CURS 10. Regresia liniară - aproximarea unei functii tabelate cu o functie analitica de gradul 1, prin metoda celor mai mici patrate

Σχετικά έγγραφα
Cursul 7. Spaţii euclidiene. Produs scalar. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt. Baze ortonormate

Sondajul statistic- II

2. Metoda celor mai mici pătrate

Elemente de teoria probabilitatilor

T R A I A N. Numere complexe în formă algebrică z a. Fie z, z a bi, Se numeşte partea reală a numărului complex z :

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

Statistica matematica

Curs 3. Spaţii vectoriale

ELEMENTE DE STATISTICA DESCRIPTIVA

Statistica descriptivă (continuare) Şef de Lucrări Dr. Mădălina Văleanu

Productia (buc) Nr. Salariaţi Total 30

Pentru această problemă se consideră funcţia Lagrange asociată:

Sisteme cu partajare - continut. M / M /1 PS ( numar de utilizatori, 1 server, numar de pozitii pentru utilizatori)

Curs 3. Biostatistica: trecere in revista a metodelor statistice clasice

CAPITOLUL 2 SERII FOURIER. discontinuitate de prima speţă al funcţiei f dacă limitele laterale f ( x 0 există şi sunt finite.

Noţiuni de verificare a ipotezelor statistice

1. Modelul de regresie

Procese stocastice (2) Fie un proces stocastic de parametru continuu si avand spatiul starilor discret. =

ECUATII NELINIARE PE R n. (2) sistemul (1) poate fi scris si sub forma ecuatiei vectoriale: ) D

Statistica descriptivă. Şef de Lucrări Dr. Mădălina Văleanu

Cu ajutorul noţiunii de corp se defineşte noţiunea de spaţiu vectorial (spaţiu liniar): Fie V o mulţime nevidă ( Ø) şi K,,

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

def def punctul ( x, y )0R 2 de coordonate x = b a

Cercetarea prin sondajul II Note de curs prelegere master data 24 oct.2013

Evaluare : 1. Continuitatea funcţiilor definite pe diferite spaţii metrice. 2. Răspunsuri la problemele finale.

Sondajul statistic -III

ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITĂŢILOR

CAPITOLUL 2. Definiţia Se numeşte diviziune a intervalului [a, b] orice submulţime x [a, b] astfel încât

Tema 2. PRELUCRAREA REZULTATELOR EXPERIMENTALE

TEMA 3 - METODE NUMERICE PENTRU DESCRIEREA DATELOR STATISTICE

METODE DE OPTIMIZARE. Lucrarea 8 1. SCOPUL LUCRĂRII 2. PREZENTAREA TEORETICĂ 2.1. METODA CELOR MAI MICI PĂTRATE 2.2. COEFICIENTUL DE CORELAŢIE

a) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.

Ministerul Educaţiei Naționale Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

Numere complexe. a numerelor complexe z b b arg z.

9. CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM NESINUSOIDAL

Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE Prof. univ. dr. Gabriela-Victoria ANGHELACHE Lector univ. dr. Florin Paul Costel LILEA

ANALIZA STATISTICĂ A VARIABILITĂŢII (ÎMPRĂŞTIERII) VALORILOR INDIVIDUALE

8.3. Estimarea parametrilor

METODE DE ESTIMARE A PARAMETRILOR UNEI REPARTIŢII. METODA VEROSIMILITĂŢII MAXIME. METODA MOMENTELOR.

Formula lui Taylor Extremele funcţiilor de mai multe variabile Serii de numere cu termeni oarecare Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenţă

LUCRARE DE LABORATOR NR. 1 MASURARI IN INSTALATII TERMICE. PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE CARACTERISTICILE METROLOGICE ALE APARATELOR DE MASURA

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

METODE DE ANALIZĂ STATISTICĂ A LEGĂTURILOR DINTRE FENOMENE

Sisteme cu asteptare - continut. Modelul simplu de trafic

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Analiza univariata a datelor

2. Sisteme de ecuaţii neliniare

CLASA a V-a CONCURSUL INTERJUDEŢEAN DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ MARIAN ŢARINĂ EDIŢIA A IV-A MAI I. Să se determine abcd cu proprietatea

Capitole fundamentale de algebra si analiza matematica 2012 Analiza matematica

Analiza bivariata a datelor

COMBINATORICĂ. Mulţimile ordonate care se formează cu n elemente din n elemente date se numesc permutări. Pn Proprietăţi

Analiza matematica Specializarea Matematica vara 2010/ iarna 2011

Sub formă matriceală sistemul de restricţii poate fi scris ca:

Teoria aşteptării- laborator

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

Integrala nedefinită (primitive)

PRELEVAREA SI PRELUCRAREA DATELOR DE MASURARE

Concursul Naţional Al. Myller Ediţia a VI - a Iaşi, 2008

Universitatea din București, Facultatea de Chimie, Specializarea: Chimie Medicală/Farmaceutică

PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE

Erori si incertitudini de măsurare. Modele matematice Instrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măsurand instrument:

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Curs 1 Şiruri de numere reale

7. ECUAŢII ŞI SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

STATISTICĂ MARINELLA - SABINA TURDEAN LIGIA PRODAN

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

CURS 6 TERMODINAMICĂ ŞI FIZICĂ STATISTICĂ (continuare)

riptografie şi Securitate

CAPITOLUL 4 CERCETAREA STATISTICĂ PRIN SONDAJ

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

PROBLEME CU PARTEA ÎNTREAGĂ ŞI

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Probabilități și Statistică 1.1. Metoda Monte-Carlo

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Statisticǎ - curs 2. 1 Parametrii şi statistici ai tendinţei centrale 2. 2 Parametrii şi statistici ai dispersiei 5

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

met la disposition du public, via de la documentation technique dont les rιfιrences, marques et logos, sont

INTRODUCERE. Obiectivele cursului

3. INDICATORII STATISTICI

6. VARIABILE ALEATOARE

REZUMAT CURS 3. i=1. Teorema 2.2. Daca f este (R)-integrabila pe [a, b] atunci f este marginita

METODE NUMERICE Obiective curs Conţinut curs

METODA REFRACTOMETRICĂ DE ANALIZĂ

B( t B 11. NOŢIUNILE FUNDAMENTALE ŞI TEOREMELE GENERALE ALE DINAMICII Lucrul mecanic. y O j

Din această definiţie a probabilităţilor rezultă următoarele proprietăţi ale acestora:

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

aşteptării pot fi înţelese cu ajutorul noţiunilor de bază culese din acest volum. În multe cazuri hazardul, întâmplarea îşi pun amprenta pe

Laborator 4 Interpolare numerica. Polinoame ortogonale

Elemente de teorie a informaţiei. 1. Câte ceva despre informaţie la modul subiectiv

1. Operaţii cu numere reale Funcţii Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi Numere complexe Progresii...

Seminar 3. Serii. Probleme rezolvate. 1 n . 7. Problema 3.2. Să se studieze natura seriei n 1. Soluţie 3.1. Avem inegalitatea. u n = 1 n 7. = v n.

CAPITOLUL IV CALCULUL DIFERENŢIAL PENTRU FUNCŢII REALE DE O VARIABILA REALĂ

UNIVERSITATEA "POLITEHNICA" DIN BUCUREŞTI DEPARTAMENTUL DE FIZICĂ LABORATORUL DE OPTICĂ BN B

Subiecte Clasa a VIII-a

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

Proiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie

Transcript:

Y CURS 0 Regresa lară - aproxmarea ue fuct tabelate cu o fucte aaltca de gradul, pr metoda celor ma mc patrate 30 300 90 80 70 60 50 40 30 0 y = -78.545x + 33.4 R² = 0.983 0 0. 0.4 0.6 0.8. X

Fe o fucţe: f:[a,b], [a,b] petru care este cuoscut u umăr dscret de valor y îtr-u umăr de pucte de reţea x [a,b]: Y x f(x )=y,, I geeral, valorle y sut afectate de eror de măsură sau de eror de calcul y 0.0 305.00 0.0 95.00 0.30 93.00 0.40 83.00 0.50 70.00 0.60 67.00 0.70 60.00 0.80 56.00 0.90 43.00.00 30.00 30 300 90 80 70 60 50 40 30 0 Cum alegem fucta model? 0 0. 0.4 0.6 0.8. X Ce vrem? Aproxmarea aceste fucţ tabelate f cu o fucţe "model": α j - parametr a fucţe model De ce? F(x ; α j ) - permte cuoasterea valor orce puct x x - poate f dervata, tegrata sau folosta alte calcule F trebue să fe determată de feomeul fzc modelat F se va alege dtr-o clasă coveablă de fucţ care să ofere smpltate ş efceţă î prelucrăr ulteroare

α j => F Cum determam parametr fucţe model? Se defeşte o fucţoală care să reflecte gradul î care fucţa F aproxmează fucţa tabelată f. Dstaţa dtre fucţa tabelată ş fucţa model: Cazur: Iterpolare: grafcul fucte F trece pr toate puctele (x,y ) Ftare: grafcul fucte F u trece eaparat pr puctele (x,y )

