DETERMINAREA PUTERILOR MATRICELOR

Σχετικά έγγραφα
a) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

Ministerul Educaţiei Naționale Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

4. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior

PENTRU CERCURILE DE ELEVI

7. ECUAŢII ŞI SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

PROBLEME CU PARTEA ÎNTREAGĂ ŞI

PENTRU CERCURILE DE ELEVI

Polinoame Fibonacci, polinoame ciclotomice

Inegalitati. I. Monotonia functiilor

Sala: 2103 Decembrie 2014 CURS 10: ALGEBRĂ

Partea întreagă, partea fracţionară a unui număr real

SUBGRUPURI CLASICE. 1. SUBGRUPURI recapitulare

Formula lui Taylor. 25 februarie 2017

Curs 4 Serii de numere reale

COMBINATORICĂ. Mulţimile ordonate care se formează cu n elemente din n elemente date se numesc permutări. Pn Proprietăţi

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Concursul Naţional Al. Myller Ediţia a VI - a Iaşi, 2008

Capitole fundamentale de algebra si analiza matematica 2012 Analiza matematica

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Laborator 4 Interpolare numerica. Polinoame ortogonale

CURS III, IV. Capitolul II: Serii de numere reale. a n sau cu a n. Deci lungimea segmentului este suma lungimilor sub-segmentelor obţinute, adică

Curs 1 Şiruri de numere reale

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )

EXAMENE ŞI CONCURSURI

BAREM DE CORECTARE CLASA A IX A

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Varianta 1 - rezolvari mate MT1

3. Serii de puteri. Serii Taylor. Aplicaţii.

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

Seminar 3. Serii. Probleme rezolvate. 1 n . 7. Problema 3.2. Să se studieze natura seriei n 1. Soluţie 3.1. Avem inegalitatea. u n = 1 n 7. = v n.

5.1. ŞIRURI DE FUNCŢII

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

CAPITOLUL 4 SPAŢII VECTORIALE EUCLIDIENE/UNITARE Produs scalar. Spaţii euclidiene şi spaţii unitare-definiţie

CLASA a V-a CONCURSUL INTERJUDEŢEAN DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ MARIAN ŢARINĂ EDIŢIA A IV-A MAI I. Să se determine abcd cu proprietatea

Seminar Algebra. det(a λi 3 ) = 0

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

Cursul 7. Spaţii euclidiene. Produs scalar. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt. Baze ortonormate

1. Operaţii cu numere reale Funcţii Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi Numere complexe Progresii...

Algebră 1. Disciplină obligatorie; Anul I, Sem. 1, ore săptămânal, învăţământ de zi: 2 curs, 2 seminar, total ore semestru 56; 6 credite; examen.

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

6.1. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE PENTRU FUNCŢII REALE DE O VARIABILĂ REALĂ. APLICAŢII

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Examenul de bacalaureat nańional 2013 Proba E. c) Matematică M_mate-info. log 2 = log x. 6 j. DeterminaŃi lungimea segmentului [ AC ].

Varianta 1

CAPITOLUL III FUNCŢII CONTINUE

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

Curs 2 Şiruri de numere reale

Analiza matematica Specializarea Matematica vara 2010/ iarna 2011

Varianta 1. SUBIECTUL I (30p) Varianta 001 5p 1. Să se determine numărul natural x din egalitatea x = p

2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale

3.1. DEFINIŢII. PROPRIETĂŢI

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

1. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

sistemelor de algebrice liniarel

Tema: şiruri de funcţii

Capitolul 2 ŞIRURI DE NUMERE REALE. 2.1 Proprietăţi generale Moduri de definire a unui şir. (x n ) n 0 : x n =

Integrala nedefinită (primitive)

O generalizare a unei probleme de algebră dată la Olimpiada de Matematică, faza judeţeană, 2013

lim = dacă se aplică teorema lui 3. Derivate de ordin superior. Aplicaţii.

