Evaluare : 1. Continuitatea funcţiilor definite pe diferite spaţii metrice. 2. Răspunsuri la problemele finale.

Σχετικά έγγραφα
Cursul 7. Spaţii euclidiene. Produs scalar. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt. Baze ortonormate

Cu ajutorul noţiunii de corp se defineşte noţiunea de spaţiu vectorial (spaţiu liniar): Fie V o mulţime nevidă ( Ø) şi K,,

Curs 3. Spaţii vectoriale

CAPITOLUL 2. Definiţia Se numeşte diviziune a intervalului [a, b] orice submulţime x [a, b] astfel încât

ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITĂŢILOR

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

CAPITOLUL 2 SERII FOURIER. discontinuitate de prima speţă al funcţiei f dacă limitele laterale f ( x 0 există şi sunt finite.

2. Metoda celor mai mici pătrate

T R A I A N. Numere complexe în formă algebrică z a. Fie z, z a bi, Se numeşte partea reală a numărului complex z :

2. Sisteme de ecuaţii neliniare

CAPITOLUL I. PRELIMINARII Elemente de teoria mulţimilor

ECUATII NELINIARE PE R n. (2) sistemul (1) poate fi scris si sub forma ecuatiei vectoriale: ) D

Pentru această problemă se consideră funcţia Lagrange asociată:

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

ELEMENTE DE ANALIZA MATEMATICA SI MATEMATICI SPECIALE

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

a) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.

Procese stocastice (2) Fie un proces stocastic de parametru continuu si avand spatiul starilor discret. =

9. CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM NESINUSOIDAL

7. ECUAŢII ŞI SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

Sisteme cu partajare - continut. M / M /1 PS ( numar de utilizatori, 1 server, numar de pozitii pentru utilizatori)

Curs 4 Serii de numere reale

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

DUMITRU BUŞNEAG DANA PICIU LECŢII

CURS 2 METODE NUMERICE PENTRU SISTEME DE ECUAŢII NELINIARE

Sondajul statistic- II

Sub formă matriceală sistemul de restricţii poate fi scris ca:

CURS 2 METODE NUMERICE PENTRU SISTEME DE ECUAȚII NELINIARE. 0 Norma unui vector şi norma unei matrici. n n cu elemente scalare (reale, complexe).

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

5.1. ŞIRURI DE FUNCŢII

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

def def punctul ( x, y )0R 2 de coordonate x = b a

CURS III, IV. Capitolul II: Serii de numere reale. a n sau cu a n. Deci lungimea segmentului este suma lungimilor sub-segmentelor obţinute, adică

SUBGRUPURI CLASICE. 1. SUBGRUPURI recapitulare

Inegalitati. I. Monotonia functiilor

FUNDAMENTE DE MATEMATICĂ

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Ministerul Educaţiei Naționale Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Capitole fundamentale de algebra si analiza matematica 2012 Analiza matematica

Elemente de teoria probabilitatilor

Numere complexe. a numerelor complexe z b b arg z.

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

Analiza matematica Specializarea Matematica vara 2010/ iarna 2011

1. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

CAPITOLUL IV CALCULUL DIFERENŢIAL PENTRU FUNCŢII REALE DE O VARIABILA REALĂ

Formula lui Taylor. 25 februarie 2017

Laborator 4 Interpolare numerica. Polinoame ortogonale

CAPITOLUL 5 E E} 5.1. ARIA UNEI MULŢIMI PLANE. D I D = pentru i j. Se ştie că aria unui dreptunghi este egală cu produsul

Mădălina Roxana Buneci. Optimizări

Analiză I Curs 1. Curs 1., a n. dacă ε, ( )N ( ε ) a.î. n x n ε ; ε sunt numere reale şi deci (a n. şi fie

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

PENTRU CERCURILE DE ELEVI

aşteptării pot fi înţelese cu ajutorul noţiunilor de bază culese din acest volum. În multe cazuri hazardul, întâmplarea îşi pun amprenta pe

6. VARIABILE ALEATOARE

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

4. FUNCŢII DIFERENŢIABILE. EXTREME LOCALE Diferenţiabilitatea funcţiilor reale de o variabilă reală.

Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).

