3.4 Integrarea funcţiilor trigonometrice. t t. 2sin cos 2tg. sin + cos 1+ cos sin 1 tg t cos + sin 1+ x 1

Σχετικά έγγραφα
4.7. Stabilitatea sistemelor liniare cu o intrare şi o ieşire

Sunt variabile aleatoare care iau o infinitate numărabilă de valori. Diagrama unei variabile aleatoare discrete are forma... f. ,... pn.

Seminar 3. Serii. Probleme rezolvate. 1 n . 7. Problema 3.2. Să se studieze natura seriei n 1. Soluţie 3.1. Avem inegalitatea. u n = 1 n 7. = v n.

Tema: şiruri de funcţii

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

Cap. IV Serii Fourier. 4.1 Serii trigonometrice. (1) Numărul T se numeşte perioadă pentru funcţia f ( x )., x D, x ± T D

1. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

6. INTEGRALA SIMPLĂ. INTEGRALA SIMPLĂ CU PARAMETRU

Elementul de întârziere de ordinul doi, T 2

TEORIA SISTEMELOR AUTOMATE. Prof. dr. ing. Valer DOLGA,

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

REZUMAT CURS 3. i=1. Teorema 2.2. Daca f este (R)-integrabila pe [a, b] atunci f este marginita

CAPITOLUL 1. În acest paragraf vom reaminti noţiunea de primitivă, proprietăţile primitivelor şi metodele generale de calcul ale acestora.

4. Integrale improprii cu parametru real

CAPITOLUL 1. În acest paragraf vom reaminti noţiunea de primitivă, proprietăţile primitivelor şi metodele generale de calcul ale acestora.

Polinoame.. Prescurtat putem scrie. sunt coeficienţii polinomului cu a. este mulţimea polinoamelor cu coeficienţi complecşi.

Integrale cu parametru

Transformata z (TZ) TZ este echivalenta Transformatei Laplace (TL) in domeniul sistemelor discrete. In domeniul sistemelor continui: Sistem continuu

Seminariile 1 2 Capitolul I. Integrale improprii

Analiza matematică, clasa a XI-a probleme rezolvate Rolul derivatei întâi

Curs 9. Teorema limită centrală. 9.1 Teorema limită centrală. Enunţ

2. CONVOLUTIA. 2.1 Suma de convolutie. Raspunsul sistemelor discrete liniare si invariante in timp la un semnal de intrare oarecare.

DRUMURI, ARCE ŞI LUNGIMILE LOR

Inegalitati. I. Monotonia functiilor

4. Serii de numere reale

lim lim lim lim (criteriul cu şiruri); lim lim = lim ; Limite de funcńii NotaŃii: f :D R, D R, α - punct de acumulare a lui D;

REZIDUURI ŞI APLICAŢII

COMBINATORICĂ. Mulţimile ordonate care se formează cu n elemente din n elemente date se numesc permutări. Pn Proprietăţi

COLEGIUL NAȚIONAL MIHAI VITEAZUL SF. GHEORGHE, COVASNA SĂ ȘTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN LA MATEMATICĂ

Ministerul Educaţiei Naționale Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

Asupra unei metode pentru calculul unor integrale definite din functii trigonometrice

SUBGRUPURI CLASICE. 1. SUBGRUPURI recapitulare

Tema 4. Primitiva şi integrala Riemann. Aplicaţii. Modulul Primitiva. Aplicaţii

5.1. ŞIRURI DE FUNCŢII

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

CULEGERE DE PROBLEME DE MATEMATICA PENTRU ADMITEREA LA UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN TIMISOARA

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

CURS III, IV. Capitolul II: Serii de numere reale. a n sau cu a n. Deci lungimea segmentului este suma lungimilor sub-segmentelor obţinute, adică

CAPITOLUL 2 SERII FOURIER. discontinuitate de prima speţă al funcţiei f dacă limitele laterale f ( x 0 există şi sunt finite.