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Analiza bivariata a datelor

2.1. DEFINIŢIE. EXEMPLE

Sunt variabile aleatoare care iau o infinitate numărabilă de valori. Diagrama unei variabile aleatoare discrete are forma... f. ,... pn.

T R A I A N. Numere complexe în formă algebrică z a. Fie z, z a bi, Se numeşte partea reală a numărului complex z :

1. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE

Concurs MATE-INFO UBB, 1 aprilie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

Statisticǎ - curs 2. 1 Parametrii şi statistici ai tendinţei centrale 2. 2 Parametrii şi statistici ai dispersiei 5

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

CONCURS DE ADMITERE, 17 iulie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

REZOLVAREA NUMERICĂ A ECUAŢIILOR ŞI SISTEMELOR DE ECUAŢII ALGEBRICE NELINIARE

OLIMPIADA DE MATEMATICĂ FAZA LOCALĂ CLASA a V-a

Structuri algebrice, grupuri, probleme bacalaureat 2009

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

matricelor pătratice de ordinul 2, cu elemente numere reale; a11 a12 a13, mulńimea matricelor pătratice de ordinul 3, cu elemente

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

în care suma termenilor din fiecare grup este 0, poate conduce la ideea că valoarea acestei sume este 0. De asemenea, gruparea în modul

CULEGERE DE PROBLEME

ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII

CAPITOLUL IV CALCULUL DIFERENŢIAL PENTRU FUNCŢII REALE DE O VARIABILA REALĂ

CONCURSUL INTERJUDEŢEAN DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ MARIAN ŢARINĂ Ediţia a XI-a, 6 7 MAI CLASA a IV-a

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Ecuatii trigonometrice

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

Ecuatii exponentiale. Ecuatia ce contine variabila necunoscuta la exponentul puterii se numeste ecuatie exponentiala. a x = b, (1)

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Matrice. Determinanti. Sisteme liniare

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

Criterii de comutativitate a grupurilor

Transcript:

DETERMINAREA PUTERILOR MATRICELOR IOANA MONICA MAŞCA Prezetăm mai multe procedee de calcul al puterilor matricelor ilustrate pri probleme cu soluţii cometate. Putem realiza selecţii de metode şi/sau exemple di acest material petru lecţiile de la clasa a XI-a, petru lecţiile recapitulative de la clasa a XII-a, precum şi petru cercurile de matematică ale elevilor. Lucrarea de faţă prezită diverse tehici de determiare a puterilor matricelor. Metodele expuse sut descrise, pe scurt, la ivel teoretic şi sut completate cu exemple reprezetative, utile î pregătirea elevilor. Dacă A M m, C, atuci petru a putea vorbi de A A trebuie să aibă ses operaţia de îmulţire. Aceasta este defiită dacă m, adică petru A M C. Ţiâd seama de asociativitatea îmulţirii matricelor se pot defii puterile uei matrice pătratice astfel: A 0 I, A 1 A şi A k A k 1 A, petru k, k N. 1. Metoda iducţiei matematice: Î cotextul temei oastre, ea se aplică explicit 1 î două situaţii: atuci câd este dată forma matricei A si aceasta doar trebuie verificată pri iducţie matematică, sau câd această formă u este dată şi ea trebuie mai îtâi determiată. Prezetăm î cotiuare exemple petru fiecare ditre aceste situaţii: că A Exemplul 1. Se cosideră matricea A 1 0 petru orice N. 0 M C. Arătaţi Soluţie: Afirmaţia este adevărată petru 0; presupuâd-o adevărată petru 0, obţiem A +1 A A 1 0 0 +1 + 1 0 +1, ceea ce îcheie pasul de iducţie şi demostraţia. Exemplul. Fie A M C. Să se arate că există u şir x N de umere complexe astfel îcât A x 1 A x deta I petru orice şi, î plus, x 0 1, x 1 TrA şi x x 1 TrA x deta petru orice. 1 Ea itervie de fapt idiferet de tehica pe care o aplicăm, dar este ueori,,ascusă î demostraţiile rezultatelor pe care le ivocăm 1