CLASA a V-a CONCURSUL INTERJUDEŢEAN DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ MARIAN ŢARINĂ EDIŢIA A IV-A MAI I. Să se determine abcd cu proprietatea

6.1. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE PENTRU FUNCŢII REALE DE O VARIABILĂ REALĂ. APLICAŢII

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

PENTRU CERCURILE DE ELEVI

Sisteme cu asteptare - continut. Modelul simplu de trafic

3.1. DEFINIŢII. PROPRIETĂŢI

Concursul Naţional Al. Myller Ediţia a VI - a Iaşi, 2008

f(x) = l 0. Atunci f are local semnul lui l, adică, U 0 V(x 0 ) astfel încât sgnf(x) = sgnl, x U 0 D\{x 0 }. < f(x) < l +

CURS 10. Regresia liniară - aproximarea unei functii tabelate cu o functie analitica de gradul 1, prin metoda celor mai mici patrate

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Elemente de teorie a informaţiei. 1. Câte ceva despre informaţie la modul subiectiv

2.1. DEFINIŢIE. EXEMPLE

2. Functii de mai multe variabile reale

PROBLEME (toate problemele se pot rezolva cu ajutorul teoriei din sinteze)

4. Interpolarea funcţiilor

4. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior

COMBINATORICĂ. Mulţimile ordonate care se formează cu n elemente din n elemente date se numesc permutări. Pn Proprietăţi

Sunt variabile aleatoare care iau o infinitate numărabilă de valori. Diagrama unei variabile aleatoare discrete are forma... f. ,... pn.

Analiza bivariata a datelor

Formula lui Taylor Extremele funcţiilor de mai multe variabile Serii de numere cu termeni oarecare Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenţă

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )

riptografie şi Securitate

Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

Statisticǎ - curs 2. 1 Parametrii şi statistici ai tendinţei centrale 2. 2 Parametrii şi statistici ai dispersiei 5

ANALIZĂ MATEMATICĂ REPROGRAFIA UNIVERSITĂŢII "TRANSILVANIA" DIN BRAŞOV

CAPITOLUL III FUNCŢII CONTINUE

lim = dacă se aplică teorema lui 3. Derivate de ordin superior. Aplicaţii.

ŞIRURI DE VARIABILE ALEATOARE. PROBLEME ASIMPTOTICE

3. Serii de puteri. Serii Taylor. Aplicaţii.

Probabilități și Statistică 1.1. Metoda Monte-Carlo

Curs 1 Şiruri de numere reale

TEMA 3 - METODE NUMERICE PENTRU DESCRIEREA DATELOR STATISTICE

Curs 2 Şiruri de numere reale

Tema: şiruri de funcţii

Transcript:

Modulul 4 APLICAŢII CONTINUE Subecte :. Cotutatea fucţlor defte pe spaţ metrce.. Uform cotutatate. 3. Lmte. Dscotutăţ lmte parţale lmte terate petru fucţ de ma multe varable reale. Evaluare :. Cotutatea fucţlor defte pe dferte spaţ metrce.. Răspusur la problemele fale. 4.. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR DEFINITE PE SPAŢII METRICE Fe (X d (Y d două spaţ metrce. Petru smplfcarea screr am otat cu aceeaş lteră d metrcle celor două spaţ care pot f dferte aceasta rezultâd d cotet. Să cosderăm o fucţe f : X Y. Putem avea următoarele cazur frecvet îtâlte î aplcaţ: a X Y R câd vorbm despre fucţ reale de varablă reală; m b X R Y R câd avem fucţ vectorale de varablă vectorală; c X Y C câd avem fucţ complee de varablă compleă. Î toate cele tre cazur am cosderat spaţle respectve îzestrate cu metrca eucldaă. Defţa. Aplcaţa f se umeşte cotuă îtr-u puct X dacă petru orce vecătate V a lu f ( estă o vecătate U a lu asfel îcât f (U V. Observaţa. Dacă fucţa f este cotuă î fecare puct X spuem că f este cotuă pe X. Teorema. (Caracterzarea cotutăţ ue fucţ îtr-u puct. Fe f : X Y o aplcaţe ître spaţle metrce (X d (Y d ş X. Atuc următoarele afrmaţ sut echvalete: a f este cotuă î (coform cu defţa formulată cu vecătăţ; b petru orce ε > estă δ > astfel îcât petru orce X cu ( d ( <δ să avem df ( f ( fs ( ( δ Sf ( ( ε ; c petru orce şr coverget ( <ε adcă: X ş avâd lmta avem:

48 lm Demostraţe: ( f ( f. Arătăm că are loc şrul de mplcaţ a b c a. Presupuem că f este cotuă î î sesul Defţe. Fe ε > cosderăm ( vecătatea V S f( ε a lu ( f. Atuc estă U o vecătate a lu astfel îcât f (U V. D defţa ue vecătăţ a uu puct îtr-u spaţu ( metrc rezultă că estă δ > astfel îcât S ( δ V ş dec fs ( adcă d ( δ mplcă df ( f ( ( δ V <ε ceea ce arată că afrmaţa b este verfcată. Să presupuem că f verfcă codţa b î puctul X ş fe ( X astfel că. Atuc petru orce ε > estă δ > astfel îcât petru orce X petru care d ( <δ avem df ( f ( Cum rezultă că estă N N astfel îcât d ( orce N. Cele de ma sus arată că df ( ( f ( ce mplcă lm f ( f ( adcă afrmaţa c este adevărată. ( <ε. <δ petru <ε petru orce N ceea Petru a demostra mplcaţa c a vom proceda pr reducere la absurd. Presupuem că c are loc ş că estă o vecătate V a lu f ( astfel îcât petru orce vecătate U a lu f(u V. Să luăm U S. Cum f S V rezultă că estă f ( V aşadar d ( < ş ( V petru orce N ceea ce cotrazce f ( f ( f ş astfel teorema este complet demostrată. Observaţa. Afrmaţle b ş c fd echvalete cu a costtue de asemeea defţ ale cotutăţ ue fucţ f îtr-u puct. Eemplul. Fe (X d u spaţu metrc. Aplcaţle X : X X X ( (aplcaţa dettate ş f : X X f( a ude a X (aplcaţa costată sut cotue. Eemplul. Aplcaţle :( R d ( R d Π k (proecţle caoce sut aplcaţ cotue. e ( e ( Π k K k Teorema. Fe f : X Y o aplcaţe ître două spaţ metrce (X d ( Y d. Atuc următoarele afrmaţ sut echvalete: a f este cotuă pe X

49 b petru orce mulţme deschsă D d Y f ( D este o submulţme deschsă a lu X. c petru orce mulţme îchsă &I d Y f ( I& este o submulţme îchsă a lu X. Demostraţe: Vom arăta că a b. Î mod aalog se arată că a c. Fe f cotuă pe X ş D o submulţme deschsă a lu Y. Dacă f ( D rezultă f ( D. Cum D este o mulţme deschsă rezultă că estă ε > astfel că S (f ( ε D. D cotutatea lu f rezultă că estă δ > astfel ca f (S ( δ S (f ( ε ceea ce este echvalet cu S ( δ f ( D. Aceasta arată că f ( D este o submulţme deschsă a lu X. Recproc să presupuem că f ( D este o submulţme deschsă a lu X orcare ar f D o submulţme deschsă a lu Y. Fe X ş V o vecătate a lu f ( atuc estă V V f( V presupuerea făcută f ( V f ( V ş dacă luăm U f ( V ş V este o submulţme deschsă a lu Y. D este o submulţme deschsă a lu X ma mult atuc fu ( V Vş dec f este cotuă î. Cum a fost ales arbtrar rezultă că f este cotuă pe îtregul spaţu X. Remarcăm că Teorema caracterzează cotutatea ue fucţ îtr-u puct pe câd Teorema caracterzează cotutatea ue fucţ pe o mulţme. Teorema 3 (Cotutatea fucţlor compuse. Fe (X d (Y d ş (Z d spaţ metrce ş fucţle f : X Y g : Y Z cotue î X ş respectv ( f Y. Atuc fucţa compusă h g ο f h : X Z este cotuă î. Demostraţa aceste teoreme rezultă medat utlzâd defţa cu şrur a cotutăţ ue fucţ îtr-u puct. Î cotuare vom prezeta uele rezultate î cazul partcular câd (Y d (R d e. Teorema 4. Fe fucţle f g : (X d R fucţ cotue ş λ R. Atuc fucţle f g f - g λf fg : X R g/f : X - Z f R sut cotue Z f repreztă mulţmea zerourlor lu f adcă Z f { X; f ( }. De asemeea ma f g f g f g m fg f g fg sut fucţle f ( ( ( ( cotue. Petru demostraţe se utlzează defţa cu şrur a cotutăţ ue fucţ îtr-u puct arbtrar al spaţulu X.