3. Serii de puteri. Serii Taylor. Aplicaţii.

TESTE GRILĂ DE MATEMATICĂ. pentru examenul de bacalaureat şi admiterea în învăţământul superior UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN TIMISOARA

MULTIMEA NUMERELOR REALE

Curs 4 Serii de numere reale

Analiza matematica Specializarea Matematica vara 2010/ iarna 2011

a) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )

π } R 4. ctg:r\{kπ} R FuncŃii trigonometrice 1. DefiniŃii în triunghiul dreptunghic 2. ProprietãŃile funcńiilor trigonometrice 1.

Convergenţa uniformă a şirurilor de funcţii

cele mai ok referate

sin d = 8 2π 2 = 32 π

Sisteme de ordinul I şi II

Integrale generalizate (improprii)

EcuaŃii de gradul al doilea ax 2 + bx + c = 0, a,b,c R, a 0 1. Formule de rezolvare: > 0 b x =, x =, = b 2 4ac; sau

Capitole fundamentale de algebra si analiza matematica 2012 Analiza matematica

COLEGIUL NAȚIONAL MIHAI VITEAZUL SF. GHEORGHE, COVASNA SĂ ȘTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN LA MATEMATICĂ

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

7. INTEGRALA IMPROPRIE. arcsin x. cos xdx

9. Polinoamele Taylor asociate unor funcţii (I. Boroica) 9.1. Formulele lui Taylor şi polinoamele Taylor asociate funcţiilor elementare

Universitatea,,Constantin Brâncuşi Tg-Jiu Facultatea de Inginerie

lim = dacă se aplică teorema lui 3. Derivate de ordin superior. Aplicaţii.

OperaŃii cu numere naturale

CUPRINS ALGEBRÃ... 5 I. Elemente de logicã matematicã... 5 I.1. Noţiunea de propoziţie... 5 I.2. Operatori logici... 5 I.3. Expresii în calculul

4. Analiza în timp a sistemelor liniare continue şi invariante

PENTRU CERCURILE DE ELEVI

CURS I II. Capitolul I: Integrala definită. Primitive. 1 Integrabilitate Riemann. Criterii de integrabilitate

1. Ordinul unui element al unui grup (D. Heuberger) 2. Teoremele lui Lagrange şi Cauchy pentru grupuri finite (D. Heuberger)

Exerciţii de Analiză Matematică

6.1. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE PENTRU FUNCŢII REALE DE O VARIABILĂ REALĂ. APLICAŢII

Concursul Naţional Al. Myller Ediţia a VI - a Iaşi, 2008

CAPITOLUL 2. Definiţia Se numeşte diviziune a intervalului [a, b] orice submulţime x [a, b] astfel încât

x x m Δx. Rezulta deci că adevătata valoare a mărimii căutate va fi cuprinsă între limitele:

3.1. DEFINIŢII. PROPRIETĂŢI

CAPITOLUL IV CALCULUL DIFERENŢIAL PENTRU FUNCŢII REALE DE O VARIABILA REALĂ

T R A I A N. Numere complexe în formă algebrică z a. Fie z, z a bi, Se numeşte partea reală a numărului complex z :

Formula lui Taylor. 25 februarie 2017

IV.3. Factorul de condiţionare al unei matrice

ME.09 Transformate Fourier prin sinus şi cosinus

CAPITOLUL III FUNCŢII CONTINUE

7. ECUAŢII ŞI SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

def def punctul ( x, y )0R 2 de coordonate x = b a

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

4.7 Reprezentarea complexă a seriilor Fourier

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

CAPITOLUL VII EXTINDERI ALE CONCEPTULUI DE INTEGRALĂ DEFINITĂ

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Şiruri recurente. Mircea Buzilă. 2009, Editura Neutrino Titlul: Şiruri recurente Autor: Mircea Buzilă ISBN

Analiză I Curs 1. Curs 1., a n. dacă ε, ( )N ( ε ) a.î. n x n ε ; ε sunt numere reale şi deci (a n. şi fie

met la disposition du public, via de la documentation technique dont les rιfιrences, marques et logos, sont

ANEXA., unde a ij K, i = 1, m, j = 1, n,

Lucian Maticiuc SEMINAR 1 3. Capitolul I: Integrala definită. Primitive. 1. Să se arate că. f (x) dx = 0. Rezolvare:

CONCURSUL NAŢIONAL DE MATEMATICĂ APLICATĂ "ADOLF HAIMOVICI" ETAPA FINALĂ - 22 mai 2010

PROBLEME CU PARTEA ÎNTREAGĂ ŞI

Integrala nedefinită (primitive)

SEMINAR TRANSFORMAREA LAPLACE. 1. Probleme. ω2 s s 2, Re s > 0; (4) sin ωt σ(t) ω. (s λ) 2, Re s > Re λ. (6)

ELEMENTE DE CALCUL VARIAŢIONAL

TEMA 5: DERIVATE ŞI DIFERENȚIALE

Adrian Stan Editura Rafet 2007

ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII

Transcript:

3.4 Iegrre fucţiilor rigoomerice ) R( si,cos ) d Susiuţi recomdă ese: uei fucţii rţiole. g =, (, ) şi iegrl dă se reduce l iegrre si cos si cos g si + cos + g = = = + cos si g cos + si + g = = = + = rcg d = d + R ( si,cos ) d= R, d = R () d + + + Eemplu: d si = g rcg + = d = d d + = d = d = + C = g + C l l si + Lisăm rei ipuri de iegrle ce po fi rezolve cu susiuţii mi simple. ) ( si ) R cos d = si d = cos d

( si ) cos = ( ) R d R d Eemplu: cos d si d = = rcg + C = rcg + C + + 4 si 4 ) ( cos ) R si d = cos d = si d ( cos ) si = ( ) R d R d Eemplu: si d d = = l + + C = l ( + cos ) + C + cos + c) cos. ( si,cos ) R d ude fucţi de su iegrlă implică umi pueri pre î si şi = g si si g = = = si + cos + g + cos cos = = = cos + si + g + = rcg d = d + R ( si,cos ) d= R, d = R () d + + + Eemplu: d = g si + 4cos +

rcg si d = + = d = cos = + + d d = d = si + 4cos + + + 4+ + + 4 + + + ( ) d d = = = rcg + C 3 3 + 6 + 3 α β ) si cos d, α, β Cosiderăm două czuri: ) α su β ese umăr poziiv impr. De eemplu, β = +, cu > îreg. α + = α ( ) α ( ) si cos d si cos cos d= si si cos d = si d = cos d ( ) α + α d= d si cos Aplicăm eorem iomilă şi oţiem fucţii puere uşor iegrile. Eemple: 5 4 ) = = ( ) si cos d si cos cos d si si cos d = si d = cos d 5 4 6 si cos ( ) ( ) d= d= + d= 3 5 7 3 5 7 = + + C = si si + si + C 3 5 7 3 5 7

) 3 si si cos d = si d = si d cos cos cos = cos d = si d 3 si cos d = d = d = + + C = cos + + C cos 3) 3 cos si d = cos d si si = si d = cos d 5 3 3 5 d d d C C cos = = = + = si si + si 5 5 ) α şi β su umere poziive pre, α = m β =, m, Mipulăm fucţi de su iegrlă plicâd formulele rigoomerice: cos si = + cos cos = peru m si cos = si peru m= m m si cos ( si ) ( cos ) m cos + cos d= d= d= m = ( cos ) ( + cos ) d m+ Aplicăm eorem iomilă fcorilor ( cos ) m şi ( + cos), îmulţim poliomele sfel oţiue şi jugem l iegrle di pueri pre su impre de cos. Termeilor cu pueri impre î cos, le plicăm ehic precedeă, ir ermeilor cu pueri pre î cos, le plicăm ir + cos4 cos = m

Coiuăm procedeul pâă câd jugem l iegrle de form cos d. m= = ( ) = = si cos d si cos d si d si d 4 ( si ) ( cos 4 ) cos4 = d = d = = d 4 4 8 Se plică eorem iomilă ec. Eemple: 4 cos + cos si cos d= d ( cos )( cos ) d = + 8 = + + d 8 ( cos )( cos cos ) 3 ( cos cos cos cos cos ) = + + d 3 ( cos cos cos ) = + d ( ) + cos4 = cos si cos d 8 + cos 4 si cos = d 8 + 3 si = si 4+ + C 8 8 3 cos4 d d d d 4 4 ( ) si cos = si cos = si = = si 4 C 8 + 4, cosα cos βd, siαsi βd, α β 3) siα cos βd Peru clcul cese iegrle su uile urmăorele ideiăţi rigoomerice:

siα cos β = si ( α + β) + si ( α β) cosα cos β = cos( α + β) + cos( α β) siαsi β = cos( α β) cos( α + β) De eemplu, ( α + β) cos( α β) cos siα cos βd= si ( α β) si ( α β) d C + + = + α + β α β cos3 cos d= cos( 3 ) cos( 3 ) d ( cos 4 cos ) d + + = + = si 4 si si 4 si + C C 4 + = + + 8 4 3.5 Iegrl defiiă Defiiţie: Fie f ( ) o fucţie defiiă pe u iervl îchis [, ]. Împărţim iervlul [, ] suiervle, legâd pucele: î = < < < < < < = Acesă mulţime de suiervle o umim priţie pe [, ]. Fie Δ = > lugime suiervlului şi fie ξ u puc rirr di suiervlul. Î cesă mieră cosruim o mulţime de puce iermedire ξ, ξ,, ξ socie priţiei de. Fiid dă o priţie pe [, ] şi o mulţime de puce iermedire pe cesă priţie puem evlu sum ( ξ) ( ξ) ( ξ ) ( ξ ) S = f Δ + f Δ + f Δ = f Δ =

ude f ( ξ ) ese vlore lui f ( ) î pucul ξ [, ]. Acesă sumă o umim sumă iegrlă Riem peru f ( ) deermiă de priţi dă pe [, ] şi de pucele iermedire lese. Figur 3. Oservţie: Sum Riem depide de modul de împărţire l iervlului [, ] î suiervle [ ] ξ î cese suiervle., şi de legere pucelor iermedire Fie λ ce mi mre lugime suiervlelor [, ] λ = Δ m,,,, =, dică Defiiţie: Spuem că umărul I ese limi sumelor iegrle f ( ξ) Δ peru f ( ) pe = [, ], dcă ε >, eisă u umăr δ ( ε ) > sfel îcâ = peru orice priţie pe [, ] cu peru orice puce iermedire Scriem: lim ( ξ) I = f Δ λ = ( ξ ) f Δ I < ε Δ < δ,,,, ξ, =,,,. =, dică peru orice priţie cu λ < δ şi Dcă eisă, cesă limiă se umeşe iegrl defiiă su iegrl Riem şi se oeză ( ) lim ( ξ) I = f d = f Δ λ =

= limi iferioră = limi superioră = vriil de iegrre f ( ) = iegrd f ( ) d = eleme de iegrre Os: Iegrl defiiă rămâe eschimă dcă vlore fucţiei f ( ) se modifică îr-u puc c [, ]. Adică, dcă fucţi f ( ) rece î fucţi ( ), [, ] { } f c g( ) = A, = c ude, A f ( c), uci ( ) = ( ) f d g d Acesă propriee rămâe vlilă dcă f ( ) ese modific îr-u umăr fii de puce di [, ]. Os: I defiiţi iegrlei defiie s- cosider <. Icludere czurilor = şi > se fce cosiderâd: f ( ) d = peru = f ( ) d = f ( ) d peru > Eemplu: Clculţi d d = lim f Δ = lim Δ = lim ( ξ) ( ) λ λ λ = = = ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) = lim + + = lim = lim = λ λ λ Teorem : Dcă o fucţie f ( ) ese iegrilă (re iegrlă defiiă) pe u iervl îchis [, ], uci f ( ) ese mărgiiă pe [, ]. Remrcă: O fucţie poe fi mărgiiă pe [, ], dr să u fie iegrilă pe [ ],.