Modele de lecţii Soluţie: Iterpretarea A x 1 A x 0 deta I a relaţiei lui Cayley A TrA A deta I arată că afirmaţia di euţ este adevărată petru. Fie acum k >. Presupuem afirmaţia adevărată petru orice j {,,..., k 1}. Petru k, di relaţia lui Cayley obţiem A TrA A deta A TrAx 1 A x 0 I deta A x 1 TrA x 0 deta A TrA I x A x 1 I. Petru k >, relaţia lui Cayley coduce la A k TrA A k 1 deta A k. Folosid ipoteza de iducţie, obţiem A k x k TrA x k deta A+ +x k TrA x k 4 deta deta I x k 1 A + x k I. Exemplul. Se cosideră matricea A a 0 0 0 b 0 c 0 d Determiaţi A, N. Soluţie: A a 0 0 0 b 0, iar A ca + d 0 d a 0 0 Acestea e sugerează că A 0 b 0 c d a d a 0 d M C, a d. a 0 0 0 b 0 ca + ad + d 0 d. petru orice N. Demostrăm pri iducţie această afirmaţie: petru 0, ea este evidetă; presupuâd-o adevărată petru N, obţiem A +1 A A a +1 0 0 a +1 0 0 0 b +1 0 0 b +1 0, deci a- ca + dc d a d a 0 d +1 c d+1 a +1 d a 0 d +1 firmaţia este adevărată petru + 1, ceea ce îcheie demostraţia. Câteodată, ître matrice se urmăreşte determiarea uei relaţii de tipul Ma Mb MRa, b, ude Ra, b desemează o expresie î a şi b: Exemplul 4. Cosiderăm mulţimea matricelor de forma 1 a 0 1 Ma a 1 0 1 a, a 1, 1. 0 0 1 a Arătaţi că petru orice N există u uic elemet a 1, 1 cu proprietatea Ma Ma. Soluţie: Arătăm că Ma Mb M a+b 1+a 1 a 1+ab. Îlocuid b cu a, obţiem Ma M a M. Probăm apoi pri iducţie matematică relaţiile Ma k M 1+a k 1 a k şi 1 < 1+ak 1 a k < 1. 1+a 1+a +1 a 1+a k +1 a k 1+a k +1 a k

I. M. Maşca, Determiarea puterilor uei matrice Exemplul 5. Să se arate că există polioame α, β, γ de grade,, 4 îcât 1 t αt βt petru matricea At 0 1 4t γt 0 0 1 6t să aibă loc At Au At + u 0 0 0 1 şi să se determie At petru orice N, > 1. Soluţie:Codiţia At + u At Au este echivaletă cu αt + u αt + αu+4tu, βt+u βt+βu+tγu+6uαt şi γt+u γt+γu+4tu, relaţii ce se verifică petru αx x + x, βx 4x + 17 x + x şi γx x 4 + 1x + 5x. Pe baza relaţiei At + u At Au obţiem iductiv At At.. Utilizarea proprietăţilor fucţiilor trigoometrice: U rezultat cos α si α ce se dovedeşte util î aplicaţii este următorul: Dacă A α, si α cos α α R, atuci A α A α petru orice N. Exemplul 6. Fie A Soluţie: Scriem matricea sub forma A A π. Deci, A A π 1 1. Determiaţi A, N. A π 1 1 cos π si π si π cos π cos π si π si π cos π.. Biomul lui Newto: Utilizăm această metodă atuci câd putem scrie matricea A ca sumă sau difereţă a două matrice ce comută şi ale căror puteri pot fi calculate uşor. U caz particular importat este cel î care ua ditre matrice este I, iar cealaltă matrice devie ulă după u umăr fiit de ridicări la putere. Acest lucru se îtâmplă de pildă î cazul î care cea de-a doua matrice este sub- sau supradiagoală. O astfel de matrice ridicată la orice putere de expoet cel puţi egal cu tipul său se va aula. Exemplul 7. Fie A 1 0 0 1 0. Determiaţi A, N. 0 1 O matrice cu această proprietate se umeşte ilpotetă