5 Teorema 5. (Păstrarea semulu pe o vecătate. Fe (X d u spaţu metrc ş fx : R o fucţe cotuă îtr-u puct X. Dacă f ( > respectv f ( < atuc fucţa f este poztvă (a valor poztve pe o vecătate a lu respectv este egatvă pe o vecătate a lu. Demostraţe: Fe f ( > alegem ε > astfel îcât f ( > ε > ş cosderăm V ( f( ε f( ε. Deoarece f este cotuă estă o vecătate U a lu astfel îcât f ( U V adcă f ( > f ( ε > petru orce U dec f a valor poztve pe vecătatea U a lu. Teorema 6. Fe f f... f defte pe (X d ş cu valor reale. Fucţa FX : R deftă pr F ( ( f ( f (... f ( este cotuă îtr-u puct X (pe X dacă ş uma dacă fucţle compoete f f... f sut cotue î puctul (pe X. Petru demostraţe se utlzează defţa cu şrur a cotutăţ. Următoarea teoremă afrmă o propretate remarcablă a fucţlor cotue. Teorema 7. Fe (X d ş (Y d două spaţ metrce ş f : X Y o aplcaţe cotuă. Dacă K X este o mulţme compactă atuc magea drectă fk ( este o submulţme compactă a lu Y. Demostraţe: Fe ( V I D f ( V o acoperre cu mulţm deschse a lu f (K rezultă că este o acoperre cu mulţm deschse a lu K d care se poate etrage o acoperre ftă. Fe aceasta ( D j j J ( fk U ff ( ( V U Vj dec f ( K este o mulţme compactă. j J j J atuc Defţa. Fe (X d u spaţu metrc. Spuem că o fucţe fx : R este mărgtă dacă mulţmea fx ( R este mărgtă adcă estă M > astfel ca f ( M petru orce X. Spuem că f îş atge margle dacă estă X astfel îcât f f ( f ( ş sup f ( f ( X X. Teorema 8. O fucţe f deftă pe u spaţu metrc compact (X d cu valor reale este mărgtă ş îş atge margle. Demostraţe: D teorema 7 rezultă că f (X este o submulţme compactă a lu R dec f (X este mărgtă ş fx ( fx (. Cum f f ( ş sup f ( aparţ lu X X

5 f( X aparţ ş lu f (X adcă estă X sup f X ( f (. astfel îcât f f ( f ( X ş Î cazul câd domeul de defţe a ue fucţ f este u terval compact următorul rezultat este deosebt de mportat î studul fucţlor reale de o varablă reală. Teorema 9. Fe a b R a < b ş f : [a b] R. (a Dacă f (a f (b < atuc estă [ a b] astfel îcât ( f. (b Fe m f f( ş M sup f(. Petru orce m < < M estă u [ a b] [ a b] [a b] astfel îcât f (u. (c Dacă fucţa f este strct mootoă atuc f stableşte o bjecţe de la [a b] la [m M] ar versa f a lu f este de asemeea o fucţe cotuă ş strct mootoă. Teorema de ma sus este cuoscută sub umele de Teorema Bolzao- Darbou. Demostraţe: a Să otăm cu I [ a b]. Aşadar f a valor de seme cotrare la capetele tervalulu I. Împărţm pe I î două tervale de lugm egale. Atuc f va lua valor de sem cotrar la capetele uua d cele două tervale îchse. Î cazul câd va lua la mjlocul tervalulu I valoarea puctul a este demostrat. Cotuâd acest procedeu rezultă şrul de tervale compacte I > I > I > L> I > L la capetele cărora f a valor de seme cotrare ş petru care şrul lugmlor li ( are lmta lm li (. Pr lema tervalelor îchse cluse (.3. tersecţa I I este evdă ş se reduce la u puct fe acesta. Dacă otăm I [ α β ] lm α lm β f fd cotuă rezultă că lm f( f( lm f ( β f(. Dar pr costrucţe f( α ş f( β atuc α ş sau vers f( α ş f( β de ude rezultă f ( ş f ( ceea ce coduce la f ( ş afrmaţa a este demostrată. b Deoarece [a b] este o submulţme compactă a lu R coform Teoreme 8 estă [ a b] astfel ca m f( ş M f(. Dacă cosderăm

