SEMINAR TRANSFORMAREA FOURIER. 1. Probleme

Σχετικά έγγραφα
Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Integrala nedefinită (primitive)

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

Curs 4 Serii de numere reale

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

SEMINAR TRANSFORMAREA LAPLACE. 1. Probleme. ω2 s s 2, Re s > 0; (4) sin ωt σ(t) ω. (s λ) 2, Re s > Re λ. (6)

CURS METODA OPERAŢIONALĂ DE INTEGRARE A ECUAŢIILOR CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDIN II

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

Integrale cu parametru

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. Se acordă din oficiu 10 puncte. SUBIECTUL I.

EDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

Curs 2 Şiruri de numere reale

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Seminariile 1 2 Capitolul I. Integrale improprii

CONCURS DE ADMITERE, 17 iulie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

a) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.

CURS VII-IX. Capitolul IV: Funcţii derivabile. Derivate şi diferenţiale. 1 Derivata unei funcţii. Interpretarea geometrică.

Cursul Măsuri reale. D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 15

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

z a + c 0 + c 1 (z a)

Concurs MATE-INFO UBB, 1 aprilie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Curs 1 Şiruri de numere reale

Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).

CONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ ADOLF HAIMOVICI, 2017 ETAPA LOCALĂ, HUNEDOARA Clasa a IX-a profil științe ale naturii, tehnologic, servicii

Concurs MATE-INFO UBB, 25 martie 2018 Proba scrisă la MATEMATICĂ

Capitolul 3. Serii Fourier. a unei funcţii periodice de perioadă Dezvoltarea în serie Fourier

f(x) = l 0. Atunci f are local semnul lui l, adică, U 0 V(x 0 ) astfel încât sgnf(x) = sgnl, x U 0 D\{x 0 }. < f(x) < l +

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

J F (ρ, ϕ, θ) = cos ϕ ρ sin ϕ 0. Teoremă (a diferenţiabilităţii compuse) (legea lanţului) Fie F : D deschis

Seminariile Capitolul IX. Integrale curbilinii

CURS XI XII SINTEZĂ. 1 Algebra vectorială a vectorilor liberi

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Asupra unei metode pentru calculul unor integrale definite din functii trigonometrice

Ecuatii trigonometrice

( ) ( ) ( ) Funcţii diferenţiabile. cos x cos x 2. Fie D R o mulţime deschisă f : D R şi x0 D. Funcţia f este

GEOMETRIE PLANĂ TEOREME IMPORTANTE ARII. bh lh 2. abc. abc. formula înălţimii

CONCURSUL INTERJUDEȚEAN DE MATEMATICĂ TRAIAN LALESCU, 1998 Clasa a V-a

Ecuatii exponentiale. Ecuatia ce contine variabila necunoscuta la exponentul puterii se numeste ecuatie exponentiala. a x = b, (1)

Ion CRĂCIUN. Departamentul de Matematică şi Informatică Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi

Fişier template preliminar

VARIANTE PENTRU BACALAUREAT, M1-1, 2007

Concursul Interjudeţean de Matematică Academician Radu Miron Vaslui, noiembrie Subiecte clasa a VII-a

2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale

Capitolul 2. Integrala stochastică

riptografie şi Securitate

Siruri de numere reale

Spatii liniare. Exemple Subspaţiu liniar Acoperire (înfăşurătoare) liniară. Mulţime infinită liniar independentă

1. Scrieti in casetele numerele log 7 8 si ln 8 astfel incat inegalitatea obtinuta sa fie adevarata. <

Conice - Câteva proprietǎţi elementare

Fie I R un interval deschis, G R n, n 1, un domeniu şi f : I G R n. Forma generala a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi este: = f(x, y).

CONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ ADOLF HAIMOVICI, 2016 ETAPA LOCALĂ, HUNEDOARA Clasa a IX-a profil științe ale naturii, tehnologic, servicii

GEOMETRIE PLANĂ TEOREME IMPORTANTE ARII. = înălţimea triunghiului echilateral h =, R =, r = R = bh lh 2 A D ++ D. abc. abc =

CONCURSUL INTERJUDEŢEAN DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ MARIAN ŢARINĂ. Ediţia a XVII-a, 7 8 Aprilie CLASA a IV-a

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

1Ecuaţii diferenţiale

CURS 11: ALGEBRĂ Spaţii liniare euclidiene. Produs scalar real. Spaţiu euclidian. Produs scalar complex. Spaţiu unitar. Noţiunea de normă.

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

1.3 Baza a unui spaţiu vectorial. Dimensiune

BACALAUREAT 1998 SESIUNEA IUNIE Varianta 1

Lucian Maticiuc SEMINAR Conf. dr. Lucian Maticiuc. Capitolul VI. Integrala triplă. Teoria:

GRADUL II n α+1 1

Lucrare. Varianta aprilie I 1 Definiţi noţiunile de număr prim şi număr ireductibil. Soluţie. Vezi Curs 6 Definiţiile 1 şi 2. sau p b.

GRADUL II 1995 CRAIOVA PROFESORI I

7.1 Exerciţii rezolvate Exerciţii propuse cu indicaţii şi răspunsuri Întrebări de autoevaluare... 74

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

Dreapta in plan. = y y 0

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

1 Serii numerice Definiţii. Exemple... 45

Criterii de comutativitate a grupurilor

Funcţii Ciudate. Beniamin Bogoşel

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

Analiza matematică, clasa a XI-a probleme rezolvate Rolul derivatei întâi

Sisteme de ecuaţii diferenţiale

1Reziduuri şi aplicaţii

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

Tranzistoare bipolare şi cu efect de câmp

8 Intervale de încredere

Puncte de extrem pentru funcţii reale de mai multe variabile reale.

Algebra si Geometrie Seminar 9

Transcript:

SEMINAR TRANSFORMAREA FOURIER. Probleme. Să se precizeze dacă funcţiile de mai jos sunt absolut integrabile pe R şi, în caz afirmativ să se calculeze { transformata Fourier., t a. σ(t), t < ; b. f(t) σ(t) σ(t ), t R, c. f(t) e t, t R, d. f(t) σ(t)e at, t R, a >, e. f(t) σ( t)e at, t R, a > ; f. f(t) e a t, t R, a >, g. f(t) a a, + t t R, a >, h. f(t) sin t, t R, i. f(t) cos t, t R, j. f(t) e jt, t R, k. f(t) e jt, t R.. Să se determine transformata Fourier a funcţiei f : R R, f (t) e t. Să se deducă apoi transformata Fourier a funcţiei f : R R, f (t) e at, a >. 3. Dacă f(t) F (ω), să se determine transformatele Fourier ale funcţiilor f (t) f(t) cos at, f (t) f(t) sin at. 4. Calculaţi transformatele Fourier ale următoarelor funcţii: a. f(t) u(t)t 3 e t, t R, b. f(t) e (t 3), t R, c. f (t) e t cos t şi f (t) e t sin t, t R. 5. Fie f : R C o funcţie continuă, absolut integrabilă cu proprietatea că tf este absolut integrabilă. Dacă f(t) F (ω) atunci are loc j F (ω) F[tf](ω). 6. Fie f : R C o funcţie derivabilă pe R astfel încât funcţiile f şi f sunt absolut integrabile pe R. Dacă lim f(t), atunci are loc t F[f ](ω) (jω)f[f](ω).