Ftare - se mmzează suma abaterlor pătratce ale fucţe model faţă de fucţa tabelată: j S y F(x ; ) Codţle de obţere a parametrlor α j : S j 0; j, k = regrese (ajustare) pr metoda celor ma mc pătrate

Regresa lară Fucţa model = fucţe de gradul : F=ax+b F=F(x, α j ) j= Fucţoala S: S y (ax b) Codţle de obţere a parametrlor α j (a ş b): S a S b 0 0 y (ax b) ( x ) 0 y (ax b) 0 xy ax bx 0 y ax b 0 Notăm: x y Sxy x Sxx x Sx y Sy Tem cot că: b b

Sstemul de ecuaţ deve: Sxy asxx bsx 0 Sy asx b 0 Îmulţd prma ecuaţe cu ş a doua cu (-S x ) ş aduâdu-le se obţe: a S S S x y xy b Sy asx (S x ) Sxx Semfcata parametrlor de ft: a - pata drepte de regrese a=tg(α) α - ughul făcut de grafcul fucţe F cu axa abscselor b - valoarea la care grafcul fucţe tersectează axa ordoatelor (terceptor) U b =E-rI F=ax+b E=b r= tg() Valorle estmate de dreapta de regrese (y calc ) sut terpretate ca med ale valorlor y asocate cu o aumtă valoare x.

Cum se procedează atuc câd fucţa model u este o fucţe de gradul? Exemplu U set de măsurător de radoactvtate t(ore) Λ(mC).5 80 3.0 8 3.5 77 4.0 40 4.5 00 5.0 85 5.5 67 6.0 48 6.5 4 7.0 30 7.5 0 8.0 7 C = 3.7 0 0 Bq (t) t 0e

t(ore) Λ(mC) l(λ)).5 80 5.63 3.0 8 5.38 3.5 77 5.8 4.0 40 4.94 4.5 00 4.6 5.0 85 4.44 5.5 67 4.0 6.0 48 3.87 6.5 4 3.74 7.0 30 3.40 7.5 0 3.00 8.0 7.83 l( (t)) l( 0) t l(λ 0 (t))=y y'=a-bt ude a=l(λ 0 ) ş b=λ Λ 0 =exp(6.9565)=049.95 - l( 0 )

Coefcetul de corelare R - dă caltatea ue drepte de regrese R = => fucţa model explcă îtreaga varabltate a lu y R = 0 => u exstă c o relaţe lară ître varabla răspus ş varabla x (ître y ş x) R = 0.5 => aproxmatv 50% d varaţa varable răspus poate f explcată de către varabla depedetă

//regresa lara #clude <stdo.h> #clude <coo.h> #clude <graphcs.h> #clude<stdlb.h> #clude<math.h> t ma() { FILE *f; t,,xpm,xpmax,ypm,ypmax,xr,yr; float x,y,xd[0],yd[0],xdm,xdmax,ydm,ydmax; float Sx,Sy,Sxx,Sxy,a,b; float ymed, s,s,r; float ax,bx,ay,by; t xp[50],yp[50]; char f[0],stra[5], strb[5]; prtf("numele fserulu de trare: "); gets(f); f=fope(f,"r"); f(!f) { prtf("\fser exstet!"); getch(); ext(); } =0; Sx=Sy=Sxx=Sxy=0; whle(!feof(f)) { f(fscaf(f,"%f%f",&x,&y)==) { xd[]=x; yd[]=y; ++; Sx+=x; Sy+=y; Sxx+=x*x; Sxy+=x*y; } } =; a=(*sxy-sx*sy)/(*sxx-sx*sx); b=(sy-a*sx)/; fclose(f);

f=fope(f,"r"); s=s=0; ymed=sy/; whle(!feof(f)) { } R=-s/s; f(fscaf(f,"%f %f",&x,&y)==) { s+=(a*x+b-y)*(a*x+b-y); s+=(ymed-y)*(ymed-y); } prtf("===================================================\"); prtf("= %d",); for(=0;<;++) prtf("\%0.f\t%0.f",xd[],yd[]); prtf("\\parametr de ft sut:\a= %7.3f\tb= %7.3f\",a,b); prtf("\coefcetul de corelare: R= %g\",r); prtf("===================================================\"); fclose(f); xdm=xdmax=xd[0]; ydm=ydmax=yd[0]; for(=0;<;++) { f(xd[]>xdmax) xdmax=xd[]; else f(xd[]<xdm) xdm=xd[]; f(yd[]>ydmax) ydmax=yd[]; else f(yd[]<ydm) ydm=yd[]; }

