = δ. In cazul in care aceasta ecuatie reprezinta o hipercuadrica nevida, ea este un hipercon patratic, numit hiperconul asimptot al hipercuadrice i. In cazul cuadricelor, doar hiperboloizii au con asimptot, iar pentru conice, doar hiperbola are con asimptot, format din reuniunea celor doua asimptote. Exemple ) Revenim la un exemplu de hiperbola dat intr-un curs anterior. Ne propunem sa o aducem la forma canonica si sa determinam toate elementele ce o denesc folosind informatiile din ultimele doua cursuri. Am calculat δ =, = 8, λ =, λ 2 =. Ecuatia canonica a hiperbolei este (Γ) 6xy + 8y 2 2x 26y + = 0. λ (x ) 2 + λ 2 (y ) 2 + δ = 0 (y ) 2 (x ) 2 =. Directiile principale sunt ī = 0 0 (3ī j) U( ) si j = 0 0 (ī + 3 j) U(). Hiperbola are centru unic de simetrie. Coordonatele sale sunt solutiile sistemului Reperul canonic este deci R = C; ī, j }. Axele de coordonate ale acestuia sunt axele de simetrie ale hiperbolei. De exemplu, Cx trece prin C si are directia ī, deci obtinem ecuatia x+ 3 = x 2 gandi Cx ca diametrul conjugat lui j in raport cu Γ: x = 0 si obtinem C(, 2). y = 0 x + 3y 5 = 0. Sau putem x + 3 y = 0. Analog Cy : 3x y + 5 = 0. Determinam apoi directiile asimptotice ale lui Γ. Rezolvam ecuatia ( l m ) ( ) ( ) 0 3 l = 0 2m(4m + 3l) = 0. Deducem l = 0, deci de exemplu ū 3 8 m = ī si m = 3l 4, deci putem alege ū 2 = 4ī 3 j. Asimptotele trec prin C si au ca vectori directori respectiv pe ū, ū 2. Obtinem ecuatiile (a ) y = 2 si (a 2 ) 3x + 4y 5 = 0.

POZITIA RELATIVA A UNEI DREPTE FATA DE O HIPERCUADRICA AFINA REALA. TANGENTE SI ASIMPTOTE. 5 O alta metoda de a scrie ecuatiile asimptotelor este a le gandi ca diametri conjugati respectiv lui ū si ū 2. Astfel (a ) : x = 0 si (a 2) : 4 x 3 y = 0. Cea mai rapida metoda este sa scriem ecuatia conului asimptot al hiperbolei H(X) = δ : 6xy + 8y 2 2x 26y + = (y 2)(3x + 4y 5) = 0. Deci obtinem evident ecuatiile precedente pentru cele doua asimptote. Puteti acum sa reprezentati grac hiperbola. 2) Determinati ecuatia conului asimptot pentru hiperboloidul cu o panza x 2 + 3y 2 + 4yz 6x + 8y + 8. Am demostrat anterior ca aceasta cuadrica este un hiperboloid cu o panza, si ca centrul sau de simetrie este C(3, 0, 2). Ecuatia conului asimptot este H(X) = δ x2 + 3y 2 + 4yz 6x + 8y + = 0.