4 Modele de lecţii Soluţie: Scriem A I + B, ude B 0 0 0 0 0. Cum I B BI, putem 0 0 aplica formula biomului lui Newto. Avem B 0 0 0 0 0 0, iar B k este matricea ulă petru orice k. Obţiem aşadar A 1 0. 1 0 6 0 0 1 0 0 Exemplul 8. Fie A 1 1 0 1 0 1. Determiaţi A, N. 0 1 1 Soluţie: Scriem A C B, ude C 1 1 1 1 1 1 iar B 0 0 1 0 1 0. Avem 1 1 1 1 0 0 C B B C C şi C C. Se demostrează pri iducţie că petru orice k N avem: C B k B k C C, C 1 C, B k I şi B k+1 B. Pri urmare, A C B 1 1 C + 1 B. Exemplul 9. Fie A k k 1 k k 1 k. Să se arate că există 1 k k două matrice B, C M R astfel îcât A B + C. Soluţie: Alegem următoarele matrice: B k 1 1 0 1 0 1 0 1 1 k şi C 1 1 k 1 1 k k 1 k 1. Evidet, A B + C, iar BC este matricea 1 k 1 1 ulă. Cosiderâd N şi aplicâd formula biomului lui Newto relaţiei A B + C rezultă A B + C, toţi ceilalţi termei fiid uli. 4. Metoda şirurilor recurete poate fi aplicată fie direct, fie împreuă cu relaţia Hamilto-Cayley. Aplicarea ei directă costă î a ota A a b şi a utiliza relaţia A c d +1 A A petru a stabili formule de recureţă cu iterdepedeţe! petru şirurile a, b, c şi d. Di acestea obţiem formule de recureţă petru fiecare di şiruri ; pe baza acestora şi a valorilor iiţiale date de A 0 I, A 1, A,... se determiă formulele geerale ale respectivelor şiruri şi, cosecutiv, A. Metoda fucţioează şi petru matricele di MC cu, cosiderâd u umăr corespuzător de şiruri.

I. M. Maşca, Determiarea puterilor uei matrice 5 Exemplul 10. Se cosideră matricea A M C. Determiaţi A, N. Soluţie: Notăm A a +1 a + c c +1 4a c b +1 b + d 1 4 a b, N. Di A c d +1 A A deducem: Di primele două relaţii obţiem c a + 5a 1 şi d +1 4b d apoi a a 1 + 15a,. Ecuaţia caracteristică a şirului a este deci r + r 15 0; ea are rădăciile şi 5. Pri urmare, există α, β C astfel îcât a α + β 5. De aici şi di a 0 a 1 1 obţiem u sistem de ecuaţii cu soluţia α 4, β 1 4. Pri urmare, a +1 + 5 4 ; cum c a + 5a 1, obţiem c 5. Procedâd aalog, obţiem b +1 5 8 şi d + 5 4. Pri urmare, A +1 + 5 4 5 +1 5 8 + 5 4 cos Exemplul 11. Fie A x si x si x cos. Determiaţi A x, N. Soluţie: Puâd A a b şi aplicâd procedeul descris mai sus b a obţiem a +1 a+b+1 +a b +1 şi b +1 a+b+1 a b +1. Aşadar, a+b +a b a+b a b a+b +a b A a+b a b. Dar a + b 1 şi a b cos x, deci A 1 1 + cos x 1 cos x 1 cos x 1 + cos. x De obicei, aplicăm metoda şirurilor recurete dacă după calculul câtorva puteri ale lui A u putem observa regularităţi care să e permită scrierea directă a formei geerale a lui A. Meţioăm că există situaţii,,mixte, î care petru uele poziţii ale matricei se observă regularităţi, iar petru altele u. Î această situaţie, vom utiliza şiruri recurete umai petru poziţiile care mai prezită seme de îtrebare. Prezetăm î acest ses: Exemplul 1. Se cosideră matricea A M C. Determiaţi A, N. 1 0 0 4 0 0 5