Eemplu: Fucţi Dirichle f ( ), =, ese mărgiiă pe iervlul [,] deorece f ( ) peru [,], dr ( ) iegrilă pe [,]. Îr-devăr, sum iegrlă ( ξ ) iermedire ξ, =,, devie = f u ese S = f Δ peru orice şir rţiol de puce ( ) S = Δ = = = = = ir peru orice şir irţiol de puce iermedire ese S = Δ = = Auci peru orice λ = m Δ zero. Î cesă siuţie pe [,]., oricâ de mic, sum iegrlă S ese eglă fie cu uu fie cu f u ese iegrilă S u re limiă peru λ, deci fucţi ( ) Teorem : Dcă o fucţie f ( ) ese coiuă pe u iervl îchis [, ], uci ( ) iegrilă pe [, ]. Eemplu: f ( ) = e ese coiuă pe [,], deci ese iegrilă pe [,] iegrl defiiă e d f ese, dică eisă Teorem 3: Dcă o fucţie f ( ) ese defiiă şi moooă pe u iervl îchis [ ] f ( ) ese iegrilă pe [, ].,, uci Teorem 4: Dcă fucţi f ( ) ese mărgiiă pe iervlul îchis [, ] şi dcă ( ) umăr fii de puce de discoiuie pe [, ], uci f ( ) ese iegrilă pe [ ] f re u,.

Eemplu: f ( ) si, =, =, deci ese mărgiiă şi fucţi re u sigur puc de discoiuie de speţ dou î =. ese iegrilă pe iervlul îchis [,], deorece f ( ), [,] pe [,] Proprieăţi: Presupuem oe fucţiile coiue şi deci iegrile pe u iervl îchis [, ].. Iegrl defiiă depide umi de limiele sle iferioră şi superioră, de f şi ese idepedeă de vriil de iegrre iegrdul ( ). Liirie 3. Adiivie ( ) d = f ( ) d f ( u) f = ( ) d A f ( ) Af = d du f ( ( ) + f ( ) ) d = f ( ) d f ( ) + c ( ) d = f ( ) d f ( ) f + 4. Moooie: Fie f ( ) şi g ( ) două fucţii iegrile pe [ ] relţi f ( ) g( ) pe [, ], uci ( ) d g( )d f 5. Dcă f ( ) ese iegrilă pe [, ] uci şi fucţi f ( ) [, ] şi re loc ieglie: c d d,, peru cre re loc ese iegrilă pe

( ) ( ) f d f d 6. Fie m şi M miimul şi mimul lui f ( ) pe [, ] ( ) ( ) ( ) m f d M. Auci Figur 3. Eemplu: Evluţi iegrl d + 6si m = mi = = + 6si + 6si 4 = M = m = = + 6si + 6si 3 = Cu propriee 6. vem: d 4 + 6si ( ) ( ) d + 6si

3.6 Teoreme fudmele peru iegrl defiiă Teorem de medie: Fie f ( ) o fucţie coiuă pe u iervl îchis [, ] cel puţi u puc ξ [, ] sfel îcâ Ierprere geomerică: f ( ) d= ( ) f ( ξ ), ξ [, ]. Auci, eisă Figur 3.3 Pe grficul fucţiei coiue y = f( ), eisă pucul Cc (, f()) c, sfel îcâ riile AB şi MN su egle. [, ]. Numărul ( ) ( ) ( ) = se umeşe vlore medie fucţiei f ( ) M f f d pe Eemplu: Clculţi vlore medie fucţiei f ( ) = si pe [, ].

M ( si ) = si d= ( cos + cos ) = Fie f ( ) o fucţie coiuă pe u iervl îchis [, ] de vriil de iegrre ( ) = ( ) Cosiderăm u puc rirr [, ] f d f d şi cosruim o fucţie ( ) ( ) F = f d. Iegrl defiiă u depide Aces ese defiiă [, ], deorece dcă iegrl lui f ( ) pe [, ] eisă şi iegrl lui f ( ) pe [, ] peru [, ]. eisă, Prim eoremă fudmelă de clcul: Fie f ( ) o fucţie coiuă pe u iervl îchis [, ]. Auci, fucţi F( ) = f ( ) d ese derivilă î orice puc [, ] F ( ) f ( ) şi =. Cu le cuvie, deriv iegrlei defiie î rpor cu limi s superioră ese eglă cu vlore iegrdului î pucul limiă superioră iegrlei. = f () d f ( ), [, ] Demosrţie: Fie ese: Δ, sfel îcâ [, ] +Δ. Creşere corespuzăore fucţiei +Δ ( ) ( ) () () Δ F = F +Δ F = f d f d +Δ +Δ eorem de medie () () () ( ) ( θ ) = f d+ f d = f d = +Δ f + Δ Δ F = f + Δ Δ ( θ ), θ [,] ΔF F = = f Δ Δ ( ) lim ( ) doriă coiuiăţii lui f ( ).