5 fucţa g ( f ( - aceasta va lua valor de seme cotrare la capete. Afrmaţa b rezultă aplcâd puctul a fucţe g. c Puctul b asgură că fucţa f este surjectvă fd mootoă ea este ş jectvă ş dec este o bjecţe de la [a b] la [m M] ceea ce arată că este versablă adcă estă f [ m M] [ a b] : astfel că f o f [ mm ] ş f f [ ab] m M a b astfel îcât f ( < f ( dar f ( < f ( mplcă < (f fd strct mootoă dec: f ( < f ( cea ce arată că f este strct mootoă. Afrmaţa b arată că petru orce submulţme îchsă a lu [m M] coform cu Teorema. c f este cotuă ş teorema este complet demostrată. o. Fe [ ] < atuc vor esta [ ] Defţ cotutatea ue fucţ ître spaţ metrce.euţaţ teoreme de cotutate petru fucţ reale de o varablă reală respectv petru fucţ vectorale de ma multe varable reale. 4.. UNIFORM CONTINUITATE Defţa. Fe (X d ş (Y d două spaţ metrce. O fucţe f : X Y se umeşte uform cotuă pe X dacă petru orce ε > estă δ > astfel îcât petru orce X cu d( < δ să avem: ( d(f ( f ( < ε. Defţa. Spuem că f : X Y este o fucţe lpschtzaă dacă estă o costată c > astfel îcât petru orce X ( d (f ( f ( c d (. Observaţa. Dacă o fucţe f : X Y este lpschtzaă atuc este uform cotuă. Teorema. Dacă fucţa f : X Y este uform cotuă ş spaţul metrc (X d este compact atuc fucţa f este uform cotuă. Demostraţe: Presupuem că f u este uform cotuă atuc estă u ε > astfel îcât petru orce δ > estă X astfel îcât d ( < δ ş d (f ( f ( ε. Să luăm δ atuc estă X ( ( f ( df astfel îcât d ( < ş ε. Spaţul (X d fd compact putem etrage subşrurle

53 ( ( k k k d ( covergete la respectv la d X. D k < rezultă d ( k k adcă. D cotutatea fucţe f avem : ( lm f ( f ( lm f k ( k adcă df ( f k ( k k k tră î cotradcţe cu df ( f ( ( k k k ceea ce ε ceea ce arată că presupuerea făcută este falsă ş dec f este uform cotuă. Observaţa. Estă fucţ cotue care u sut uform cotue. De eemplu vom arăta că fucţa f : ( ] R pr ( f Dacă f ar f uform cotuă atuc petru ε> orce ( ] cu - < δ să avem f ( f ( N ( > atuc: ( că f este uform cotuă. u este uform cotuă. estă δ > astfel îcât petru <. Să cosderăm ş ar f ( f ( > ceea ce arată Defţ fucţle uform cotue. Daţ eemple de fucţ care u sut uform cotue. 4.3. LIMITE. DISCONTINUITĂŢI. LIMITE PARŢIALE LIMITE ITERATE PENTRU FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE REALE Fe (X d ş (Y d două spaţ metrce ş fa : \{ } Y fd u puct d A X cu alte cuvte aplcaţa f este cosderată deftă î toate puctele mulţm A cu ecepţa lu ude poate să u fe deftă. Spuem că Y este lmta fucţe f î ş screm lm f ( dacă petru orce ε > estă δ > astfel că petru orce S( δ \{ } avem f ( S ( ε.

54 Cu ajutorul şrurlor lmta fucţe f î puctul se defeşte astfel: f ( câd dacă petru orce şr ( coverge către şrul valorlor fucţe ( ( N d A \ { } ce f N coverge către. Dacă fucţa f este cotuă pe mulţmea A \ { } ş defm ( ( f lm f spuem că am prelugt fucţa f pr cotutate de la A \ { } la A. Să presupuem că f este deftă pe A X cu valor î Y ş să otăm cu A At A frotera aceste mulţm. Dacă petru orce A estă lm f ( atuc defm petru orce A f ( lm f ( ş obţem prelugrea pr cotutate a fucţe f de la A la A. Dacă f : A X Y u este cotuă î puctul A atuc se spue că fucţa f este dscotuă î acest puct. Vom cosdera câteva tpur de dscotutăţ ce apar ma frecvet î aplcaţle practce. Î cazul fucţlor f:r R se pot deoseb: a dscotutăţ elmable (aparete câd lm f ( f. Î acest caz ( pr modfcarea valor lu f î f ( lm f ( f va deve cotuă î ; b dscotutăţ de tp salt (de prma speţă câd î puctul cosderat estă atât lmta la stâga lm f ( f ( lm > cât ş lmta la dreapta. < f ; î acest caz dfereţa f( - f( - se umeşte ( ( f saltul fucţe f î puctul ; c dscotutăţ de speţa a doua defte ca fd dferte de cele de la puctul a sau b această stuaţe apare dacă u estă lm f ( sau ( { } lm f. Î cazul fucţlor de ma multe varable pot apărea ş stuaţ ma complcate de eemplu î cazul fucţlor f:r R pot apare curbe de dscotutate ş alte mulţm de pucte de dscotutate. Î cotuare vom cosdera cazul fucţlor defte pe o submulţme X R cu valor reale.