6 Modele de lecţii Soluţie: A 1 8 8 0 9 0 0 5, A 1 6 7 0 7 196 0 0 15, A 4 1 80 464 0 81 1088 0 0 65 Poziţiile î care regularităţile u sut evidete sut 1, şi, ; băuim îsă că A 1 1 a 0 a + 5 1. Di A +1 A A deducem a 0 0 5 a 1 +5 1 1. Această relaţie e coduce la a 5 +1. Mai trebuie doar să verificăm pri iducţie că A 1 1 5 + 1 0 5. 0 0 5 Prezetăm acum u exemplu î care aplicăm metoda şirurilor recurete utilizâd şi relaţia Hamilto-Cayley: Exemplul 1. Se cosideră matricea A M 1 4 C. Determiaţi A, N. Soluţie: Avem TrA 7 şi deta 10. Relaţia Hamilto-Cayley petru matricea A este deci A 7A + 10I 0; ea e permite să scriem şi A 7A 1 10 A petru orice. De aici obţiem imediat pri iducţie existeţa a două şiruri a şi b astfel îcât A a A + b I petru orice N. Î plus, şirurile a şi b au aceeaşi ecuaţie caracteristică, şi aume r 7r + 10 0. Ţiâd cot de relaţiile a 0 b 1 0 şi a 1 b 0 1, obţiem a 5, b 5, iar A a A + b I 5 + +1 5 5 5 +.. 4. Folosid poliomul caracteristic [GG], [II] Fie A a ij i,j1, M C. Poliomul caracteristic al matricei A este pri defiiţie f A detxi A X a 11 + a +... + a X 1 +... + 1 deta CX. Rădăciile ecuaţiei caracteristice f A 0 se umesc valorile proprii ale matricei A. Petru matricele pătratice de ordiul doi şi trei, polioamele caracteristice sut f A X TrAX + detai, respectiv f A X TrAX + TrA X detai ude TrA este egal cu suma miorilor diagoali de ordiul doi ai matricei A. Teorema Cayley - Hamilto Orice matrice pătratică verifică propria sa ecuaţie caracteristică, respectiv f A A 0. Teoremă Dacă A M C, m N, şi r este restul împărţirii lui X m la f A atuci A m ra. Observaţie: Calculul uei puteri A m, A M C, m, revie la a determia u poliom matriceal de grad mai mic sau egal cu +1 ai cărui coeficieţi

I. M. Maşca, Determiarea puterilor uei matrice 7 se găsesc uşor dacă se cuosc rădăciile ecuaţiei caracteristice. Petru cazul matricelor de ordiul doi şi trei, se obţie A m a m A + b m I, petru A M C, respectiv A m a m A + b m A + c m I, A M C. Demostraţia existeţei şirurilor di cele două relaţii se realizează pri iducţie. Exemplul 14. Să se calculeze A petru matricea A 1 1, N. 1 Soluţie: Ecuaţia caracteristică asociată matricei A este x 4x + 4 0 cu soluţia dublă x 1 x. Aplicâd teorema împărţirii cu rest petru polioame, rezultă că X X gx + a X + b. Petru x deducem că a + b. Derivâd relaţia de mai sus, obţiem X 1 X... + a. Petru x, rezultă a 1 şi de aici b 1. Obţiem A 1 A + 1 I 1 1 1 1. + Exemplul 15. Să se calculeze A petru matricea A 1 0 0 0, 0 1 1 N. Soluţie: Ecuaţia caracteristică asociată matricei A este x x + x 1 0 cu valorile proprii x 1 1 şi x x 1±i. Aplicâd teorema împărţirii cu rest obţiem X X 1X X 1gX + a X + b X + c I, de ude se obţie A a X + b X + c I. Petru x 1 se obţie a + b + c 1 şi di faptul că ε este o rădăciă a ecuaţiei x x + 1 0 avem relaţia a ε + b ε + c ε, care este echivaletă cu a + b ε + c a ε, ude ε 1. Avem situaţiile: { a + b + c 1 1. Dacă 6k, k N se obţie sistemul a + b 1±i + c a 1, di care avem: a b 0 şi c 1, pri urmare A I. a + b + c 1. Dacă 6k + 1, k N se obţie sistemul c a 0 a + b 1, cu soluţia a c 0 şi b 1 şi atuci A A. Procedâd aalog, costatăm că:. Petru 6k +, k N se obţie A A. 4. Petru 6k +, k N avem A A A + I. 5. Dacă 6k + 4, k N avem A A A + I. 6. Petru 6k + 5, k N avem A A A + I.