//Dmesule ferestre de afsare s coefcet de scalare xpm=60;xpmax=440; ypm=85;ypmax=365; ax=(xpmax-xpm)/(xdmax-xdm); bx=xpm-ax*xdm; ay=(ypmax-ypm)/(ydm-ydmax); by=ypmax-ay*ydm; for(=0;<;++) { xp[]=(t)(ax*xd[]+bx); yp[]=(t)(ay*yd[]+by); } twdow(800,500,"regresa lara",5,5); xpmax=getmaxx(); ypmax=getmaxy(); setcolor(green); xr=4;yr=4; for(=-;<=;++) rectagle(50+,75+,450-,375-); for(=0;<;++) { fllellpse(xp[], yp[], xr, yr); delay(500); } setcolor(yellow); setlestyle(0,0,); //Trasarea drepte de regrese le(xp[0],(t)(ay*(xd[0]*a+b)+by),xp[-],(t)(ay*(xd[-]*a+b)+by)); delay(000); //Tparrea formatlor pe grafc settextstyle(4,horiz_dir,); outtextxy(70,390,"i (ma)"); settextstyle(,horiz_dir,3);

outtextxy(50,0,"regresa lara"); settextstyle(6,horiz_dir,); outtextxy(50,40,"exemplu: potetometrul compesator"); settextstyle(4,vert_dir,); outtextxy(0,70,"u (V)"); settextstyle(8,horiz_dir,); outtextxy(460,00,"fucta de ft:"); outtextxy(460,30,"f(x) = "); gcvt(a,5,stra); gcvt(b,7,strb); outtextxy(530,30,stra); outtextxy(60,30,"x +"); outtextxy(650,30,strb); gcvt(r,5,stra); outtextxy(460,60,"r^ = "); outtextxy(530,60,stra); outtextxy(460,30,"e = "); outtextxy(500,30,strb); outtextxy(570,30," V"); outtextxy(460,350,"r = "); gcvt(-a,5,stra); outtextxy(500,350,stra); outtextxy(580,350," ohm"); setcolor(red); rectagle(455,30,650,376); whle(!_kbht()); closegraph(); retur 0; }

Devaţa stadard (abaterea stadard) = dstaţa mede dtre meda valorlor uu set de date ş datele setulu respectv - măsoară împrăşterea datelor dtr-u set (dspersa faţă de mede) 0 9 8 7 6 5 4 3 0 3 4 5 6 7 8 9 0 3 4 5 6 7 8 9 0 0 9 8 7 6 5 4 3 0 3 4 5 6 7 8 9 0 0 9 8 7 6 5 4 3 0 3 4 5 6 7 8 9 0 3 4 5 6 7 8 9 0 0 valor, meda = 5 0 valor, meda = 5 0 9 8 7 6 5 4 3 0 3 4 5 6 7 8 9 0

Formula X X Numtorul: - - dacă datele X repreztă u eşato - dacă datele X repreztă îtreaga populaţe (petru -mare, -) Semfcate

_ x x S a er _ S xx S x S a er _ x x x S b er _ x xx xx S S S S b er y b x a S ude: Eroarea estmar parametrlor de ft Sut ecesare mm tre pucte petru aputea folos regresa lara!

Exemplu Presupuem că s-au obţut ma multe valor petru E ş petru r, d măsurător repetate. Rezultatul fal se raportează ca ş valoarea mede +/- devaţa stadard.

Aalza rezduurlor 350 300 50 00 y = -44.53x + 335.79 R² = 0.893 y = 9.776x - 47.8x + 576. R² = 0.9936 y = 049.9e -0.5x R² = 0.9956 80 60 40 Ft lar 50 0 00 0 0 4 6 8 0 50-0 0-50 0 4 6 8 0-40 60 50 Ft expoetal 80 60 Ft parabolc 40 30 40 0 0 0 0-0 0 4 6 8 0 0 0 4 6 8 0-0 -0-30 -40-40

Dstrbuţa ormală (Gaussaă) Fucţa destăţ de probabltate (destatea ue varable aleatoare cotue) este o fucţe care descre probabltatea relatvă petru ca respectva varablă sa abă o aumtă valoare. Probabltatea ca varabla aleatoare să abă valor îtr-u aumt terval este dată de tegrala destăţ varable respectve pe tervalul dat. Fucţa destăţ de probabltate este eulă pe îtreg domeul său de defţe, ar tegrala sa pe îtreg spaţul este egală cu uu. Fucţa destăţ de probabltate petru dstrbuţa Gaussaă cu meda ş devaţa stadard ( x;, ) exp ( x ) Dstrbuţa Gaussaă stadard (=0 ş =) x ( x) exp