55 Propozţa. Fe f: X R R ş a u puct de acumulare al mulţm X ş l R atuc următoarele afrmaţ sut echvalete: a fucţa f are lmta l î puctul a; b petru orce ε > estă η(ε > astfel îcât petru orce X a cu a < η să avem f ( l< ε; c petru orce ε > estă η(ε > astfel îcât petru orce X a cu a < η să avem f ( l< ε ude: (... a ( a a... a. Avâd î vedere puctul c lmta l a fucţe f î puctul ( a a ma scre sub forma l lm f(... l a... a.... se Pord de la fucţa f: X R R putem cosdera fucţ reale f: X R de o varablă reală umte fucţ parţale f( f(...... ude:...... sut cosderate fe ar: { R: (...... } X X este cosderată varablă a fucţe parţale f. Se pot acum cosdera lmtele acestor fucţ parţale de o sgură varablă f î puctele corespuzătoare a dacă acestea sut pucte de acumulare ale mulţm X. Avem astfel lmte parţale ale fucţe f corespuzătoare puctulu a ( a a... a : l lm f ( lm f(...... a a. Observăm că o lmtă parţală a fucţe f l poate f cosderată o fucţe de - varable depedete K K. Se poate cosdera acum lmta: lj lm lm f( a K j această lmtă depde de - j a j a j varable depedete k dferte ş j. Se poate def astfel lmta terată î raport cu toate varablele pe râd. Această lmtă este u umăr care se umeşte lmtă terată a fucţe f î puctul ( a a K a. Î cazul ue fucţ f: X R R fe ( următoarele lmte terate î puctul a: a a a X& atuc avem

56 l ( a lm lm f( l( a lm lm f(. a a a a De asemeea î puctul a avem lmtele parţale: l a a lm f lm f a ; ( ( ( a a ( lm ( lm ( l a a f f a a a Observaţa. Dacă fucţa f: X R R are î puctul a X& lmta l atuc f are î puctul a lmte parţale ş acestea sut egale cu l adcă l l ( a l ( a. Observaţa. Dacă estă lmta fucţe f: X R R î puctul a X& ş ua d lmtele terate î acest puct atuc cele două lmte sut egale. Aplcaţa. Fe fucţa f: X R R;. Î acest caz: f ( X {( R :. } Să făm puctul a. 4 D Avem fucţle parţale: 3 f( f A B 4 Se mpue codţa: 3 4 de ude rezultă 3 3 dec 3 3 f : R cocde cu restrcţa fucţe f la segmetul AB. 5 f ( f. 4 6 Se mpue codţa 5 5 5. dec f 4 4 : 4 restrcţa fucţe f la segmetul CD.. O 5 4 ( C 4 R cocde cu

57 Aplcaţa. Fe fucţa f: R \{ } R f ( lmtă î puctul O (. Îtr-adevăr f ( m m lm lm m. Fucţa f u are m m depde de m adcă calculâd lmta petru d restrcţa fucţe { } f la dreptele D ( R : m obţem lmte dferte ceea ce arată că fucţa u are lmtă (globală î puctul O (. Dacă screm fucţle parţale corespuzătoare puctulu O (. Acestea sut ule f( f( f ( dec lmtele parţale ale fucţe f î puctul O ( estă ş sut ule. De asemeea petru lmtele terate avem: l ( lm lm l ( lm lm. Observaţa 3. Î cazul câd lmtele parţale ale ue fucţ f îtr-u puct î care fucţa este deftă sut egale cu valoarea fucţe î acel puct se spue că fucţa f este cotuă parţal î puctul respectv î raport cu varablele respectve.

58 Probleme fale :. Să se determe ş să se fgureze domele de esteţă petru următoarele fucţ reale : a f( (4 ( b f( l 4. Folosd defţa lmte ue fucţ îtr-u puct să se arate că. lm 3 3. Să se arate că fucţa f deftă petru de egaltatea f( u are lmtă î orge. 4. Să se arate că estă lmte terate dar u estă lmta următoare fucţ f deftă pr f( 4 (. 5. Să se studeze esteţa lmte ş a lmtelor terate î puctul O( petru fucţle : a f( l( e b f( ( 6. Să se studeze cotutatea următoarelor fucţ î orge: a f( e e b f( 3 c f( s( 3 3 7. Să se studeze uforma cotutate a fucţe f( ( ( (.