8 Modele de lecţii 5. Folosid izomorfisme [BA] Se mai poate calcula A, N folosid izomorfisme ître iele de matrice şi iele î care calculele sut mai puţi laborioase 4. Exemplul 16. Fie d u îtreg liber de pătrate, a, b Z şi matricea a db M b a Z. Determiaţi A, N. { a } db Soluţie: Cosiderăm mulţimea M a, b Z şi fucţia f : b a Z[ d] M, fa + b a db d. Se costată că: b a 1. f este bijectivă;. z 1, z Z[ d] fz 1 + z fz 1 + fz ;. z 1, z Z[ d] fz 1 z fz 1 fz. Di relaţia de la puctul obţiem fz fz petru orice N ; această relaţie coduce la: A a + Ca d + Ca 4 4 d +... Ca 1 1 + Ca d +... Ca 1 1 + Ca d +... a + Ca d + Ca 4 4 d. +... Meţioăm că şi î spatele tehicii de la exemplul 6 se află u izomorfism de corpuri, şi aume { } a b x y f : C a, b R, fx + iy. b a y x Bibliografie [ACE] Gh. Adrei, C-ti. Caragea, V. Ee, Algebră. Culegere de probleme petru examee de admitere şi olimpiade şcolare, Editura Scorpio 7, Bucureşti, 1996. [BAAA] D. Brâzei, R. Brâzei, S. Aiţa, A. Aiţa, Şiruri recurete î liceu, Editura GIL, Zalău, 1996. [BR] Birat Ramaza, Asupra ecuaţiei matriciale aa + bb AB, Gazeta Matematică Aul CI, r./1996. [IB] I. Băetu, Puterile uei matrice, Gazeta Matematică Aul XCVIII, r.5-6/199. [ICD] I.C. Drăghicescu, O clasă particulară de matrice şi o proprietate remarcabilă a acestora, Gazeta Matematică Aul CXI, r.4/006. [II] Io D. Io, Algebră, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşi, 1981. [GG] Gh. Ghiţă, O metodă de ridicare la putere a matricelor, Gazeta Matematică Aul CIX, r.5-6/004. 4 Ideea de izomorfism, de această dată de grupuri, este prezetă, dar u meţioată explicit, şi î situaţiile di exemplele 4 şi 5.

I. M. Maşca, Determiarea puterilor uei matrice 9 [MG1] M. Gaga, Matematică. Maual petru clasa a XI-a, Editura MATHPRESS, Ploieşti, 006 [MG] M. Gaga, Matematică. Maual petru clasa a XII-a Algebră, Editura MATHPRESS, Ploieşti, 00 [PPL] L. Paaitopol, M.E. Paaitopol, M. Lascu, Iducţia matematică, Editura GIL, Zalău, 1997. [RG] Gh.N. Rizescu, Sumă şi produs. Probleme şi teme petru clasele a XI-a şi a XII-a, Editura SIGMA PRIMEX, Bucureşti, 1999. Ioaa Moica Maşca