A dou eoremă fudmelă de clcul: Fie f ( ) o fucţie coiuă pe u iervl îchis [, ]. Auci, f ( ) re o primiivă pe [, ] şi î coseciţă f ( ) re iegrlă edefiiă. Demosrţie: Deorece f ( ) ese coiuă pe [, ], uci eisă f () d, [, ], dică eisă fucţi F( ) = f ( ) d sfel îcâ F ( ) = f ( ), [, ]. Deci ( ) o primiivă lui f ( ) pe [, ]. Iegrl edefiiă fucţiei f ( ) pe [, ] poe fi reprezeă î form ( ) ( ) f d= f d+ C F ese Teorem Newo-Leiiz: Fie f ( ) o fucţie coiuă pe u iervl îchis [, ] F ( ) o primiivă lui f ( ) pe [, ], uci şi fie ( ) = ( ) ( ) f d F F Demosrţie: Fie ( ) ( ) Φ = f d, [, ] Φ ( ) ese o primiivă peru f ( ) ( ) ( ) Φ = F + C f () d = F( ) + C, [, ] C = F( ) = f () d = F( ) + C () = ( ) ( ) f d F F, = f () d = F( ) F( ) f ( ) d= F( ) F( )

Eemple: 4 4 4 d = = 6 si d= cos = cos ( cos ) = Figur 3.4 f ( ) = si si d= cos = cos ( cos ) = Oservţie: Iegrl repreziă sum riilor de su cură, desupr ei O, mius riile de su O. Figur 3.5 f ( ) = si

Iergere pri susiuţie Cosiderăm iegrl f ( ) d î cre ( ) f ese coiuă pe [, ] şi fie ϕ() Presupuem că ϕ () sisfce codiţiile: ϕ () i vlori îre şi uci câd vriză pe[ α, β ].î. ϕ( α ) = şi ( ) ϕ () ese coiuă pe [ α, β ]. Auci: β ( ) ϕ() ϕ () f d= f d α ϕ β =. =. Eemple: ) d, > = si d = cosd = si = = si = + cos d= si cos d= cos d= d = + = + = 4 si si ) e l d = e d = e d = e = e= e =

e 3 d e d d e l = = = = 3 3 Ueori ese coveil să folosim susiuţi = ψ ( ) î loc de ϕ() 3) ( ) 3 4 + d =. 4 = + ( 4 3 3 ) ( ) d = d = d 3 4 ( ) 3 + d = d = = 3 3 Oservţie: Fie ( ) Auci: f o fucţie iegrilă pe u iervl îchis simeric [, ] f ( ) d f ( ) d, dc f ( ) ese pr = ( ), dc f ese impr cu >. Eemplu: 3 cos si e d= deorece iegrdul ese fucţie impră Iegrre pri părţi Fie fucţiile u( ) şi v( ) cu derive u ( ) şi v ( ) coiue pe [, ]. Auci re loc: = udv u v vdu Eemple: ) ( ) si d

u = dv = si d du = d v = cos ( ) si d ( ) cos cos d ( ) cos si = = = l ) d e u l d = dv = du = d v = e e e e e l l l d = + d = = + = e e e Iegrle improprii Pâă cum domeiul de iegrre l uei fucţii er u iervl mărgii. Aumie plicţii di fizică duc l iegrre uor fucţii pe domeii emărgiie. Defiiţie: O iegrlă improprie, defiiă pri + def ( ) = lim ( ) f d f d + se spue că ese covergeă dcă limi eisă şi divergeă dcă limi u eisă. Eemple + ) Iegrl improprie coverge şi ese eglă cu. Îr-devăr, d + + d = lim d = lim rcg = lim rcg = + + + + +

Figur 3.6 f ( ) = g( ) ) Iegrl improprie + cos d ese divergeă. Îr-devăr, + cos d = lim cos d = lim si = lim si limiă ce u eisă. + + +