Daniela Roşu 7. Dacă f : R C este absolut integrabilă pe R, iar F (ω) este transformata sa Fourier să se arate că lim F (ω). ω 8. Fie f : R C o funcţie absolut integrabilă pe R, având transformata Fourier F. Să se arate că, dacă f(t) dt, atunci [ x ] F f(t)dt (ω) jω F (ω). 9. Arătaţi că produsul de convoluţie a două funcţii absolut integrabile este comutativ.. Determinaţi dacă este posibil produsele de convoluţie ale următoarelor funcţii. Calculaţi apoi transformatele Fourier ale acestor produse de convoluţie. a. f(t) g(t) e t, t R, b. f(t) g(t) σ(t)e [ ( t, t R, c. f(t) g(t) σ t + ) ( σ t )], t R.. Rezolvaţi ecuaţia integrală g(ω)e jtω dω f(t) unde t, t < a. f(t), t, t > t, t < b. f(t), t, t >.. Fie f, g : [, + ) C şi fie F c, G c transformatele lor prin cosinus iar F s, G s transformatele lor prin sinus. Să se demonstreze formulele lui Parseval F c (ω)g c (ω) dω f(t)g(t) dt () F s (ω)g s (ω) dω f(t)g(t) dt. () 3. Să se calculeze transformatele Fourier prin cosinus şi prin sinus pentru funcţia f : [, + ) R f(t) {, < t < a, t > a, a > şi, folosind formulele Parseval, să se deducă relaţiile sin at sin bt t dt ( cos at)( cos bt) t dt min{a, b}

Seminar. Transformarea Fourier 3. Soluţii. a. Nu este { absolut integrabilă., t [, ] b. f(t), t [, ] Funcţia este absolut integrabilă şi transformata Fourier este F (ω) c. Nu este absolut integrabilă. + d. F (ω) e (a + jω)t dt a + jω. e. F (ω) e (a jω)t dt a jω. e jωt dt j e jω. ω f. f(t) σ(t)e at + σ( t)e at şi, prin adunarea transformatele precedente, se obţine a a + ω. g. Folosim formula de inversiune, rezultatul precedent şi deducem F (ω) e a ω. + + h., i. sin t dt cos t dt. Integralele de mai sus se numesc integralele lui Fresnel. Demonstrăm convergenţa lor. Considerăm originalul Transformata Laplace este I(x) L[I(x)](s) L[I(x)](s) sin(t x)dt, x >. e sx e sx sin(t x) dx dt ( sin(t x) dt dx L[sin(t x)](s) dt t t t + ( L[I(x)](s) ln t st + s t + t + + arctg. Folosim inversa transformatei Laplace L [ s ] (x) x t t s + t 4 dt. t + t + t + arctg ) dt t + ) + şi obţinem I(x) x iar pentru x găsim sin t dt.

4 Daniela Roşu Deoarece integrantul este o funcţie pară, rezultă j. F (ω) e jt jtω dt e jω 4 sin t dt. e j(t ω ) dt, iar pentru ultima integrală folosim definiţia exponenţialei în complex şi integralele lui Fresnel. Rezultă F (ω) e j 4 ( ω). k. Ca la punctul precedent rezultă F (ω) e j 4 ( ω).. Avem [ F e t] (ω) e ω 4 e t e jωt dt e (t+ ω j) dt. e (t+ ω j) ω 4 dt Dacă notăm z t + ω j integrala se face pe o dreaptă paralelă cu axa x, iar daca folosim teorema lui Cauchy din teoria funcţiilor complexe, alegând drumuri convenabile, rezultă că integrala are aceeaşi valoare cu integrala reală e x dx. Deci F [f (t)] (ω) F [e t] (ω) F (ω) e ω 4. Avem f (t) f ( a t) şi folosind Teorema asemănării, obţinem F [e at] (ω) ( ) ω a F a deci e at a e ω 4. (3) 3. Folosim formula lui Euler cos at ejat + e jat, proprietatea de liniariatate a transformării Fourier şi Teorema deplasării. Rezultă f(t) cos at (ejat f(t) + e jat f(t)) (F (ω ja) + F (ω + ja). Analog, folosim formula lui Euler şi găsim sin at ejat e jat j f(t) sin at j (ejat f(t) e jat f(t)) (F (ω ja) F (ω + ja). j 4. a. Din exerciţiul.d cunoaştem că transformata funcţiei σ(t)e t este +jω. Folosind teorema ( ) de derivare a transformatei rezultă că t 3 σ(t)e t j 3. + jω b. Folosind exerciţiul şi proprietatea ce vizează întârzierea argumentului, găsim transformata e 3jω F (ω), unde F (ω) e ω 4.

Seminar. Transformarea Fourier 5 c. Din exerciţiul.f avem f(t) e t F (ω) iar din exerciţiul şi 3 deducem + ω f (t) f(t) cos t F (ω) (F (ω ) + F (ω + )] + (ω ) + + (ω + ). 5. Avem F (ω) f (t) f(t) sin t F (ω) [F (ω ) + F (ω + )] j j ( + (ω ) + (ω + ) e jωt f(t) dt. Deoarece f(t)e jωt f(t) rezultă că integrala improprie converge uniform în raport cu parametrul ω, iar integrantul este funcţie derivabilă în raport cu parametrul ω. Folosim teorema de derivare a integralelor improprii cu parametru deducem F (ω) jte jωt f(t) dt j Prin multiplicare cu j rezultă formula. 6. Aplicăm formula de integrare prin părţi şi deducem F[f ](ω) f (t)e jωt dt f(t)e jωt + ). te jωt f(t) dt jf[tf](ω). + jω f(t)e jωt dt jωf[f](ω). 7. Fie ε > arbitrar; deorece f este absolut integrabilă există A ε >, astfel ca Are loc F (ω) Aplicăm Lema lui Riemann. A ε f(t) dt + A ε f(t) dt < ε. f(t)e jωt Aε dt f(t) dt + lim ω A ε A ε A ε A ε f(t)e jωt dt, rezultă că există β ε > astfel ca pentru orice ω > β ε avem Aε f(t)e jωt dt A ε < ε. f(t)e jωt dt + În concluzie, pentru ω > β ε rezultă F (ω) < ε, de unde afirmaţia. 8. Folosim formula de integrare prin părţi şi putem scrie x F f(t)dt (ω) x f(t)dt e jωx dx A ε f(t) dt.

6 Daniela Roşu x f(t)dt e jωx jω + 9. Cu substituţia s t y putem scrie (f g)(t) f(s)g(t s)ds f(x) e jωx jω dx jω + f(t y)g(y)dy f(x)e jωx dx jω F[f](ω). f(t y)g(y)dy (g f)(t).. a. Produsul în convoluţie există, funcţiile fiind absolut integrabile pe R. (f g)(t) e t e y e (t y) dy e t e y ty dy e (y+ t ) dy e t. Transformata Fourier a convoluţiei este produsul transformatelor şi, folosind Exerciţiul., obţinem (f g) e ω 4 e ω 4 e ω. b. Funcţiile nu sunt absolut integrabile pe R, totuşi fiind nule pentru t <, există produsul de convoluţie şi acesta este (f g)(t) t e y e t y dy σ(t)te t. Rezultatul nu este funcţie absolut integrabilă pe R, deci nu putem calcula transformata Fourier. [, t, ] c. Funcţiile sunt f(t) g(t) [, t, ] iar produsul în convoluţie este (f g)(t) t f(t y)dy t+ f(x)dx. t+ t (am efectuat schimbarea de variabilă t y x.) Comparând t + şi t cu şi obţinem (f g)(t), t < t +, t < t, t <, t. Deducem apoi [ ( )] ω f g ω sin.. a. g(ω) F[f](ω) ( ω sin ω ω ) ω sin. b. g(ω) F[f](ω) t e jωt dt ( ω ω 3 sin ω + ) ω cos ω.

. Avem F c (ω)g c (ω) dω Analog şi pentru (). 3. Avem g(t) Seminar. Transformarea Fourier 7 F c (ω) F s (ω) F c (ω) F c (ω) cos ωt dω dt a a cos ωt dt sin ωt dt g(t) cos ωt dt dω sin ωa ω, cos ωa. ω f(t)g(t)dt. Aplicăm formulele lui Parseval () şi () pentru funţiile { {, < t < a, < t < b f(t) şi g(t), t > a,, t > b, cu a, b >. de unde Înlocuim în () şi avem Din a doua formulă Parseval avem Pentru a b deducem sin ωa sin ωb ω dω sin ωa sin ωb ω ( cos at)( cos bt) t min{a,b} dt, dω min{a, b}. sin at t dt a. dt min{a, b}.